Page 16 - Albina_1952_09
P. 16

CU  TALC



                       n
                                                                                                 In  discursul  dela  Congresul  naţional  al  Legiunii  americane,  Eisen-
                                Un  om  cu  „obraz"                                          hower  a desvăluit planurile agresive  ale  miliardarilor  americani  care  vor
                   Mlhu  Vaslle,  agentul  agricol   din   După  oe-au  mai  discutat  despre  una,   să  cotropească  ţările  de  democraţie  populară  şi  alte  ţări  ale  lumii  şl  să
                 Sângătin,  comuna  Apoldul  de  Jos,  raio­  despre  alta,  Mihu  Dumitru  a  pleoat.   le  pună  In  jugul  imperialist.
                 nul  Sebeş,  stă  în  faţa  registrului  ca  un   Mai  apoi  a  plecat  şi  Mihu  Vasile  cu  re­
                 om  aflat  în  mare  cumpănă.      gistrul  la  subţioară  prin  sat.  Şi  cum  se
                   —  De,  după  avere...  sunt  chiaburi,   depărta  pe  drum  cu  catastiful  la  sub­
                 dar după  obraz...  fiindcă  şi  eu  sunt  om  ţioară,  Mihu  Vasile  semăna  cu  o  cloş­
                 cu  obraz...  nu  se  cuvine  să  le  mai  fac  că...  Nu  zău,  nu  vă  mint,  curat  cu  o
                 şl  eu  supărare.   ...Scurt!  Să   rămână   cloşcă  semăna.  Şi  din  registru,  de  sub
                 „mijlocaşi",  că  n'o  să  se  facă  gaură  in   braţ,  parcă  scoteau  capul  mulţumiţi,  ca
                 cer  pentru  asta.                 puii  de  sub  aripa  cloşcii,  toţi  cei  11
                   Mulţumit,  Mihu  a  început  să  se  plim­ chiaburi  ascunşi  în  registrul  lui,  ca
                 be  în  lungul  şi n  latul  odăii.  ,,mijlocaşi".  Erau  acolo  geambaşul  Ali-
                   —  Na,  că  era  să  uit.  —  se  opri  el  în   man  Ion,  speculantul  Cinezan  Ilie,  ne­
                 loc.  Hectarele   mele!  Of,  ce  griji  de   gustorul  de  carne,  Orăşteanu  Nicolae,
                 când  am  luat  pământul  acela  dela  chia-  Olteanu  Ion,  Scoaşte  Ilie,  Nicoară  Ion,
                 buroaică...  Caută  mână  de  lucru,  um­  Simion  Ilie  şi  mulţi  alţi  speculanţi  şl
                 blă  la  deal,  umblă  la   vale...  că  aşa-i  chiaburi.  Uitându-se  la  registru,  Mihu
                 dacă  eşti  suflet  milos.  Le-am  luat  şi  eu  Vasile  zâmbi.
                 dela  Chioar  Paraschiva.  ca  să  scape  fe­  —  Tot  eu  săracul  să  am  grijă  de  el.
                 mela  de  grija  lor.              Eu  şi  cu  Olaru  Ion,  referentul,  că  şl  el
                   Apropiindu-se  de  fereastră,  Mihu  Va-   se  pricepe.  Doar  a  fost  notar.  Noi  şl  cu
                 sile  se  uită  în  lungul  uliţei.  Mihu  Du­  preşedintele  ce  mai  suntem  în  sfat  oa­
                 mitru.  chiabur  cu  firmă  de  ,,mijlocaş",   meni...  cu  obraz.
                 trecea  ţanţoş  cu  mânilie  în  buzunare.  A  venit  însă  timpul  să  o  spunem  şl
                   —  Mă...  behehe...  mă  ciobane,  ia   noi  sfatului  popular  raional  Sebeş,  dela
                 Vlno’ncoace,  — îi  strigă  agentul agricol.  obraz:  Când  are  de  gând  să  cureţe  sfa­
                   —  Sst,  —  făcu  Mihu  Dumitru.  Să  nu   tul  popular  din  Apoldul  de  Jos  de  a-
                 te-audă  cineva  şi  să  ne  6pună  la  ăl   semenca  elemente  ,,cu   obraz"  şi  să
                 mare,  la  preşedinte...          treacă  pe  chiaburii  camuflaţi  în  „m ij­
                   —  Vezi  de  treabă.  Atâta  rău.  Nea   locaşi",  la  locul  cuvenit ?
                 Ioachim."..  ştii,  n'aude,  na  vede!       ECATER1NA  SCRIPCA
                                                                                                 Eisenhower:  —  Iată,  aici  este  locul  acestor  popoare,  In  so­
                                   Ce  s ’a sfâ rşit ?                                        cietatea  noastră.  Conştiinţa  americană  nu  va  putea  fi  împăcată
                                                                                              dacă  nu  le  va  împrumuta'şi  lor  modul  nostru  de  viaţă.
                   De  câte  ori  întâlneau  pe  harnicii  să­ fi  spus-o,  da’  fiindcă-mi  poartă  prea
                 teni  din  comuna  Săveni,  raionul  Fe­  mult  de  grijă...
                 teşti,  ieşind  la  munca  .câmpului,  chia­  —  Şi  tu  ai  crezut ?  Păi  nu  ştii  că   L-a  luat  gura  pe  dinainte
                 burii  Vasile  Anghelescu  şi   Dumitru  ei  şi  anul  trecut  au  spus  la  fel ?  Măi
                 Popârlan  zis  Bursucii  te  spuneau :  bărbate,  ştii  ce  facem ?  Până...   s ’o   Marta  Kraus  e  măturătoare  într’o  fabri­  Ofiţerul^  american,  neavând  la  îndemâ­
                   —  Ce  mui  vă  duceţi  mă  la  câmp,  că  sfârşi  lumea,  hai  să  sfârşim  noi  .tree-  că  de  maşini  agricole  din  Germania  de  nă  destulă  poliţie  ca  să-i  forţeze  pe  mun­
                 şi-aşa  vă   duceţi  de  pomană!   Voi  raltil !  Şi  nu  te  mai  lua  după  minciu­  apus.           citori  să  intre  la  lucru,  se  gândi  că  e
                 n'aţi  auzit  că  vine  sfârşitul  lumii ?  nile  chiaburilor,  că  vorba  aia:  pentru   De!a  un  timp,  pe  poarta  fabricii  au  mai  bine  să  încerce  altfel:
                   —  Valeu i  ziceau  sătenii  glumeţi ;  un  cui.  pierzi  potcoava I  început  să  iasă  tancuri  în  loc  de  maşini   —  America  iubeşte  la  voi.  Dacă  Ger­
                                                                                     agricole.
                 da  de  unde  ştiţi  voi,  afurisiţilor ?  —  Măi  femeie,  da’  tu  n’auzi  că  aşa   Marta,  care  a  devenit  o  luptătoare  în­  mania  are  tank,  este  liber.
                   —  Aşa  este  scris  şi  dacă-i  scris,  de­ este  scris ?        focată  contra  războiului  de  când  i-a  mu­  .Muncitorii  au  râs  cu  dispreţ  de  min­
                 geaba  vă  mai  osteniţi  cu  munca!  —  Om  vedea  noi  unde-i  „scris" I...  rit  soţul  în  campania  nebunească  a  lui   ciunile  ofiţerului  american.
                   Sătenii,  vezi  bine,  nu  se  încrezură   Ion  îşi  văzu  de  treabă.  Dar  Ileana  Hitler,  luptă  alături  de  ceilalţi  muncitori,   Cu  coada  între  picioare,  Bill  Wares  s’a
                 In  şoaptele   neroade  ale   veninoşilor  vorbi  cu  sătenii  colectivişti  Gheorghe  împotriva  pregătirilor  de  război  ale  im­  întors  acasă.  Când  a  deschis  aparatul  de
                 chiaburi.  Numai  unul,  Ion  al  Ilincăi,  Iorga  şi  Lupu   Gheorghe,  cărora   le  perialiştilor  americani  şi  slugoilor  acesto­  radio,  tocmai  se  transmitea  cuvântarea
                 era  cât  p’aci  să  cadă  în  plasa  vulpoi­ spuse  cu  ce  vorbe  viclene  umblau  chia­ ra  din  guvernul  Adenauer.  lui  Eisenhower.  Era  numai  urechi.  Din
                                                                                                                        când  în  când  încrunta
                                                                                                                                           din  sprâncene  şi
                 lor.                              burii  prin  sat,  pentru  a-i  îndemna  pe   Intr'o  zi,  muncitorii  lăsară  lucrul  dea-   batea  cu  pumnul  în  masă  de  unul  singur.
                   —  Da’  ce-i  cu  tine,  Ioane ?  îl  întrebă   săteni  să  nu  iasă  Ia  muncă.  Şi  până  la   binelea.  Cereau  să  se  fabrice  tractoare,   Pe  semne  că  nu-i  plăcea  tot  ce  auzea.
                                                                                     nu  tunuri.
                                                                                                           ţ
                 nevastă-sa,  când  il  văzu  că  lasă  lucrul   urmă,  chiaburii,  fură  demascaţi,  dove-   Fabricanţii,  văzând  că  nu  ajung  la  nicio   A  doua  zi,  fabricanţii  înspăimântaţi  ve­
                 pe  tânjală;  azi  nu  mergi  la  treerat?  dindu-se  că  numai  în  anul  1951  înşe­  înţelegere  cu  muncitorii,  cerură  ajutorul  niră  iar  după  el.
                   —  Păi  ce  să  mai  mă  duc,  măi  fe­  lând  mulţi  oameni  cu  svonul,  au  sus­  americanilor.    —  Le-au  căzut  în  mână  nişte  ziare  des­
                 meie?  răspunse  Ion  îngândurat.   Că,   tras  dela  colectare  mai  multe  mii  de   13*3  că  sosi  la  faţa  locului  Bill  Wares,  pre  cuvântarea  generalului  şi  nu  mai  vor
                 ori  mă  duc,  ori  nu  mă  duc,  şi-aşa  nu   hgr.  cereale  şi  mii  de  litri  de  lapte  —   un  ofiţer  american,  scurt  şi  gros,  ca  un  să  mişte  un  şurub 1  se  plângeau  fabri­
                 mai  avem  mult  de  trăit.       aşa  cum  vruseserâ  să  tragă  chiulul  şt  sac  plin  cu  boabe   canţii,  ofiţerului.
                   —  Vină-ţi  în  fire,  bărbate I  Cine-ţi   pe  anul  acesta.       —  Dece  nu  munciţi?  strigă  el  într’o   Bill  Wares  alergă  la  fabrică.
                 mal  spuse  gogomănia  asta ?       Justiţia  populară  le-a  dat  însă  câte   nemţească  stricată.    —  Voi  sîntem  nebun,  băieţi?  General
                   —  Cine  mi-a  spus-o,  nu-a  spus-o!  12  ani  închisoare,  pentrucă...  aşa  este   —  Penirtică  n’avem  nevoe  de  tancuri 1  spus,  sânge  al  vostru  e  al  nostru.  Nu
                   —  Am  înţeles I  râse  femeia.  Iar  te-i   scris  pentru  sabotori.  Aşa  că  a  fost  să   răspunse  Marta.  spus  bine?  General  spus,  voi  rude 1  Nu
                 f!  întâlnit  cu  lipitoarea  de  Bursuca  sau   fie  doar  sfârşitul  potlogăriilor  acestor   —  Germania  trebue  apărată 1  vorbi  a-   spus  bine ?
                 Anghelescu.  Spune  drept !       doi  chiaburi  veninoşi:  Vasile  Anghe­  mericamil.                  Marta,  nemaiputându-şi  stăpâni  ura,
                   —  Ce  să  spun,  că  asta  c !  Nu  minte   lescu  şi  Dumitru  Popârlan  zis  Bursucu.  —  Contra  voastră 1  se  auzi  din  mai   făcu  câţiva  paşi  înainte  şi  întrebă  răs­
                 Bursucul  Ba  s’a  jurat  omul  că  nu  tni-ar  CRISTEA  TODERICI   multe  părţi  cteodată.           picat :
                                                                                                                         —  Dacă  voi  doriţi  ca  popoarele  să  fie
                                       Ţăranii  muncitori,  în  frunte  cu  comuniştii, dau  un  sprijin  preţios  organelor  de  stat,  fn   libere,  atunci  dece  generalul  vostru  do­
                                      acţiunea  de  descoperire   şi  confiscare  a  cerealelor  dosite  de  chiaburi.  reşte  să  smulgă  Uniunii  Sovietice  Felo­
                                                                                                                       nia,  Estonia  şi  Lituania?  Dece  tânjeşte
                                                                                                                       după  Polonia,  Cehoslovacia,   Ungaria-,
                                                                                                                       Bulgaria-,  România  şi  Albania?  Vasăzică
                                                                                                                       astea  sunt  planurile  voastre  de  „pace“?
                                                                                                                       Mi  -se  pare  că  l-a  cam  luat- gurâ  pe  dina­
                                                                                                                       inte  pe  generalul  vostru...
                                                                                                                        i—  Ike  al  vostru,  —  strigă  un  alt  mun­
                                                                                                                       citor,  —  mi  se  pare  că  nu  mai  are  mult
                                                                                                                       până  când  să  împrumute  cămaşa  de
                                                                                                                       forţă  a  răposatului   Eorestal.  Ar  fi
                                                                                                                       bine  dacă  şi-ar  mai  aduce   aminte  din
                                                                                                                       când  în  când  şi  de  soarta  lui  Hitler...
                                                                                                                       Seamănă  bine  Ike  la  voce  şi  la  ton  cu  el.
                                                                                                                         Bill  Wares  se  înroşi  ca  ardeiul.  Nu  mai
                                                                                                                       avu  ce  răspunde.  Se  întoarse  către  fabri­
                                                                                                                       cant  revoltat:
                                                                                                                         —  Ăştia  bolşevici 1  Trebue  puşi  la  lanţ.
                                                                                                                         Şi  americanul  salută  în  grabă  pe  fabri­
                                                                                                                       canţi  şi  dădu  să  plece.
                                                                                                                         —  Ne  lăsaţi  pe  mâna  răsvrătiţilor?  —:
                                                                                                                       se  tânguiră  fabricanţii  neliniştiţi.
                                                                                                                         —  Să  poftească  acum  să  vină  Ike  aici,
                                                                                                                       să  dreagă  ce-a  stricat,  —  spuse  supărat
                                                                                                                       ofiţerul  american.
                                                                                                                         —  Mai  aşteptaţi  —  le  striga-ră  munci­
                                                                                                                       torii  care  erau  în  apropiere.  Mai  aşteptaţi
                                                                                                                       să-i  treacă  spaima  după  huiduielile  cu
                                                                                                                       ca-re  l-am  primit  acum  câteva  luni,  când
                                                                                                                       a  venit  în  inspecţie  în  Germania  de  apus.
                                                                                                                         —  La  radio  a  vorbit  el,  căci  are...  cura-j
                                                                                                                       mare.  atunci  când  e  departe,  la  mii  (te
                                                                                                                       kilometri.  Javra  când  stă  ascunsă  în  ogra­
                          Chi-abunul  :  —  Măi  Ioane,  vino  di-       Chiaburul  :  —  Ce-mi  făcuşi   măi          da  ei,  latră  cu  mult  curaj.  Dar  pe  uliţ?
                                                                       Ioane,  mi-aduseşi  iot  salul?
                        seară  cu  ai  tăi  pe  la  mine,  să-mi  ajuţi                                                umblă  cu  coada  între  picioare.
                                                                         Ţăranul  muncitor :  —  Păi  n’tti  spus
                        la  nişte  grâu.  Te  voi  mulţumi  cu  ceva.  mă  chiaburule  să  viu  cu  ai  mei?                            V.  FULGEANU
                 REDACŢIA ;  Bucureşti,  strada  Dobrogeanu  Gherea 2,  telefon  ;  5.b9.4b. ABONAMENTE  :  7.50  lei  anual.  Taxa poştală  plătită  In  numerar  conf  aorobârll "HgSp
                              Dlr.  Generale  P.T.T.  Nr.  17,933/942.  TIPARUL ;  Combinatul  Poligrafic  „Casa  Scânteii"  —  Plaja  Scânteii,   C.  3334
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21