Page 24 - Albina_1952_08
P. 24

8                                                                                                                           A L B I N A



                    CU                   HAZ                             SI               CU                   T A L C






                                   Chitanţa  Nr.  1                                                 „Drepturile"  omului  In  S.U.A.
                                                                                             In  Statele  Unite  ale  Americli,  libertatea  şi drepturile  cetăţeneşti  suni
                 Să  vedeţi  cum  a  început  povestea.  făcut  grăpatul  şi  plivitul  grâului  după   tot  mai  mult  ciuntite.  Teroarea  cruntă  poliţienească  se  înrădăcinează
               Era  în  primăvară.   Neagu  Trandafir  legile  agrominimului.  Din  seara  cu  gâl­  tot  mal  adânc.  Imperialiştii  americani  au  totuşi  neruşinarea  să  mal
               ieşise  pe  ogor  Ia  plivitul  grâului.  Mai  ceava  a  observat  însă  ceva  :  parcă  şi   vorbească  în  chip  făţarnic  despre  aşa  numitele  „ drepturi"  ale  cetăţe­
               târziu,  când  soarele  răsărise  deabine-  Pitulice  îşi  schimbase  felul  de  lucru.            nilor  din  S.U .A .
               lea,  iată  că  veni  la  muncă  şi  vecinul  Se  uita  tot  mai  des  Ia  el  şi  începuse
               său,  Pitulice.  Cam  ursuz  în  dimineaţa  chiar  să-şi  plivească  şi  el  grâul,  aşa
               aceea  Pitulice.  Abia  răspunse  la  bi-  după  cum  arată  agrominimul.
               ncţea  lui  Trandafir.  Apoi  dintr’odată  :  Când  s’a  copt  grâul,  Neagu  Tranda­
                 —  Incepuşi  scoirmoneala   cu  noap-  fir  a  ieşit  primul  la  secerat.  Pitulice
               tea’n  cap?                       nu  s’a  lăsat  nici  el  mai  prejos  şi  în
                 —  Ce  scormoneală,  nea   Pitulice ?   aceeaş  zi  cu  Trandafir  şi-a  terminat
               Mata  nu  vezi  că  eu  plivesc  după  agro-   şi  el  grâul  de  secerat.  Trandafir  şi  a
               minim  ?                          cărat  grâul  la  batoză.  A  doua  zi  a  că­
                 —  Ce-i  aia  ?                 rat  şi  Pitulice,  dar  nu  la  aceeaş  ba­
                 —  Păi  dumneata  nu  fuseşi  ieri   la   toză.
               sfat,  când  s’a  citit  cum  trebuc  aplicat   —  Nu  vii  la  batoza  Nr.  1,  nea  Pi­
               agrominimul  ?                    tulice ?
                 —  Ba  fusei,  d'a’eu  drept  să-ţi  spun,  —  Nu.  Mă  duc  la  Nr.  3.
               fac  aşa  cum  am  apucat  din  bătrâni.   La  treer  Trandafir  scoase  boabe  cu­
               Nu-mi  trebue  mie  metodele   voastre  rate  cam  1.500  kilograme  la  hectar.  A
                                                 cântărit  cota,  a  pus-o  în  car  şi  în  con­
               noi.  Am  eu  metodele  mele...   voi  cu  alţi  oameni  a  pornit  spre  baza
                 —  Bine,  nea  Pitulice,  ai  să  vezi  ma­  de  recepţie.  Dar  când  ajunse  în  şosea,
               tale  ce  recoltă  o  să  scot  eu  de  pe  ogo­  de  pe  alt  drumeag  se  ivi  şi  Pitulice  în
               rul  ăsta.
                                                 fruntea  altui  convoi  de  care  ce  venea
                 Toată  ziua,  Pitulice  n’a  mai  scos  o   dela  batoza  Nr.  3.  Trandafir  râse  şi   Ghidul:  Vă  aflaţi  In  faţa  s taluil  care  întruchipează   „ drepturile"
               vorbulită.  Când  şi  când,  din  depărtare,   strigă-                  omului  in  S.U .A . t
               trăgea  numai  cu  coada  ochiului  spre   ■  —  Vrei  să  mi-o  iei  înainte,  Pitulice?  Vizitatorii:  Dar  ce  se  aude  in  spate?
               Trandafir  şi  văzându-1  muncind  voi­  —  Păi,  ce  mi-o  fi  ruşine?  răspunse   Ghidul:  Mai  nimic /  Sunt  câteva  milioane  de  nemâncaţi  care  pre­
               niceşte,  îşi  zicea  îmbufnat:   „Plivit  Pitulice  şi  dădu  bici  cailor.  Caii  por­  tind  că  nu  au  unde  lucra.
               după  agrominim  1  Cine  mai  născoci  şi   niră  într’un  trap,  apoi  în  galop.  Tran­
               asta  ?“                          dafir  nu  se  lăsă  nici  el.  Goneau  can         Banchetul  câinilor
                 Spre  seară,  întorcându-se  spre  casă,   tui  bine  şi-l  ajunse  pe  Pitulice  tocmai
               Neagu  îl  ajunse  din  urmă  şi-l  prinse   la  baza  de  recepţie.  Intrară  odată  pe   Miliardarii  americani  vor  să  arate  trebuia  să  plătească  50  dolari.  Şi  toţi
               la  vorbă  :                      poarta  largă.  Aici  se  repeziră  la  res­  în  felurite  chipuri  că  iubesc  animalele  bogătaşii  americani  şi-au  trimis  câinii
                 —  Nene  Pitulice,  —  începu  el   —  ponsabil,  spunând  fiecare  că  el  e  pri­  şi  în  special  câinii.  Ei  îndrăgesc câinii,  şi  pisicile  cu  maşinile  lor.  In  spatele
               geaba  te  uiţi  pestriţ  la  mine,  că  tot  eu   mul.              pentru  că  aceştia,  spre  deosebire   de  fiecărui  animal  stătea  uri  servitor  care
               am  dreptate.  Agrominimul  dă  recoltă   Dar  responsabilul,  care-i  văzuse  in­  oameni,  nu  vorbesc  şi  deci  ei,  miliar­ se  îngrijea  să  schimbe  farfuriile  şi  să
               bună.  Eu  mă  prind  că  o  să  am  grâu   trând  odată,  le  răspunse  zâmbind:  darii  americani  nu  se  tem  că  prietenii  şteargă  cu  şervetul  botul  animalului.
                                                                                    lor,  câinii  ar  putea  manifesta  pe  străzi,  Această  veste  ne-o  dă  ziarul  american
               mai  frumos  ca  al  dumitnle  şi  mai  mult  —  Tovarăşi,  sunteţi  amândoi  frun­  chiar  dacă  nu  au  ce  mânca.  Câinii  însă  „New-York  Times“.  Gazeta  a  publicat
               la  hectar  şi-oi  lua  şi  chitanţa  Nr.  1  la   taşi  şi  de  aceea  vă  trecem  pe  amândoi   (bineînţeles  cei  ai  bogătaşilor)  n^JSe  dealtfel  şi  câteva  fotografii  luate   în
               predarea  cotei.                  în  chitanţa  Nr.  1.             pot  plânge  de  aşa  ceva,  mai  ale^M   timpul  mesei,  pentru  a  arăta  că  înfrfc
                Asta  n’a  mai  putut  s’o  rabde  Pitu­  La  înapoiere  Trandafir  se  urcă  în   în  New-York  a  luat  fiinţă  de  curând  câini  şi  pisici  a  domnit  o  linişte  de­
               lice.  Ii  strigă  furios :       căruţa  lui  Pitulice  şi-i  spuse:  un  restaurant  pentru  ei.  Acest  restau­  plină.
                —  Tu  chitanţa  Nr.  1  ?  Să-mi  razi   —  Iţi  era  frică  să  nu  rămâi  fără   rant,  cât  se  poate  de  elegant,  a  adă­  Se  spune  că  milioanele  de   şomeri
               tu  mie  mustaţa,  de-i  căpăta  prima  chi­  mustaţă,  ai?         postit  şi  un  banchet  al  câinilor  şi  pi­  din  New-York,  care  n’au  ce   mânca,
               tanţă !                             —  Mustaţa  ca  mustaţa,  dar  obrazul  sicilor  dat  de  o  mare  bogătaşă  ameri­  auzind  de  acest  banchet  au  regretat  că
                —  Aoleo,  râse  Trandafir,  nene  Pi­  e  mai  întâi  de  toate,  —  îi   răspunse  cană,  doamna  Florence  Mac  Combe  în  sunt  oameni   şi  nu  câini  sau  pisici,
               tulice,  nu  uita  că  lelea  Domnica  te  lasă  zâmbind  Pitulice.  Ştii,  după  ce  am  cinstea  căţeluşei  ei,  Bethy,  care   i-a  pentrucă  atunci  statul  american  le-ar  fi
               de  bărbat  dacă-ţi  razi  mustaţa.  Şi  s’au   aplicat  şi  eu  agrominimul  ca  şi  tine,  adus  de  curând  pe  lume  câţiva  moşte­  asigurat  şi  lor  mai  repede  existenţa...
              despărţit  certaţi.  Neagu  Trandafir   a  se  făcea  să  nu  iau  şi  chitanţa  Nr.  1. ?...  nitori.  Fiecare  animal  invitat  la  banchet  V.  D.  POPA



                                                                                                                        Greşală  de  tipar

                                                                                                                       Intr’o  noapte,  negrul  Gim  Brown  se
                                                                                                                     întorcea  frânt  de  oboseală  dela  fabrică.
                                                                                                                     Abia  işi  mai  trăgea  picioarele  pe  asfal­
                                                                                                                     tul  străzii.  Era  supărat  ca  niciodată.  Se
                                                                                                                     dăduseră  salariile  şi  patronul  ii  oprise
                                                                                                                     aproape  jumătate  din  bani  fără  să  i  se  >
                                                                                                                     spună  pentru  care  cauză.  Acasă  îl
                                                                                                                     aşteptau  cinci  copii  goi  şi  proprie­
                                                                                                                     tarul,  care'  cerea  chiria  pe  trei  luni
                                                                                                                     în  urmă.  Deodată,  dintr’o  cârciumă,
                                                                                                                     vreo  6  gangsteri  beţi  se  năpustiră x ,
                                                                                                                     asupra  lui,  lovindu-l  cu  bastoanele  r
                                                                                                                     şi  cu  pumnii  până  îl  aşternură plin
                                                                                                                     de  sânge  la  pământ.  Alarmaţi  de
                                                                                                                     scandal,  doi  poliţişti  veniră  spre   ei.
                                                                                                                     După  ce făcură  „ constatările“  cuvenite,
                                                                                                                     poliţiştii  îl  arestară  pe  Gim  ca  „tulbu­
                                                                                                                     rător  al  ordinei  publice".  In   timpul
                                                                                                                     acesta  gangsterii  plecară  mai  departe
                                                                                                                     cântând.
                                                                                                                       Revoltat peste măsură,  Gim  începu  să
                                                                                                                     protesteze.
                                                                                                                       —  N ’aveţi dreptul să mă arestaţi,  da-  '
                                                                                                                     ţi-mi  drumul!  Ş i  începu  să  le  amin­
                                                                                                                     tească  de  constituţie,  de  drepturile  lor,
                                                                                                                     ale  negrilor,
                                                                                                                       —  Ce  drepturi...  O  fi  vreo  greşeală
                                                                                                                     de  tipar,  —  i-au  răspuns  poliţiştii,  ară-
                                                                                                                     tându-i  bastoanele  de  cauciuc  care  sunt
                                                                                                                     constituţia  fără  greşeli  de  tipar  a  lui
                 Chiaburul:  Aşa  cum  era  pe  vremea  mea  mai  zic  şi  eu.  Ei  munceau  pentru  mine  şi  eu  mâneam pentru ei.  Carevasă   T rumân.
                    zică  ne  ajutam  unii  pe  alţii.  Şi  acum...  auzi  nedreptate:  Cine  nu  munceşte  nu  mănâncă.
                                                                                              Caricatură  de  A.  RIK                MIHAI  CARANFIL

              REDACŢIA  :  Bucureşti,  strada  Dobrogeanu  Gherea 2,  telefon  :  5.39.4».  ABONAMENTE :  7.50  lei  anual.  Taxa  poştală  plătită  în  numerar  conf.  aprobării   .
                            DIr.  Generale  P.T.T.  Nr.  17.933/942.  TIPARUL;  Combinatul  Poligrafic  „Casa  Scânteil“  —  Piaţa  Scânteii.   C.  3050   ;
                                                                                 t-  :  :                          »!  •
                                                       f  j   >  *  .•   •• i  j  i  i  /  !  f  .  i  »  J  f  1  i  v» ;  ; t  } ‘i   s >  : i t  ■  i  i  j   -  •  .  ;  <\
   19   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29