Page 21 - Albina_1952_12
P. 21
A t; RIMA 5
Să pregătim cu grijă
tP H ,© @ lD 8 ® U i [ D i serbarea pomului de iarnă
Niciodată copiii şi tineretul ţării
noastre nu au fost înconjuraţi de atâta
Fragment din „Amintiri din copilărie" de ION CREANGA grijă, de atâta dragoste ca acum, în
regimul nostru de democraţie populară.
Odat3, la un Sfântul Vasile, ne prin cum obişnuesc a zice plugarii pe la Goian; şi noi, măi Zaharie, să prufnim In toate oraşele şi satele patriei ră
dem noi, vro câţiva băieţi din sat, să casele ce nu-i primesc. din gură ca buhaiul; iar iştialalţi să sar noi şi noi şcoli, iau fiinţă internate,
ne ducem cu plugul, căci eram şi eu — M ăi! al dracului venetic şi ceap- strige: hăi, h ăi! pentru ca tinerele vlăstare să aibă
mărişor acum, din păcate. Şi în ajunul cân 7 de popă, zicem noi, după ce no Ş’odată, ş| începem. Şi ce să vezi ? cele mai bune condiţiuni de învăţătură.
Sfântului Vasile, toată ziua am stat do adunăm toţi Ia un loc, îngheţaţi de frig Unde nu se ia hapsina 10 de nevasta lui „Aproape 2.400.000 tineri, — arată
capul tatei să-mi facă şi mie un buhai, şi spărieţi! cât pe ce era să ne ologeas- Vasile-Aniţei cu cociorva 11 aprinsă tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — învaţă
la numeroase şcoli elementare şi me
ori de nu, batâr 1 un harapnic. că boaita 8 cea îndrăcită, vede-l-am dus după noi, căci tocmai atunci trăgea
dii, tehnice şi profesionale, în universi
— Doamne, ce harapnic foi da eu, pe năsălie9 la biserica Sfântului Du focul să dee colacii în cuptior. tăţi, în alte institute de învăţământ su
zise tata dela o vreme. N’ai ce mânca mitru de sub cetate, unde slujeşte; curat — Vai, aprinde-v’ar focul, să vă a- perior, mare parte dintre ei, pe soco
la casa mea ? Vrei să te buşască cei ucigă-1 crucea l-a colăcit să vie şi să-şi prindă, zise ea, burzuluită grozav; dar teala statului".
nandralăi2 prin o- cum se chiamă asta? Şi grija pentru copii este necontenită.
măt ? Acuş te des- In obrazul cui v’a O dovadă despre aceasta este şi orga
calţ! învăţat ! nizarea pomului de iarnă pentru copii
V ă z â n d eu că Atunci, noi, la fugă şi pionieri, la oraşe şi la sate. Câtă
mi-am aprins paie’n băieţi, mai dihai deosebire între viaţa luminoasă a copii
cap cu asta, am şter- decât la popa Oşlo lor din patria noastră şi cea a copiilor
peiit-o de-acasă nu banu... Dar bun po oamenilor muncii din ţările capitaliste,
mai cu beşica cea cinog a mai fost care nu cunosc decât amărăciuni, foa
de porc, nu cumva ş’aista, zicem noi, mete, mizerie! In Japonia bunăoară,
să-mi iee tata ciubo oprindu-ne în răs 300.000 copii vânduţi capitaliştilor de
tele şi să rămân de crucea drumului din către părinţii lor, muritori de foame,
ruşine înaintea tova mijlocul satului, a- muncesc în condiţii neomenoase. In
răşilor. Şi nu ştiu proape de biserică, Malaya, Birmania, Indonezia, sute de
cum s’a întâmplat, încă una-două de- mii de copii nu ştiu ce înseamnă o jucă
că nici unul dintre aestea, şi ne scot rie, o carte cu poze.
tovarăşi n’avea clo oamenii din sat a- Patria noastră, smulsă din lanţul
pot. Talanca mea fară ca pe nişte ţărilor vândute dolarului, urmează mi
era acasă, dar mă lăieşi.12 Mai bine să nunata pildă a „ţării copilăriei fericite",
puteam duce s’o ieu? mergem la culcare. Uniunea Sovietică. La noi, pomul de
Insfârşit, facem noi Şi după ce ne ar- iarnă, cu stele sclipitoare, lumânărele
ce facem şi scli- vonim noi şi pe la colorate, jucării, cărţi, va fi o încântare
puim de cole o coasă anul, cu jurământ să pentru toţi copiii patriei noastre.
ruptă, de ici o câr- umblăm tot împre Un rol însemnat în organizarea săr
ceie de tânjală'1, mai ună, ne-am despăr bătoririi pomului de iarnă îl au la sate
un vătrar4 cu bel ţit unul de altul, căminele culturale, casele de citit, col
ciug, mal beşica Casa din Ilumuleşti, în care a copilărit Ion Creangă răbigiţi de frig şi ţurile roşii, ce îşi pregătesc acum echipe
cea de porc a mea hămisiţi de foame, artistice cu programe noi, privind
şi, pe după toacă, şi pornim pe la case. facă budihacea casă la noi în sat. Fe şi hai fiecare pe la casa cui ne are, că viaţa elevilor şi pionierilor şi legate de
Ş’o luăm noi dela popa Oşlobanu, toc rească Dumnezeu să fie preoţii noştri m?d bine-i pare. Şi iaca aşa ne-a fost sărbătorirea pomului de iarnă. In preaj
mai din capul satului din sus, cu gând aşa, că nu te-ai mai înfrupta cu nimica umblarea cu plugul în anul acela. ma zilei când se sărbătoreşte pomul de
să umblăm tot satul... Când colo, popa iarnă se vor organiza dimineţi de
tăia lemne la trunchi, afară; şi cum a dela biserică, în vecii vecilor ! Şi până-l basme şi lecturi dragi copiilor, precum
văzut că ne aşezăm Ia fereastă şi ne mai menim noi pe popă, până-l mai > Batâr — măcar, barem. şi seri culturale în cinstea elevilor şi
pregătim de urat, a început a ne trage boscorodim, până una alta, amurgeşte 2 A'andralău — vlăjgan, derbedeu. pionierilor fruntaşi la învăţătură.
câteva naşteri îndesate şi a zice: bine. 3 Cârceie de tânjală — o unealtă de Programele artistice ce se vor da în
— Deabia s’au culcat găinile şi voi lemn cu care se leagă oiştea carului de cadrul serbărilor pomului de iarnă tre-
aţi şi început ? Ia staţi oleacă, blăstă- — Ei, amu, ce-i de făcut ? Hai să care e prins jugul. bue să fie alcătuite cu toată grija. Ele
4 Vătrar — vătrai, unealtă cu care se
tnaţilor, să vă dau eu ! întrăm ici în ograda asta, zise Zaharia scormoneşte jocul in vatră trebue să cuprindă poezii, pluguşoare,
lui Gâtlan, că ne trecem vremea, stând
Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar 5 Pâclişit — închis la inimă, rău. piese de teatru, în care să se arate
el, zvârr ! cu o scurtătură în urma noas. în mijlocul drumului. 6 Drele — ciuperci care cresc pe trun- realizările din ţara noastră, viaţa nouă
din sate, viitorul minunat spre care
tră, căci era un om hgrsuz şi pâclişit5 Şi întrăm noi la Vasile-Aniţei şi ne :hiurile de copaci
7 Ceapcăn — om rău la inimă ne conduce Partidul clasei muncitoare.
popa Oşlobanu. Şi din spaima ceea, am aşezăm la fereastă după obicei. Dar
8 Boaită — vită slabă, prăpădită; ter Pomul de iarnă să fie cât mai frumos
fugit noi mai jumătate de sat înapoi, parcă naiba vrăjeşte: cela nu sună men de batjocură, la adresa popilor şi împodobit. Să fie folosite toate mijloa
fără să avem când îi zice popii: coasa, că i-i frig; celuia, că-i înghiaţă călugărilor. cele locale pentru procurarea jucării
manile pe cârceie; văru-meu, Ion Mo- 9 Năsălie — patul sau targa pe care lor, pozelor, tuturor podoabelor pomu
Drele5 pe podele gorogea, cu vătrariul subsuară, se pu se aşează mortul, când e dus la groapă lui de iarnă.
10 ltapsin — lacom, răutăcios, hain.
Şi bureţi pe păreţi; nea de pricină că nu ură, şi numa-ţi 11 Cociorvă — unealtă de lemn cu care Să facem ca sărbătorirea pomului de
Câte pene pe cucoşi, crapă inima’n tine de năcaz 1 se trage jăraticul din cuptor, vătrai. iarnă să nu o uite curând copiii din
Atâţia copii burduhoşi. — Ură tu, măi Chiriece, zic eu lui '2 Lăieşi — ţigani nomazi. ţara noastră.
Aho!... Aho!... Aho!... Luptă pentru a da ţării
Opriţi plugul măi fârtaţi. Roada electrificării
Ia pocniţi din bici flăcăi,
Boii iute’n grajd băgaţi
Hăi, hăi l
Şi veniţi de m’ascultafi.
Iar tu gazdă, tu vecine. De urat, am mai ura
Faceţi roată lângă mine. Nu ni-e teamă c’o’nsera
Sunt acele aparate Va fi bine strâns în frâu.
Ia pocniţi din bici flăcăi, Dar am vrea să colindăm
Ce-aduc vorba de departe. Şi furia lor nebună Şi-alte sate. Să urăm
Hăi, hăi l Ia pocniţi din bici flăcăi, Vom porni-o pe turbină, Spor la lucru tuturor
Hăi, hăil Şi apoi prin mii de fire, Pentru anul viitor.
Măi tovarăşi, măi flăcăi, Ducând lumii mulţumire. Anul ce-o veni să fie
V'am urat şi-acum un an Satele va lumina,
Fiecare dintre noi Numai spor şi bucurie
V’am vorbit de cincinal. Trenurile va purta, Noi uzine să apară.
îşi aduce bine-aminte Munca o va uşura
Despre marele Canal, Noi oraşe să răsară,
Cum era mai înainte.
Dar n’am pomenit, se pare, Şi’n fabrici şi pe ogoare Iară colectivele
Viaţă grea, nevoi, amar
Despre electrificare. Căci mâna-va şi tractoare- Să fie cu miile.
Le-aduceau pe toate’n dar Mai pocniţi din bici flăcăi,
Acest plan a fost făurit Ia pocniţi din bici flăcăi,
Şi primarul, şi notarul Hăi, hăi t
De'ncercatul nost’ partid Hăi, hăi!
Şi chiaburul, şi jandarul.
Cu-ai săi luptători viteji
la pocniţi din bici flăcăi, Şi de astădat’ chiaburii Şi-o veni ziua cea mare,
In frunte cu Gheorghiu-Dej.
Hăi, hăil Ia pocniţi din bici flăcăi, Au pornit cu svonul urii. Când pe'ntinsele ogoare
Toţi spuneau că nu se poate Om porni măi frăţioare
Hăi, hăi l
Astăzi viaţa s'a schimbat. Ca să fie luminate Cu electrice tractoare.
Nu mai e ce-a fost odat\ Aşa precum ştiţi şi voi, In cinci ani — cum scrie’n carte — Pân’ atuncea măi tovarăşi
Priviţi doar la noi în sa t: S’a pornit de vre’un an, doi. Peste două mii de sate. Mai urăm pe-aicea iarăşi
Partidul ne-a îndrumat Veste mare pe la noi Dar priviţi înspre Doiceşti, Şi dorim ca’n orice casă
Colectivă am format, Cum că munţii s’or uni, Spre Bicaz să iot priveşti Să se-aprindă luminoasă
Viaţa ni s’a’mbelşugat, Apele le-om stăvili, Mii de oameni pricepuţi 'n toate casele de-aici
Mai strălucitor ca luna Bistriţa va fi strunită, Ca argintul viu de iuţi Lampa marelui Ilici.
Se aprinde azi lumina. Ialomiţa îmblânzită, Luptă pentru-a pune’n viaţă Ia pocniţi din bici flăcăi,
Şi în multe case, frate, Râul cel mereu zglobiu Năzuinţa cea măreaţă Hăi, hăi!
