Page 8 - Albina_1952_08
P. 8

8                                                                                                                          A L B I N A ’


                                                                                                             T A L C                                      i



                                        :         rfXâă-'  L*kJ*   '"Si                 a-" i   > v   ;            .  • rmiiMirnrTTiBînrinnruii  min ii— ■


                   O i l e . . .         a n a l f a b e t e !                                   Un  oaspete  ciudat

               Chiaburul  Oprea  Creangă  din   co-  lăsat,  aşa  că  oile  vărului-chiabur,  Roşu   (Istorisirea  unui  colhoznic)
             imuna  Scheia,  raionul  Suceava,  veni  la   Dormidon  au  început  să  pască  şi  ele
             cumnatul  său  Aurel  Cojocaru,  preşe­  pe  imaşul  cooperativei.  Şi  —  cum  sunt   In  toiul  treerişului,  ne-am  pomenit   Intr’un  cuvânt,  trecătorul  a  zorit  ast­
             dintele  cooperativei,  şi-i  spuse:  oile,  că  se  iau  una  după  alta  —  oile  deodată  pe  aria  noastră  de  câmp  cu  un  fel  lucrul,  încât  la  început  femeile  nu
               —  Măi  cumnate 1  Am  venit  la  tine  chiaburului  Ştefan  Cristurean  n’au  vrut  necunoscut.  S ’a  abătut  pe  la  noi  din  mai  apucau  să  scoată  paiele  de  sub
             fcu  o  nevoie,  că  vorba  aia  :  „ce  poate  să  se  lase  mai  prejos.  drum,  şi-a  scos  şapca  şi  le-a  dat  bi­  batoză  şi  numai  se  tot  rugau  de e l:
             cumnatul  nu  poate  tot  satul";  ştii  că   —  Nepoate  Aurele 1  îi  spuse  chiabu­  neţe  la  toţi  de  faţă  şi  a  spus  ceva  de   —  Mai  uşurel,  că  ne  calci  pe  căl­
             am  şi  eu  vreo  două  sute  de  oi...  rul.  Unchi  îţi  sânt,  ori  ce ?  Vasăzică,  bine,  dar  ce  anume  n’am  putut  desluşi  câie I
               —  Ba  ai  chiar  vreo  trei  sute,  dacă  oile  lui  Oprea  şi  ale  lui  Dormidon  pasc  de  duduitul  tractorului  şi  al  batozei.  Iar  cei  care  dădeau  snopii  la  batoză,
             nu  te  superi...                 pe  imaşul  cooperativei,  ca  la  ele  acasă,   Purta  un  costum  albastru  nou  şi  cra­  ziceau  :
               —  Ei,  cum  să  mă  supăr ?  Din  fugă,   şi  ale  mele  behaie  de  necaz,  păscând  vată,  dar  umbla  desculţ;  ghetele  i  se   —  Uşurel,  uşurel,  că  rămânem  în
             mai  scapă  omul  la  numărătoare...  Asta   pe  alte  locuri  mai  depărtate.  Uiţi  că-ţi  bălăbăneau  pe  umăr,  legate  una   de  urmă 1
             să-mi  fie  toată  paguba...      sunt  unchi?                       alta.  Tocmai  tânăr  nu  părea  să  fie,  dar   Apoi  s’au  deprins  cu  toţii,  i-au  dat
               —  Unde  vrei  s’ajungi  cu  oile,  cum­  —  Nu  mai  pot,  unchiule!  Pân’acum  nici  cine  ştie  ce  vârstnic*   i#t   i zor  şi  ei  şi  treaba  a  mers  strună.  Ba
             nate ?                            am  dat  voie  la  o  mie  de  oi.   Unde  nu  ştii,  îi  dai   cu  bănuiala.  mai  striga  câte  unul:
               —  Pe  imaşul  cooperativei.  Lasă-le   —  Păi,  tocmai!  rânji  unchiul  chia­  De-aia  îi  şi  zic  eu  lui  Emelian  Trofi-   —  Dă-i  zor I
             să  pască  pe  el,  zise  Oprea  mieros.  Fă  bur.  Eu  n’am  decât  o  sută...  aşa  că,   movici,  şeful  ariei:  Iar  el  răspundea f
             asta  pentru  mine,  că  ies  eu  mai  târziu   unde  a  mers  mia,  merge  şi  suta  !  —  O  fi,  pe  semne,  vre-uh  împuter­  —  Daţi-mi  snopi 1
             fn  câştig  şi  tu,  ca  neam,  vorbea  ceea,   Intr’o  zi  însă,  brigadierul  Constantin   nicit.      Şi-a  scos  şapca,  şi-a  scos  haina,  şi-a
             la  fel...                        Sologiuc,  dela  gospodăria  agricolă  co­  Emelian  Trofimovici  însă  nu   mi-a  scos  cravata.  Se  înfierbântase  omul.
               —  Eu  aş  face-o,  cumnate,  dar...  —  lectivă  şi  alţi  săteni  din  comună,  vă­  împărtăşit  bănuiala.  Ca  întotdeauna, el   Emelian  Trofimovici  vede  ci^  a  cam
             nu  te  supăra  că-ţi  spun  aşa  —  eşti  zând  atâta  spuză  de  oi  chiabureşti,  au   chibzui  în  felul  lui,  temeinic:  fost  dat  uitării,  îşi  ciupeşte  mustăţile
             chiabur  şi  oile  chiaburilor   n’au  ce  dat  pe  faţă  fapta  lui  Aurel  Cojocaru.   —  împuterniciţii  nu  umblă  cu  picioa.  şi-i  spune  aspru  mecanicului  dela  ba-
             căuta  pe  păşunile  cooperativei.  Ori  nu  Acesta,  luat  de  scurt,  le-a  spus :  rele  goale,  ci  sunt  întotdeauna  încălţaţi,  to z î:
             citeşti  ziarele ?                  —  Degeaba  vă  necăjiţi,  măi  oameni!   ca  să  impună.  Asta-i  una.  Ei  dau  mâna   —  Ia  vezi...  batoza...  să  nu   care
               —  Ba  le  citesc,  dă-Ie’ncolo!  Dar  oile  Aveţi  dreptate  pe  deoparte,  dar  de  unde  când  fac  cunoştinţă  şi  se  apucă  să  cumva...
             parcă  ştiu  carte ?   Oile-s  analfabete.   vreţi  să  ştie  oile  că  n’au  voie  să  pască   pună  fel  de  fel  de  întrebări  şi  nu  se  ţin   —  Ţine  ea !  —  răspunde  mecanicul
             Fă-te  şi  tu  că  nu  vezi  şi  oile  or  paşte’n  pe  imaşul  cooperativei ?   Oile  sunt...   laoparte.  Asta-i  doi.  Persoana  de  faţă  şi  numără  mulţumit  snopii.
             linişte...  Inceputu-i  anevoie.  analfabete  1                      e  numai  un  trecător.  Asta-i  trei...  Emelian  Trofimovici  se  duce  Ia  trac.
               Începutul  n’a  fost  prea  greu,  fiindcă   Şi  e  drept că  oile  sunt  neştiutoare  de   Uite  aşa  a  chibzuit  el,  pe  puncte,  ciu-  tor ist:
             preşedintele  se  învoi  numaidecât.  Mai  .carte,  dar  e  tot  atât  de  adevărat  că   pindu-şi  mustăţile.  După  care  s’a  cu­  —  Bagă  de  seamă...  să  nu  se  în­
             greu  i-a  venit  a  doua  zi,  când  dădu  cu  Aurel  Cojocaru  nu  poate  spune  şi  des­  fundat  iarăşi  în  conducerea  lucrărilor  fierbânte  motorul.
             ochii  cu  alt  chiabur :  Roşu  Dormidon.  pre  el  că...  intră  în  aceeaş  tagmă,  a   de  pe  arie.  Eu  mai  aveam  ceva  vreme   —Mie  mi-i  să  nu  îngheţe I  Haida,
               —  Păi  bine,  vere  Aurică,  ce  fel  de  analfabeţilor 1  Ştie  el  carte,  dar   n’o   slobodă  până  să  vină  camionul  pentru  dă-i  zor 1
             rude  suntem?  Ai  dat  voie  cumnatului  să  i  folosească  la  nimic  în  faţa  judecă­  transport.    Emelian  Trofimovici  şi-a  ciupit  mus­
             Oprea  să  intre cu  oile  pe  imaşul  coope­  torilor,  unde  va  da  seama  pentru  pun­  De-aceea,  uite-aşa  de  curios  ce  sunt,  tăţile  şi  şi-a  zis  în  sinea  lui  că  peste
             rativei  şi  mie,  văr  primar,  nu ?   Sau   găşiile  sale.  Căci  în  istoria  aceasta  cu   m’am  apucat  să-l  cercetez  cu  privirea  voinţa  poporului  nu  se  poate  treece,
             crezi  că  ale  mele  au  ştiinţă  de  carte?   oile  chiabureşti,  Aurel  Cojocaru  s’a  do­  pe  trecător  cât  mai  de-aproape,  fireşte  iar  poporului  îi  place  munca  spornică.
             Tot  aşa-s  neştiutoare,  ca  oaia’n  patru   vedit  ...lână’n  lână  cu  chiaburii  sabo­  însă  rămânând  la  o  anumită  depărtare  Atunci  a  luat  şi  el  o  furcă,  ca  să  dea
             picioare 1  Să  nu  mă  laşi,  vericule !  tori.                     cât  cere  buna  cuviinţă.  El  îşi  tot  rotea  o  mână  de  ajutor.  Eu  am  făcut  la
               Rudă  bună,  Aurel  Cojocaru  nu  I-a        CRISTEA  TODERICI
                                                                                  capul  încoace  şi  încolo :  şi  la  dreapta,   fel.  Ridic  snopii,  dar  stau  cu  ochii  în
                                                                                  şi  la  stânga,  şi  în  sus,  şi  în  jos.  Cer­  patru.  Pe  drum  trecea  o  căruţă.  Omul
                                                                                  ceta  toate  celea  deavalma.     din  căruţă  a  oprit  calul  şi  s’a  apropiat
                       Din  porunca  imperialiştilor  arne ricani,  luda-Tito  a  întronat  în  Iu­
                   goslavia  cea  mai  sălbatică  şi  cruntă  teroare.  Cei  mai  buni  fii  ai  po­  „Ce  mare  lucru  o  fi  văzând?”  —  îmi   de  noi.  Era  Efim  Andreevic'  Catiurin,
                                                                                                                    din  colhozul  „Vâsochii”,  neam  dela
                   porului  iugoslav  zac  In  închisorile  şi  lagărele  cu  care  a  fost  împânzită   zic  eu  şi  m’apuc  să  mă  uit  pe  de  lă­  Adam  cu  mine.  Lucrează  la  comitetul
                   Iugoslavia.  Mii  de  patrioţi  pier  de  pe  urma  torturilor  la  care  sunt  su­  turi  ca  şi  dânsul.  de  conducere  a!  colhozului,  ca  vizitiu.
                   puşi.                                                            De  jur-împrejur  toate-s  ca  întotdea­
                                                                                  una.  Pământul  parcă-i  un  arici  cu  mi­  Se  apropie  de  noi,  ne  dă  bună  ziua  şi
                                                                                  riştile  lui.  Pe  mirişti  se  înalţă  clăi  de   eu  îl  întreb:
                                                                                  paie  de  grâu.  Pe-aproape  se  întinde  o   —  Unde-ai  fost?
                                                                                  fâşie  de  pădure  de  protecţie.  Copăceii   ■—  La  gară.  Aşteptam  un  musafir,
                                                                                  tineri  se  pierd  undeva  în  depărtare.   dar  n’a  venit.
                                                                                  Alături  de  noi  stă  tehnica   agricolă   îşi  ridică  ochii  la  platformă  şt  ră­
                                                                                  cea  mai  înaintată.   In  jurul  tehnicei   mase  trăsnit:
                                                                                  forfotesc  colhoznicii.   Şi   de-asupra   —  Uite-1  1  Se  joacă  cu  snopii.  Cum
                                                                                  noastră  pluteşte  în  înălţimi  cerul  şi   de  l-am  scăpat ?  Acum  o  să  mă  facă
                                                                                  luminează  soarele...  Şi  asta-i  tot.  cu  ouă  şi  cu  oţet  preşedintele.
                                                                                    EI  însă  mai  vede  ceva.  Şi  pe  de-asu­  —  Şi  cine  e,  mă  rog  ?
                                                                                  pra  mai  trage  şi  cu  urechea  la   nu   —  E  dela  noi  din  colhoz.
                                                                                  ştiu  ce.                           1—  De  curând,  nu  ?
                                                                                   Mi-am  ciulit  şi  eu  urechile...  Trac­  ■—  Oho,  ce  curând ?...  De  când  era
                                                                                  torul  urlă  şi  duduie,  bătând  măsura   copil  I  A  fost  plecat  vre-o  zece  ani  şi
                                                                                  şi  batoza  îi  răspunde  cu  un  glas  când   acum  a  venit  să  mai  stea  puţin  în
                                                                                  de  bas,  când  de  tenor.  Treerătorii  se   colhoz.
                                                                                  strigă  veseli  unii  pe  alţii.  E  o  zarvă   —  Şi  unde  lucrează  el  ?
                                                                                 ca  deobicei  în  timpul  lucrului.  Dar  tre­  —  La  artilerie.  E  comandant  de  di­
                                                                                 cătorul  acesta  parcă  aude  ceva  deose­  vizion.  Maior.  Are  pieptul  încărcat  cu
                                                                                  bit.  Zâmbeşte,  de  parcă  i-ar  fi  ginere   medalii.
                 —  Bea,  stăpâne 1  Pivniţele  mele  sunt  pline.                soarelui...  Şi  tot  zâmbind,  se  încalţă.   Emelian  Trofimovici,  vechi  tunar  şi
                .(Caricatură   de  A.  R1K,  dela  Expoziţia  de  Stat  a  ■rtolsr  plastice.).  Ciudat  om  I      el,  îşi  saltă  mustăţile:
                                                                                   Cum  s’a  întors  camionul,  eu  am  fost   —  De-aia  văd  eu  că  în  mâinile  lui
                                                                                  chemat  la  cântar.  Treaba  mea  asta  e :   merge  batoza  ca  o  „Catfuşa”.  Asta-i  cu
                                E P I G R A M E                                   trimit  la  stat  grânele  de  pe  arie  şi  le   adevărat  tragere  rapidă  de  artileria 1
                                                                                  fac  evidenţa  şi  încă  scriu  de  fiecare   Eu  stau  nedunferit  şi-mi  zic  în  si­
                    Truman  a  hotârît  să fie schimbat  semnul  electoral  of  partidului  său,   dată  foile  de  drum  pentru  şoferi.  Am   nea  mea:
                  care  —  în  alegerile  trecute  —  a  fost  un  măgar.         făcut  treaba  ăsta  şi  m’am  întors   Ia   —  Ia  te  uită 1
                                                                                  punctul  meu  de  observaţie.  Geamanta­  Efim  Catiurin  strigă  înspre   plat­
                                Auzind aşa,  măgarul.                                                               formă  :
                                                                                  nul  e  tot  acolo,  dar  omul  nicăeri.  Eme­
                                Pare  încântat,  şi-a  zis :                      lian  Trofimovici  îmi  spune:      —  Respectele  mele,  Egor  Ivanovici!
                                „Foarte  bine  că  mă  schimbă.                    —  Ia  te  uită  la  el  ce  face 1  Bun  venit  în  colhoz  1  N’ar  fi  vremea
                                Că  destul  m’a...  compromis".                    Mă  uit  şi  zic,  înciudat  pe  şeful  ariei:  să  poftiţi  acasă ?
                                                                                   —  Na,  trecător !...              Dar  Egor  Ivanovici  unde-şi  întoarce
                   In  Anglia  raţiile  alimentare  au  fost  din  nou  reduse  cu  25  la  sută,  deşi   Acesta  stă  de-acum  sus  pe  platformă   odată  faţa,  cu  o  căutătură  cumplită :
                  ele  sunt  extrem  de  mici,  că  te  miri  cum  mai  pol  fi  reduse.  şi  bagă  snopii  în  tobă  batozei.  Şi  cum   —  Muniţii  1  Muniţii  1
                                                                                  îi  bagă  1  Unul  după  altul,  încât  ceilalţi   Şi  noi,  ca  Ia  o  comandă,  ne-am  apu­
                                Mă  gândesc  de-o  zi  întreagă
                                                                                  nici  nu  mai  prididesc  să-i  asvârle  sno­  cat  de  furci  şi  de  snopi.
                                Şi  nu  pot  să  îmi  explic :                    pii.  Şi  batoza  merge  şi  nu  se  îneacă  de­  NICOLAI  ALEOHIN
                                Douăzeci  şi ■ cinci la  sută                     loc 1  Lucrează  regulat,  cu  o  încărcătură   Tălmăcire de  I.  Block
                                Cum  reduc  ci  din...  nimic  .                  mare,  dar  bine  potrivită.                   (din  revista  „Crocodil")
            ------------------ *— ----------------------------------------------------------------------------*---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- tf
            REDACŢIA;  Bucureşti,  stra da  Dobrogeanu  Gherea 2,  telefon  ;  5.U9.4B. ABONAMENTE :  7,50  lei  anual.  Taxa poştală  plătită  In  numerar  conf.  aprobării  F l l l l
                          DIr.  Generale  P.T.T.  Nr.  17.935  942.  TIPARUL :  Combinatul  Poligrafic  „Casa  Scânteii”  —  Piaţa  Scânteii.   p   isSSSi


                                                                          a
                                     ia
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13