Page 12 - Albina_1952_11

4 . A L B I N A

După ce s'nu risipit oamenii de la Schiţă de CEZAR PETRESCU dimineaţă de duminică şi-ou găsit rostul
adunare, Mihuţ Alexei nu-şi mai putu şi folosinţa. Nimic n’a rămas pierdut.
Răscolind întreaga comună şi tălmă­
stăpâni bucuria şi neastâmpărul. eu sunt do părere că Mihuţ a plecat lafa de Ticu Stoicescu, nume! el l-a dait cind litera cărţilor cu pilde trăite din
— Ei I Mai zică acum tovarăşii dela la drum cu pas greşit... gata pe bietul Petrache, de-ai rămas viaţa cea vie, tinerii din echipa de şoc
— Dar ce-am făcut ?... se tângui Îm­ fără tată Mihuţ, încă de când enai prunc
raion, că nu merg lucrurile strună în pricinatul. Ce-am făcut rău şi netreb­ de-un an 1 şi de foc s’au ales dânşii în primul rând
Pri6ăoanii noştri 1 Mai zică, dacă le dă nic ? Orfanul lui Petrache Alexei, îngăimă: cu o nepreţuită învăţătură. Au ascultat
mâna I... — Bău şi netrebnic n’ai săvârşit încă Asta n’o ştiam... povestirile bătrânilor. Au adunat şi au
pus la răboj felurite întâmplări şi amin­
In 6ală 6e aflau acum numai patru to­ nimic, deocamdată I... îi răspunse Ga­ 1— Vezi 7 Mai ai multe de învăţat şi tiri ale altora.
varăşi la număr. Agitatorii cei mai de fiţa Chelaru în locul lui Dâmbu. Rău din viaţă, fătul meu 1 Ia încearcă a le Şi astfel eu putut măsura mai adânc
n'ai făcut ; dară n'ai făcut destul de împleti niţeluş împreună 1 Ai să te mi­
nădejde din comună. Iar Mihuţ Alexei bine ceeace trebuia făcut. nunezi singur cum se împlinesc şi se prăpastia dintre cete două lumi. Pră­
era cel mai tânăr dintre toţi. încă ute- — Tot nu pricep... luminează una pe alta; viaţa cea de pastia dintre lumea plină de nedreptăiţL
tnist. — E aşa de greu să pricepi ? toate zilele şi învăţătura cărţilor... A- de obidă şi de urgie In care se svâr-
— N’au mers toate strună, ca din cnm priceput-ai de ce nu te-am lăudat
— Spuneţi tovarăşi, dacă n’au mers carte 7 bătu Mihuţ Alexei cu latul pal­ pentru felul cum ,.scăpăra“ echipa ta coliseră părinţii lor şi dintre lumea în
lucrurile strună?... întreba mereu, căl­ mei peste vraful de cărţulii de pe nruwă: de şoc şi de foc la adunare 7 Prea ecă- care ei aveau fericirea să crească şi 6ă
când de colo-colo să-şi potolească în ei Constituţia Republicii Populare Române; păra de-ţi lua ochii şi nu te lăsa 6ă vezi trăiască de opt ani* încoace, 6uib semnul
Raportul asupra proiectului de Consti­ ce-i de văzut...
focul de6b»terilor dela adunare. Spu­ tuţie al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej ; măreţelor înfăptuiri.
neţi, vă rogi... Mihuţ Alexei plecă ochii în pământ Fireşte, din auzite ştiau câte ceva
Ceilalţi trei luptători mai în vârstă, răzleţ despre bezna cumplită şi despre
11 urmăreau cu un zâmbet îngăduitor pe sărăcia Prisăcanilor înainte de 23 Au­
buze. gust. Ba chiar cei mai mulţi îndura­
— Hm I... a făcut Vartolomeu Dâm­ seră şi dânşii în copilărie destule lipsuri,
bu, cel mai cărunt şi mai călit în lupte prigoane, necazuri şi urgii. Nu odată,
dintre comuniştii din Prisăoani. atunci se trezeau noaptea din somn în
— Hm 1... făcu după el şi Gofiţa oftatul părinţilor, în gemetele, în suspi­
Chelaru. nele şi în plânsul mamelor.
— Hm i... mormăi cu îndoială în Eter copilăria te uită îndeobşte ace­
mustăţile-i stufoase şi Ion Scodrea. stea. Amestecă întâmplările trăit© cu
— Ce fel de vorbă e asta 7... se mi­ basmele şi urgiile vieţii îndeaevea cu
nună Mihuţ Alexei de aceste îndoieli. visurile cele role. Cum 6ă le mai vină
Hm şi iar hm pe trei glasuri ? Cum ? a crede că au fost cândva adevărate ?
Adică nu sunteţi mulţumiţi 7 Fiindcă acum flăcăii şi fetele din
Ştiau ei prea bine ce voia Mihuţ echipa lui Mihuţ Alexei aveau sub ochi
acum. Tinerii alegători prelucraţi de mereu satul lor în creştere şi în prime­
dânsul şi de echipa 6a 6e dovediseră nire, cu şcoală, casă de sfat, radio, cine­
oameni dintr’o bucată. Drept care flă- matograf. dispensar şi bibliotecă ; fiind­
căuaşul cu ochii arzători ca doi cărbuni că holdele şi lanurile gospodăriei agri­
aprinşi, aştepta cuvinte de îmbărbătare cole colective dădeau o roadă tot mai
şi de laudă pentru el şi pentru echipa îmbelşugată de la an la an — li se pă­
6a. Le-an fi meritat în bună parte, căci ruse că în viaţa asta s’au trezit şi că aşa
Mihuţ şi echipa sa se arătau în multe a fost de când lumea. Tractoare, com-
din urzeala cea nouă a vremilor care baine, S.M.T., întreceri socialîste..j
primenesc o ţară şi o lume. Două mii de kilograme grâu la hectar,
Eter tocmai din această pricină. Var- trei mii de porumb, nu ogoare sgâriate
tolomeu Dâmbu, ca vechi luptător al In ajutorul propagandistului. Nu după cu un val de sânge în obraz. După ce-şi cu pluguri ca scurmăturiie d© găini,
partidului se simţi dator 6ă-l ferească de învăţăturile acestea am pregătit flă­ înghiţi nodul din gâtlej, întrebă cu ume­ cum au apucat părinţii lor.
primejdia amăgirilor şi a deşartelor în­ căii şi fetele din echipa care a cu- rii 6urpaţi de amărăciune şi de căinţă : Iar fiindcă în circumscripţia lor elec­
cântări de sine. treerat o săptămână din casă în casă 7 — Dar de ce nu m’ai oprit din vre­ torală, mulţimea muncitorească hotărîse
Nu după aceste învăţături scăpărau toţi me ? Acum un ceas, la adunare, de ce în unanimitate candidatura tovarăşei
Şi ca atare, rosti apăsat, mult mai
la adunarea de azi şi pot spune că ei nu mi-aiţi deschis atunci ochii 7
apăsat de cum î] îndemna inima: au condus desbaterile 7 N’au mers toate Măria Bran, ţărancă văduvă ou cinci
— Stai jo6, Mihuţ ! Opreşte-te din în- Punându-i palma lată şi bătătorită pe copii şi cu palmele bătătorite de muncă,
vârtitul ăsta de colo-colo, care ne ame­ strună 7 Literă cu literă, ca din carte... umăr, Vartolomeu Dâmbu vorbi cu o nu-şi dăduseră seama deplin că în urmă
ţeşte şi pe noi. Avem nevoe de minte — Ba da, Mihuţ 1... vorbi Vartolo­ sfătoasă şi şăgalnică dojană; cu cincisprezece ani, aşa ceva ar fi pă­
limpede, nu de ameţelile tate i meu Dâmbu. Dar nu-i deajuns. Aţi ui­ — Chiar că aveam atunci cui eă-i rut chiar şi plugurilor din sait o cute­
Mihuţ Alexei 6e opri locului nedu­ tat toată vremea ceva... deschidem ochii ! O luasei razna şi gata, zanţă fără de seamăn, vecină cu nebu­
— Ce-am uitat 7... 6ări fript Mihuţ cu tot cu echipa ta 1 In dara îţi făceam nia.
merit. Vorbele îi picaseră ca o găleată
cu apă rece în creştet. de pe scaun. Nu puteam să uit nimic I noi semne, în darn ne încruntam şi în­ Abia acum, tălmăcind litera cărţilor
— Nu pricep I... rosti el, fără se se Vartolomeu Dâmbu îl apăsă din nou cercam 6ă te aducem pe calea cea prin pildele culese din sat, de la cei
aşeze pe 6caun. Despre ce ameţeală e pe umeri să se aşeze pe 6caun şi-l lă­ bună... Voi, nimic I Scăpăraţi înainte... care pătimiseră toate urgiile alegerilor
vorba 7 Şi despre ce minte limpede 7 muri cu mai puţină asprime în glas : — Oricum, nene Vartolo... tovarăşe de odinioară, se luminaseră şi dânşii
Adică eu n’am dovedit judecată limpede — Ai uitat viaţa cea de toate zilele, Dâmbu ! Oricum, meritam să fiu scu­ asupra uriaşelor schimbări din câţiva
In tot ce spun. ce fac şi ce-am făcut 7 fătul meu ! Viaţa amară pe care au turat acolo, pe loc, în faţa lumii, să-mi ani. Abia acum tălmăcirile lor căpătau
Zâmbind, Vartolomeu Dâmbu, om că­ trăit-o până la 23 August cea mai mare fie de învăţătură... stărui Mihuţ Alexei pentru toţi cuvenita greutate. Şi abia
lit în lupte, dar sfătos şi ţaţă a şapte parte din oamenii care se aflau în sala tei căinţele sate. acum, stăruind asupra prăpa6tiei dinţi©
copii, îl apăsă părinteşte cu palma pe asta acum un ceas ; viaţa plină de nă­ — Fii fără grijă 1 Dacă am fi adul­ cele două lumi, dintre ce-a fost şi ce
umăr. să se aşeze pe scaun : dejdi şi de înfăptuiri pe care o trăesc mecat noi că-i primejdie cu adevărat, este, abia acum alegerile de astăzi îşi
— Stai Jos, cum te-am îndemnat, în ziua de azi ; viaţa măreaţă pe care te scuturam de scăpărai scântei şi 6tele înscriau adevărata lor însemnătate cu
o vom trăi toţi, mâine...
Mihuţ ! Şi nu pune a.tâtea întrebări ct) — N’am pomenit despre toate 7 verzi. Ne-aim gândit însă pe deoparte să litere de foc în toate cugetele. Biruinţa
nemiluita, fiindcă nimeni nu ţi-ar putea — Da !.. îi răspunse de data asta Ga­ vă cruţăm în ochii lumii; pe de altă muncii. Cei mai vrednici fruntaşi ai
răspunde la toate deodată. parte, aveam încredinţarea că ai să des­ muncii aleşi de oamenii muncii. Nu trân­
fiţa Chelaru. Aţi pomenit, dar n'aţi îm­ chizi 6ingur ochii pe viitor, ca să nu torii de odinioară aleşi de slugoii lor,
Gafiţa Chelaru, femee uscăţivă şi de pletit litera cărţilor cu viaţa noastră din mai calci în străchini. întru mai departea exploatare a omului
Feleşngul ei aprigă la glas şi la luptă, Prisâcanii noştri, din raion, din regiu­ Apoi, Vartolomeu Dâmbu hotărî: d© către om.
simţi şi ea ca un fel de înduioşare ui- ne... Ba mai anapoda, încă ! Nu ne-aţi — Să trecem acum la îndreptarea — Ei, ne-am ţinut ri© cuvânt 7 în­
tându-6e la mutra amănîtă a sărmanului îngăduit răgaz să amintim oamenilor greşelilor, Mihuţ I Ia un creion şi trebă cu însufleţii© Mihuţ Alexei, după
Mihuţ, pleoştit deodată pe marginea ce-au uitat şi poate nici nu ştiau bine aşează-te la masă 6ă aşternem pe hârtie a treia adunare din Prisăcani, unde
scaunului. Era de-o. vârstă cu văduva
din viaţa şi din alegerile de altădată... planul de luptă, zi cu zi, până la 30 vorbise şi tovarăşa Mărie Bran, venită
Maranda Alexei, mama f’.ăcăuaşului îm­
Ca de-o pildă cum 6’a prăpădit răpo­ Noembrie. Aşa, echipa voastră de şoc dela raion. Mai aveţi ceva de zis, to­
pricinat. Se mai întâmpla a mai fi şi satul taică-tu, Petrache, din pricina ale­ şi de foc, n’are e’o mai ia razna peste varăşi 7
vecine, cumetre, bune prietene. Aşa că gerilor de-atunci câmpii... Ce crezi 7 Vartolomeu Dâmbu îl ameninţă cu
Mihuţ crescuse sub ochii ei, împreună — Cum asta 7 Eu ştiu că tata a mu­ — Cred că până la 30 Noembrie, degetul:
cu feciorii şi fetele ei. Avusese prilej rit de tifos exantematic, nu la alegeri... vom face dovada că toate ne-au slujit — Haide-hai !... Vezi că iarăşi te po­
să-i preţuiască agerimea de minte, vred­ — De tifos I Dar de tifos căpătat în de învăţătură 1 răspunse Mihuţ înseni­ meneşti cu o găleată de apă rece în
nicia la faptă şi toate însuşirile, care fă­ beciurile închisorii dela oraş. unde l-au nat la chip şi pregătindu-se să aştearnă creştet, să te răcorească...
ceau din e] o nădejde a partidului în târît jandarmii fără nici o vină ia şase hotărîrile pe hârtie. Asta o spusese cu glas tare. Dar pu-
Prisăcani. Dar tocmai din această pri­ luni după alegeri, din ordinul Jupanului — Bine, Mihuţ, ajunge o măciucă la nându-şi palma paravan la gură, vorbi
cină socoti şi dânsa de datorie 6ă-şi Ticu Stoicescu. Aşa găsise de cuviinţă un car de cale 1... Zis şi făcut. Gata 7 mai încet către Gafiţa Chelaru :
calce pe inimă, punând o mână de aju­ să se răzbune fostul moşier şi jefuitorul — Gata! — Nu prea cred eu în prooroci şi în
tor pentru a-1 tămădui pe Mihuţ de me­ cel nesăţios al sărăcimii muncitoare din ★ proorociri ! Insă mare lucru la alege­
teahna pripelilor, a falei şi uşurătăţii. Prisăcanii noştri, fiindcă răposatul Echipa de şoc şi de foc a lui Mihuţ rile viitoare să nu ] punem candidat p©
Deci. în loc să răspundă cu o vorbă taică-tu cutezase să lupte alături de Alexei din Prisăcani n’a mai aşteptat Mihuţ ei nostru, dacă păstrează calea pe
ide alinare la nedumeririle din ochii lui mine I... îl lămuri Vartolomeu Dâmbu. sorocul alegerilor dela 30 Noembrie, care-a porhit-o. Ce zici 7
Mihuţ Alexei, clătină din cap, încuviin­ Este adevărat ori nu, tovarăşi 7 pentru a dovedi că într’adevăr ajungea — Văzând şi făcând !... răspunse Ga­
ţând întru totul spusele lui Vartolomeu. — Este 1... eu răspuns într’un glas, o măciucă Ia un car de oale. In două fiţa Chelaru. L-om avea după cum l om
Ai dreptate, tovarăşe Dâmbu 1 Şi Gafiţa Chelaru şi Ion Scodrea. El, ca- săptămâni, toate învăţăturile din acea creşte 1