Page 16 - Albina_1959_01
P. 16

KBE3D                                                           Nu ştiu  dctcâ  aveam zece ani, ctnd   că  incet,  Încet.  Am  aji
                                                                                                        în  cartea  de  citire  am  Intilnit  chipul   puri,  cind Luna  luase  io
                                                                                                        unui  moşneag  cu  cojoc  Întors  pe   şi  pe  marginea  pirâigşe
                                                                                                        don  şi  o  cuşmâ mare  pe  cap.  Privea   râ  cristalele  strâlucitoan
                                                                                                        drept,  cu  ochii  blajini  şi  miraţi.  Aşa   —  Unde  vreţi  sâ  cobe
                                                         Centenarul  Unirii  Ţărilor  Romîne            l-am  cunoscut  pe  moş  Ion  Roată,   sau  la  gospodăria  o
                                                                                                        pălmaşul  rămas  nemuritor de  la  iră-   m-a  întrebat  şoferul.  —
                                                                                                        mintările  care  au  premers  Unirea   sâ  oprim  la  gospodărie.
                                                                                                        Ţărilor  Romîne  şi  pînâ  azi.   I-am  urmat  sfatul.  O  p
                                                                                                          Atunci  nu  eram  sigură  că moş  Ion   de  lemn,  ciţiva  brazi  şi
                               P u b lica t»   ale  vrem ii                                             Rpcztâ  a  trăit  aevea.  II  socoteam   uriaşă  pe  care  scria:  Gc
                                                                                                                                         gricolă  colectivă  .Ion  I
                                                                                                        plăsmuit  de  Creangă,  o  dată  cu  Ha-
                                                                                                        rap-Alb,  Dănilă  Prepeleac,   lvan   iundul  ogrăzii  largi,  râ;
                                                                                                        Turbincă.  Mai  tîrziu,  din  manuale'e   şi  sunetele  unei  muzic
                                                                                                        de  istorio,  am  aflat  că  moşul  a  trăit   Chiote şi  forfotă.  Ştia  e l,
                                                                                             r  !       prin  părţile  Putnei  şi  că  a  fost  mem­  sâ  oprească I  O fetişcan
                                                                                                        bru  în  Divanul  ad hoc,  alături  de  A-   ga  grăbită,  mi  a  spue  c
                                                                                                        lexandru  Ioan  Cuza,  primul domn al   —  Sărbătorim  împărţiri
                   care  au  m ilitat  pentru  U n ir e                                                .  Moldovei  şi  Munteniei,  unite  pentru   lor. Altă  sărbătorire.  O  sâ
                                                                                                        totdeauna.
                                                                                                          Cu  mulji  ani  mai  tîrziu,  la  muzeul   care  bucuros  air  fi  luat  j
                                                                                                        din  Focşani,  am
                                                                                                        văzut  actul  de  de- /
                   s                                                                                    ces  al  bătrinului
                                                                                                        ţăran  moldovean
                      Anula  1.  1 8 5 7 .
                                                                                                        intrat  in  istoria
                       Inii»                                                                            poporului  nostru,
              f 1       iet *t   ***»«                                             .            itf; r^jiiiWiiri
              h             »>  MNţW                                               «wfi» tt   <S«M  bmm  prin  înţelepciunea
                     v:9ft»îţ« Mftft   •  S                                        :^:.;«V   L'igjfrfrjM. **'  şi  agerimea  minţii   M Q S J O A L
                      ...  iMa****** *** ?  :«
                     •  v Sk^tt^.1  5*^  -ir  •                                    - jftţţţ^'.ţii): M' irtţiijliri#»' tttîf j /&~   sale.
                                                                                    k
                                                                                         W»-fcj» W*# ^
                              »«* IW.   ....   I  IH  •  :  •«"  -   ww  I..j«mi «I. . .jwin, .*ll.iW»WIŞ>,|.U\.^WP-yiŞ^ <in^WT|l. JUBţB..  v:.,  Moş  Ion  Roată  '
                                                                                                        s-a născut  în 1806,
                                                                                                                                         Ion  Roată.  Dacă  ar  apăr
                              JurnaM Politiei** Otmerwirffi yi TJttemră*  ^                             la  Cîmpuri,  sat  din  viile  Poneiului,   gul  la  acest  zaiafet  şi  ,
                                                                                                        sub  munţii  Vrancei,  şi  a  murit  în
                     ,.««M    ........      —  v.  ■v.,»,— 1 ^âaîigiMvwwra»»^^   m**rţahmx              1882,  la  76  de  ani.  Omul  acesta,   jalba  cu  care  s-a  înfăţişc
                                                           I         ;  ,  sijişjtea^                   simplu  pălmaş,  a  lăsat  urma  opin­  ar  vedea  cit  de  modeste
                                                                                                        cilor  sale  pe  pămîntul  Moldovei  şi
                                                                                                                                        drepturi  cerute,  faţă  de
                            iwaumffi- ie»»;*» ie * * faani(>*<* <«%*» $** «ftiwfcw.  f   tab *» «* W**w   ,~ţ  rn^'*  amintirea  faptelor  sale  în  literatura   care  şi  le-au  cucerit  co
                              *  •    * m w -U fba  tt.\nt»$)  H u m tu M    ,-y  *                     şi  istoria  patriei.           de  azi.
                                                                                                         ...Intr-un  autobuz,  împreună  cu  ţă­  El  cerea :  „Desfiinţarec
                                              ♦!»<?      /V?**                                          rani  îmbrăcaţi  ca  şi  acum  o  sută  de   lui,  drept  la  două  treimi
                                                                                                        ani  —  dar  fără  opinci  ,—  cu  învă­  moşii,  desfiinţarea  bătăi
                                                                                                        ţători,  ingineri  zootehnişti  şi  d rec­  rea  tuturor  impozitelor  i
                                                             HU.VCn-ATEU?                               tori  de  cămine  culturale,  am  început   a  fixului  pe  cap  prinir-i
                     Suv#.m*#»m  "*****«*• «“ J*. w  ^                                                  să  urcăm  şi  să  coborîm  muncelele   proporţional  cu  averea  ii
                   .  »ş,  *«*•«*                                                                       Poneiului.  Era  seară.  Soarele  asfin­  alegerea  dregătorilor  sta
                                                                                                        ţind,  îmbrăca  păduri  şi  sate  ia  lu­
                   •     jV.»***,   «*      ■** * ||5 ţfşş                                              mină  purpurie.  Serpentine  abrupte,   tre  săteni'...
                                                                                       « £ s ‘’d «e                                       La  poarta  gospodăriei
                     (4>j»R »*«/»<»  «*«p * * ^ y ^ ^ ^ 4 5 s o i &                      £gs»r*i        prăpăstii   şi   pîrîlaşe   minuscule,   cunoştinţă  cu  preşedinte
                     gttt^Sf.  Wt-'f*  HenttiJrtttii *■*«*  slt—   mw,                 s r« < 2 ^       care-şi  săpaseră  albii  largi,  dăJeau
                                                                                                        peisajului  o   frumuseţe   sălbatică.   popular,  Tudorache  Bîrlc
                     <« a*r®to«p» •   ««>-•«* *>«*•  *   .   * « r «                                    Doar  casele  mîndre  ale  satelor,  cu   poftit  să  iau  part"  la  r
                                                                                       ■" ««WÎW»! M •
                     *«*><*  m   B<u**if*  •#*            ■   ,.,              .~,w ..   :4W**Wfc» fcnib  acoperişuri  de  şiţă  nouă,  cu  pereţii   colectiviştilor.
                   ,                       r « -                                                        vopsiţi  in  albastru  şi  portocaliu,  fir­  —  In noaptea  aiersta,  r
                    j» # -*   v - ’*            A   « m n n ttM                « â a s i a s ş ;        mele  magazinelor  săteşti,  te  adu­  meţ nu  trebuie  sâ treacă
                                                                                                        ceau  în  epoca  noastră.       tă  fără  să  ne  treacă  pr<
                                                                                                         Călătorii  din  autobuz  se  cunoşteau   In  casa  largă  de  bîrr
                                                                                                        cu  toţii.  Şi  era  iiresc  ca  o  figură   bită  cu  steaguri  roşii  şi
                                                                                                        străină  sâ  dezlege  graiul  tovarăşi­  conducătorilor  partidului
                                  $kh mmyuMW0111                                                        lor  mei  de  drum.             rau  mese  Întinse  şi  vesi
                                                                                                         —  Mergeţi  in  satul  lui  moş  Ion   Încăpere  largă  cîntau  lă
                                                                                                        Roată ?  —  m-a  întrebat  vecina  mea   cau  cei  tineri.
                                                                                                        de  bancă,  o  femeie  tînârâ,  cu  o  fi­  De  îndată  mi-a  apărut
                                                                                                        gură  frumoasă,  cu  trup  mlădiu,  îm­  un  taler  cu  friptură  şi  p
                                                                                                        brăcată  într-o   haină  de   dimie   pătă.  Pline  din  satul  lu:
                                                                                                        neagră.                         Roată.  In  jurul  meu   j
                                                                                                         —  Ne  pregătim  să 1  sărbătorim  —   clinchete  de  pahare.
                                                                                                        am auzit  o  voce  de  lingă  şofer.  — Pentru  viaţa  Doastră
                                                                                                         Boierilor  nu  le  prea  venea  să-l   —  Şi pentru satul lui  m
                                                                                                        sărbătorească.  Prea  le-a  spus-o  ver­  iă 1
                                                                                                        de  moş  Roată,  prea  i-a  cunoscut  I   Nu  e  uşor  să  faci  isto
                                                                                                        bine.  Unde  mai pui  că in  anul  morţii   tare sărbătoare.  Nu  te las
                                                                                                        sale.   Creangă  i-a  închinat   cele  i smulgi  din  joc  pe  pieşec
                                                                                                       două  povestiri,  ca  să-l  cunoască  ; podăriei.  Constant-  Dog
                                                                                                       toată  ţara.  In  1909,  la  semicentenar,   întrebi  clte  oi  a.   ite
                                                                                                       un  Învăţător,  Gheorghe  Vîlcu,  a  or­ * vie,  ce  venituri  au  avut
                                                                                                       ganizat  de  unui  singur  sărbătorirea.  4 Dar  de  ici,  de  colo,  tot  ai
                                                                                                       Peste  2.000  de  ţărani  din  satele   cite  ceva.
                                                                                                       Putnei  au  intrat  in  ograda  lui  moş  *  — Ne  pare  rău  că  nu-:
                                                                                                       Roată...                         nostru  aci.  E  dus  după
                                                                                                         Cel  ce  vorbea  din  fundul  autobu   le  ştie  pe  toate  pe  dina!
                                                                                                       zului  era  probabil  tot  învăţător.  Co   i  Contabilul,   Stoica   S
                                                                                                       borise  Întunericul  şi mi  i-am  zărit  ti   : bărbatul  Floricăi,  fiica  lu
                                                                                                       gura,  dar  glasul  său  trăda  mîndrie  Roată,  care a  fost  fiul  lui
                                        ~
                             :::;: | ::H  | 5 < : j  :S:                                                 Autobuzul  a  început  sâ  se  goleas  ieciorul  lui  Ion  Roată  —
                              ^  y>;  y-fe', *  *  »i«8di.« SI mTlifiUl&
                                     y
                                                       ^       ■■ IIIHjli <►   .   ,
                    Ito»  »**- » »t *1 «*, * M». **•> .1 w » IfIMi  *1.  "* ******* riţtow, A* xontVrUm»   «s. n»»»«
                           * #* m» «■(? * m^ m**»*
                                                        ~ (WmI * i uwlt*i<i I n II,»IK Mtf-
                    fi Y nm  un  -■■■■"■  1  '  y y   '  ■   A                                                         M.  Sadoveanu
                                                  UgSl  UM  gr,  W H t  t*ML
                                                 *"*""   —11 ■■•n*v.iT|-,-i-'..-^n«“t"M‘   m#m
                                               -    *tuaam*t«  r) MMp«  Thutui EmiHK-  m.^rt. «I UM  t   rubartr <
                                                                        *     <b .',   m JZSZ*
                                                 0   4»mmii^  n n n n   4»   <«(»»<»  .1  ai  *W *m*   « i«» ««AfaM M«
                                                    « h .*  <tot   ^po  *  4m«  4U»m -   «   «*P»  *
                                               «hw  Ca».  »»*rt  de  » **!]*,  «M  a   ♦«.-  tt»***   tttUJW* »«*K>P<
                                               Ut»  AMt  » ,!« *  A«wtf»r,   e^e  «  tgpM «r  «txxt.»  m  m  i ,  M  ||
                                               ♦»  aeaeib'                *r»b *»«■
                                             ^      tom *                 »o*«.
                                                                                                          „De  două  ori  am  văzut  pe  Cuza-Vodă",  începu  moş
                                                                                                         Gheorghe,  „Acu,  intr-un  rînd,  grăi  bătrînul,  veneam
                                                                                                         de  la  moată...  Şi  era  aşa,  într-un  amurg.  Mergeam  pe
                                                                                                         ttîngă  boi  şi  eram  pe  aproape  de  jitărie.  Iaca  aud  in
                      Unirea Moldovei  cu  Ţara   are, reviste,  broşuri,  foi  vo­  mobilizîndu-1  la  lupta pen­  urmă  zurgălăi.  întorc  capul,  văd  o  trăsură  cu  doi  cai.
                    Romînească  într-un  singur   lante,  care  militau  pentru   tru  realizarea  ei.   De  Pe  capră  mine  un  Romîn  cu  suman  şi  cu  căciulă
                    stat  era  o   năzuinţă  care   ideea  Unirii.  Este  intere­  Din  bogata  colecţie a  pu­  de  oaie.  Mă  gîndesc :  Aista-i  boier  mare.  Nu  mai  trag
                    însufleţea   masele   largi   sant  faptul  că  multe  ziare   blicaţiilor  unioniste,  publi­  carul  cu  două  roate  în şanţ...  nu  mai  bat  boii  degeaba...
                                                                      căm  titlurile  cîtorva  ziare
                                                                                                         Cind  ne  ajunge  trăsuia  din  urmă,  întorc  capul.  Văd
                    populare din  cele  două  ţări   purtau  cu   ani  înainte  de   şi  manifeste  care  au  avut   intrinsa  un  negustor.   Era  îmbrăcat  in  straie  de  şiac
                    surori.                  Unire  titlul  „Pruncul  Ro­  un  rol  important  în  pregă­  călugăresc.  Se  uită  la  mine.  Zice :  „Noroc  bun,  bade I*
                      Dînd expresie aoestel  nă.   mul”,  „Romînla",   „Romî-   tirea  Unirii  Ţărilor  Romî.   —  „Mulţămim  Domniilor  Voastre 1“
                    zuinţe,  timp  de  decenii  au   nuT,  „Tribuna  Romînă" să­  ne  sau  care  au  relatat  eve­  —  Cum  îi  zice  satului  Istuia ?
                                                                                                          —  Dumbrăveni  —  zic.
                    •părut  în  Ţările  Romîne  şi   dind  în  conştiinţa  poporu­  nimentele  istorice  legate de   începe  el,  pe  urmă,  să  mă  întrebe :  One  stăpineşte
                    peste  hotare  numeroase  zi­  lui  ideea  unităţii  naţionale,  înfăptuirea  Unirii.  •atul,  cine i  primar  şi  altele.  Vizitiul  oprise  caii.  Dacă
                                                                                                        am  văzut,  m am  oprit  şi  eu  cu  carul.
                                                                                                          Zice  negustorul;  —  Cum  o  duceţi  cu  boierul ?
                                                                                                          — Dă  domnule,  zic,  dacă cel  ce-ar  întreba  ar  şti, n-ai
                                                                                                        m-ai  întreba.-.  Boieru-i  boier,  şi  noi  sintem  ţărani—  Ce
                                                                                                        putem  nod  face  ?
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21