Page 28 - Albina_1952_08

4 A L B I N A

Forţele Armate ale Republicii Populare Române

stau de strajă suveranităţii şi independenţei poporului român,

securităţii sale şi păcii

U N D E V A PE D U N Ă R E

La vreo doi kilometri dela ieşirea din fragment de roman, de ALEXANDRU JAR auzite şi-i aminti lui Banu că c membru
sat, lui Asaridei i se păru ,că vede după de partid, cerându-i să nu vorbească
un dâmb de zăpadă, mai încolo, aproa­ cu nimeni despre întâmplările din acea
pe de Sa'kina, ridicându-se umbra unui Romanul „Undeva pe Dunăre”, din care reproducem mai jos un noapte. Adăugă cu severitate:
om. Deschise ochii mari, în bătaia vân. fragment, cuprinde în el acţiunea unei unităţi de grăniceri ai patriei — Cârciumarul ăsta nu ne poate
tutui, dar nu mâi zări nimic. noastre pentru prinderea unei bande de chiaburi care, în cârdăşie cu îmbăta cu vorbele lui mieroase. La tej­
.— Tu nu vezi nimic colo ? îşi în-- spionii titoişti, terorizau ţărănimea muncitoare din satele de pe malul ghea îţi vinde ţuică, dar sub tejghea
trebă tovarăşul de drum şi arătă cu Dunării, dela graniţa cu Iugoslavia. încearcă să ne vândă vieţile. N’aş
braţul spre Salcina. crede eu să mă înşel, măi tovarăşe 1
Arpad se opri, sfredeli cu privirea în­ Intr’o noapte, aceşti duşmani înverşunaţi ai poporului dau foc la o Lupan vorbise şi cu alţi membri de
tinderile albe şi întrebă la rândul lui :■ moară şi distrug o grădiniţă de copii, fapt care indignează peste partid, cerându-le să fie atenţi la ceeace
— Unde ? măsură pe ţăranii muncitori. Plini de ură faţă de chiaburi, ţăranii, ca face cârciumarul satului. Ii sfătuise şi
In clipa următoare, Asandei se trânti de pildă ţăranul sărac Banu, ajută pe grăniceri să-i prindă pe bandiţi. pe dânşii să aibă grijă să nu Ie scape
în zăpadă şi strigă înnăbuşit; In fragmentul de faţă grănicerii urmăresc pe bandiţi, care se vreo vorbă, ca nu cumva să prindă de
— Culcă-te ! ascund în sat. Bandiţii încă nu sunt prinşi. Dar ţăranii muncitori şi gră­ veste uneltele chiaburilor. Ţinea legă­
La marginea satului Salcina un om tura cu şeful postului de miliţie din
scăpăra, dintr’o brichetă a cărei flăcă­ nicerii îi urmăresc pas cu pas. Grănicerul Asandei, fost tractorist, plin Salcina, căruia îi încredinţa toate cele
ruie fu stinsă jute de vânt. Mai aproa­ de devotament faţă de patria noastră dragă, nu-şi precupeţeşte nici aflate şi discutau împreună cum ar fi
pe, numai la vreo sută de metri, un al­ viaţa pentru ca spionii titoişti şi chiaburii să nu mai fină ţărănimea mai nimerit să ajute partidul pentru
tul îi răspundea scăpărând'- flăcări muncitoare sub teroare. Până la urmă bandiţii sunt prinşi şi pedepsiţi ca tâlharii să fie prinşi.
scurte. Acesta se strecură printre dâm­ aşa cum se cuvine. Banu făgădui secretarului de partid
burile de zăpadă şi începu să înain­ să nu mai spună nimănui şi-o porni
teze spre sat. Celălalt dispăruse. Romanul îndeamnă la vigilenţă şi luptă necurmată contra chiabu- înapoi spre casă. începuse din nou să
Cei doi grăniceri se târau prin ză­ rimii, duşmanul de moarte al vieţii fericite a ţăranilor muncitori. simtă frigul pătrunzându-1. Când ajun­
padă, căutând să-i taie drumul, fără se pe uliţa pe care se afla grădiniţa de
să fie observaţi. îşi trecuseră curelele copii, dădu iar cu ochii de patrulă.
armelor pe după gât, pentru ca să-şi uliţă. Se luă după el. La o răscruce, îl Deodată inima lui Banu se opri o * — S ta i! îl opri Asandei, cercetân-
ajute în înaintare cu amândouă mâi­ pierdu din ochi. cl;pă, pornind apoi să bată mai tare. du-i cu atenţie faţa. De unde vii ?
nile. Picioarele li se înfundaseră»în ză­ Rămase nehotărît locului. Ieşise din Un om stătea înfipt ca o momâie, în — Dela un tovarăş, răspunse cu li­
padă de nu li se mai vedeau şi la fie­ casă numai în cojocel şi cu căciula pe spatele bisericii. îşi ascuţi privirea : nişte Banu. Ii părea bine că-i întâlnise
care câţiva metri ridicau încet capul. capi Frigul îi da ghes să se întorcă. parcă se asemăna la trup cu omul care din nou pe soldaţi.
Feţele lor, acoperite de nea, păreau Prin minte însă îi fulgeră gândul că sărise gardul. Se ascunse după trun­ — Ce-ai căutat la dânsul ? Glasul
nişte bulgări albi. Clipeau des din la mijloc e ceva necurat. Se întreba chiul unui copac fără să-J piardă din lui Asandei era acum mai prietenos,
ochi, să-şi scuture fulgii de pe gene, ce se petrece în casa cârciumarului. ochi. Peste o clipă altul se apropie îşi dăduse repede seama că n’are de a
şi să poată vedea limpede. Suflau greu, De când cu devastarea grădiniţei de aproape fugind, îi spuse ceva şi dis­ face cu un păcătos.
se încălziseră de atâta efort. copii, devenise mai bănuitor. O porni păru. r — Am stat de vorbă despre munca
— Sus, după el 1 şuieră Asandei aşa cum era, subţirel îmbrăcat, în cău­ Banu se desprinse de lângă copac şi noastră. Privind în lungul uliţei îşi
printre dinţi şi sări în picioare. tarea fugarului. se îndreptă cu paşi rari. de om nepă­ văzu nevasta făcându-i semne. Ir^ise
Alergau amândoi înspre Salcina. Se învârti mult timp pe uliţele sa­ sător, înspre biserică. Cel care semăna în căutarea lui, crezând că se întfim-
Umbra pe Care o urmăreau dispăruse tului, fără să întâlnească ţipenie de om. ca o momâie mergea acum prin mijlo­ plase ceva în sat. O arătă cu mâna sol­
într’acolo. Trebuiau s’o ajungă. . Trecu şi prin faţa grădiniţei de copii. cul uliţei. II privi pe furiş. Un ochi daţilor : îngheţ de frig, tovarăşi. Şi iată
Arpad lunecă şi căzu. Asandei îl Ferestrele erau întunecate. Se gândi la rotund, teribil de viu, îi fulgeră o sin­ şi femeia se necăjeşte. Apoi privind
apucă sdravăn şi-l săltă în picioare. cei trei plozi ai săi şi la nevastă ; s’o gură clipă. Respiraţia i se tăie. Iuţi spre clădirea grădiniţei spuse cu mul­
— Unde ţLe arma ? întrebă aspru, fi mirând că a ieşit din casă, aşa deo­ pasul ca în faţa unei primejdii. Când ţumire în glas : E a noastră ; casa co­
Asandei. dată, pe vremea asta de noapte. Aten­ întoarse capul, nu-1 mai văzu. piilor noştri. Le-a cumpărat Sfatul alte
Varadi Arpad se scutură cu putere ţia îi fu atrasă de nişte sgomote venite Spaima îi acoperise trupul cu o su­ jucării. Pe astea n’or le mai sfărâme
şi deasupra pieptului său învelit într’un din apropiere. Alergă până la capătul doare rece. Era nerăbdător să poves­ tâlharii.
strat de zăpadă, apăru forma armei. uliţei. De după colţ veneau doi ostaşi. tească cele văzute. Dar nu putea po­ Asandei auzindu-1 vorbind astfel, se
Spuse liniştit: Mergeau iute, se grăbeau se vede să vesti oricui. Inima îi spunea că cei uită la el cu alţi ochi. Glasul omului
- — N’avea grijă. Nu-mi pierd eu se întoarcă la subunitate. Se hotărî doi erau amestecaţi în atacul dela gră­ sunase îndârjit când pomenise de tâl­
arma. s’o ia spre biserică. diniţa de copii. S ’ar putea ca acum să hari. Uitase parcă de tăişul gerului. II
Gâfâiau, împotrivindu-Se vântului, Frigul îi pătrunsese până la oase. pregătească alte ticăloşii. Un gând îl întrebă, curios :
răscoleau zăpezile înalte şi înşelătoare. îşi frecă pieptul cu palma, se bătu cu — Cine a jefuit grădiniţa?
Căzură amândoi într’o groapă destul pumnul în spate să se încălzească. Ză­ chinuia îndeosebi: ce legătură să aibă Banu se încruntă şi răspunse, privind
de adâncă. Se învârtiră pe loc, căutând pada i se lipise de fluierele picioarelor, cârciumarul cu aceşti indivizi susptecţi? departe în întunericul satului :
o ieşire. Arpad, fiind mai înalt, izbuti genunchii îi îngheţaseră. Ii păru rău Străbătu câteva uliţe şi bătu în poarta — Cine ? Or fi şi unii de pe aici, dar
să se caţere cu uşurinţă afară. Asandei că nu se apropiase de patrulă. Le-ar fi secretarului organizaţiei de partid din poate şi de-acolo... Arătă cu mâna spre
se agăţă de marginea mantalei lui şi spus soldaţilor ce văzuse în curtea câr­ Salcina. Ii povesti cu frontieră. Apoi, privind du încredere la
ieşi şi dânsul. Până la hotarul satului deamănuntul soldaţi, zise cu hotărîre: Nu scapă el
mâi erau o sută de metri. Sburau ca ciumarului, poate că asta le-ar fi dat toate cele văzute şi întrebă dacă n’ar, de pedeapsa cea dreaptă !
nişte năluci pe câmpul alb. Pătrunseră şi lor de gândit. Se opri, doar le-o auzi trebui să-i spună şi cârciumarului des­ Ostaşul înţelegea mânia ţăranului.
pe uliţe, străbătându-le în goană. Dar din nou paşii. Dar numai vântul şuiera pre necunoscutul care sărise gardul, Se gândi o clipă la copilul său, la sa­
niciun om, nicăieri. Unde s’o fi ascuns prin curţi şi coşare, pe la colţurile uli­ casei sale; o fi poate un hoţ, un găinar. tul său care n’avea încă o grădiniţă.
cel care semnalizase dela marginea sa­ ţelor. Lupan ascultă, notă pe hârtie cele N’ar fi avut nici un rost să-l podidească
tului ? Dar umbra după care se târîseră cu întrebări’ pe omul din faţa Iui. Fe­
şi-şi înfierbântaseră trupurile, aler­ meia îşi chema bărbatul cu glas ascu­
gând ? Nu mai ştiau pe ce uliţă să Pe tarlaua întovărăşiţilor ţit.
apuce. Se hotărîră s’o ia pe oricare, la — Văd că ţi-e frig, du-te acasă, to­
întâmplare. La marginea tarlalei, lângă crâng. Din slova înjlorită pe hârtie varăşe.
Când umbrele amurgului se’ntind, Răsar pe rând ca piscurile’n soare
Cu prima stea ce-apare licărind, Şi cresc în inimi vie bucurie Se hotărîră să se întoarcă şi ei la
Cu puţin timp înainte de intrarea pa­ Ca la un semn, tractoarele se strâng. Victoriile clasei muncitoare... subunitate. Vor raporta comandantului
trulei de grăniceri în Salcina, un om cele văzute. Erau amândoi obosiţi de
încercase să sară din curtea cârciuma- O zi Întreagă s'a trudit cu spor — Băieţi, v’o spun, sânt fericit tăvăleala prin zăpadă şi de atâta aler­
Că plugul nostru va ara mereu
Brigada’ntăi, desmiriştind întruna
rului peste gard. îşi prinsese sumanul Pământ ce-a fost ogor lângă ogor. Pământul celor care-au suferit gătură.
într’o şipcă şi se sbătu un timp până Cu haturi şterse pentru totdeauna. Ce-au fost iobagi, cum fu şi tatăl meu: '— Eşti ostenit? îşi întrebă Asandei
să se desprindă. Umbra lui ghemuită Ce-aţi zice-acum dacă noi şapte tovarăşul.
nefiresc, stârni lătrăturile furioase ale In ochii tractoriştilor luceşte Cinstind: acest proiect de lege minunată
Ca piatra nestimată, mulţumirea — Nu ! răspunse Arpad, călcând cu
câinilor aflaţi în curtea vecină. Că'n brazda răsturnată voiniceşte, Ara-vom în întrecere, ta noapte paşi mari prin zăpada neatinsă.
Banu ieşi să-şi astâmpere câinii şi Va creşte, va rodi’nlovărăşirea. Ca să desmiriştim tarlaua toată? Asandei tăcu un timp. Ii era necaz
atunci îl zări pe necunoscutul prins de — Da, da, s'arăm ast’[noapte toată glia t
— Măi Mitule, vorbeşte Irimie, că nu putuseră pune mâna pe cei care
gard. Se ascunse după un colţ al casei Aprinde, felinarul, haideţi roată, Şi iată şapte faruri călătoare semnalizaseră în noapte. Apoi, fără
pentru a-1 putea cerceta fără să ' fie Ca să vedem tovarăşi ce mai scrie Deschid în întuneric; bătălia să-I mai întrebe pe Arpad dacă vrea să
Sub bolta, cerului scânteetoare...
văzut. Nu putu să-i zărească faţa, dar In cărticica asta minunată! asculte sau nu, începu să povestească
după trup şi îmbrăcăminte părea- să Şi’n noaptea răcoroasă, vitejeşte
Şi cu mândrie dela piept el scoate Cu siele’n fruntea mândrelor tractoare încet, aşa cum vorbeşti despre unele
fie acel aş pe care îl văzuse mai demult, Proiectul Constituţiei, apoi Briguda’iitâi cu dragoite păşeşte, fapte îndepărtate, de S.M.T.-ul de
atunci, spre sfârşitul toamnei, sărind Cu glas domol-şi vorbe răspicate Spre aurul recoltei viitoare... lângă Paşcani şi despre felul cum
din curtea cârciumarului. O şipcă se Citeşte rânduiala vieţii noi. GH. BARGAUANU
frânse şi paşi repezi se pierdură pe.i muncise în brigada de tractorişti din
care făcea parte.