Page 4 - Albina_1952_08
P. 4
I
g A L B I N A
A P E L E N A R Î N . U L U I
— roman de N. Biriucov —
(fragment)
Mamed-Sali se gândi o clipă, apoi nică. Dar nu mai pot să am încredere
hotărî să intre înainte de toate la Ha în Tapşulat după o înşelăciune ca asta.
san Sabirov care rămânea deobicei îh Romanul „ Apele N arinului" al scriitorului sovietic N. Biriucov, Agronomul nu poate sâ vină în fie
este povestirea minunată a construcţiei canalului din Uzbechistanul so
livadă până la oăderea serii. vietic, canal ce-a schimbat cursul răului Narîn, făcând să ‘înflorească ţi care zi la noi, şi-atunci m’arn gândit
Râse, aducandu-şi aminte cum 'a ca* care dintre ai noştri se pricepe mai
nai mulţi îşi băieau joc de Sabirov, că nutul secetos şi pustiit de vânturile Fetganei. bine în agrotehnică? Tu eşti acela, Ha
Cartea arată cum, odată cu canalul, cresc oameni noi în vechile
un om la vârsta Iui, cu barbă, tatăl san-acâ! Nu, nu! -începu el să râdă,
unei familii numeroase, s’a apucat de sate uzbece, prejudecăţile şi superstiţiile sunt alungate, lăsând să pă prinzând uimirea pe faţa lui Sabirov.
'abeceda. alături de tinerii fără mustăţi. trundă tot mai mult ştiinţa cu bogatele ei învăţăminte. Nu m’am gândit o clipă să las măcar
Colhoznicii din satul Cara Vădi, unul dintre cele mai înapoiate
Dar ce bine îi prindea acum ştiinţa sate, se transformă şi se călesc in toiul muncii de construire a cana o zi livada fără tine. Dar aş vrea ca
de carte dobândită la canall Deştept în acelaş timp să îndrumezi şi să con
om: tot ce nu izbutea să prindă din lului. Dar în acelaş timp se înteţesc şi uneltirile duşmanilor. Planurile trolezi munca lui Tapşulat. Numai aşa
lor criminale însă cad datorită eroismului oamenilor cinstiţi care nu
convorbirile cu agronomul, căuta în îl mai las pe el brigadier.
broşurile şi în cărţile din care avea a- se dau înlături dela nicio jertfă pentru a grăbi construirea unei vieţi — Dar dacă el n’o să vrea să lucre
fericite.
casă o grămadă, de se mira şi el când ze sub controlul meu?
0 avut timp să şi le cumpere pe toate. Datorită muncii stăruitoare dusă de Comitetul raional de partid — Atunci am să-l înlătur.
Zăceau cărţile şi în firide, şi pe mor şl învăţând din munca altor colhozuri înaintate, colhoznicii din Cara — Şi pe cine ai să pui în locul lui?
manele de plapome... O întreagă bi Vădi ies treptat din starea de înapoiere în care trăiseră şi — în urma — O să găsim noi. Pe careva din
bliotecă agronomică! Cât a crescut! E unei lupte grele împotriva duşmanilor strecuraţi in mijlocul lor, izbu tre comsomolişti.
acum unul din £ei mai de seamă din tesc să-şi facă o viaţă din ce în ce mai frumoasă. Sabirov îşi plimbă jur împrejur pri
colhoz. Mamed-Sali îşi aduse aminte Fragmentul de mai jos arată un aspect al vieţii noi care a în virea de parcă ar fi cântărit în minte:
de ziua când adunarea generală a col florit în colhozul Cara Vădi după terminarea canalului, un exemplu de o să-i ajungă forţele şi timpul pentru
hozului i-a propus să ia conducerea felul cum colhoznicii ştiu să muncească atunci când şi-au găsit ade această nouă sarcină?
unui nou sector: livada colhozului. Cum văratul drum pe care trebue să meargă. — Bine. Pentru două luni, primesc.
â pălit Hasan atunci I Pe urmă a mul — Iţi mulţumesc foarte mult, Ha
ţumit poporului pentru marea încre san-acâ. Acum ştiu cum să duc vorba
dere pe care i-a arătat-o, dar de răs grădinarul căra între straturi mormane Sabirov se fâstâci de bucurie: cu Tapşulat.
puns, a răspuns cu ^îndoială. de bălegar uscat. — Aşa vasăzică, n’ai mâncat nici — Dar cu Muhitdin ce faci?
— Să-l ierte tovarăşii pe omul care — Aştepţi geruri? odată ceva mai gustos... Să te cred ? — Cu Muhitdin am eu o altfel de
se gândeşte de zece ori ca să vorbească — Mai poţi să ştii? răspunse nesigur bolborosi el încântat şi deodată, în- vcrbăl glasul lui Mamed-Sali răsună
odată. Să mă sfătuesc şi eu mai întâi Sabirov. dreptându-se din şale pronunţă mân cu asprime şi lui Sabirov îi plăcu acest
cu agronomul şi atunci am să spun şi Mamed-Sali privea cu admiraţie dru şi emoţionat, de parcă ar fi făcut lucru.
cuvântul meu. straturile. Roadele erau mari şi aproape jurământ: Mai rabdă, şefule, câţiva — E de mult timpul să-i mai rete
De altfel cine nu s’ar fi pierdut dacă coapte, de bună seamă că săptămâna arii şi atunci am să te bucur cu adevă zăm din unghii. Am aflat acuma... Cine
s’ar fi aflat atunci în pielea lui: nu era viitoare s’ar putea începe culesul. rat 1 Am să-ţi aduc un măr, să nu-1 crezi că a lansat svonul că toate astea
jucărie, zece hectare! S ’a întors din ra După ce înfipse furca în bălegar, Sa poţi cuprinde în palmă 1 Mă crezi ? — arătă el cu capul înspre straturi —
ion a doua zi în revărsatul zorilor şi birov veni lângă dânsul. — Te cred, Hasan-acâ. Numai că ai vor fi împărţite după zilele de muncă?
a vestit cu hotărire: — Ei, ce zici, şefule, n’a săpat Ha greşit, cred, te-ai gândit la harbuji şi Muhitdin!
— Primesc! san pământul degeaba, nu-i aşa? ai zis mere. — Nu mă mir, Hasan-acâ. Are tot
înainte era un om supus, gata să — Nu l-a săpat degeaba. Sabirov se supără şi puse mâna pe interesul să se poarte frumos cu toată lu
lase dela el, numai gâlceavă să nu iasă. Sabirov se plecă şi culese o căpşună furcă, dar îndată o svârli înlături. mea. Şi iată că i s’a ivit cel mai bun
Acum însă se schimbase. Se arăta ne de vreo cincisprezece grame, o căpşu — De ce să spui că am greşit? Ştiin prilej. Nici c’ar fi putut scorni altul mai
înduplecat în cerinţele sale. De, ce să-i nă mare şi bine coaptă. ţa e o uriaşă putere, Mamed-Sali. Ce bun. Uite, o să spue pe urmă, eu am
faci. Parcă el, Mamed-Sali, nu era •— Ia, te rog. Eu încă n’am gustat, zici de tufa care are la suprafaţă păt vrut să vă hrănesc pe săturate cu căp
tot aşa, om liniştit ? Şi cu toate astea, îmi bucur numai ochiul. Glasul îi tre lăgele roşii, iar la rădăcini cartofi? şuni, dar dacă nu vor comuniştii... Tare
tot îşi ieşise până acum de câteva ori mura de emoţie, şi urmărind cu ochii Zici că e poveste? Nu, dragul meu pre darnic mai e pe socoteala colhozului!
din fire. cum Mamed-Sali şi-o pune cu grijă şedinte, nu e poveste; a fost, dar a- Cât despre astea, prietene ~ Mamed-
— Ce nevoie ai tu de atâtea îngră în gură, îşi ţinu chiar şi răsuflarea: în cuma nu-i poveste. Un mare rus a fă Sali privi şi mai atent straturile — pu
şăminte chimice? Doar n’oi fi având de jurul ochilor mijiţi şi pe obrajii lui cut din această poveste o realitate. tem aduce cu ele îmbunătăţiri în plan.
gând să faci din pământ pilaf. cu pomeţii ieşiţi mult în afară, se adu — Am auzit, Hasan-acâ, şi despre — Cum adică?
Sabirov începea să râdă. naseră atâtea sbârcituri vesele, iar bu Miciurin şi despre tovarăşul Lîsenco. — Cu pepiniera de stat, după cum
— Nu te scumpi, şefule, nu te zele îi tremurau într’un zâmbet atât de Intr’adevăr sunt oameni mari. Şi în ştii şi după cum avem contractul, o
scumpi. Vrei ca în fiecare casă să fie satisfăcut, de parcă nu în gura preşe ştiinţă cred deşi, spre marea mea pă să facem socotelile abia după ce-o să
belşug de fructe? Şi în afară de asta, dintelui s’ar fi topit căpşuna, cu sucul rere de rău, o cunosc prea puţin. Tre predăm bumbacul la stat, ori noi avem
vrei să aduci un venit frumuşel colho ei înmiresmat şi dulce, ci într’a lui. bue să învăţăm cu toţii şi să nu ne acum nevoie foarte urgent de câteva
zului? Atunci fii mai darnic, nu te Apoi deschise ochii mari, dar rămase ruşinăm că ni-s bărbile mari... Dar uite cultivatoare şi de bani pentru mate
sgârci nici la îngrăşăminte, şi nici Ia fără glas. N’avea nevoie de vorbe: în că sunt printre noi unii din ăştia care... riale de construcţie.
braţe de muncă. Pe un pământ uscat, strălucirea întregului chip se citea în — şi el îi povesti despre fapta lui Tap- — Aferim! începu să râdă Sabirov.
am să-ţi dau şi nişte mere uscate să-ţi trebarea plină de încântare: „Ei, cum şulat şi a iui Muhitdin. Tu ce mă sfă- Deci căpşunile astea, cât sunt de fru
rupi dinţii în ele! îţi pare?” tueşti să fac, Hasan-acâ? moase, o să străbată câmpul pe roţi,
Şi iată că acum, pe nisipurile până — De când sunt n’am mâncat ceva — Dar tu ce părere ai? şi-o să scânteieze pe şcoală în chip de
de curând întru totul moarte, puieţii mai gustos! recunoscu Mamed-Sali. — Toată nădejdea mi-i în agroteh tablă? Eil şefule, mai rabdă numai
tineri dăduseră primele lor frunze, tu câţiva anişori şi-ai să vezi cum o să
fele de smeură şi de mure se înălţase- construim din merele şi caisele noas
ră ca un zid verde. Trebuia să aibă tre un club atât de minunat, încât o să
grijă de fiecare puiet în parte şi erau rămâie cu gura căscată şi cei din Le-
acolo mii de copăcei tinerii Sabirov îi ninci. El întinse mâna în spre partea
cunoaşte tot atât de bine c.UJILÎşi cu unde se aflau puieţii, şi rămase aşa,
noaşte copiii. Fiecare copac este nume nemişcat, înalt şi cu barba neagră,
rotat şi are fişe cu toate particularită deasă.
ţile lui, iar pentru copăceii bolnavi, el In ochii lui Mamed-Sali se aprinse
şi-a făcut un caiet special „caietul de o veselie şăgalnică.
tratament”. Şi chiar că Hasan Sabirov 1— Lui Mirza i-ai spus de asta?
le era ca un vraci 1
Mamed-Sali zări de departe mai Nu, dar de ce?
mulţi consăteni strânşi lângă, duv.alul ; încearcă de-i spune... Ştiam că
care împrejmuia livada ca s’o apere de are în plan să înceapă construirea unui
vânturi, şi diri nou un zâmbet şăgalnic club îndată după terminarea şcolii, dar
1 se furişase sub mustăţi. Livada col-, mai ştii? Poate că o să se învoiască
bozului atrăgea luarea aminte a colhoz să aştepte până Ia strângerea merelor
nicilor nu numai prin viitoarele sale din livada ta.
roade, ci şi prin cele de acum: în stras Sabirov dădu tributul cuvenit ace
tari afânate, care ocupau o suprafaţă stei glume plină de duh, dar nu se
de aproape două hectare, se Coceau dădu bătut şi clătină pătimaş din
căpşuni roşii ca sângele, scânteindu-şi barbă.
culoarea prin horbota verde a frunzuli- Nu-î nimic! N’o să fie club, o să
ţelor muşcate parcă. fie altceva... că doar abia ieşim din scu
Dând bineţe colhoznicilor, preşedin tece. Mamed-Sali, şi un om mare are
tele trecu spre poartă. Pe Hasan Sa-' I ovarâşul Voroşilov îrt vizită ta Gospodăria Agricolă Colectivă nevoie de mai mult material pentru
birov îl găsi în fundul grădinii unde '•r; y. „Drumul lui Lenin'ţ haine, decât un ţânc; aşa că vom avea
creşteau căpşunile. împreună cu oei (Dela Expoziţia de Stat a artelor plastice)] Pictură de Krammer Bela în ce să schimbăm bogăţia acestei li
trei comsomolişti, ajutoare ale sale! i-------------- ------------------------------------------------------------ ----------------------------------- vezi.