Page 24 - Albina_1952_08
P. 24
8 A L B I N A
CU HAZ SI CU T A L C
Chitanţa Nr. 1 „Drepturile" omului In S.U.A.
In Statele Unite ale Americli, libertatea şi drepturile cetăţeneşti suni
Să vedeţi cum a început povestea. făcut grăpatul şi plivitul grâului după tot mai mult ciuntite. Teroarea cruntă poliţienească se înrădăcinează
Era în primăvară. Neagu Trandafir legile agrominimului. Din seara cu gâl tot mal adânc. Imperialiştii americani au totuşi neruşinarea să mal
ieşise pe ogor Ia plivitul grâului. Mai ceava a observat însă ceva : parcă şi vorbească în chip făţarnic despre aşa numitele „ drepturi" ale cetăţe
târziu, când soarele răsărise deabine- Pitulice îşi schimbase felul de lucru. nilor din S.U .A .
lea, iată că veni la muncă şi vecinul Se uita tot mai des Ia el şi începuse
său, Pitulice. Cam ursuz în dimineaţa chiar să-şi plivească şi el grâul, aşa
aceea Pitulice. Abia răspunse la bi- după cum arată agrominimul.
ncţea lui Trandafir. Apoi dintr’odată : Când s’a copt grâul, Neagu Tranda
— Incepuşi scoirmoneala cu noap- fir a ieşit primul la secerat. Pitulice
tea’n cap? nu s’a lăsat nici el mai prejos şi în
— Ce scormoneală, nea Pitulice ? aceeaş zi cu Trandafir şi-a terminat
Mata nu vezi că eu plivesc după agro- şi el grâul de secerat. Trandafir şi a
minim ? cărat grâul la batoză. A doua zi a că
— Ce-i aia ? rat şi Pitulice, dar nu la aceeaş ba
— Păi dumneata nu fuseşi ieri la toză.
sfat, când s’a citit cum trebuc aplicat — Nu vii la batoza Nr. 1, nea Pi
agrominimul ? tulice ?
— Ba fusei, d'a’eu drept să-ţi spun, — Nu. Mă duc la Nr. 3.
fac aşa cum am apucat din bătrâni. La treer Trandafir scoase boabe cu
Nu-mi trebue mie metodele voastre rate cam 1.500 kilograme la hectar. A
cântărit cota, a pus-o în car şi în con
noi. Am eu metodele mele... voi cu alţi oameni a pornit spre baza
— Bine, nea Pitulice, ai să vezi ma de recepţie. Dar când ajunse în şosea,
tale ce recoltă o să scot eu de pe ogo de pe alt drumeag se ivi şi Pitulice în
rul ăsta.
fruntea altui convoi de care ce venea
Toată ziua, Pitulice n’a mai scos o dela batoza Nr. 3. Trandafir râse şi Ghidul: Vă aflaţi In faţa s taluil care întruchipează „ drepturile"
vorbulită. Când şi când, din depărtare, strigă- omului in S.U .A . t
trăgea numai cu coada ochiului spre ■ — Vrei să mi-o iei înainte, Pitulice? Vizitatorii: Dar ce se aude in spate?
Trandafir şi văzându-1 muncind voi — Păi, ce mi-o fi ruşine? răspunse Ghidul: Mai nimic / Sunt câteva milioane de nemâncaţi care pre
niceşte, îşi zicea îmbufnat: „Plivit Pitulice şi dădu bici cailor. Caii por tind că nu au unde lucra.
după agrominim 1 Cine mai născoci şi niră într’un trap, apoi în galop. Tran
asta ?“ dafir nu se lăsă nici el. Goneau can Banchetul câinilor
Spre seară, întorcându-se spre casă, tui bine şi-l ajunse pe Pitulice tocmai
Neagu îl ajunse din urmă şi-l prinse la baza de recepţie. Intrară odată pe Miliardarii americani vor să arate trebuia să plătească 50 dolari. Şi toţi
la vorbă : poarta largă. Aici se repeziră la res în felurite chipuri că iubesc animalele bogătaşii americani şi-au trimis câinii
— Nene Pitulice, — începu el — ponsabil, spunând fiecare că el e pri şi în special câinii. Ei îndrăgesc câinii, şi pisicile cu maşinile lor. In spatele
geaba te uiţi pestriţ la mine, că tot eu mul. pentru că aceştia, spre deosebire de fiecărui animal stătea uri servitor care
am dreptate. Agrominimul dă recoltă Dar responsabilul, care-i văzuse in oameni, nu vorbesc şi deci ei, miliar se îngrijea să schimbe farfuriile şi să
bună. Eu mă prind că o să am grâu trând odată, le răspunse zâmbind: darii americani nu se tem că prietenii şteargă cu şervetul botul animalului.
lor, câinii ar putea manifesta pe străzi, Această veste ne-o dă ziarul american
mai frumos ca al dumitnle şi mai mult — Tovarăşi, sunteţi amândoi frun chiar dacă nu au ce mânca. Câinii însă „New-York Times“. Gazeta a publicat
la hectar şi-oi lua şi chitanţa Nr. 1 la taşi şi de aceea vă trecem pe amândoi (bineînţeles cei ai bogătaşilor) n^JSe dealtfel şi câteva fotografii luate în
predarea cotei. în chitanţa Nr. 1. pot plânge de aşa ceva, mai ale^M timpul mesei, pentru a arăta că înfrfc
Asta n’a mai putut s’o rabde Pitu La înapoiere Trandafir se urcă în în New-York a luat fiinţă de curând câini şi pisici a domnit o linişte de
lice. Ii strigă furios : căruţa lui Pitulice şi-i spuse: un restaurant pentru ei. Acest restau plină.
— Tu chitanţa Nr. 1 ? Să-mi razi — Iţi era frică să nu rămâi fără rant, cât se poate de elegant, a adă Se spune că milioanele de şomeri
tu mie mustaţa, de-i căpăta prima chi mustaţă, ai? postit şi un banchet al câinilor şi pi din New-York, care n’au ce mânca,
tanţă ! — Mustaţa ca mustaţa, dar obrazul sicilor dat de o mare bogătaşă ameri auzind de acest banchet au regretat că
— Aoleo, râse Trandafir, nene Pi e mai întâi de toate, — îi răspunse cană, doamna Florence Mac Combe în sunt oameni şi nu câini sau pisici,
tulice, nu uita că lelea Domnica te lasă zâmbind Pitulice. Ştii, după ce am cinstea căţeluşei ei, Bethy, care i-a pentrucă atunci statul american le-ar fi
de bărbat dacă-ţi razi mustaţa. Şi s’au aplicat şi eu agrominimul ca şi tine, adus de curând pe lume câţiva moşte asigurat şi lor mai repede existenţa...
despărţit certaţi. Neagu Trandafir a se făcea să nu iau şi chitanţa Nr. 1. ?... nitori. Fiecare animal invitat la banchet V. D. POPA
Greşală de tipar
Intr’o noapte, negrul Gim Brown se
întorcea frânt de oboseală dela fabrică.
Abia işi mai trăgea picioarele pe asfal
tul străzii. Era supărat ca niciodată. Se
dăduseră salariile şi patronul ii oprise
aproape jumătate din bani fără să i se >
spună pentru care cauză. Acasă îl
aşteptau cinci copii goi şi proprie
tarul, care' cerea chiria pe trei luni
în urmă. Deodată, dintr’o cârciumă,
vreo 6 gangsteri beţi se năpustiră x ,
asupra lui, lovindu-l cu bastoanele r
şi cu pumnii până îl aşternură plin
de sânge la pământ. Alarmaţi de
scandal, doi poliţişti veniră spre ei.
După ce făcură „ constatările“ cuvenite,
poliţiştii îl arestară pe Gim ca „tulbu
rător al ordinei publice". In timpul
acesta gangsterii plecară mai departe
cântând.
Revoltat peste măsură, Gim începu să
protesteze.
— N ’aveţi dreptul să mă arestaţi, da- '
ţi-mi drumul! Ş i începu să le amin
tească de constituţie, de drepturile lor,
ale negrilor,
— Ce drepturi... O fi vreo greşeală
de tipar, — i-au răspuns poliţiştii, ară-
tându-i bastoanele de cauciuc care sunt
constituţia fără greşeli de tipar a lui
Chiaburul: Aşa cum era pe vremea mea mai zic şi eu. Ei munceau pentru mine şi eu mâneam pentru ei. Carevasă T rumân.
zică ne ajutam unii pe alţii. Şi acum... auzi nedreptate: Cine nu munceşte nu mănâncă.
Caricatură de A. RIK MIHAI CARANFIL
REDACŢIA : Bucureşti, strada Dobrogeanu Gherea 2, telefon : 5.39.4». ABONAMENTE : 7.50 lei anual. Taxa poştală plătită în numerar conf. aprobării .
DIr. Generale P.T.T. Nr. 17.933/942. TIPARUL; Combinatul Poligrafic „Casa Scânteil“ — Piaţa Scânteii. C. 3050 ;
t- : : »! •
f j > * .• •• i j i i / ! f . i » J f 1 i v» ; ; t } ‘i s > : i t ■ i i j - • . ; <\
