Page 24 - Albina_1952_10

Stăm de vorbă acum de curând cu — Vreun chiabur sabotor ai demas­ Ion Vărvoreanu privi odată la cei a- Şi zicând vorba asta, scoase dintr’o
tovarăşul Eremia, şeful secţiei de cul­ cat ? dunaţi în jurul lui şi începu să poves­ cutie un spic lat cât trei degete, dol­
tură şi artă a sfatului popular ra­ — Păi... să vedeţi, poate ştie secre­ tească dora de boabe.
ional Bcceni. tarul... — Veneam, măi băeţi, an vară de'.a Cum eu eram chiar acolo lângă el,
— Tovarăşe, ce cămin cultural frun­ — Colectiv de conferenţiari aveţi ? târg şi trag în Lunca Mare la cumna­ întind mâna, îl iau şi mă uit bine la el.
taş ai pe-aici prin raion? :i zic eu. — Colectiv n’avem, dar conferinţele tul meu să mai odihnesc puţin caii. învârtind în mână spicul copt şi plin
— Păi, — îmi spuse el fără să stea Ie citeşte un copil. Ştiţi, se pricepe Ca la o zvârlitură de băţ de casa lui de boabe, nu ştiu cum s’a făcut că se <
pe gânduri — cămin bun este la Blă- grozav :... e cel mai bun din şcoală la cumnată-meu văd lume multă adunată scutură din el în palmă la mine trei
jani. citire. în curtea gospodăriei colective. boabe mari şi grele. După ce-am dat
— E bun de tot ? Până la urmă tot aşa directorul spicul să-l mai vadă şi alţi oameni,
— Nici nu mai încape discuţie. Nu mi-a destăinuit toată „activitatea" că­ — Da’ ce serbare e acolo măi Vasile? am învelit cele trei boabe în batistă şi
există prinpreiur altul la fel. minului. îl întreb eu pe cumnatu-meu şi aflu a- le-am băgat cu grijă în sân.
— Cine-i director acolo ? — Nu uita să scrii şi despre noi la tunci că la gospodăria colectivă din Când am ajuns în sat, am povestit
— Alexandru Ion. . ziar, tovarăşe, — m’a mai rugat el Lunca Mare au venit delegaţi din pe la oameni ce-am văzut la Lunca
;—E băiat bun ? încă odată la plecare. Uniunea Sovietică. Cum am auzit des­ Mare.
— Nici vorbă. Corespunde din orice Faţă de asemenea rugăminţi ni pre ce-i vorba, am plecat cu Vasile — Or fi fost trei spice lipite unul
punct de vedere. Atâta că-i fiu de s’a... muiat inima şi iată scriem : ’ntr’acolo. de altul, măi Ioane şi n’ai băgat tu de'
chiabur, da’ncolo... e băiat bun. Să fie tras la răspundere de către Când am ajuns, eu m’am strecurat seamă, mormăi chiaburul Zăblău.
— Păi cum vine asta ? sfatul popular raional şeful secţiei Eu să plesnesc 'de ciudă pe chiabur,
— Ei, e un caz cu totul special. cultură şi artă,care ţine sub aripa sa prin mulţime drept în faţă lângă scena dar cum să-i dovedesc şărlătănia şi
Ne-am îngrijit înainte şi l-am instruit, pe duşmanii primejdioşi de teapa ch'a- pe care vorbea un agronom sovietic. minciuna lui. Atunci mi-a venit un
înainte, când nu era încă socotit chia­ burului Alexandru Ion, care desorgani- — Un savant din ţara noastră, — gând. Am să semăn cele trei boabe şi
bur, şi... nu face, cum s’ar zice toc­ zează întreaga activitate culturală din spunea el, — L.îsenco, a descoperit după pe urmă când or creşte mari, am să-l
mai când s’a instruit omul, să-l dai sat. Duşmanul să fie asvârlit din ani de muncă migăloasă un nou soi de aduc pe Iancu Zăblău şi să i le bag în
afară. cămin şi demascat să se ducă vestea grâu care are peste 150 de boabe la ochi. Aşa m‘am gândit şi aşa am făcut.
— Cum e, tovarăşe preşedinte, cu în tot raionul despre viclenia acestui In vremea asta prin sat îmj umbla po­
directorul căminului cultural ? îl întreb „băiat bun". spic şi dă recolte de câte 10.000 kg. la recla. Auzeam până şi copiii zicând :
a doua zi pe preşedintele sfatului ADRIAN CERBU hectar. — Uite mă, trece nea Ion Trei Spice.
popular din Blăjnni. La drept vorbind porecla nu mă ne­
— Păi noi, tovarăşe, am trimis căjea, dar turbam de necaz că mă bo­
adresă la raion să fie înlocuit, dar tezase chiaburul.
dacă nu se ia nici o măsură, noi ce să Şi cum spun, seamăn eu cele trei
facem ? boabe într’un ţarc de nuiele ca să le
Mă duc apoi şi pe la căminul cul­ feresc de vite şi de păsări. Le ud, le
tural. pun iarna zăpadă şi în primăvară au
— Ei, cum merge treaba ? îl întreb crescut, 11 spice mari şi frumoase, late
pe director. de trei degete. Când spicele au crescut
— Foarte bine, tovarăşe. Nici nu mari, am adus vreo douăzeci de oameni
vă’nchipuiţi ce bine merge. Vă rugăm din sat şi pe Iancu Zăblău, ca să-i arăt
să scrieţi şi despre noi la ziar. tâlharului că n’am minţit. Când a vă­
— Da, o să scriu, — îi spusei eu zut Zăblău spicele s’a făcut roşu Ia
cam cu o jumătate de gură. — Dar faţă ca racul şi-a lăsat ochii în pă­
ce-s cu teancurile astea de z.iare ? îl mânt. Eu l-am dat afară din curte in
întrebai eu apoi. Văd că-s răvăşite huidueli, gala, gata să-l botez şi cu
pe-aici prin dulapuri. câţiva pumni după cap. Şi iată aşa s’a
— E revista „Albina" şi alte ziare întâmplat eu porecla, dar acum am
de pe ultimele luni... Ştiţi, încă nu le- scăpat de ea, îşi încheie Ion Vărvo­
am difuzat până acum... Secretarul mi reanu povestirea.
se pare că a uitat de ele. Dar lăsaţi — Ba n’ai scăpat deloc, zise râzând
că o să-l critic eu serios. un ţăran înalt, care ascultase tot tim­
— Ce conferinţe aţi mai ţinut, ce pul. Acum are să-ţi zică lunea „Şase
festivaluri ?...
— Da, s’au ţinut foarte multe. Spice”, că la drept vorbind un spic din
ă'ea e cât şase spice de-ale noastre.
— Când anume şi despre ce ? — Atunci e bine aşa, că pe mine nu
— Să vedeţi, asta n'o ştiu eu. Fostul prim ar: — Sărmanul Niţă Stan, în'934 când ai fost ales
Are secretarul procesele verbale. Dar porecla mă supăra, ci naşul nu-mi
plăcea.
nu-i acum aici şi--- a luat cheile cu el, deputat, coane Gogule, a votat şi el pentru mata. Şi uite, la alegerile
— începu să bâigue directorul. de acum nu mai poate vota, ca pe vremea noastră... A. MUŞAT
La cartierul general al lui Tito, mare — Ce naiba, se înfurie Allen, doar
agitaţie. Ministrul de externe englez n’o să-ţi scot vorbele cu cleştele !
(Eden) şi-a anunţat sosirea. — Sir, inscripţiile spun să vă căraţi
Tito, în faţa oglinzii, rânjeşte fericit acasă...
şi bătându-şi mulţumit burta, stârneşte — Cine, eu?
zăngănitu! kilogramelor de metal ce-i oaspeţi, am învăţat rosturile... Şi pen­ Se poate?! Le daţi lor toate bogăţiile *— Da... şi mister Eden...
atârnă pe piept în chip de decoraţii. tru că veni vorba, ştiţi... de curând am si nouă din ce în ce mai puţin... Păi cât — Nemaipomenit, — urlă lito, —'
Aghiotantul său intră gâfâind, cre­ fost vizitat de amicii cel mau oe peste le-am susţinut noi, de când încă eşti păi cei ce-au scris inscripţiile nu ştiu
zând că a fost sunat. ocean... Ce de cadouri am primit! Acum omul nostru. că domniile lor sunt oaspeţii mei?...
— Poruncă, măria-ta! sunt în aşteptarea unui transport de Tocmai în acest moment, când Tito — Ba da, dar cu toate acestea ei au
— Nu te-am chemat, dar bine c’ai ţigări, praf de lămâie şi scaune elec­ era în încurcătură, uşierul anunţă so­ scris: „Să se care din ţară oaspeţii
venit. Ce se aude? trice. sirea ambasadorului american la Bel­ călăului!..." Asta o găseşti scrisă pe
— Păi, vine... — Hm, făcu Eden când i se aduse a- grad, Oeorge Allen. La apariţia aces­ multe garduri şi clădiri.
— Pregăteşte repede maşina şi să mînte de bogătaşii americani, cadouri tuia, cei doi ca Ia un semn se ridicară — Pe naiba! Ia măsuri imediat să nu
nu uiţi cumva tava cu pâine şi sare... ţi-ain adus şi eu destule şi încă dintre în picioare. ise mai scrie aşa ceva pe garduri.
— Pun şi cuţitul pe care l-aţi primit cele mai de soi; dar, pentrucă veni vor­ — Aaaa, dar ce puneţi la cale aci, Peste vreo oră, când Tito era la os­
In dar dela colegul dvs., brazilianul ba, spune-mi ce se petrece aici, pe domnilor? rânji Allen, întinzându-le păţ cu musafirii lui simandicoşi, veni
Cafe Fillio? coasta Adriaticei? Am văzut nişte vase doar vârfurile degetelor. un delegat al lui Rankovici, care spuse:
— Auzi întrebare! Fireşte, se poate militare... — A, nu, nu, nimic deosebit... bâigui — Vă raportez că nu se ma; scrie pe
să uiţi tocmai lucrul cel mai de seamă? — In port este flota navală coman­ Tito. garduri ceeace v’a supărat aşa tare.
dată de vice-amiralul american Cas-
★ — Se şi vede cât de colo, — râse — Foarte bine! Dar spuneţi, cuni aţi
Drumul spre aeroport este înţesat de sady... acru Allen; apoi trăgându-l pe Eden făcut? grăi Tito bucuros.
De ciudă Eden îşi muşcă buza ; îşi
poliţişti. Sirenele maşinilor ce gonesc risipi însă repede turburarea. deoparte îi şopti: Chestiunile interne — A, păi, să vedeţi... începu să se
pe şosea urlă prelung. Pe aeroport, Ia ale Iugoslaviei te sfătuesc să le discuţi bâlbâie trimisul lui Rankovici, asta nu
adăpostul unui puternic cordon de po­ — Dar să lăsăm astea la o parte, ma­ cu mine. Ce, ai venit să mai ciupeşti mi-a dat ordin Rankovici să raportez.
liţişti, toate oficialităţile din Belgrad, reşale şi să intrăm în fondurile pro­ ceva?... — Nu-i nimic, spune Tito îngăduitor,
in frunte cu Tito, îl întâmpină pe oas­ blemelor. Nu termină bine vorba, că în salon îţi ordon eu să raportezi.
— Că bine ziceţi stăpâne, ne-ar cam
petele mult aşteptat. dădu buzna Rankovici, cu hainele în — Da... Oamenii nu mal scriu ca di­
— Oooo, mareşale, da’ştîi că eşti gro­ trebui niscaiva fonduri. Dar vă invit desordine şi roşu ca racul.
mineaţa: „Să se care din ţară oaspeţii
zav? Mi-ai făcut o primire împărătea­ să mergem maj bine la cartierul meu — lartă-mă stăpâne; iertaţi-mă Sir, călăului, ci: „Oaspeţii călăului să se
sca. Să ştii că-mi placi, — isbucni general. Acolo putem discuta în voe. că am intrat neanunţat. Atâtea inscrip­ care şi să-l ia cu dânşii şi pe Tito!"...
Eden şi, bine dispus, îl bătu pe umăr. ★ ţii pe garduri şi ziduri, niai ales de Tito, de mânie, a înghiţit îmbucătura
Tito ca să placă şi mai mult, îşi tot Intr’unul din saloanele Iui Tito, stă­ când ne vin oaspeţi din Apus, încât nu strâmb şi dacă nu-i dădea Allen ajutor,
plimba osânza în jurul stăpânului dela pânul şi lacheul continuă discuţia. mai ştii cum să te descurci. ar fi murit înecat cu un os de pui ş i-
Londra şi făcea plecăciuni până la pă­ — Şi cum mai merg treburile, mare­ ar fi scăpat de spânzurătoarea ce i-o
mânt. şale? Ştii, am venit să-ţi spun că nouă — Ei, ei, ce spun inscripţiile întreabă pregăteşte poporul iugoslav.
— Sir, — zise el frecându-şi mâinile englezilor nu ne rămâne decât ce trece Eden curios.
linguşitor, — de când tot primesc la prin degetele lacome ale americanilor... — Spun, Sire... zău nu’ndrăsnesc. D. VALENTIN
REDACŢIA: Bucureşti, strada Dobrogeanu Gherea 2, telefon ; 5.B9.4U. ABONAMENTE ; 7,50 le! anual. Taxa poştală plătită tn numerar conf aprobării gpMg
Dlr Generale P T.T. Nr. I7.933/942.1 TIPARUL ; Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” — Piaţa Scânteii. C. 3836 E=aSÎ