Page 17 - Albina_1959_02
P. 17
ALBINA 18 februarie 1959
Anul 62 Mierfcutl
Seria ll-a 8 p a g i n i
Nr. 582 15 b a n i
REVISTA SAPTAMiNALA A AŞEZĂMINTELOR CULTURALE .
t
cotineafâ cu cartea in mînâ, te covîrşeşte res
pectul pentru ei, pentru zelul pe care-1 pun la
misiune, pentru felul cum gîndesc şi simt.
Abia au terminat prînzul. Azi au mincat
peşte, fiindcă aşa le-a fost pofta. Au cumpărat
de la o colectivă de pesoari din Carcaliu. Aciua
se sfătuiesc un pic, cum li şade bine omului
după masă. Se poate afla din vorbă că Nico
lae Manolache a intrat printre primii pe poarta
colectivei : „Şi atunci — zice el — nu era deasu
pra firmă şi flamuri. El e insă de 14 ani comu
nist şi nu-i de mirare câ îl aflăm printre cel
dintîi înscrişi în colectivă. Lîngă el e Crişan A-
lexandru care tot atunci, în 1949, a aruncat din
spinare uneltele de muncă ale chiaburului Ni
colae Lefter şi le-a apucat cu o putere nouă, pe
cele ale colectivei. In anul trecut a avut 400
zile-muncă. ceea ce înseamnă în bani, pe3te
20.000 lei. Cînd a intrat în colectivă Lefter l-a
pîndit în uliţă şi i-a strigat din urmă : „Unde-ti
duci vaca, golane ?" Nu i-a răspuns, nici n-a
întors capul, cd şi-a urmat calea pe care por
nise, trăgînd îndîrjit vaca de funie.
Pînă azi, 150 de colectivişti şi-au făcut case
noi, 100 şi-au luat aparate de radio, 34 mobilă.
Anul acesta au primit, numai porumb, peste 20
kg. la ziua-muncă.
— Acum, — zice Crişan — aş putea să mă
duc să-l plătesc pe Lefter cu răspunsul, dar
parcă mi-e şi scîrbă.
Aici la porcari sînt multe de văzut şi auzit.
Sînt printre ei de toate vîrstele ; alături de Ni
colae Manolache, om de peste 60 de ani, stă
sfredelind cu vîrful bocancului podeaua, poale
ruşinat că s-a nimerit intre atî(i oameni maturi,
fiul lui Constantin Necula care acum zece ani,
cînd a intrat tat-su în gospodărie avea abia 6
ani. Azi păşeşte în prima generaţie de flăcăi,
crescuţi de colectivă.
O formulă de algebră
Pe masa preşedintelui stau în teanc tomuri
groase. E, printre ele, şi monografia porumbului,
editată de Academia R.P.R.
— Ai citit-o toată ? — îl întreabă cineva.
— Nu. Şi nici nu trebuie. Ştiinţa nu trebuie
Ion Stoijn e cioban ta gospodăria agricolă colectivă ,,11 Iunie“ din comuna Pechea. Anul înghiţită pe nemestecate. Trebuie să ştii să
trecut gospodăria a vindut statului 2.193 kg. lină şi aproape 3.000 litri lapte de oaie, realizind un alegi din ea ce ai nevoie.
ciştig frumos. In anul acesta numărul oilor va spori cu aproape 500. Sînt destule temeiuri pentru Preşedintele a studiat anume problema po
ca Ion Stoian să fie bucuros şi mindru rumbului hibrid. Gospodăria colectivă din Pe
chea produce sămîn{ă de porumb hibrid pentru
nevoile sale. Producerea de porumb hibrid e o
treabă exclusiv ştiinţifică. La lotul de hibridare
, n i r r > * i v lucrează Stefu Petrache, Ion Albu şi Năstase
____3 m
Mihalache. Cu zece ani în urmă aceiaşi oameni
aşteptau sâ înflorească mâcieşul şi numai atunci
( u n i»» v i i i ) semănau porumbul. Aceiaşi, castrează acum
porumbul mamă, rup inflorescenţa • porumbului
mascul şi dirijează încrucişarea intre specii,
după o ordine stabilită, al cărui temei ştiinţific
îl cunosc şi-l explică, cu cuvintele lor, oricui
Zilele nu se mal aseamănă noua recoltă, au obţinut producţii duble la prin doreşte.
cipalele culturi. De pe unele parcele lucrate Colectiviştii din Pechea tind sâ devină învă
Acelaşi soare a luminat întotdeauna aceeaşi după carte s-au scos producţii peste aşteptări,
uliţă largă la care ieşeau de obicei oamenii să fapt care a desfiinţat ultimele bariere puse de ţaţi, fiindcă ştiu câ ignoranta le-a fost cel mai
cumplit duşman şi lanţul cu care i-au ferecat
schimbe o vorbă. Aşa se obişnuiseră să stea la o practică îngustă. In aceste zile tînârul ingi cîndva moşierii.
taifas, iar la căderea serii să se ferece în case, ner agronom Mircea Ţăranu, cu tot aşa de tînă- La una din şedinţele cu brigadierii de la a
pe întuneric, fiindcă era gazul scump. Ziua de rul preşedinte Ion Negoită, studiază condiţiile 5-a, preşedintele s-a apucat să înşire pe o
mline nu le aducea nimic. Era la fel de sear producţiilor record. Vor începe, aşa cum e tot pungă de făină formule de algebră. Era bine
bădă şi tristă ca cea de ieri şi ca toate cele începutul, pe parcele mici, fâclnd sub cerul cunoscutul binom al lui Newton.
dinainte. Satul avea un mare număr de anal liber, în marele laborator al naturii, nenumărate — Nu cumva te făleşti cu ştiinţa, tovarăşe
fabeţi şi mulfi dintre colectiviştii de azi au pus încercări. Mai mult ca siqur că încrederea pe preşedinte 7
acum zece ani, pe cererea de intrare în colec care-o au în stiintă îi va răsplăti si de astădată. — Nu mă fălesc... Le-am învătat la şcoala de
tivă, degetul cel gros. Nu ştiau încă să citeas preşedinţi.
că, dar in cartea vremii s-au arătat a fi mai La sfat cu porcarii A învâtat într-adevăr o seamă de discipline.
clarvăzători decit cei bogaţi care erau convinşi Atunci se întreba .Asta la ce mi-o fi de folos 7".
că silnicia poate moşteni pămîntul. Radu Mă- îndeletnicirea de porcar a fost cîndva acope Acum, algebra simplă, o foloseşte la calculul
cina, căruia colectiva ii cinsteşte azi bătrînetea rită de ruşine. Dar asta pe vremea cînd palma cubajelor la siloz şi face treaba asta pe loc. în
dîndu-i pensie, pomeneşte de o palmă pe care lui Vasiliu costa un pol. Acum însuşi tovarăşul şedinţă, pentru ca atunci cînd ia cuvintul, să-şi
a luat-o de la moşierul Ghită Vasiliu. Avea inginer zootehnist, (gospodăria are după cum spună fără greş părerea.
obicei moşierul să dea după fiecare palmă cite vedeţi 2 ingineri), s-a deplasat personal în mij In darea de seamă asupra celor zece ani de
un pol ca sâ-ti astupe gura şi să taci. .Io nu locul îngrijitorilor de porci, i-a strîns roată şi
am primit polul da’ i-am spus câ palma o să le-a comunicat, ca pe un ordin de zi : „Micşo activitate a gospodăriei se poate citi pe scurt :
.Consiliul de conducere a urmărit ca în toate
şi-o ia o dată înapoi. Şi atunci cînd a biruit raţi la scroafele gestante porţia de s:loz“ (A- sectoarele de muncă să fie cadre şcolarizate".
dreptatea noastră, a celor mulţi, moşierul a fu flâm câ nutreţul de siloz lermentînd, poate pro In prezent Căuş Toader şi Dumitru Angheluţâ
git peste noapte, lâsînd baltă conacul, luind cu voca avorturi). Numai Nicolae Manolache fiind urmează o şcoală de contabilitate dublă la
el doar păcatele". mai bâtrin îi ia vorba din gură. — .Taman Brăila. Tot aici, la casa agronomului se mai
In 1949 comuniştii din sa* au întemeiat colec despre asta citirăm şi în carte, tovarăşe zoo
tiva. Bateau şi vînturi potrivnice. Oamenii au tehnist". specializează îngrijitorii de animale, crescătoa
rele de păsări, legumicultorii, toţi colectivişti din
învâtat însă să lupte, au început să îndrăgeas Cînd te gîndeşti că aici oamenii stau lîngă Pechea. Fapte care dovedesc că ceea ce se
că lupta. De atunci fiecare zi a adu3 o întîm- afirmă in darea de seamă nu sînt vorbe goale.
plare nouă.
Din venitul pe anul trecut colectiviştii au găsit
La început, au fost o sută zece».* cu cale să pună la o parte o sumă din care au
cumpărat echipament pentru fotbalişti, un
acordeon, o vioară, o piculină şi cărţi de peşte
O sută zece familii era atunci un mic detaşa t
2.0C0
ment spre care-şi tinteau alte o mie privirile. K o ta şa v c c h a | t lei. In anul acesta au hotărît în unanimi
tate să majoreze fondul pentru astfel de chel
.Sâ-i lâsâm să probeze ei mai întli şi mai tîr- tuieli cu încă 27.000 lei. N-a fost nimeni care să
ziu intrăm noi“ — era motivarea mărturisită sau spună că banii s-ar cheltui astfel, de pomană.
nu a celor din afară, Azi, în gospodăria colec Zorele albastre pe gardul bătrîn, Dimpotrivă, se pare câ toţi de aici cred în ade
tivă „11 Iunie" din Pechea, sînt 1263 de familii. vărul po caro vremea l-a verificat îndeajuns,
In comună au mai luat fiinţă, po parcurs, două O broşâ străveche pe tinârul sin, că viaţa cea nouă nu poate fi de închipuit fără
noi gospodării. Cu acestea, comuna a fost co Tractoarele noi în strâbunile lunci cultură.
lectivizată în întregime încă din toamna lui O doină din timpuri clntatâ de prunci. *
1957. Colectiviştii de la „11 Iunie", purtătorii de Intr-o primăvară, cu zece ani în urmă primii
drapel, au muncit exemplar. Le apăsa pe urniri Ce bine mai vine şi steagul cel roşu colectivişti din Pechea Galaţilor au intrat cu
o sarcină uriaşă : să înfăţişeze oamenilor do plugurile peste haturi. Cu aceasta satul a în
vezi de nelăgăduit în ceea ce priveşte foloa Pe casa bătrlnâ clădită de mpşu. ceput sâ-şl scrie o altfel de Istorie. In ea se
sele muncii în comun. Au scos în primul an o Şi becul electric în grindă stă bine. poate afla de biruinţa ideii muncii în colectiv,
tonă de grîu la hectar şi cam tot atita porumb. Şi casele proaspete peste ruine. pe care după zece ani. întreaqa suflare a sa
De atunci, cu trecerea fiecărui an. colectiviştii tului a Imbrăţişato din cea mai curată şi adîn-
au demonstrat practic că oâmfntul dă omului MIHAI BENIUC câ convingere.
după cum ştie să-i ceară. In 1958, la cea de a
V. TOSO
