Page 20 - Albina_1959_01

V

LU I Afi

Ca prin ferei
privind spre
şi bat o clip
să mi-te sim
Flămînd te aflu şi clăcaş
de vînturi, de boieri şi d
cu pumnii strînşi, pe-ogo
chemînd furtuna ce-aştep
Atunci, ca d
poporul să-ţi
s-alini durert
să-ngînff doii
Prin veac te simt cum a
încrezător că vremurile ]
iţi vor aduce-n ţară mîn
ide-asupritori, de jale, de
Dar mai tîrzi
prin nouă si
acelaşi visco
porni prin ra
Domnitorul Alexandru loan Cuza stînd de vorbă cu moş Ion Roată, deputatul ţăranilor în Dioanul ad-hoc al Moldovei. Şi-n noaptea aceea, poa1
(pictură) în viscolul de sînge şi z
deşi stăpînii moartea ţi-a
mai viu te-ai ridicat pe 1
taţii clăcaşi — cînd ne-am tînguit, pă­ Şi-n ul
surile cînd ne-am spus: ispravnicul te-nalţi, scru
âate£e ne-a bătut, privighetorul ne-a bătut, jan­ şi larg surÎ2
darmul ne-a bătut, vătăşelul ne-a bătut,
vechilul ne-a bătut, posesorul ne-a bă­ ca-n visul tc
tut, boierul de moşie ne-a bătut..."
Masele muncitoare nu uită nici lupta
A înaintaşilor pentru Unire, nici flăcările
lui 1907, nici anii cînd clasa muncitoare
Am trecut fostul hotar de la Milcov relor cu boi îl iau din ce în ce mai lupta la Gri viţa, la Lupeni, pe Valea
*pre Moldova, să cutreier satele foştilor mult autocamioanele. Unde-s cei paispre­ Prahovei, ca să pregătească o nouă eră
deputaţi clăcaşi în Divanul ad-hoc. Am zece deputaţi clăcaşi să-şi vadă străne­ In istoria patriei.
poposit întîi la Cîmpuri, între munce- poţii sfredelind adîncurile în mine şi Ţăranii muncitori din patria noastră
lele Panciului, la vatra înţeleptului moş­ în schelele petrolifere î Să-şi bucure nu uită. Cînd in sate se dărîmă cocioa­
neag, Ion Roată. In satul cu 16 cătune, ochii de lumina electricităţii, să-şi vadă bele de chirpici şi acoperişurile de paie,
în locul moşilor pe care şi-au amărît urmaşii ingineri, meşteri vestiţi, agro­ ca să răsară case mîndre, ne amintim
viaţa generaţii de clăcaşi, sînt azi : o nomi ? de cuvintele răspicate ale deputaţilor
gospodărie colectivă, întovărăşiri, şcoli, Am cunoscut într-un sat, Tîrzii, din clăcaşi, care au răsunat în Divanul
cămine culturale ; creşte aici un tineret raionul Huşi, un ţăran colectivist — ad-hoc : Cu toată vîrsta înaintată — are 79 c
sănătos şi optimist care n-a cunoscut Ion Crăciun. îşi luase veniturile de la „Treapta locuitorilor pontaşi cere ca ani — bătrînul Gheorghe Hogea din hi
nici pe boieri, nici vetrele reci, nici me­ gospodăria colectivă : 4.150 kilograme pe viitorime săteanu să fie şi el pus în ginoasa, membru al întovărăşirii agricol
sele goale. de porumb ; 1.750 kilograme de grîu ; rîndul oamenilor, să nu mai fie ca pînă împreună cu cei trei feciori ai săi şi cu t(
Moldova e largă, drumurile sînt 700 kilograme de floarea soarelui ; 60 acum, asămăluit cu dobitoacele necuvân­ pămîntul pe care-1 are, se ţine încă tin
multe. încotro s-o iau ? Spre Drăgăneştii de kilograme de brînză ; 8.000 lei, in tătoare". — Inima mi-a rămas tot tlnără — spur
Tecuciului, de unde a purces spre Iaşi afară de legume şi zarzavaturi. In casa Dorinţa aceasta le-a fost împlinită bătrînul.
Vasile Balaş ? Spre Băhnarii Vasluiului, lui am mîncat pîine. Piine albă, dulce, acum, în anfi noştri. Dreptul acesta, pe Copiii, aşa cum se poate vedea şi di
de unde Ioniţă Olariu a strîns mănunchi într-o casă frumoasă, cu ogradă largă care poporul nostru l-a dorit atîta a fotografia alăturată, îl asaltează r Suci
toate durerile satului lui şi le-a înfăţi­ şi hambare noi. Tîrzii este un sat, din fost cucerit. rie pe „unchiaşul", cu traista ne: ă c
şat Divanului ? Ori s-o apuc spre Sofră- raionul Huşi, ţinutul deputatului clăcaş Dorinţele şi nădejdile seculare ale poveşti şi martor al atîtor întîmplări p
ceşti în ţinutul Romanului, de undş s-a poporului nostru au fost împlinite prin trecute în viaţa satului lor de-a lungi
ridicat Vasile Levărdă, arestat în preaj­ Pandelachi Croitoru. Raionul Huşi, ca şi lupta oamenilor muncii, conduşi de par­ anilor. Dornici de a afla cît mai muli
ma Unirii de lefegiii căimăcămiei, învi­ alte trei raioane din regiunea Iaşi, este tidul clasei muncitoare. lucruri, copiii nu mai prididesc cu într
ţ* nuit că ridică sătenii împotriva boie­ acum în întregime cooperativizat. Azi, după un secol, cei 14 deputaţi bările.
rimii. Greu de ales. Şi azi, după o sută clăcaşi ai Moldovei, ca şi deputaţii clă­ — Uşurel, uşurel, feţii moşului I Să r
de ani, fie că te afli în văile Dornei, ale Acum doi ani, cînd ţara toată cinstea caşi de peste Milcov, sînt amintiţi în pornim cu graba, că ne întâlnim cu zi
Şiretului sau Bistriţei, găseşti oameni memoria celor 11.000 de ţărani asasi­ bava. Uite, aci, pe locul unde se ridic
*1 ce vorbesc de Roată al nostru, Levărdă naţi cu jumătate de veac în urmă de fiecare sat, în fiecare oraş, în fiecare şcoala asta a voastră, mare şi frumoas
ol nostru, deputaţ:i noştri la Divan. boieri şi rege, mă aflam la Blăgeşti, re­ cătun. Maselor populare ai căror soli au era o dată o cocioabă dărăpănată, în caj
In jalba pe care moş Ion Roată a fost aceşti deputaţi, li s-a datorat Uni­ îşi duceau traiul nişte oameni tare nec.
pus-o pe masa Divanului ad-hoc striga giunea Bacău. E satul unde s-a născut rea. Masele de oameni ai muncii au jiţi. Copiii lor nici nu ştiau oe e aia şoo
toată Moldova : Ion a Babei, deputat pontaş în Divanul lă.
„Noi trimişii deputaţi săteni din par­ ad-hoc. In 1907 acest sat a fost crunt şters hotarul die la Milcov şi tot ele au — Da’ copiii aceia ce făceau dacă r
tea lăcuitorilor pontaşi a patrusprezece bătut cu tunurile... înfăptuit după aproape un veac liber­ mergeau la şcoală ?
ţinuturi ale Moldovei... chibzuindu-ne tatea deplină a patriei, iar acum înfăp­ — Hm 1 Ce puteau să facă ? Trude;
noi în de noi despre nevoile si durerile Durerile pe care le-a exprimat Ion a tuiesc cu succes sub steagul partidului, şi ei ca şi părinţii lor pe moşia unui boi-
a douăsprezece sute de mii de suflete, Babei la Divan au răbufnit 50 de ani mare şi hapsân care se chema Săndulacl
care ne-au trimis să fim răsunetul ge­ mai tîrziu, aprinzînd flacăra răscoalei marea operă de construire a socialismu­ Sturdza. Tot boierul ăla ridicase aoi, la R
metului lor... în numele acelora, glasul din 1907. lui în patria noastră. ginoasa, un castel ca-n poveştile pe ca
nostru ridicîndu-1 adevărul mărturisim". OLGA ILIEŞ le citiţi voi sau le ascultaţi de la bunic
Jalba aceasta înfăţişează trecutul de ...„Cînd ne-am jăluit, — spuneau depu­ voştri. Dar pe cît era castelul de frum
obidă şi împilări. şi bogat, pe atît erau de sărace cocioabe
Satele pe care le-am străbătut, oraşele şi bordeiele străbunicilor voştri. Şi cînd
răsărite în locul cătunelor, şoselele as­ castelul acela petrecerile şi zaiafeturile b
faltate. uzinele, car,e s-au ridicat pe me­ iezilor se ţineau lanţ, în cocioabele biei
leagurile lui Ştefan cel Mare, e Moldo­ lor clăcaşi şi ţigani robi, copii ca voi m
va de azi. Bicazul a fost un sătuc de reau de foame. Unde vedeţi voi acun
ciobani şi plutaşi, oameni de corvezi în ’LA’I dispensarul şi casa de naşteri, pe vremi
pădurile foste domenii ale coroanei. De aceea vedeai numai nişte mormane de p
aici va primi lumină Moldova. Oneştii mînt. Acolo erau bordeiele ţiganilor ca
şi Borzeştii au fost sălaşe de clăcaşi i DQMIIH au fost dezrobiţi în vremea lui Cuza.
— Si cum a fost atuzîcea, bunicule ?
azi în locul lor înfloreşte un gigant al — Vedeţi voi, castelul ăsta a trecut j
industriei noastre chimice şi un oraş pe Câtrâ sătenii clăcaşi. la 1862 în stăpînirea lui Cuza, care 1
sute de hectar.e. refăcut din temelii, făcînd din el o fr
moaşă reşedinţă de vară a domnitorul:
Jalba de acum peste 100 de ani glă- Si cînd a venit domnitorul la inaugur
suia : H to m u m tt ^ rea castelului, să fi văzut voi, măi băie
„Ţara asta nici băi, nici măestri nu .JlwbxwţrflŢ* «fltteTşiv m Mjmajttţ* « *,<;<*<« ţţ.*) ml cîtă lume se adunase aici, în curtea cast
are, nici meşteşuguri multe ca alte ţări ăfc lUrspf Ml! wî a tUTviţfft. < «-mAţmta; *,i« lului. îmi povestea tata, pe care-1 chen
Toader Hogea şi care a trăit pe vremi
nu are ; toată bogăţia, toată îmbolşu- *f>f. M i *1 KouifMiyU;#*), aceea, că veniseră ţărani din toate părţi
lt**j*e*,
(i«t£ im» eu* ** *{*>
$
qarea, braţele şi sapele noastre o duc. ; ^♦TK*** HffSţtef* «uit *}«*{«.« MW) Aartmbn: «« u&tys «te*, m +m$+ Moldovei să se bucure de bucuria domr
âAk
' ‘ ‘
m ttopmu*
Cîtu-i Dunărea de mare şi de largă t»*t «îl. torului. Şi bucuria lor, măi nepoţii moş
tu, «ţi r i f e j * v ţJK M ttfejiftg i* w* ari lui, a sporit şi mai mult cînd Vodă Cu:
iunii «rtn'/A sMt Jri-A»». «
curge rîul sudorilor noastre..." trr tutu)**, rit a mi i-a lăsat pe boieri înăuntru, în castel, şi
Azi, pe ogoarele ţării trag brazdă ieşit afară de-a jucat hora cot la cot <
adîncă mii şi mii de tractoare, locul ca­ clăcaşii şi cu ţiganii. Tare s-au mai ir
niet atunci boierii pe Cuza...
Boierilor nu le venea la socoteală