Page 20 - Albina_1952_11

4 A L B I N A

In aşteptarea candidatului Astfel de oameni

vom vota!
:— A venit un om, Marine! a apus Un căruţaş milos i-a luat pe cei doi averii cu care intram în colectiv. Dar
Matache Tiulor, arătând în besna nop­ din Boldeşti în căruţă. Când au ajuns şi ghimpii lucrau pe ascuns să ne de MARIA GAETAN
ţii. Toţi cei strânşi în biroul gospo­ în sat, oamenii se mirau că mai tră- intre în carne...
dăriei colective din Boldeşti - Mizil, esc. Femeia şi copiii s’au strâns roată — Da, eram şi eu atunci printre oa­
văzură intrând un străin. Omul zâmbi în jurul tatălui şi-l priveau cu ochii meni, spune un colectivist mai vârst­ Cândva pe Bărăgan. Un sat.
Era necunoscut, uitat...
sub mustaţa mare, înrorurată de burni­ holbaţi şi înfricoşaţi de acea arătare. nic. îmi aşteptam rândul, când deodată Nimic deosebit în el,
ţa deasă de afară. Ochii îi sticliră la Femeia încerca să-i ridice piciorul năvăleşte o ceată de femei. S’au repe­ Doar case, oameni, fel de fel,
lumina lămpii. frânt care atârna peste prispă, dar se zit la masa comisiei şi au smuls ce­ Copii pe drumuri, sdrenţăroşi,
— Bună seara şi noroc la toţi, grăi îngrozea şi o bufnea plânsul. rerile date de familiile lor mai înainte. Cu-obrajii palizi, fometoşi,
oaspetele din prag. Apoi veni lângă Atunci a început să le grăiască
Matache Tudor şi privi cercetător pe Mama lui Ionică îşi privea feciorul Ionică al nostru... El a arătat femeilor Şi’n fruntea lor, a tuturora
fi.ecare în parte. Aşezat pe o bancă, şi striga : că s’au lăsat învrăjbite de uneltele Un nod de fată. E Tudora.
Subţire ca un pal în vânt,
Marin Tema, preşedintele gospodă­ — Oh, voi boerilor blestemaţi, bles- chiaburilor. Şi chiar acolo, în faţa fe­
riei, îl întrebă pe cine caută. tema-v’ar mormântul, cum ne înfome­ meilor, l-a demascat pe Aţinea Pote- Tăioasă însă Ia cuvânt.
— Eu sunt din Mihăileşti... Dar văd raşu, secretarul de atunci al sfatului. Orfană-i. Fraţii cer mâncare,
că nu-i printre dumneavoastră cel pe taţi voi pe noi I Minea Poteraşu era codiţa de topor a De unde să le dee oare ?
care-1 caut eu. E vorba de Ion Toene- ★ chiaburilor, ghimpele lor. Că zile’ntregi munceşte fata
scu, colectivistul, candidatul circum­ După ce se întorceau de pe toate Am început viaţa noastră nouă. Bătaia însă e răsplata.
Oricât de mult bogatei, toarce,
scripţiei noastre electorale Mihăileşti... drumurile încotro plecaseră, şi mai Ion Tomescu muncea mai mult ca
— Şi zici că nu-i printre noi? De hămesiţi de foame de cum porniseră, toţi. Ai văzut grajdul cel mare în care Seara flămândă se întoarce.
Dar anii iute trec, în şir,
unde ştii ? încap 100 de vite? Toată lemnăria a Cum pui mărgele pe-un fir.
— Aşa mi-i credinţa. El trebue să
lucrat-o Ionică. Şi mai are o patimă.
fie un om deosebit, căci în sat la noi Citeşte mult. De multe ori când "trec E-acelaş sat din Bărăgan
sunt cunoscute meritele lui, viaţa sa... Da’n calendar e scris alt an.
noaptea târziu prin faţa casei lui, îl Acuma e’n cincizeci şi doi
Dar mai sunt câţiva în sat care deşi văd aplecat peste cărţi la lumina lăm­ Şi primăvara e în toi.
ştiu multe despre el nu-1 cunosc bine E-o primăvară noroioasă
pii. Ii bateam în geam şi-i spuneam:
la chip. Printre aceştia sunt şi eu.„ — Culcă-te, Ioane, că mâine mer­ Tudora e din casă’n casă.
Unul dintre colectiviştii de faţă, Ior- gem la treer de dimineaţă! El zâmbea Ca ea îs mulţi, vor să se’nscrie
dache Nicula, porni spre casa lui Ion şi-mi spunea : Ca membri în gospodărie.
Partidul, clasa muncitoare,
Tomescu. In vremea asta trimisul săte­ — Multe am eu de învăţat, nene Le-a luminat o nouă zare.
nilor din Mihăileşti, aşezat pe bancă Iordache!
lângă preşedinte, asculta vorbele do- Dar vezi, e greu Ia început
— He, he, râse fără veste Matache
moaJe ale lui Matache Tudor, care po­ Tudor din colţul lui. Pentru că veni Le trebue om priceput.
vesteşte despre trecutul şi viaţa lui Ion vorba de cărţile lui, ia ascultaţi o în­ Pe cin’s’aieagă preşedinte ?
Tomescu şi a satului de altădată. Cine-a pornit-o înainte ?
tâmplare: Ştiţi voi că eu sunt briga­
★ dier zootehnic. Am în grija mea 500 Da cine i strânse Ia un Ioc
...Tmi vezi: piciorul ăsta de lemn? De nu Tudora lui Pârlog ?
oi. 10 scroafe, peste 200 raţe şi găini.
Asta s’a întâmplat de mult, în alte Şi zeci de glasuri se ridică:
Intr’o dimineaţă îl văd că se apropie
vremi. Pe atunci pământul nostru de „Tudora-i cea mai nimerită !"
de mine şi îmi spune aşa tam-nesam !
pe aici era vlăguit cu totul, ars de
— Trebue să avem şi mai multe oi,
uscăciunea văzduhului. Iazul din coa­ Asemeni treabă nu-i uşoară
nene Tudore.
sta satului pierea văzând cu ochii. oamenii mergeau de a doua zi să bată — Cum, spun eu, nu ţi-s deajuns a- Dar pe Tudora n’o doboară.
Grânele piereau din primăvară şi a- Ia porţile chiaburilor, la porţile boeri­ tâtea? Avut-ai tu vreodată mai mult Alungă gândul, frământarea
tunci oamenii din sat porneau unde lor Lahovary, cerându-Ie de lucru. Ca de o coadă de oaie acasă ? Şi-apoi ou Alături doar e adunarea.
vedeau cu ochii. Nu suduiau şi nu of­ şi ceilalţi din sat, Ion Tomescu set ce să le cumperi ? Eram supărat dea- Sunt oameni buni şi de nădejde
tau. N’aveau după ce. într’o zi mi-am băgase să muncească pe mai’nimic pă­ bineiea, vezi bine. Dar el îmi spune Cu ei nicicând nu se va pierde.
sărutat nevasta şi copiii şi am spus : mânturile chiaburilor Neagu Teodo- foarte liniştit: E întuneric, noapte plină
— De-acum să m’aştepţi până’ntr’o rescu sau Păuna Nanu. Şi zilele tre­ — Să le facem pe oi să fete toate In curte-un felinar. Lumină.
lună. Dacă cumva eu n’oi veni, are să ceau astfel până’ntr’o zi, când... câte doi miei. — Moş Anghele, pe unde eşti ?
v’ajute cum o putea Ionică al lui To­ Armata Sovietică rupse cătuşele ro­ — Iacă, poveste, zic eu supărat. De Ai adormit ? Aşa păzeşti ?
mescu. El era pe-atunci un copilan­ biei de veacuri în care gemea ţara. In unde ai mai scos şi asta ? Hai să mai dani încă o roată
dru. Acasă îl aşteptau şi pe el şase iureş, urmând îndemnul muncitorilor, — Din cărticica asta sovietică, îmi Prin colectiva noastră toată.
fraţi, toţi de-o şchioapă şi toţi numai ţăranii muncitori alungară pe boierii spune el. O să facem însămânţarea ar­ Şl umblă’ncet, cercetătoare,
Lahovary, împărţind pământurile. In
gură să mănânce. Taică-său. sărma­ tificială a oilor. Să încercăm deocam­ Colţ necătat rămâne oare ! ?
nul, era bolnav rău. Aoum e mort. fruntea celor din Boldeşti era Ionică dată la 60 de oi...
One să le aibe de grijă ? Ionică era Tomescu. Viaţa nouă din visurile lui Şi ce să vedeţi, fraţilor, la vremea „Prost obicei. N’are hodină,
cel mai mare. Şi ne-am pornit convoi. începuse să-şi desfăşoare zilele-i lu­ lor, toate oile au fătat câte doi miei. E inimoasă, n’o să ţină”.
Mergeam mai mult pe jos. Ca să ne minoase. De atunci eu nu mai scot nasul din Îşi dau părerea, presupun
câştigăm hrana, munceam pe unde pu­ —Cu ajutorul muncitorilor, spuse To- cărţi. Câţiva din cei ce se opun.
team. Mai întotdeauna pe la chiaburi. ma Marin, preşedintele colectivei, faţa In câtăva vreme viaţa lui şi a noa­ Atunci când greul se iveşte
Sacii ce-i purtam cu noi, rămâneau satului nostru a prins să se schimbe. stră s’a schimbat. Ne-am dărâmat co­ Şi ei se vaită, băbeşte.
mereu goi. Ce să pui în ei? Ce să Partidul nc-a arătat că totuşi, numai cioabele şi ne-am zidit case noi, aşa Dar pentru-aceştia’n Ioc să stea,
mănânci tu, ce să dai şi la ai tăi ? muncind în colectiv, păşind pe drumul cum nu gândeam niciodată. Creşte şi Nici când n’o vede nimenea.
I ’imic, nimic. Străbateam pe jos căi socialismului, ne vom înfrăţi pentru gospodăria noastră şi încă bine. Iacă,
lungi, zilele treceau în zadar, ochii ni totdeauna cu belşugul. Ştii cine a fost în curând, după sfatul lui Ion Tome­ Bumbacu-i de cules ? îndată I
se duceau în fundul capului, iar fe- primul din sat care a dat oerere de în­ scu, vom indigui iazul şi vom face Brigada doua-i adunată!
scriere ? E tocmai alesul nostru. El era Un ceas rămâne doar ad,
ţ le noastre arătau şi mai pământii. crescătorie de peşti, iar grădinile de
Dar Ionică avea tare multă inimă şi necontenit alături de Voiculescu Pă­ zarzavat vor avea apă mereu şi din Pân’niunca hotărit porni.
unit, secretarul organizaţiei de bază
î ni spunea când îmi vedea amărăciu­ belşug. De asta l-am propus noi pe La fierărie azi s’au dat
nea : P.M.R. Voiculescu s’a ocupat cu deose­
— Lasă, nene Tudore. Are să vină bită grijă de Ionică, deoarece a ghicit Ion Tomescu să ne reprezinte în Căruţele la reparat.
odată şi vremea noastră !... în el destoinicie mare şi multă inimă. Marea Adunare Naţională şi-l vom a- — In câte zile le daţi gata ?
intir’o zi n’am mai putut. Eram prin Intr’o zi, Ion Tomescu îi spuse ou amă­ iege. Păi, dar iată-1 şt pe el. In uşă, Păi scriţi angajamentul, data,
parale Aradului. Mai bine să mor, răciune secretarului de partid : sta zâmbind Ion Tomescu. Colea pe uşă, să se ştie,
— Hei, aşa arăţi dumneata? face
dar'ncalte să mor acasă, îi spuneam — Nene Panait, ce se’ntâmplă aici? trimisul satului. Nu eşti nici înalt, Ca nu cumva să se’ntârzie.
eu Cu sacii goi plecaserăm, iar la în- De ce oameni săraci ca Vasile Boţea, nici scurt. Eşti negru la păr şi la ochi ’S-atâtea treburi şi-s notate
t nrcere îi puneam în cap să ne ferim Gheorghe Torna şi alţii îşi retrag ce­ ca şi mine, dar se vede că eşti un om Pe rând vor fi făcute toate.
ci“ ploaie, sau ne înveleam cu ei când rerile lor ?... Noi luptăm pentru colec­ deosebit, frăţioare. Se face semănatu’n cruce
ne prindea noaptea. Pentrucă nici nu tivă, dar nici duşmanul nu se lasă şi — Lasă frate, nu-s deloc deosebit. Aici brigada’ntâi se duce.
mai vedeam de foame, nici pe unde cată să ne ţină pe Ioc. Trebue să di­ Pe toţi ne creşte partidul, tovarăşul
merg, nici ce fac, m’a isbit o maşină buim unde şi-au înfipt chiaburii ghim­ Gheorghiu-Dej, spuse Ion Tomescu Pe’ntinsui Bărăgan, e-un sat
în coastă, am căzut, şi-apoi n’am mai pele. şi strânse cu putere mân,a trimisu­ Ca multe altele, bogat.
ş'iut nimic. Mai târziu m’am trezit că Unde era ghimpele ? Ghimpele era lui. Când s’a urcat în căruţă, toţi cei Dar ce-i cu-atâta frământare ?
mâ purta Ionică în spate. Copilandrul în casa cea mare şi frumoasă, unde lo­ din Boldeşti i-au urat sănătate, de E sala plină, e-adunare.
p.ângea, gemea sub povară şi când cuia Neagu Teodorescu, cel cu 20 hec­
nu mai putea, mă aşeza uşor jos şi-mi tare, în casa unde locuia Păuna Nanu parcă pleca cine ştie unde. Oare le Nu-i greu să afli, ştie-oricine
părea rău oamenilor că alesul din co­
spunea, cu ochii plini de spaimele mor­ şi alţii... Aşa i-a spus atunci nea Voi­ muna lor nu sta nici nopţile acasă, Alegerea ’n treizeci se ţine,
ţii: culescu Panait lui Ion Tomescu. De Şi cei din lanca’n sala toată
acum în campania alegerilor? Nu, căci
— Nene Tudore, să nu mori, nene atunci, fără sfatul fui nea Panait el el va îi şi alesul altor sate din întrea­ Au şi propus-o candidată
Tudore, că odată are să fie şi pentru nu mai lucra de unul singur. Pe preşedinta lor, Tudora,
noi bine şi-om avea şi pâine şi mălai Noi toţi îl ajutam. Şi în anul 1950, ga circumscripţie electorală Mihăileşti, Atât de dragă, tuturora,
nu numai al lor. .
mu’t... Să nu mori, nene Tudore, că prin Martie, ne strânseserăm noi să Şi-atâţia alţi avem ca ea,
ic-a^teaptă copilaşiil^ , iţicjuB desfăşurarea pământurilor şi â C. CONSTANTINESCU Astfel de oameni vom vota!