Page 28 - Albina_1952_11
P. 28

12                                                                                                                    A L B I N A



                       CU                   HAZ                            SI               CI)                    TALC





                                           Uite       şcoala,  nu  e  şcoala                                             Tot la vaci a ajuns!

                   .  Vasile  Milostivii,  primarele  şi  omul   —  Apoi  dacă  n’ai  şti  matale,  boeru'.c,  tocmai  pe  câţiva  ţărani  strânşi  împre­
                  conului  Jenlcă  Mangiavas,  îşi  rotea  că  doar  aici  ţi-e moşia,  se jelui  un  glas,  jurul  lui  Jenică  Mangiavas.  Ani de zile Ilie Zaharia din  Pădureni
                  bâta  ghintuită,  ca  pe  un  steag,  strigând  noi  de  unde,  păcatele  noastre ?  ★                  a  slugărit  in  grajdurile  chiaburului  Ta-
                  cât  îl  ţinea  gura :               —  Dar  iată,  oameni  buni I  continuă   De ales,  nu-i  vorba  că  tot  dumnealui,   che  Găman.  Dar  în  urmă  cu  vreo  doi
                    —  Loc,  mă,  loc  pentru  boeraşul  no­ Jenică  Mangiavas,  prefăcându^se  a  nu  Jenică  Mangiavas,  a  ieşit  până  la  urmă.   ani,  după  ce  s’a  sfătuit  îndelung  cu
                  stru  drag I  Ochii  şi  pâinişoara  noastră...  fi  auzit  întrebarea  omului.   Nici  şase  Şi  încă  cu  ..majoritate".  Doar  pentru   nevastă-sa,  i-a pus  în  mână  lui  Gămgn
                  Moşierul  şi  doputăţelul  nostru...  luni  n’au  trecut  de  când  am  venit  noi.   asta  veghiaseră  cu  străşnicie  pumnii,   lopata  şi  măturoiul  şi  i-a  z is :
                    Nici  plutonierul  de  jandarmi  Criţă  ţărăniştii,  la  putere,  nici  şase  luni,  zic,   bâtele  şl  paturile  de  carabină  tocmite   —  De-acu  mai  învărte-le  şi  tu,  că
                  Tănase,  şeful  postului,  nu  6e  lăsa  mai  şi  iată  că  guvernul  a  hotărît  să  ridice   de el.   eu  m’am  săturat  de  slugărit.
                  prejos :                           aici,  la  voi  în  comună,  o  şcoală.  Da,      ★                    Vânăt de ciudă,  Tache  Găman  a stri­
                    —  Ura,  mă !  Strigaţi  odată 1  ’Mnezeii   oameni  buni,  o  şcoală  care...  Numai  să   La  două  zile  după  alegeri,  în  faţa  gat  în  urma  lui:
                  cui  va...  Ura I  Trăiască  boerul  nostru,   mă  alegeţi  pe  mine I  unui  mare  restaurant  din  capitală,  ma­
                  conu’  Jenicăăă !...                 Dinspre  şosea  apăru  automobilul  bo-                              —  Tot  la  vaci  al  să  ajungi  şl  la  co­
                                                     erului  Ostropeanu,  candidat  liberal  la   şinile  lui  Mangiavas  şi  aceea  a  Iul
                    întrunirea  se  ţinea  pe  locul  unde  se                         Ostropeanu  aşteptau  afară  bot  în  bot,   lectivă,  n’avea  grijă,  şi-o  să-ţi  muşti
                                                     acelaş  ciolan.  In  urma’lul,  învăluite  în-
                  adusese  grămada  de  cărămizi,  din  care   tr’un  nor  de  praf.  veneau  cinci  autoca­  urmând  parcă  exemplul  celor  doi  boeri,   degetele  c’ai plecat  dela  mine.
                  se  zicea că  se  va  înălţa şcoala.  mioane  pline  cu  cărămizi.   care  înaintea  unei  mese  cu  de  toate,   Ilie  Zaharia  nu  i-a  răspuns,  ci  şi-a
                    In  dreptul  grămezilor  de  cărămizi,   Intr’o  clipă,   Milostivu  fu   sus  pe   beau  şi  se  ospătau  ca  doi  vechi  şl  buni
                  automobilul  conului  Jenlcă  se  opri  şi  stivă  lângă Jenică  Mangiavas.  prieteni  ce se ştiau  de când  lumea.  căutat  de  treabă.
                  în  clipa  următoare,  ajutat  de  Vasile  şi   —  Aoleo,  boierule,  adversarii  ne-au   Mangiavas  ÎI  spunea  tocmai  lui   *
                  de  alţi  trei  chiaburi  ciomăgaşi,  boerul  luat  metoda  noastră  şi  uite,  z.lc  că  fac   Ostropeanu :
                  îşi  înălţa  cele  128  de  ocale  pe  vârful  şi  ei  cămin,  taman  în  mijlocul  satului.  —  Fi,  amice,  îmi  vinzi  mie  cărămida   Au  trecut doi ani.  In  vremea asta Ilie
                  unei  stive  de  materiale.          Plutonierul  Tănase  Criţă  începu  să   cu  care  spuneai  că  faci  cămin,  ori   Zaharia  a  muncit  în  colectivă  cu  dra­
                    —  Fraţi  săteni 1  începu  el  gâfâind.  răcnească  după  camioane  cât  îl  ţinea   aştepţi  cu  ea  pentru  alegerile  viitoare?  goste  şi  cu  râvnă.  Belşugul  începuse
                  După  care :  —  Fraţilor !  Sufletul  mă  gura :                      — Ţi-o vând.  Dar ce,  nu cumva chiar   să  păşească  in  casa  Iul  Ilie  Zaharia.
                  doare  când  mă  gândesc  cum  ani  şi  ani   Scariatină,  băăă I  Opriţi,  în  numele   înalţi  şcoala7  Era  într’o  Duminică  după prânz.  Ta­
                  de  zile,  voi  şl  copilaşii  voştri  aţi  fost  legii  cui  v’a...  Satul  nostru,  O.stropeni,   —  Aş...  Ştii,  îmi  fac  un  grajd  mare
                                                                                       lângă  moşie.  Ce  să  le  fac  şcoală  calici­  che  Găman  ieşi  în  poartă  şi  opri  vreo
                  siliţi  să  faceţi  pe jos chîlometri  de cale,  e  contaminat!...  In  numele  legii,  băăă 1          câjiva  oameni  să  mai  stea  de  vorbă.
                  pe  arşiţă  şl  viscole,  până  la  şcoala  din  Tifos I...  Anghină I...  Ca  să-i  sperie  pe   lor?...  Te  pomeneşti  că  la  şcoală  se  lu­
                                                                                       minează  şl...  nu  ne  mal  votează.  Văzându-l  pe  Ilie  Zaharia  cum  mâna
                  comuna  vecină.  Cum de a fost cu  putin­ liberali,  trase câteva  focuri  de carabină,
                  ţă  una  ca  asta?  Cum?          care  avură  numai  darul  să-l  împrăştie      SILVIU  GEORGESCU     din  urmă  o  vacă  mare  cu  ugerul  plin
                                                                                                                          şi  cu  viţelul  care  sburda  pe  şanţ,  trecu
                                                                                                                          podeţul  şi-l  întâmpină  cu  vorbă  pie­
                                                                                                                          zişă :
                                   Alegeri  din  vremea  când  stăpâneau  boerii                                            —  Ce  ţi-am  spus  eu,  măi  Ilie,  că  tot
                                                                                                                          la  vaci  ai  să  ajungi,  dacă  pleci  dela
                                                                                                                          mine.
                                                                                                                            Ilie  Zaharia  se  prefăcu  că  nu-l  aude
                                                                                                                          şi  scoţând din  sân  o  hârtie,  i-o  întinse
                                                                                                                          zicând :
                                                                                                                            —  Ia  citeşte  măi  Tache  hârtia  asia,
                                                                                                                          că eu  nu  prea  văd  bine jără ochelari.
                                                                                                                            Tache  Găman citi biletul pe care i l-a
                                                                                                                          dat  Zaharia  şi-şi  muşcă  buzele jără  să
                                                                                                                          zică  o  vorbă.
                                                                                                                            —  Hai  mă  ciieşle-l.  ori  nu  mai  ştii
                                                                                                                          carte,  —  zise  Vasile  Creţu,  un  ţăran
                                                                                                                          muncitor  dintre  cei  cu  care  sta  Găman
                                                                                                                          de  vorbă,  —  sau  dă-t  încoace  să  i-l  ci­
                    Se  întocmeau  listele   ...toată lumea lua par-   ...Fiecare  vota  după  „con-   ...Iar  apoi  apărea
                  de  alegători...       te  la  vot...             vingerea“  sa.                 „alesul  poporului 4   tesc  eu.  Şi  luând  biletul  din  mâna  tui
                                                                                                                          Găman,  citi  cu  voce  tare:
                                                                                                                           „Eu, Dumitru Stoica din comuna Plo-
                                                                                                                          peni,  vând  o  vacă  şi  un  viţel  Iul  Ilie
                                                                                                                          Zaharia,  coleciivist  din  Pădureni,  cu
                                                                                                                          1.500  lei”.
                                            i                                           h                                  —  Să-ţi  trăiască,  Ilie,  şi  s’o  stăpâ­
                                            i î                                           v./                             neşti  sănătos,  —  zise  bucuros  Vasile
                                                                                                                          Creţu,  in  timp  ce  Tache  Găman  intra
                                                                                                                          in  curte,  cu  capul  în  pământ.
                   Cine  a  avui  prilejul  să  scape  pa  o  să  mă  prindă  în  ţinte,  să  nu  mai  fiu  şi  1452  ale  Consiliului  de  Miniştri  In   —  Hei,  măi  Tache,  vezi  mă că  tot  la
                 masă  câteva  picături  de  mercur,  a  vă­ purtată  de  colo  până  colo.  cane  se  arată  că  bibliotecile  trebue  să
                 zul  că  acesta  se  mişcă  cu  iuţeală,  alu­  Insfârşit,  după  multe  alte  peripeţii,  aibă  sedii  corespunzătoare  şl  să  stea   vaci  am  ajuns,  numai  că  acum  am
                 necă  dintr’o parte  în  alta.  Deaceea  i  se   6ecţia  culturală  a sfatului  popular  raio­  mereu  la  dispoziţia  cetăţenilor.  ajuns  la  ale  mele,  nu  la  vacile  tale,
                                                                                         îmi  pare  rău  că  n’am  putut  să  arăt
                                                    nal  mi-a  stabilit  sediul  în  localul
                 mai  spune şi  argint  viu,  iar  despre  oa­  A.R.L.U.S.-ului.       scrisoarea  ta  tovarăşei  Seran  Maria,  bi­  strigă în  urma lui Ilie Zaharia.
                 menii  sau  lucrurile  care  se  mişcă  ase­  M’am  bucurat  însă  zadarnic,  aşa  cum  bliotecara  mea,  fiindcă  e  tare  greu  s’o
                 menea  mercurului se spune  că-s  iuţi  ca  m’a.m  bucurat  şi  după  aceea  când  s’a  găseşti.  Cititorii  care  vin  la  bibliotecă   AUREL  MUGUR
                 argintul  viu.                     hotărît  să  mă  întorc  în  vechiul  meu  se­  văd  un  orar  pe  tabla  deLa  stradă  şi  vin
                   Ideia  aceasta cu  argintul  viu  nu  ne-a   diu.  Cărţile  mele  continuă  să  stea  ră­  după  cărţi  la  orele  arătate  acolo.  Când
                 venit  din  senin.  Ea  se  datoreşle  unor   văşite  prin  diferite  locuri,  iar  eu  mă  ajung  la  uşa  bibliotecii  dau  însă  peste
                                                                                       alt  orar.  Se  miră  ei,  se  mai  supără,  dar
                                                    frământ  mereu  şi  nu-mi  găsesc  linişte.
                 scrisori  pe  care  le  publicăm  mai  jos.                           tot  vin  la  orele  noi  indicate.  Dogea ta.   E l e c t o r a l e * . .
                                                      Iată  cum,  din  vina 'sfatului  popular
                                                    raional,  mani  preschimbat  în  argint  viu   Şi  de  data  aceasta  se  lovesc  de  uşa  în­
                 „CĂTRE  BIBLIOTECA  RAIONALA       şi  alunec  printre  degetele  cetăţenilor,   cuiată,  pentrucă  cele  două  orare  nu  so   Pe  cine  a  ales...
                   DIN  LUGOJ,  REGIUNEA  TIMI­     oricât  ar  vrea  ei  să  mă  ţină  do  strâns.   potrivesc  cu  orarul  personal  al  tovară­
                   ŞOARA".                          Mă  apucă  uneori  ciuda, -  clar  nu  pot   şei  Seran.                Doi  agenţi  electorali  americani  dis­
                                                    spune  tovarăşilor  care  m’au  adus  în   Acum,  în  preajma  alegerilor,  puse­  cută  între  ei  imediat  după  alegeri.
                   Mă  doare  inima  că  trebue  să-ţl  arăt  halul  acesta  decât  că.sunt  nişte  biro­  sem  deoparte  pentru  cititorii  mei  cărţi   —  Pe  cine  ai  susţinut  în  alegeri,
                 starea  de  plâns  în  care  mă  aflu.  Soco­ craţi,  care  se  poartă  cu  nepăsare  faţă   în'  legătură  cu  marea  sărbătoare  dela  Jim ?
                                                                                                                           —  Eu ?  Pe  Morgan  şl  Rockefeller.
                 tesc  Însă  de  datoria  mea  să  te  previu  de  bunurile  poporului.  30  Noembrie.  Dar  nimeni  nu  poate  pă­
                 cât  mai  din  timip,  pentru  a  nu  pătimi şi   Să  auzim  de  bine,  trunde  până  la  ele.  Uşa  e  prea  bine  ză­  —  Cum  pe  ei ?  Doar  n’au  candidat.
                                                                                       vorită,  iar  prin  geam,  oricât  ar  fi  el  de
                                                                                                                           —  N’au  candidat,  dar...  au  plătit.
                 tu  câte  pătimesc  eu.  Despre  mine  s’a.r                          curat,  cititorii  mei  nu  pot  vedea  decât
                 •putea  spune  că  sunt  destul  de  bogată,   Biblioteca  raională  din  comuna   titlurile  cărţilor.
                 căci  am  câteva  mii  de  cărţi.  Până  mai   Novaci,  regiunea  Craiova  Spor  că  în  curând  tu  vei  reuşi  să  te   Părerea  lor
                 spre  vară  mi-era  mai  mare  dragul  să                             muţi  în  casa  ta  şi  să-ţi  strângi  toate   Imediat  după  ce  în  Los  Angelos  s’a
                 văd  numeroşi  ţărani  muncitori  care-mi   După  câteva  zile,  la  scrisoarea   cărţile  laolaltă.   Pune  însă  scrisoarea  terminat  votarea  şi  s’a  făcut  numără­
                 treceau  zilnic  pragul,  cercetau  catalo­ aceasta  s’a  dat  următorul  răspuns;  aceasta  undeva  la  vedere,  pentrucă  bi­  toarea  voturilor,  reprezentantul  partidu­
                 gul  sau  rafturile  şi  niciodată  nu  plecau                        bliotecarul  tău  să  nu  alunece  printre  lui  democrat,  vrând  să comunice  condu­
                 dela  mine  cu  mâna  goală.       „CĂTRE  BIBLIOTECA  RAIONALA       degetele  cititorilor  ca  argintul  viu,  aşa  cerii  partidului  succesul  candidaţilor
                   Acum  însă  cărţile  mele  dragi  mi-au   DIN  NOVACI,  REGIUNEA   cum  alunecă  bibliotecara  mea,  tovarăşa  democraţi,  folosi  următoarea  frază:
                 fost înghesuite într'o  cămară  şi  încuiate   CRAIOVA".              Seran.                              ,,In  oraştil nostru  au  fost  aleşi  pentru
                 cu  un  lacăt  cât  toate  zilele.  Mai  apoi   Dragă  surioară,            Să  auzim  de  bine,  surioară,   Congres  numai  oameni  cinstiţi".
                 am  auzit  că-I  vorba  să  fiu  mutată  în lo­                            Biblioteca  raională  din  Lugoj,   Drept  răspuns  a  primit  următoarea
                 calul  Crucii  Roşii,  apoi  într’o  cizmărie   Sufăr  din  adâncul  sufletului,  alături   regiunea  Timişoara   telegramă  fulger:
                 particulară.  Mă  gândeam  că  la cizmărie  de  cititorii  tăi,  pentru  cele ce  ai  de  pă­             ,,Cum  de-aţi  lucrat  aşa  de  prost ?
                 n’ar  fi  chiar  aşa  de  râu.  Se  vor  găsi  timit.  Trebue  să  constat  că  secţia  cul­  I.  BUJOR  Fă  imediat  recurs  pentru  organizarea
                 pe-acolo  cuţite  cu  cane  să  mi  se  taie  turală  a  sfatului  popular  al  raionului   (După  corespondentele  trimise  de  de  noi  alegeri.  Trebue  să  avem  şi  noi
                 filele  cărţilor  şl  se  va  găsi  cineva  care  Novaci  nesocoteşte  Hotărîrile  Nr.  1422  I.  Sbârciog  şi  Straton  Nicanor).  măcar  un  deputat  în  Los Angelos".
                 REDACŢIA:  Bucureşti,  stra da Dobrogeanu Gherea 2, telefon ; 5.89.48. ABONAMENTE ;  7,50  Iei  anual.  Taxa poştală  plătită  !n  numerar  conf.  aprobării
                               Dlr.  Generale  P.T.T.  Nr.  17.933  /942.  TIPARUL :  Combinatul  Poligrafic  „Casa  Seântell“  —  Plaja  Scăntelt.   C.  4343
   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33