Page 30 - Albina_1952_10
P. 30
A L B I N A
\
Povestire de ADRIAN CERNESCU
„O fi el, Mielu Stern ale, bogat, dar Grigore, că doar nu stă în puterea ta ca — Apoi dacă frate-tu Şofronie nici gore s’a întors la frate-său şl 1.-a grăit
e tare hâtru... Şi are cap, da, da !..." să-i sămânţezi pământurile. porumbul nu l-a strâns de pe câmp, în- până târziu. Şofronie stătea cu vorba pe
zicea în sinea lui Şofronie Zăgan, bă — N’o 6ta- în puterea mea... Şi iaca, seamă că mai e vreme. Ce tot ai cu limbă, eă-i povestească fratelui tot, dar
tând sdnavăn cu un par în sacul cu po secretarul sfatului popular stă cu mâi mine? Eu barem, am sămânţa trecută totuşi se mai gândea că Mielu totuşi e...
rumb pentru moară. Iată, de pildă, nile în sân şi aşteaptă. Ce dracu mai pe la seleeţlune şi de m’o Îngădui tim om de treabă, hâtru şl nu-i atât de rău
parcă-! aud ce mi-a spus ieri la câmp: aşteaptă, eu nu ştiu. pul, oi pune-o eu... cum zice Grigore. Aşa că a tăcut...
— Măi frate Şofronie, ce-ati intrat — Apoi du-te şi tu ia sfat Şi spune- S ’au mai ciorovăit ei la poartă până ★
zilelc'n sac ? Ori tragi nădejde la o le-o dela obraz că mie aici .degeaba îmi s’a mai îmbunat omul, apoi au plecat. De luni, ai lui Şofronie s’au pornit la
decor*tţie, hai ? spui. Când cei patru ajunseră la casa lui treabă. Bărbatul tăia cu secera la cocen'
— Păi cum aşa, bade Mielule, răs — Ba chiar ăsta mi-era şi gândul Şofronie, întunecimea începutului de şi tot mârâia şi înjura: „Fi-ţi-ar al dra
punsese în glumă şi Şofronie . Şi Grigore împingându-şi cuşma pe seară cuprinsese tot satul. Nevasta gos cului sfatul tău, Mielule. Am pierdut
— Cu porumbul poţi s’o iei mai uşu ceafă, ieşi pe uliţă tocmai când umbrele podarului 6ări în pripă şi-l aşeză pe muncind la tine cele mai bune zile!... Ca
rel .şi mai cu folos. Tu nu te uiţi la înserării năpădeau dinspre dealul Mă oaspeţi care pe pat, oare pe laviţă. să vinzi tu acum cartofii la speculă!...
mine ? Strâng întâi ştiuleţii de pe co gurii asupra- satului. — Bine măi frate — făcu Grigore cu A doua zi, marţi, Mielu a ieşit ş'
cean, acolo pe ogor unde se află, şi-apoi La sfat mai erau adunaţi vreo patru asprime în glas — ce mai aştepţi? Nici el de cu noapte, la arat. Şofronie tot
cocenii i-om tăia noi, după ce punem oameni. Lui Vasile Roibu, secretarul co cocenii nu i-ai strâns din ţarină. De ce nu apucase să strângă toţi cocenii. Lu
porumbul în coşar. mitetului executiv al sfatului nu-i prea n'ai tăiat păpuşoii cu ştiuleţi eu tot şl mea ieşise la semănat mai cu temei, că
— Bade Mielule, dar cum facem că venea la îndemână că-1 dojeneşte tocmai să-i aduci aca6ă ?... Ce bine ar mai fi se îndemnau unul pe altul şi fiecare zo
e vebă dela sfatul popular 6ă tăiem Grigore Zăgan. De când era preşedin prins sămânţa în pământ cu puişorul rea să nu rămână în urmă.
porumbul cu totul şi săd rânduim tele dus la o şcoală, secretarul se sim ăsta de ploaie. Cum lucra Şofronie la coceni, tot sta
acasă ? ţea bine că are tot satul în grijă şi nu-i Şofronie la început s’a supărat şi şi se minuna: Repede mai ara Mielu.
— Tu fă cum crezi, vecine Şofronie- plăcea să se ba.ge alţii peste el. Până grăi răstit cu frate-său. Dar apoi a prins In câteva ceasuri întorsese o bucată
Numai că vezi tu — şi Mielu se dădu la urmă însă mai sări cu gura pe el şl să spună cum, năpădit de treburi, a tot bună de loc. „Are vite bune’’ se gândi.
mai aproape, să nu rămâi... cu buzele Ştefan Ursu, preşedintele colectivei, ba amânat cu strângerea cocenilor de pe Şofron'e tot minunându-se a lăsat se
umflate. Ai strâns ştiuleţil, fâ-ţi treaba încă şi Pricop, un deputat mai tânăr, câmp. cera deoparte şi a mânat către ogorul
cu ei şi apoi cocenii I-i tă!s tu... Şi din U.T.M., spunându-i-o dela obraz că — Dar cine te-a'-nvăţat bre omule, îl vecinului. Când colo ce se vezi. Plugul
dacă-mi ajuţi apoi şi mie câteva zile cu aştepta cu mâinile în 6ân ca planul în- întrebă secretarul Vasile Roibu, ca în abia dacă scormonea, răscolind muşu
femo'a şi copiii, îţi plătesc bani buni, 6ămânţărilor să 6e facă aşa la voia în tâi să culegi ştiuleţii şi apoi cocenii? roaiele, cât despre arătură, dacă era
ca ca menii... Am nişte cartofi de scos tâmplării. Asta-i o treabă de două ori şi-apoi şl adâncă de jumătate palmă. ,,Ei, aici nu-i
şi nu dovedesc. • După ce s'au sfătuit între ei, s’au por pagubă pentru casa ta, Şofronie. Pănu- lucru curat, — şi-a zis în sinea lui Şo
Aşa că Şofronie, căzând la gândire nit spre casele oamenilor, luând-o din şele de-amu îs scuturate de bătaia vân fronie. — M’ai dus tu, chiaburule, un
după plecarea vecinului, şi-a spus: „O capul satului. Secretarul sfatului era iot tului. Ai să ai slabă hrană la vite. an-doi şi cât mai ţin eu minte, dar amu
fi e! Mielu chiabur, dar aici să ştii c’o supărat şi se ţinea mai la o parte dar — Ia, mintea mea cea proastă, — te-oi potcovi şi eu pe tine după 6’uîletul
nimerit-o". A doua zi a dat glas către totuşi a început să grăiască pe !a gos spuse Şofronie, acoperind pe Mielu Sta- tău".
femee şi gloatei de copii să nu mai taie podari. mate, fără să se gândească anume de ce. Şi cu aceste gânduri se repezi până
porumbul cu totul, ci 6ă desfacă doar La Melinte Uţu a mers mai uşor. Dar de mâine, fără şagă, ies în ţarină, la tarlaua colectivei, la frate-său.
şttuleţii acolo pe câmp şi apoi o mai Omul tocmai se pregătea să iasă a doua că doar pentru -mine muncesc. La un ceas de vreme, Grigore cu
vedea el. Ba încă după dânsul s’a mai zi ]a însămânţat. La Costică Apreotesoi — Pentru tine munceşti Şofronie, Vasile Roibu, secretarul sfatului şi cu
luat şi Ghiţă Harbuz şi Ilie Gâju şi încă a mers însă mai anevoe. Omul nici nu numai că munceşti cam anapoda, — deputatul Pricop călcau grabnic către
alţi câţiva gospodari. «e gândea la arătură. Avea el alte an zise Grigore. ieşind odată cu secretarul ţarina ehiabureaecă. încolo, câtu-i câm
garale deocamdată. Ba încă l-a luat pe Vasile Roibu. pul şi dealul Cârligului, ieşise toată lu
Apoi vreo cinci zile a strâns cartofi Grigore ia rost: Apoi după ce-a terminat uliţa, Gri
ne pământul lui Mielu. Mai venise şl mea la însămânţări.
Ilie Gâju cu ai săi şi treaba mergea cu Chiaburul Mielu ara de zor. Când îi
spor, mai ales că din când în când Mie- văzu pe cei.trei, împinse coamele plu
lu îi cinstea pe toţi dintr’o sticlă cu gului adânc şi oţelul tăios intră în pă
ţuică. La urmă le-a plătit mai bine mânt, învolburând ţărâna neagră pe
caT-n alţi ani şi le-a spus: ,,Vă rog să brazdă. Era însă cam târziu. Pricop
nu spuneţi în sat câţi cartofi am strâns, măsură adâncimea arăturii.
că.. vreau să mai ies şi eu din nevoi!" — O adevărată batjocură, — grăi V
Zilele următoare a dat un puişor de Grigore. Mielule, tu crezi că o eă-ţi
baţi multă vreme joc de noi? Frate-miu
oloaie şi Şofronie a întârziat tăiatul po
rumbului de pe câmp... Apoi a venit a pierdut la cartofii tăi cele mai bune
Duminica dela începutul lui Octombrie zile de muncă. Şi nici nu vrei 6ă dai
şi s’a mai pierdut o zi. Şofronie a prins cota. Spui că n’ai de unde da cartofi,
6ă se îngrijoreze. da’ de bordeiul de pe ogor, plin cu car
tofi, nu aminteşti...
Grigore Zăgan, fratele lui Şofronie. Vasile Roibu îi făcu semn chiaburului
eina socotit în sat mai înţelept între toţi 6ă se apropie. Mielu îşi târî paşii pri-
fraţii. Anul ăsta dăduse cerere către
gospodăria colectivă ..Drumeţii Noi". ,vind zăpăcit spre Şofronie.
— Ce ţi-am făcut eu măi ţie, —1
Duminică seara 6’a întors acasă cam grăi el moale, dar încruntaL
supărat. Catinca, nevastă-sa, îi sări în — Ce mi-ai făcut? M’ai făcut să
tru întâmpinare cu un blid de fiertură pierd cele mai bune zile de muncă. Şi
pus dinainte. Omul înghiţi de câteva ori să nu respect agrominimul, spre folosul
şi pufăi supărat. tău. Acum sabotezi, ari de mântuială,
— Dar ce ai măi creştine, sau n’or fi să iasă grâul prost!... Şi cota, de ce n’o
fierţi cartofii, păcatele mele 7 dai, «i?... Ce, crezi că pe mine nu mă
— Ba fierţi îs... doare inima de stat? Oe, eu sunt din
— Ori poate nu ţi-o fi bine dela sto America sau din satul ăsta ? #
mac ? — S ’o iei din nou dela capăt, chia-
— Ba bine mi-i... burule, cu arătura, adică dela început.
Omul dădu cu latul palmei strachina Şi când îi fi gata, să vii să ne spui şi
1 a<ipnrte. se ridică’nalt şi purcese a se nouă. Auzit-ai? spuse Vasile Roibu
preumbla prin odae. - 4« ţepos. Să vedem apoi ee sămânţă bagi
— Ba mi-i bine. Catincă hăi. Da’s su în pământ. Grâu sau neghină. Iar cu
părat din cauza Iui frate-miu. Şofronie... sabotarea colectărilor te judecăm noi.
Nici barem păpuşoiul nu l-a strftn6 de Să piară pofta de sabotaj neamului tău ■ f
pe câmp, dar mi-te să înceapă arătura. de bogătan...
Şofronie călcă rar în urma plugului
La anul iar o să tragă mâţa de coadă.
şi sufletu-i crescu ca pâinea caldă.
Nu mai vorbesc că mereu mă amână — Aia-i Mielule, măi. Eşti tu hâtru,
când îi spun.să intre în colectivă... — Pentru line munceşti Şofronie, numai că munceşti cam anapoda, dar ai uitat vorba: „Urciorul nu merge
— Asta dreptu-i, dar ce să le faci zise Grigore, ieşind odaiă cu secretarul Vasile Roibu. de multe ori la apă!"
Eram copp — şi-adeseaori la şcoală — „Vii o ţârucă pe la prunci, la şcoală?
învăţătorii ngândurat da ştire : Ni-i satu’n frunte, hai, nu findoelnic,
Ortacii tăi, colegii de primară
— „Priviţi copii pe g ea m : Afară-i
Is tot şcolari... la cercul agrotehnic.”
toamnă,
Ce iristă-i toamna... Tristă e din fire'\ Pornii apoi spre uliţa cea mare.
Cântând venea spre sat brigada’ntăia.
Când a sunat sfârşitul recreaţiei, ■— pilei măi feciori, cum staţi cu’nsă-
mânţatul ?” —
Pe cer suiau grăm adă ’ntruna, norii; — „Păi să te duci să-ţi spună ea...
Când brum ărea’n sfârşitul multor Şi fiindc’a pus săm ânţa’ntărziat
învăţătorul a oftat şi sp u se: toamne Când vara fu — secată era roada. câm pia”.
— „E tristă toamna, pleacă toţi co Şi când îngheţul îşi scrâşnea toţi dinţii, Pesem ne’nvăţălorul n’a aflat Eu am plecat spre vale, către ţarini.
corii”. Ţărani săraci însămânţau pământul Că dup’un iug duceai grâul cu roaba. Am iot privit câmpia. M’am op rit:
Şi-şi blestemau copiii şi părinţii. Pe-a colectivei glie doar un paznic
Şi până’n zare grâul răsărit.
In alte toamne din acele vremi Am fost pc-acas’, acuma, de curând.
Când terminau cu-aralul bogătanii
Eu am văzut tristeţea ceea mare. Mi-am întâlnit din nou învăţătorul. Azi altă toamnă-şi sculară vestmântul
Ara şi tata pe la postul mare
Da’ nun cocori ci’n ochi la tatăl meu Şi'ti glia geruită şi săracă A’mbătrânit, dar pare că-i mai tânăr, Şi’n sat e zor de viaţă tinerească.
Şi’n foarte multe sute de coşare. Zăcea sămânţă'n strâmtele răzoare. A'nlinerit odată cu poporul. Iar cei ce-au înfrăţit pe veci pământul i
încep cu-adevăiral ca să trăiască.
