Page 12 - Albina_1952_12

•Ţ'” 1
A L B I N A

Iată-ne pe va’.ea Ozamel, la poalele — Nete de drum — ani, ta se şl începuseră construcţiile
dealului'nalt pe care se află ruinele Ine- pela anul 1930 şl ceva, povesteşte di­
grite de vreme ale Cetăţii Neamţului.’ rectorul şcolii, tovarăşul Mosor Toma.
Gândul fuge înapoi cu sute de ani, la Sună clopoţelul! Ca albinele la urdi­ sărace, oameni cu pământ puţin, ce Dar abia în anii puterii populare, în
vremea când o mână de munteni, plă- niş se îngrămădesc voinicii de-o trăiau mai mult din munca la pădure, anii Republicii, am înălţat-o aşa cum e
ieşi, de baştină din Vânătorii Neamţului, şchioapă pe uşa uneia din: cele 7 clase din creşterea vitelor... Bine trăiau .pro­ ; azi, şdcală .mare. în care învaţă peste
au ţinpt faţă săptămâni întregi armate­ şl apoi se aşează gălăgioşi în bănci. prietarii pădurilor, chiaburii, negustorii 400 de elevi. Oamenii muncitori din sat
lor nesfârşite ale lui Sobietzki, ce co­ Dar ssst!... Linişte !... vine tovarăşa în­ care cumpărau stofele şl pânzeturile ţe­ au venit cu drag, au cărat nisip şl pnun-
tropiseră pământul moldovenesc. văţătoare ! • sute în caisă de către ţărani. diş, au ajutat construcţia. Mai avem de
De aici, de lângă zidurile groase O femele mărunţică şi încărunţită Azi pădurile 6unt a'.e poporului mun­ terminat pe dinăuntru câteva 6ăili şl co­
roase de vânturi şl ploi, cuprinzi bine începe lecţia. Ea vorbeşte copiilor des­ citor, creşterea vitelor este încurajată ridoare, dar suntem hotărîţl ca la emul
întreaga întindere a satului de peste apa pre frumuseţile patriei noastre', despre de stat,' iar pământul puţin, aşa cum să fim cu toKil gata...
Ozanei : Humuleştli copilăriei lui viitorul elevilor, când mulţi din cei care es‘e, dă rod mult mai bogat a’unci când ★
Creangă. acum abia se zăresc din bancă vor fi e lucrat cu tractoarele, după metodele
Zăpada a pus cuşme înalte pe casele electricieni la Bicaz, oţelari îri uzinele agrotehnice sovietice. Viaţa în sat e .în con'inuă schimbare.
Mereu Se ridică aşezări frumoase. Mulţi
ţăranilor, a podit uliţele şl câmpia până marelui combinat ce se va Înălţa în Suntem Sn prima duminică a lunii ţărani muncitori îşi Instalează lumină e-
în zări, acolo unde se ridică spre cer Moldova, vor mâna tractoarele electrice Decembrie a acestui an. Dimineaţa, ger. lectrică în casă. Oamenii nu se mai tem
zidurile munţilor acoperiţi de cetina peste pământurile smulse luncii Şire­ David Petre, om în putere, ţăran cu un ca odinioară de ziua de mâine, de grija
bradului. tului. hectar şi ceva . de pământ, comuniştii că n'or avea copiii unde munci.
— Dar ciudată înfăţişare a prins acu Din faţă se ridică un pitic viol, cu Nicoiau Ion. moş Toma Ieremie şl
Ce-ar fi făcut înainte vreme Vaisile
satul! ar spune azi marele povestitor ochit de veveriţă. Petre a lui Vasile alţi humuleşteni se pregătesc să plece Mosor cu droaia lui de copil ? Desigur
Ion Creangă, de şi-ar asvârli privirile Lupu : la Păstră veni. Moş Ieremie iese din că mulţi ar fi plecat slugi la câmpie,
peste locurile unde s’a născut... Ce sunt — Da’ eu i-am spus lui lătura de- casă şi ajunge în mijlocul satului, unde iar fetele ar fi ajuns slujnice la oraş,
oare stâlpii aceea mulţi, sumedenie, de acuma că mă fac. aviator, să sbor cu -se strâng bărbaţii la vorbă în zi de aşa cum ajungeau multe humuleştence.
care 6tau prinse sârme ce ţes peste sat aeroplanul peste Ceahlău şl să trec peste sărbătoare.
Azi unul din feciorii lui Vasile Mosor
o plasă uriaşă ? Şi noaptea, de unde a sat!... — Da’ unde te pregăteşti 6ă mergi e deputat, o fată e la şcoala pedagogică,
izvorlt lumina aceasta ca din poveşti, ce — Bine Petruţă, îl răspunde învăţă­ moş Ieremie ? îl întreabă unul dintre bursieră a s'atului. Ceilalţi copil deasc-
argintează uliţele şi face să strălucească toarea, stai jos... Dacă ai să înveţi tot prietenii lui. meni învaţă.
ferestrele ? Iar colo, lângă biserică, ce aşa bine ca până acum ai să ta faci — Ei, măi băiete, (moşul spune aşa Oancea Petru şl-ar fi putut el hrăni
palat s'o fi înălţat peste noapte, cu turle aviator şi-ai să sbori cu avionul. Nimic muTora, mai tineri ca el) azi îşi împart cum se cuvine-cei 10 copil, cu ceeace
semeţe 6pre nori, cu zidurile albe şl nu ne poate opri ca 6ă ne înfăptuim roadele colectiviştii din Păstpăveni, câştiga prin munca braţelor ? Nu. Azi
masive ? visele, căci partidul veghează ca voi după un an de muncă... Merg să văd în casa lui be'şugul îşi creşte drum
Cobori spre Humuleşti cu inima În­ să fiţi fericiţi cum n’au fost niciodată şi eu, ca şl alţii... La întoarcere o să şl de'treci seara pe sub fereastra sa ai
colţită de îndoială... O fi oare acesta sa­ copiii pe aici. vedem ce mai îndrugă chiaburii. Le sacă să-l vezi pe om stând la masă şl citind
tul de baştină al celui care-a lăsat po­ Fără să vreau, mi-am adus aminte de inima când văd că ne îndemnăm şi noi o carte agrotehnică, ori privind Ia Joaca
porului minunatele „AminMri din Copi­ şcoala copilăriei Iui Creangă, înfiripată să facem întovărăşire. A venit vremea pruncilor sub lumina becului electric
lărie'', poveşMle ce ne-au fermecat anii de câţiva humuleşteni mai inimoşi într'o noastră, a celor ce ne-am câştigat pâinea din tavan.
prunciei, scrieri de mare însemnătate chilie măruntă. Parcă vedeam banca de cu palmele. Noi mergem mereu mai spre
pentru poporul nostru ? Treci apa Oza- lemn, „Calul Bălan", pe care erau a- larg, iar duşmanii îs împinşi tot mai la ★
nci pe un pod nou şl abia când pătrunzi şezaţi călare cei zburdalnici şi „mângâ­ strâmtoare, Ia îngrădire... Mergând la Humuleşti nu se poate să
pe uliţele satului recunoşti Humuleştli iaţi" la spate cu biciul de curele. Apoi Seara s’au întors humuleş'enil din nu te opreşti la casa-mtizeu unde s’a
aşa cum i-a zugrăvit meşterul Creangă. parcă am văzut alt loc unde-a învăţat Păst.răveni mai hotărîţl să închege în­ născut şi-a copilărit Creangă. Aici ai să
Humuleştli — un sat grădină 1 Fie­ Creangă, la Broşteni, pe malul Bistriţei, tovărăşirea de lucrare a pământului în vezi cuptorul după care se ascundea,
care bucăţică de pământ de lângă aşeză­ unde l-a dus bunicu-său, David Creangă comun, pentru ca la primăvară tractoa­ laviţa unde sa hârjonea şi dormea, biciul
rile oamenilor a fost plantată cu pomi cu care era îndemnat să înveţe, aşa cum
fructiferi. In sat dăinue un obicei vechi: din Pipirig... Casa Irinucăi. unde găz­ rele să tragă brazdă adâncă peste o- ni ]e-a dese-is Creangă în „Amintiri din
când se naşte un copil, tatăl sădeşte în duia Ionică, mizeria satelor din munţii goare’.e înfrăţite. Copilărie", Casn-muzeu, renovată de cu­
preajma casei un nuc. Şi doar în Hu- Neamţului: „Irinuca avea o cocioabă Multă bucurie are omul atunci când rând, îţi arată totodată şl epoca grea
muleşti nu găseşti casă la oare să nu fie veche de bârne, cu fereş-tile cât palma, în satul lui se înfăptueşte un lucru la în pare a trăit marele povestitor, epocă
acum cel puţin 5—6 copii... ce s’a prelungit până acum câţiva ani,
. Vara, când priveşti de sus dela Ceta­ acoperită cu scânduri"... care a visat de ani şl ani. Aşa şi cu când a fost răsturnată puterea asupri­
tea Neamţului nici nu prea vezi case, Aşa a fost până acum câţiva ani şcoala cea nouă, cu podul cel nou, cu torilor.
ci o adevărată pădure, din care răsar viaţa oamenilor de rând din Broşteni, căminul cultural... Gândul fuge înapoi, la vremea holerei
ici-colo câteva acoperişuri mai semeţe, din I-Iumuleştl, din împrejurimi ; sate — Şcoala fusese promisă de mulţi ce pustia satele, a sărăciei pe care a
clopotniţa bisericii şl, de vreun an-doi trăit-o Ion Creangă. Iţi aminteşti de tâl­
doar, turlele alte ale noii şcoli. cul cuvintelor lui: „...sărac aşa ca 1-n
Nici iarna înfăţişarea satului nu-i mai anul acesta, ca în anul -trecut şl ca de
puţin plină de farmec. Dar cel mai de când sânt, niciodată n’am fost 1“
6eamă lucru oe-ţi rămâne în minte e chi­ Viaţa „Amintirilor din Copilărie"!
pul humu'.oştenilor, parcă desprinşi din ...Dar azi în Humuleşti, în acea parte
povestirile lui Creangă : 'nalţi, frumoşi, a Moldovei, pe valea Bistriţei, se fău­
mândri, cu ochi vioi, îmbrăcaţi în su­ reşte altă viaţă : aceea ar poveştilor ’
mane încheiate cu lână neagră şl cusute Creangă, aceea pe care a visat-o pop
în casă. şi-a grăit-o prin marele lui povest1
Insă azi, mai ales în zilele de dumi­ Harap Alb nu mai este robul Spâni
nică vezi în sat şl uniformele albastre, EI a -rupt cătuşele, pune stăvili In calc.
cu nasturi aurii, ale elevilor şcolilor Re­ Bistriţei şi-o înhamă la motoarele -uriaşe
zervelor de Muncă. In faţa cooperativei ce răspândesc lumina în ţară. Gerilă nu
se strâng în zilele de sărbătoare flăcăii va mai tremura, Flămânzilă va avea me­
care lucrează la Bicaz, pe şantierele hi­ reu pâine multă la masă ! Căci poporul
drocentralei.- nostru muncitor — cel care a robit ca
Am ajuns în faţa şcolii. Prin ograda Harap Alb, a tremurat de frig ca Gerilă
lăcaşului de învăţătură roesc o puzderie şl-a răbdat de fcame ca Flămânzilă —
de Smărăndiţe cu ochi ca mura şl de îşi făureşte o viaţă nouă, în Republica
Ionici bâiăiori, asemeni celor din vremea sa Populară, o viaţă asemeni aceleia
lui Creangă. Numai că acum mulţi au din Ţara marelui Stalin.
bocăncei, mândria băieţilor, care pot să
se dea „cârnd" pe ghiaţă. Şcoala nouă din Humuleşti AîlHAI DUMITRII!

Prieten cetăţean, te’ntreb: De ştii urî cum se cuvine,
Iubeşti înaltul cer văratic, Tu sfarmă monştrilor complotul!
Amurgul lin ca linul pas de cerb Dă toiul pentru slava ţării l
Alunecând pe creste de jăratic ?
Şi pentru pacea lumii, lotul l
Iubeşti al dimineţilor străfund
Cu visuri mari, avântătoare ? de EUGEN FRUNZA Prietene, oriunde-i fi,
v« clipocitul undelor pe prund,
AHreasma brazdei răsturnate’n soare? laureat al Premiului de Stat Cărunt sau tânăr dor în cale,
Strungar, savant, cioban — să ştii:
De ştii iubi cum :e cuvine, De ştii iubi cum se cuvine, De ştii iubi cum se cuvine, Ne’nfrântă-i forţa vrerii taie.
Tu sfarmă monştrilor complotul I Tu sfarmă monştrilor complotul! Tu sfarmă monştrilor complotul!
Dă totul pentru slava ţării I Dă totul pentru slava ţării! Dă totul pentru slava ţării!
Şi pentru pacea lumii, totul l Şi pentru pacea lumii, totul l Şi pentru pacea lumii, totul l Ridică-1 sus, mereu mai sus,
Al vieţii steag, nebiruitul,
Te’ntreb, prieten cetăţean: Şl iar te’ntreb, prieten drag: Te’ntreb, prietene : urăşti ? S’apună’n veci negrul Apus
Iubeşti mirosul caid de pâine Iubeşti al strunei tremur tainic, Urăşti ce-i vrednic de dispreţ şi ură ? Să crească’n lume Răsăritul.
Şi râsul bucuriei la volan Şi oameni dragi cântând în prag Călăi rânjind de după strâmbe măşti,
Gonind spre larg combainele de mâine?, Şi versul, fericirii crainic ? Ce ne-ar înfige cisma’n bătătură ?
Prieteni, sus ! spre biruinţă i
iubeşti pământul darnic revărsat Iubeşti întâiul gângurit de prunc, Urăşti vrăjmaşii lumii, nesătui, Sfărma-voin monştrilor complotul!
Cu zestrea adâncimii, cuceritei ? Surâsul mamei iegănându-şi visul, Săltând în cârca morţii peste ape ?
Fiorul dulce-ai codrilor de brad, Şi-atâtea multe, că nici nu ne-ajung Pârjol şi moarte vor pământului Daţi totul pentru slava ţării!
Şăgalnice privirile iubitei ? fuvinte să le-aşterneni scrisul ? i Cei ce de moarte nu mai pot să scape... Şi pentru pacea lumii, toiul!