Page 20 - Albina_1952_09
P. 20
4 A L B I N A
Soarele îşi aşternea amurgirea peste schiţă de GEORGE ClUDAN Năsturaş se mai însenină La faţă, se
Întinsul satului, peste toate aşezările, apropie de Todoruţ şi-l pofti în casă.
pană la marginea îndepărtată şi tăcută gospodăria colect’vă, Vasile Năsturaş suri. Dimitrie Simbrie, socru-său şl cei
a pămcântului. Fusese o zi zăpuşitoare, Acolo-] întrebă:
prevestitoare de toamnă lungă. Oame s’a pomenit acasă cu Dimitrie Simbrie. lalţi chiaburi au făcut din ţânţar armă — Bine măi... Da’ cu bătrânii cum e
sar. Până seara au mai fost retrase câ
nii veneau de pe toate uliţele cu paşi Au vorbit vreo două ceasuri şi tot nu în colhoz? Au din ce trăi, căci ei nu-s
zoriţi spre căminul cultural se înţeleseseră. Moşul fiu vroia să ur teva cereri. buni de muncă grea?
In sală, freamătul şi nerăbdarea creş meze povaţa lui Simbrie, care-1 îndemna Dar a doua zi dimineaţa, s’a întru — Uite, moşule: bătrânii cât mai pot
teau cu fiece clipă. să nu intre în colectivă. nit de grabă comitetul de iniţiativă. Ve munci, primesc de lucru după puterea
nise şl Toc'oruţ.
— S’auzim glasul lui Todoruţ, s’au-
zim vorbă despre Uniunea Sovietică— Dimitrie Simbrie dându-şi seama că — Nu te amărî, tovarăşe Todoruţ,— lor, căci gospodăria colectivă e mare.
strigă Dimitrie Simbrie. nu-i uşor să-l scoţi pe Vasile Năsturaş de grăi Nicoliţă Petraru. Doar nu stă pu Apoi primesc âjutor de bătrâneţe, din-
Când Todoruţ s’a Înfăţişat oamenilor, pe făgoşul pe care a pornit, a’ntors-o. terea colectivei în câţiva oameni. Năs tr’un fond special al colhozului. Dacă
Dimitrie Simbrie bătu din palme, c’ar îşi — Bine. taică Vasile, eu îţi dau mâ turaş e de vină. Aşa-s mijlocaşii... Nici vrei, 6tau cu dumneata până’n miezul
simţi inima străpunsă de nenumărate na 6ă te scot din prăpastie şi dumneata nu trebue să mai vorbeşti cu el. nopţii să-ţl povestesc întruna. Iată am
ace. Cât a vorbit Todoruţ, vreo două o ţii morţiş cu colectiva. Suntem amân — Vezi măi Nicoliţă ? Ar trebui să însemnări în caete, am şi vederi, poftim
ceasuri, Simbrie s’a prefăcut totuşi că i doi întovărăşiţi, gospodari buni, dar rumegi mai mult vorbele ce le 6C0ţi din fotografiile, prîveşte-le, sunt din col
bucuros de tot ce aude. dumneata prea te repezi înainte, fără gură. Năsturaş e un om cinstit. Trebue hozurile pe unde am fost. Uite, aici, mo
Todoruţ îşi încheie astfel vorbirea: să pipăi pământul cu piciorul... să aflăm cine l-a zăpăcit de cap. Dacă şul acesta ne-a primit în casa lui. Să fi
— ...Poţi să baţi toate căile pămân — Tu ai dat cerere? suntem cu adevărat comunişti apoi tre văzut ce belşug are moşul'în casă...
tului. poţi să colinzi lumea întreagă şi — Dat... da’ m’am răzgândit: mâine bue să ne doară inima pentru fiecare — Măi Todoruţ taică, da’ casa asta !
nicăieri nu-i aşa fericire şi mulţămire mă ş’erg... Uite, taică Vasile. înainte ţăran cinstit. arătoasă ce are în curte un automobil,
ca’n Uniunea Sovietică. de a pleca din casa dumitale vreau să-ţi Înainte de amiază, Todoruţ a venit la a cui e?
— Măi Todoruţ taică, da’ la roadă spun adevărul. Simbrie se plecă la ure Vasile Năsturaş. Acesta i-a ieşit înainte — A feciorului moşului. Am fost şl
cum îi pământul din Rusia? făcu între chea lui Năsturaş : Acum două zile am la poartă. la el acasă. Am stat cu toată familia la
bare Vasile Năsturaş, un om mal bătrâ vorb't cu Todoruţ la un păhărel de vin. — Bine taică Vasile, cum vine treaba cină... Şi la noi în gospodăria colectivă,
ior, aşezat pe laviţa din faţă. Şi ştii dumneata că la un pahar de bău- asta? Una zici şl alta faci. fiecare primeşte roade după munca sa.
— Pe unde am umblat eu, holdele turică omul spune ce are Ia inimă. Am — De, măi Todoruţ, ai dreptate... Da’ Bătrânii primesc muncă mai uşoară. Şi
eolhozn:cilor au copt roadă mănoasă, aflat din gura lui că’n Rusia nu-i toc asta, deşi-s mai bătrân, trebue să-ţl apoi când nu mai pot munci, au ajutor,
grâul 3.200 chile la hectar, orzul 4000 mai aşa de bine. mai ales pentru bă spun că am învăţat-o dela tine. căci păstrăm o parte din Venituri anu
chile a hectar, bumbacul 3.500 chile... trâni ca dumneata. Tinerii o scot la ca — Cum vine asta, moş Vasile? me pentru aşa ceva.
Vasile Năsturaş s’a ridicat în vârful ' păt, căci au putere. Da’ bătrânii... rab — Iaca aşa, ştii tu bine, ce să mai Vasile Năsturaş îl privi ae Todo^
picioarelor, .s’a întors cu faţa spre oa dă. M’a rugat să nu mai spun vorbim, — spuse Năsturaş şi dădu 6ă ruţ oarecum ruşinat.
meni şl a început a grăi: la n;meni, da 'pentru dumneata iaca, plece, — Şi când aveţi de gând să puneţi
— Dacă-i aşa cum spune Todoruţ. mi-ani călcat jurământul şi ţi-am spus, — Stai moşule, — îi strigă Todoruţ, temelie colectivei?
doresc c'in inimă şi cât mai curând să că îmi eşti ca un tată... Bună sară şl — jur că nu te pricep. — Nu ştiu, taică Vasile, să-ţl spun
mă mai însor odată, adicătelea să intru mai gândeşte-te. — Nu Jura strâmb măi, — răspunse ziua după calendar, pot să-ţi spun însă
cu nevasta, cu bouţii şi cu cele cinci Vasile Năsturaş a rămas cu privirea răstit Năsturaş. N’ai spus tu la adunare atât : mâine, toţi cei care am dat ce
hectare in colectivă. Asta doresc dela neclintită la uşa ce s’a închis în urma că’n Rusia e aşa şl pe c’incolo, că-i fe reri — 35 de inşi — facem o adunare.
voi lui Simbrie, cu gândurile împrăştiate, ricire?... Pentru ca mai amu câteva zile, Grea a fost noaptea ce-a urmat pen
Ghemuit.în fundul sălii, cu privirea sdruncinate. I] cotropi o slăbiciune de la un păhărel de băuturîcă, să-i spui lui tru Vasile Năsturaş. Nu s’a prins som
obosită. răLstignită în podea, Dimitrie nu putea să se scoale de pe laviţă, Dimitrie Simbrie că nici acolo nu-i toc nul de el măcar pentru o clipă. II purta
Simbrie îşi întorcea gândul la socru-său. — Orice nr'-ar fi spus, nu m’aş fi mai aşa de bine, hai? gândurile la anii din urmă, cumpănind
Ii veneau în minte cuvintele lui: ..Di dat îndărăt... Dar aşa... Todoruţ a rămas cu privirea înmăr viaţa sa şl a altor ţărani. îşi amintea
mitrie, ţi-am dat fată faină, pământ bun, A c'oua zi, pe la prânz, Năsturaş a murită, simţind cum sângele îl furnică de lipsurile şl necazurile lui Todoruţ şi
vie altoită. Ţi-am fost şi socru şi sfă dat ochii cu Nicoliţă Petraru, membru a mânie şl neastâmpărare. îşi frecă ale părinţilor săi, şi-şi 6imţea inima pă
tuitor. Te-am învăţat cum să te strecori în comitetul de iniţiativă. mâinile câteva clipe, apoi urmă: trunsă de păreri de rău fiindcă i-a adus -V'
în întovărăşire, ţi-am spus că la adună — Nicoliţă taică, şterge-mă dela co — Moş Vasile, mă ştii de când eram jienire lui Todoruţ.
rile întovărăşiţilor să baţi din palme şt lectivă, şterge-mă. d’un genunche... ★
sâ-î lauzi pe comunişti, dar când e pri — De ce. moş Va6ile? — Te ştiu, parcă te văd şi-acum. Oamenii care au dat cereri pentru co
lej de 6tavilă şl de iscoadă^ pe cât te — Lăsaţ;-mă mai pe primăvară, am — Spune-mi, moş Vasile, de câte ori
ajută puterile, fără să te bănue calicii, nişte năcazuri. Mai mult nu-ţi pot te-am minţit eu pe dumneata? lectivă s’au adunat la căminul cultural.
Rând pe rând s'au cerut la cuvânt. Cu
pune-te c’eacurmezişul” . îşi şterse frun spune. — Niciodată... Ba da, m'ai minţit o- vintele lui Ioţa Grădinaru au întruchi
tea cu latul palmei şi-şi ţinti privirile — Bine taică, fe ştergem. Omul face dată, acum când fu cu adunarea, nu pat dorinţa celor ce erau de faţă.
spre geam. aducându şi aminte de cea ce vrea,... iaca am tras cu cerneală pe mai acum. — Să facem scrisoare Comitetului Cen
mai nouă povaţă a Iui socru-său: „Eu ste numele dumitale. Petraru nici nu — Ascultă-mă, tovarăşe Vasile: de tral şi guvernului, să arătăm că vrem
n’am feciori. Tu o să mă moşteneşti. s’a gândit că era mai bine ca întâi să când am venit din, Uniune, n’am schim
Acum, dacă eşti adevăratul meu ginere, stea de vorbă cu Năsturaş, sa vadă ce-1 bat n:ci o vorbă cu Dimitrie Simbrie. să ne unim pământurile şl puterea de
dacă vrei ca neamul nostru bogat să frământă Cât despre băutură, de când' mă ştiu pe muncă în colectivă.
Atunci intră în sală şi Năsturaş. Când
nu piară, asta-i porunca: Destramă în In sat retragerea lui Vasile Năsturaş lume n’am stat la un pahar cu dânsul.
dădu cu privirea de oamenii care-i erau
crederea oamenilor în comunistul Todo din rândul celor ce cereau înfiinţarea Tot ce ţi-o spus Simbrie e minciună şi dragi şi mai cu seamă când îl zări pe
ruţ. Nu-i uita pe mijlocaşi, ei au îndo colectivei căpătă fel de fel de înţele duşmănie.
ială multă la inimă, nu-i uita pe mijlo Todoruţ, simţi cum un fior de ruşine
caşi” . îi despică inima. Ceru cuvântul.
— Tovarăşilor, eu am fost Toma ne
Când s’a terminat adunarea la că credinciosul. Momit de duşman, v’am
minul cultural pânzele nopţii acopereau S O L D A Ţ I I V I E Ţ I I adus ruşine vouă şi era cât p’aci să-mi
un cer văduvit de stele, iar peste aşeză — fragment — pierd încrederea în voi, în tovarăşul
rile satului bătea un vânt moale, care de SORIN PETRESCU nost, Todoruţ. Dimitrie Simbrie, ginere
purta stropi mici şi rari de ploaie căl Treceam atunci, pandurii, către (ară Un stol de ptumbi din rodul urii coapte. de chiabur, pul de viperă spurcată, pe
duţă. Când a picat la noi, in fapt de sară, Duşmanii tac sub stâncă şi aşteaptă. care eu şi voi l-am ţinut la sânul no
In noaptea aceea oamenii au ador Şi comandantului t-a spus, senin, Un stol şi încă unul. încă zece. stru, a vrut să-mi muşte inima amarnic.
mit târziu, cu gândul la Todoruţ, cu Că-i place asprul vuet de catiuşe, O noapte lungă şi încă una trece. Şi Năsturaş arătă către Simbrie, care
inima plină de un nestăvilit dor de viaţă. Că-i muncitor, Godeanu Constantin, Trec ptumbi mai rar. Şi ultima rajală. stătea la fereastră şi privea în sală. S ’o
Săvituţa, nevasta lui Todoruţ, îi Şi vrea o puşcă bună şi cartuşe. Îşi scot duşmanii chipul ca de smoală. ţinut de capul meu şi-o vroit să mă facă
pregătea bărbatului cina aleasă. Se sim duşmanul vostru. Iacătă-1, îşi vâră capul
ţea tare făloasă că omul el a fost în A mers cu noi prin freamăt de victorii „La baionetă, sus, viteji panduri <“ pe fereastră... Să nu-1 lăsăm cumva to
Uniune, că oamenii, nevestele şi pruncii. Şi-am scris cu puşca tinere istorii. Încremenesc până şi munţii suri. varăşi să pătrundă în mijlocul nostru.
câtu-1 frunză şi iarbă, i-au ascultat gra Alături oştilor liberatoare, „La baionetă, pentru libertate!"
iul cu atâta dragoste şl luare aminte. Ne-au sărutat obrajii trei popoare, „ îngălbenesc duşmanii, dau spre spate. Oamenii s’au ridicat de pe laviţe, mâ
— Măi Todoruţ bărbate, vorbitorule, Am împărţit cu el ticeeaş pâine, nioşi, cu pumnii strânşi, şl-i strigară lui
m’auzi? — zise ea aducându-i o farfu Ne-a înfră(il acelaş gând de mâine. E lupta grea şi incordarea-adâncă. Dimitrie Simbrie să iasă c’in ograda că
rie cu plăcinte. Familia noastră câţi Dar intr’o zi, tovarăşi, într'o z.i... Deodată-un roşu steag e’njipt pe stâncă. minului cultural. Simbrie nici n’a ştiut
membri o să aibe în colectivă? Locţiitorul stă ca la zăgaz. Un roşu steag de parcă nu e steag când a ajuns în uliţă. Simţea o ură a-
— Păi nu ştii 6ă numeri până 1a doi? Să fie raza lunii argintii Ci sângele pandurului cel drag. dâncă contra lui Todoruţ, Năsturaş, con
Eu şi tu. Ce-i şiruie domoală pe obraz 7 tra tuturor. Spunea mereu în gând: „O
— Nu eşti bun la socoată, — spuse E alb în jur. E alb. în jur cât vezi.„ să mi-o plătiţi voi, o să mi-o plătiţi” .
femeia râzând. Familia lui Todoruţ va li cresc sub pleoape munţi plini de zăpezi Şi doarme utecistu'ntre zăpezi... Când oamenii şi-au potolit mânia, Va-
avea trei colectivişti: tata, mama şi cel Şi-i alb in jur. Şi-i alb în jur cât vezi. Din sângele pe care l-a jertfit eile Năsturaş ceru din nou îngăduinţă
ce se va naşte peste o lună. Ei, cine-i Şi-s stânci de după care stă la pândă Maci mulţi, aprinşi, în preajmă-au în la vorbă. Acum se simţea uşurat, cu ini
mai tare la socoată? Haita gonită, dar încă flămândă. florit. ma tânără, cu gândul Ia sărbătoarea
Todoruţ şi-a îmbrăţişat nevasta, cu Şi-i ger amar, căldură nici de leac. cea nouă a vieţii lui.
gândul la puiul de om ce creştea sub Şi grupa lui Godeanu-i la atac. Şi-l înveliră’n roşul lor de jar — Dacă nu v’aţl pierdut încrederea
inima femeii sale. Ca’ntru’un drapel de luptă proletar... In mine, dacă puteţi a-mi da iertare,
★ Un glonţ in stâncă. O rajală dreapta. Divizia trecu tot mai departe rogu-vă ca în cererea ce facem către
Sclipesc duşmanii dinţii şi aşteaptă. Gonind haita de lupi, lovind de moarte.
In seara când a înaintat comitetului Comitetul Central şl guvern să treceţi
de iniţiativă cerere pentru intrare în si numele meu.
