Page 28 - Albina_1952_12

„Colaborare" alJanticâ
33

— Apoi, tovarăşe Pântea, astăzi am — Nu tovarăşe, cum să plouă pe sub
păţit o ruşine de le-a pus cap la toate, pământ! şi-odată mă fac că scap biciul
spuse Neculai Prislop către învăţător. jos. Sar din sanie şi întârzii cu ochii
— Povesteşte-mi şi mie. prin zaipa dă-, Zic, să uite de discuţia
— Astăzi am fost la târg, să văd asta. *
ce-mi face băiatul, care umblă acolo . — Eu îţi vorbeam de metrou, nene ,
la şcoala medie agricolă. Tocmai să* îmi spune el când mă urc iar în sanie.
ies din oraş, când mă ajunge un tova­ Despre trenul acela electric care va
răş îmbrăcat pentru drum. merge pe sub pământ, prin tunele, la
— Unde mergi? mă întreabă el, după Bucureşti.
ce-mi dă bineţe. Amărît cum eram, scot să-mi răsu­
— La Mireni, răspund. cesc o ţigară. Pun pe genunchi pache­
— Apoi într’acolo e şi drumul meu. tul cu tutun şi o hârtie.
— Om merge împreună, zic, şi-i fac — Are note bune copilul dumitale,
loc în sanie. Când ajungem la barieră spuse călătorul privind hârtia ce-o
opresc puţin caii, să-mi iau un pachet aveam în palmă.
de tutun. — Bune, zic, — dar de unde ştii?
— Ia-mi şi mie un ziar, te rog, îmi —Păi scrie pe hârtie.
spune călătorul. — Aoleu ce era să fac! Aici sunt
Am luat tutunul şi ziarul, m’am notele băiatului, mi le-a dat dela
urcat în sanie şi-am dat bice cailor. şcoală, să le vadă şi femeia. Când
— Apoi acesta-i de ieri, nene, îmi ajungem Ia răscrucea drumurilor, la
spune călătorul, căutând pe ziar. N’ai podul Pereschivului, călătorul mă
privit la dată? întreabă:
— Iaca am uitat, minţii eu, făcân- — Incotro-i Poiana?
du-mă că-mi pare rău. Nu voiam să — încolo, îi arăt eu.
ştie omul acesta străin că nu ştiu — Vezi indicatorul?
carte. ■— II văd. Apoi, ca să nu tac: eu
— Sau nu poţi citi? mă întreabă. l-am fixat azi dimineaţă când veneam
— Ba pot... cum să nu — şi parcă că-1 dăduse jos furtuna!
m’a apucat o tuse. — Cum se face că l-ai pus pe dos ?
Mai încoace, când urcam pe dealul spuse tovarăşul meu de călătc
Ciocanilor, îl văd că se apleacă spre râzând.
mine cu ziarul şi-mi arată ceva scris Apoi se dădu jos şi aşeză bine indi­
pe el. catorul.
— Ai văzut? mă întreabă el urmă­ — Uite-aşa, tovarăşe Prislop.
rind buchiile ziarului cu degetul. Eu — Dar de unde ştii şi cum mă
nu înţelesesem nimic, dar mă hotărî- cheamă? am rămas eu mirat.
sem s’o ţiu înainte. — Cum să nu ştiu, dacă eşti tatăl
— Am văzut, îi răspund. lui Andrei Prislop? N’am văzut scris
— Ce zici? pe hârtia cu note, pe care, voiai s’o
— Ce să zic! Aşa şi-aşa! şi mă gân­ fumezi?
deam cam ce-ar putea scrie acolo, Atunci m’am luminat eu, tovarăşe
să’nfirip şi eu o vorbă, măcar pe învăţător, ce înseamnă să ştii ş>~ce
departe. Poate-o fi ceva cu agricultura, înseamnă să nu ştii carte. I-am spus
mi-am făcut atunci curaj. pe loc chiar că l-am minţit, dar şi că
din seara asta voi începe a învăţa.
— Adică cum aşa şi-aşa? se
întoarce el zâmbind spre mine. învăţătorul privi înveselit la Neculai
Prislop.
— Iaca aşa. Dacă se munceşte bine — Câte ceva din întâmplările tale
şi dacă plouă, e bine, dacă nu... ştiam şi eu, Neculai. Mi-a povestit
— Păi cum să plouă, nene? Ai mai tovarăşul inspector Rădulea, pe care
văzut dumneata să plouă pe sub l-ai adus în sanie. Şi-acum hai să
Intir’un târguşor din Italia se judecă domnul locotenent John Carter în praf, pământ? şi începu a râde. învăţăm alfabetul. _______
procesul intentat de un ţăran unui murdărindu-i uniforma şi demnitatea,
ofiţer american căruia îi cerea despă­ se condamnă ţăranul Pietro Marino
gubiri pentrucă îi omorîse măgarul, la plata unei amenzi de 100 lire, iar
făranul îi explică judecătorului că ofi­ domnului locotenent îi va plăti o des­
ţerul american s’a suit pe măgar şi a păgubire de 200 lire.
început să dea cu ciomagul în bietul — Bine, întrebă revoltat Pietro, dar
animal. Măgăruşul s’a înfuriat de ase­ măgarul meu cine mi-1 plăteşte ?
menea obrăznicie şi-l aruncă pe ofiţer Judecătorul, ca să scape de încurcă­
cu burta în praf. Jignit la culme, ofi­ tură, îl întrebă pe ţăran : Dela biroul său, Apetrăchesei Mihai, — Ce comisie ? ! Pierdem vremea
ţerul american a împuşcat măgarul vicepreşedintele sfatului popular Nic- degeaba, — încearcă vicepreşedintele
pe ioc. După câteva minute de inte­ — Dar dacă măgarul d-tale l-ar fi şeni, raionul Botoşani, vorbeşte tân­ slă-i abată pe cei dela C.S.C.
rogări, judecătorul anunţă sentinţa omorît pe domnul ofiţer, d-ta ai fi guitor : — Nu, tovarăşe, chiaburii nu-s chiar
fără să se gândească prea m u't: avut atâţia bani încât să plăteşti statu­ — N’au, tovarăşe, n‘au ! Ce s)ă le aşa de săraci cum îi crezi. Au avut ei
— In deplină cunoştinţă a faptelor lui american despăgubiri ? facem ? Să le luăm pielea ? Vai de grijă să-şi ascundă cereale'le. Să mer­
şi fără pic de părtinire, curtea decide: — Chiar dacă aş fi avut, spuse în­ m ine!... Chiaburi, chiaburi, da’s oa­ gem şi ai să vezi de ce sunt în stare
Pentru faptul că a lăsat în libertate furiat Pietro, n’aş fi dat nimic pentru meni şi ei, încă unii sunt cumsecade... chiaburii pe care-i văicăreşti atâta.
un măgar periculos care a asvârlit pe o asemenea vită... — Care sunt ăia ? ! întrebă mirat Vicepreşedintelui nu-i ieşea din cap
Asiminiceaii Ion dela C.S.C. raional. chiaburul Ciocan Ilie şi parcă îl tră­
— Păi, sunt, — răspunse vicepreşe­ geau de mânecă paharele ce le cioc­
dintele încurcat. nise cu el şi cu care ocazie îi promise­
— Care ?
se că-1 va adăposti mereu sub aripa
— Apoi, Ciocan Gh. 11 ie, păcat că-i sa ocrotitoare... Acum pe unde să
chiabur, că de n‘ar fi, ce om de treabă scoată cămaşa ? !
ar fi... Ziceţi de el că nu şi-a predat
— Vă rog să poftiţi neapărat, mis­ pcţste numele fabricantului : „Jos aţâ­ cotele, apoi aşa dar n’are săracu’ — Păi, să vedeţi.. .eu nu pot face
ter Donald. Mâine îi fac inaugurarea, ţătorii la război I Trăiască pacea 1 Nu nici cât ai orbi un şoarece, dar mite parte din comisie... căă... am alte
— vorbi în pâlnia telefonului fabri­ vrem să fabricăm armament!“ să dea cotele... La fel şi cu ceilalţi treburi, mai importante, mai urgente...
cantul de armament francez. Duma- A doua zi domnul Dumalin, aproa­ chiaburi n’au de unde da cotele. Şi-a plecat mulţumit că a reuşit să nu
lin. După ce puse receptorul jos, che­ pe că a leşinat de ciudă. Ridică mâna — O să vedem noi şi-o să ne con­ fie de faţă la necazul „bieţilor chia­
mă omul de serviciu. în sus şi ţipă: buri". Comisia formată din câţiva ţă­
— Firma e gata ? —Cine-şi bate joc de mine ? Zugrav, vingem. Deaceea, trebue să formăm o rani muncitori, preşedintele sfatului
comisie şi să controlăm gospodăriile
— Gata, dar zugravul vrea să ştie urcă-te numaidecât şi şterge ce s’a popular şi tovarăşii dela C.S.C. au
dacă trebue să scrie şi „fabrică de scris peste numele meu I chiaburilor. aflat ascunse la chiaburul Ciocan Ilie
armament" pe ea. Vicepreşedintele îngălbeni ca lă- aproape o jumătate vagon cereale. Cu
— Ieşi afară, — sbieră fabricantul. — N’am pensulă, răspunse cu pă­ mâia. La asta nu se aşteptase. Chiar acest prilej au mai găsit dosite însem­
Auzi neruşinare. Atâta mai trebuia, rere de rău Jean. în ziua aceea se întâlnise cu chiaburul nate cantităţi de cereale şi la alţi chia­
să-mi sară toţi şomerii’n cap. Numele — Dar unde e ? Ciocan Ilie, pe care îl liniştise : „Lasă buri din sat. In felul acesta s’a dovedit
meu e destul. — Am împrumutat-o unul prieten, că am eu grijă de mata !“ Şi-apoi fă- că lipitorile satului, adică chiaburii,
Spre miezul nopţii, zugravul Jean domnule Dumalin. I-a plăcut grozav cându-i cu ochiul : „N‘ai, n’ai ; de nu sunt nici săraci şi nici cumsecade,
Duma* se căţără împreună cu uceni­ firma dumneavoastră şi vrea s’o scrie unde nu e, nici domnul nu cere... “ ci nişte sabotori sadea, iar ocrotitorul
cul său Pierre pe acoperişul înalt al şi el pe zidul din spate al fabricii... Apoi au plecat împreună să mai tragă lor, adică vicepreşedintele... coada lor
fabricii, până la firmă, şi scriseră -1 VAS1LE FULGEANU câte o ulcică de tulburel. de topor „milostivă".

REDACŢIA; Bucureşti, strada Dobrogeanu Gherea 2, telefon ; 5.09.4». ABONAMENTE; 7.50 lei anual. Tas» poştală plătită In numerar cont. aprobării
Dlr. Generale P.T.T. Nr. 17.933/942. TIPARUL; Combinatul Poligrafie „Casa Scânteii" -* Piaţa Scântâll.