Page 21 - Albina_1959_01
P. 21
JT! fl ■ Esyv-VB
'S I B E KTJI TA
«3 ■ a ■ sa* a w*
« R I « B r « | K I
mm «>v ■ . ■
nu
2 4 I A M U A R I E l* « 9 B>m§ Efea ttW M
*B fc-B KAI K6 £9»
nLS i n i n.
r ' v -
' X2TE7
...Pe Milcov, în sus.. ii
UL J J
Din Odobeşti şi pînă în Vulcăneasa am
văzut Valea Milcovului de pe platforma
ROATA unui vagon mărunt, dintr-o garnitură a
trenuţului forestier. Priveam trecerea ape
lor Milcovului pe sub punţi subţiri şi lo
virile lor înspumate, în malurile pietroa
acului te văd se, pe care stăteau aplecate sub poverile
rremii, aşteptată rodului, livezile de pruni, de meri, de
îndărăt nuci şi de gutui.
:a — moş Roată... Trenutul se oprea şi mai coborau unii;
apoi se auzeau ţignalul „şefului de tren“,
şuierul scurt al locomotivei, ecourile tri
mise de depărtări şi, zguduindu-se din
şi mut, toate legăturile lor metalice, vagoanele o
de. luau la fugă pe Milcov în sus.
★
basm ai răsărit,
cunţelepciune, La Vulcăneasa am coborît în faţa unor
ui lovit, stive uriaşe de buşteni şi de tot soiul de
lemne.
rerile străbune...
— Ce-i cu atîta lemnărie ? — îl întreb
pe un flăcăuaş.
Unirea,
—■ Păi, e trasă de cu noapte să fie du
să la vale 1
Mi-a răspuns cu atîta mirare faţă de
neştiinţa mea, încât abia mai târziu am
înţeles-o: pe aici, prin „capul de linie“
toată î Mai tîrziu —* de la Milcov, se lasă la vale mii de metri
e. peste iarnă... cuba de lemn pentru tot felul de nevoi
îos, pustiu, ale industriei.
bi de foc să-ţi cearnă, Hotarul dintre Muntenia şi Moldova. (Pictură de PETRE HIRTOPEANU)
— Avem un perimetru de cîteva zeci
de kilometri, numai pădure de brad, ne
-un vis începe o altă lume : aceea a crâmpeielor de va îi vorbeşte despre Valea lui, că îl as
atinse de topor — mi-a spus cîteva zile povestiri. Spune unul despre o întîlnire cultă vorbind despre întîmplări vechi şi
după aceea, inginerul silvic al Văii. cu o ceată de mistreţi voinici după care noi de pe Milcov.
1 ★ alergau alţii mai mici guiţînd, obosiţi de — Astăzi am ieşit şi noi la lumină 1 Şi
In Andredaşu de Jos, am rămas cîtăva atîta drum prin păduri. Mai povesteşte, cu aceeaşi simplitate, cu aceeaşi vorbă
azi, uitor, ~ vreme să văd nişte nuntaşi care, zoriţi un altul, despre adăpătoarea urşilor care rară, a povestit întîmplări noi. Faţa i se
î vreme viitorul fiind de depărtările aşezărilor lor pe cul au bătut poteci prin vadurile Milcovului. luminase.
că-i domnitor mile dealurilor, porniseră să petreacă din In seri de iarnă satele şi dealurile Milco Dar două dintre cele povestite de el
iria Sa Poporul..* faptul zilei. Şi după ce a trecut şi ultimul vului stau sub omături şi se aud chemări, atunci mi-au atras îndeosebi luarea a-
dintre ei, m-am înşiruit şi eu pe potecă le şi urletele haitelor de lupi... minte.
HEORGHE SCRIPCA ] după un om mărunt, între două vîrste, cu ★ Satele înşirate pe calea curgătoare a
care am tot vorbit. Urcasem pe Milcov, în sus, după ce Milcovului — spune una dintre aceste
Şi cum în bătătură, la părinţii miresei, mersesem în ajun cu trenuleţul forestier povestiri — au fost legate între ele doar
se pregăteau să întindă masa pentru oas şi bătusem apoi pe jos, cale de-o zi, prin prin firul apei : treceau oamenii şi ca
peţi, iar cei tineri se zdrumicau de ma satele cu căsuţe presărate în Vale, pe rele răzleţe printre pietre, peste apă şi
ma focului cînd în horă, când în sîrbă, amândouă malurile. numai în cîteva locuri se afla cîte-un
m-am aşezat pe-un pietroi şi-am stat de Seara, înainte de a-mi trage din sac pă trunchi de copac pus deasupra râuleţului.
vorbă cu omul cel mărunt şi între două tura de drumeţie, am aflat alte lucruri şi Drum n-a fost niciodată !
vîrste. alte fapte. Ii spusesem gazdei mele, un După abdicarea lui Cuza, în anii care
— Da’ unde stai ? bătrîn pădurar, domol la mişcări şi tăcut, au urmat, boierii şi capitaliştii şi-au adus
— Pe pîrîiaş, în sus. Care trăgea, cînd şi cînd, cîte un fum de un rege — tot un negustor şi ăsta — şi
Şi omul a început să-mi vorbească de ţigară, că vreau să merg pe Milcov să s-au pus să jecmănească Şi mai vîrtos pe
frumuseţile Văii Milcovului, de avuţia ei. văd oamenii şi locurile. Stăteam lîngă cei mulţi, muncitori şi săraci.
tritonii se bucura de atîta iubire din Şi mi-a spus că în adîncuri, nu prea de bătrînul pădurar care se străduia să a- Valea Milcovului cu toate avuţiile ei a
;a norodului. Şi iubirea asta a noro- părtate, se odihnesc munţi uriaşi de sare, prindă un foc mic de vreascuri. Mă uitam devenit o regiune înapoiată în care trăiau
i a fost şi mai mare cînd Cuza şi-a care trec pe sub dealurile Milcovului şi cum din surcele se ridică flăcările, dar oameni săraci, roşi de foamete şi de boli,
irţit cel dintîi moşia sa de la Rugi- răsar la suprafaţă în văile Putnei, prin gîndurile mele alergau cu un veac în ur. despărţiţi de restul lumii prin vaduri şi
a dăcaşilor şi ţiganilor, cărora le-a satele vrâncenilor. mă, la vremurile cînd Milcovul încă mai pietre.
apoi şi slobozenie. ★ era graniţă între cele două Ţări Romîne. Aşa i-au găsit anii puterii populare. Şi
Da’ de ce l.au răsturnat boierii pe De la Butucoasele, în sus, nu se mai Şi acolo, la Andreiaşu de Jos, într-o sea bătrînul pădurar a vorbit domol despre
i, moş Hogea ? ştie chiar atît de sigur ce-o mai fi. Fiind ră răcoroasă, cu chipurile luminate de gospodăria de stat din Odobeşti, despre
Ar ' boierii vroiau să aducă în ţară că de la gaterul aşezat în clinul văii în pîlpîirile cîtorva flăcări, am tot vorbit contractările de fructe şi animale făcute
ion trăin, adică un cîine de pază guste, ca o poartă la poalele pădurii, şi cu pădurarul despre întîmplări de demult. cu statul şi cu „Fruct-export", despre au
ru moşiile lor. Şi l-au adus şi au în- pînă spre izvorul Milcovului nimeni nu Pe malul Milcovului, am amintit amîndoi tocamioanele care urcă pe vale pînă sus,
t să stoarcă şi mai mult vlaga bietu- se mai încumetă cu treburi. Aici la ga despre acele cereri ale lui moş Ion Roată la Butucoasele, despre caravane cinema
nevoiaş. Şi setea de pămînt n-a fost ter, valea se închide pentru autocamioane spuse în Divanul ad-hoc de la Iaşi şi ale tografice, despre noul gater şi despre că
rlită. Ea a răbufnit tare de tot atunci, şi pentru topor. Pădurile stau semeţe şi lui Tănase Constantin spuse în Divanul minele culturale care au fost ridicate la
K)7... de la Bucureşti, prin care ţăranii clăcaşi Rediu, la Andreiaşu şi mai prin toate sa
Şi cum a fost atunci, bunicule ? freamătă fără odihnă din poporul lor de cereau Unire, dar şi pămînturi; cereau să tele milcovene...
Ei, pe toate vreţi să le ştiţi 1 Apoi, frunze, cântece nemai cîntate şi nemai au se facă o singură ţară, dar să se scoată
să fie ? Uite id, lîngă castel, era co zite. De aici, de la gater, pe Milcov în sus. bătaia, din obiceiurile ei „căci noi vedem A doua povestire spune despre o întâm
ti unui boier de-i zicea Moise Males. cu adîncă durere, au spus ei în Divan, plare din Mocani. In cătunul Mocani
tunicii voştri de-aici, din Ruginoasa că cu cit ţara se îndreaptă prin munca şi trăiesc doi bătrâni: pe el îl cheamă Ne.
■tră, nemaiputînd sudoarea noastră, cu atît soarta noastră, culai şi pe bătrână Ţinea. Au rămas sin
ndure s-au por- a ţăranilor, ajunge de plîns şi de nesu. guri pentru că un fecior e tractorist la
într-o bună dimi- ferit". gospodăria agricolă de stat, iar o fală în
ă cu furai şi cu Şi prin faţa noastră au trecut povestite văţătoare şi amîndoi bătrînii trăiesc bine,
'vre, au dat foc co- întâmplările acelor zile cînd, după ce po singuri, din agoniseala lor. Copiii le mai
tlui, au rupt învo- porul Moldovei îl alesese domnitor pe trimit ei, din cînd în cînd, cîte ceva. Aşa,
î... Dar boierii cei Alexandru Ioan Cuza s-au strîns în Bucu o dată, feciorul le-a adus un aparat de
au trimis soldaţi, reşti mai mult de 15.000 de tîrgoveţi, de radio, de ascultat cu cască, şi a întins un
apii răsculaţilor au negustori şi ţărani şi i-au făcut pe depu. fir tocmai sus de tot, dintr.un mal în al
bătuţi, schingiuiţi, taţi să-l aleagă domnitor tot pe Cuza. tul al Văii. Intr-o duminică tocmai din
de ei 1 Pe doi dim- „Va să zică, aşa s-au petrecut atunci aparatul ăsta s-a tras şi întîmplarea.
şii, pe Maghercă întâmplările, spune pădurarul Ion Tudor Cu putină vreme înainte de a începe
e Zăgan, i-am slo- Jitea. Eu ştiu, de la taică.meu, că în acel „teatru la microfon”, aparatul de radio
t chiar eu în gară an, au căzut grele omături peste Milcov. n-a mai vrut să funcţioneze. Suceşte-1,
’aşcani, unde fuse- Plecaseră soldaţii de la graniţă şi se tră răsuceşte-11 Aşi 1 In cască nu se mai au
închişi. Eram pe seseră în sate : moldovenii în Andreiaşu zea nimic. Bătrîna, plecată în vecini. O
îea aceea lăcătuş ăst de Jos, iar muntenii în cel de Sus. strigă Neculai, dar nu-i răspunde nimeni.
l.F.R.... Şi rîvna de Se dusese vestea că n-o să mai fie grani Iese atunci în şosea, face semn unui şo
înt a obidiţilor ţă. Şi într-o zi au coborît pe Milcov că fer care mergea la vale cu un autocamion
veacuri a fost im tre Focşani, din satele noastre, tot cîte şi îl roagă să-l ia cu dînsul. S-a oprit
ită de partidul doi, trei oameni. abia în comună la căminul cultural. Şi
ru, în 1945, în pri- Multă vreme s-a vorbit prin sate, după acolo, printre cei care veniseră să asculte
ara cînd unii din- plecarea grănicerilor, despre hora mare piesa s-a aşezat şi bătrînul Neculai. De
voi abia veniserăti de la Focşani în care s.au prins ţăranii geaba l-a tot căutat bătrîna prin casă şi
lume. Şi ferice de şi tîrgoveţii : prin vecini. S-a întors abia pe înserat, pe
că ati venit în lu- — „Vezi, dumneata, se făcuse o singu potecă, mergînd domol spre cătun, pe
asta nouă pe oare ră ţară şi se spunea că ţăranii vor trăi Milcov, în sus.
iurim astăzi la tot mai bine. Apoi ce bine a fost, mi-a po — Ce spui ? — mă întrebă Ion Tudor
il şi pe care o ve- vestit el taică-meu şi am apucat şi eu. Jitea. S-au învăţat oamenii cu dulcele;
şi voi în jurul Că pe Cuza nu l-au răbdat prea mult bo. chiar şi bătrînii. Nu vezi, dumneata ? Un
ru... De vremurile ierii. Pe Valea noastră, de care vorbise o moşneag să n-aibă astîmpăr şi tihnă fără
sa întunecate, voi tară întreagă, au început să urce cete- „teatru la microfon".
ţi azi din spusele cete de lupi: întîi au venit jandarmii, L-am lăsat bucuros de cîte aflasem şi
î şi ale părinţilor pe urmă birurile grele şi, mai apoi, chiar
ri, iar copiii de negustorii cei mari, să ne cumpere şi să am plecat pe Milcov, mai în sus, spre iz
nu un veac, ci cît de
voare. Văzusem
e vor afla numai ne taie pădurile şi să ne tot sărăcească". mult strălucesc în acest veac, anii de pu
cărţi şi din bas- L-am ascultat multă vreme pe Ion Tu tere populară.
dor Jitea, care în timpul zilei mersese cu
paşi măsuraţi, alături de mine, mai bine COSTIN ŞTEFANESCU
de 20 de lglomeţri, fără_ să sg îndemne la
PETRE POPA
vorbă. Acum vorbea. Se bucura că cine
