Page 28 - Albina_1959_02

Cu aparatul de fotografiat
V * *
. 1
la colectiva din Hăichiu >■

Una dintre gospodăriile agricole colective vestite In Ţaia
Birsei este şi cea din comuna Hâlchiu. Faima ei nu s-a năs- dramaua boierilor de teapa lui Cioată. Pi
cut peste noapte, ci a lost creată an de an datorită suc­ in sat să-l ii văzut cum şi-a luat tălpăşiţe
ceselor obţinute, datorită hărniciei colectiviştilor. vin sovieticii.
Dorinţa de a cunoaşte, de a lucra nu orbeşte, ci cu ochii De-acum, o să lie bine. dodă Ancuţă.
şi mintea aesohisâ li tace adesea pe colectivişti să treacă bine...
pragul casei-laborator. Brigadierul zootehnic Nicolae Chiţu, Promoroaca îi acoperise broboada, gu
împreună cu colectiviştii Dumitru Popescu, Ion Pepene, năpădise sprîncenele şi genele, scuturi
Anica Boghez şi Nicolae Cojocaru pot ti văzuţi de multe argintii pe obrajii înroşiţi de ger. Ancuţi
ori studiind diierite probleme în cadrul casei-laborator departe firul amintirilor. Sînt lucruri săpal
(foto nr. 1). şi-n minte, lucruri pe care nu le poate uit
Şi cum este firesc, munca ştiinţifică aduce belşug. Nu­ mirea în partid, adînca înţelegere a cu
mai de pe urma sectorului zootehnic gospodăria a obţinut prima bucurie a unei manei împlinite... Vi
anul trecut un venit de peste 800.000 lei. măruţa aceea mică, unde-şi avea sediul
De cele 1.070 de oi se ocupă cu drag şi ciobanul Nicolae Cînd s-a pus la vot primirea ei şi a unu
Pescaru (foto nr. 2). Constantin Ardei, în celula de partid din
Dintre ramurile anexe ale gospodăriei din Hâlchiu, o cinci comunişti Secretarul celulei era lor
mare dezvoltare a luat şi legumicultura. Iatâ-1 in foto­ ţărani care munceau la pădure, au vota
grafia nr. 3, pe Teodor Tâbâcaru udînd răsadurile de roşii La cuvînt, unul dintre ei, Vasile Cojan, or
din spaţioasa seră care se întinde pe o suprafaţă de 1.054 brăzdată de cute adinei, i-a spus grav cc
metri pătraţi şi cu care se mîndresc, pe bună dreptate, co­ Printre troienele de zăpadă aşternute peste Întinsele cîm- ririle de seamă ale membrului de partid
lectiviştii. pii aie colectivei din Şuviţa o sanie trasă de doi cai suri învăţa necontenit. Şi de la viaţă şi din că
An de an viata celor peste 400 de familii de colectivişti abia că mai putea să înainteze Pe capră, vizitiul şi ingine­ întins o cărticică învelită cu grijă Intr-o h
a devenit mai frumoasă, mai îndestulată. Preocupările lor rul agronom Vasile lacobescu trăgeau lacomi din ţigări. Din Prin faţa Ancutei se perindau mai dej
sînt multiple şi variate. Una dintre ele este si aceea de a cînd în cînd coborau tropăind pe lîngâ sanie, să se mai alfabetizarea ei, întoarcerea Măriucăi de
făuri o orchestră bună, care sâ-i distreze în timpul liber. desmorfeascâ Ancuja Giroveanca, preşedinta gospodăriei, sionalâ de timplârie, înfiinţarea atelierului
Bâtrînul Pavel Ţigănuş descifrează unor tineri din orchestră, se uita la ei cu un zîmbet venit parcă de departe. înfăşu­ răchitei şi lemnului pe lîngâ cooperativi
tainele unei noi partituri (foto nr. 4). rată întrun cojoc, năpădită de gînduri, nici că se sinchi­
Creşterea bunăstării colectiviştilor se vădeşte şi în faptul sea de ger. Nu lua în seamă nici cele ce se petreceau în
că mulfi dintre ei îşi construiesc noi locuinţe. Un grup de jur. In minte-i apăreau irînturi din viaţă...
case ale colectiviştilor vi-1 prezentăm în fotografia nr. 5. ...Iarna anului 1942. Tot aşa de geroasă şi cu troiene la
fel de înalte ca acestea. înaintau ca şi acum în spre Şu­ povestire de MARIA STA
viţa, sănii cu zurgălăi care aduceau în casa lui Ion Maltei
pe Măriuca, fata ei, gătită mireasă. Era primul drum al fetei
spre Şuviţa. Curînd avea să se stabilească aici pentru tot­
deauna. In aceeaşi primăvară a lui '42, cînd apele Motrului sat. Apoi inaugurarea colectivei. In ’50. Oai
se scurgeau repezi la vale, ducind cu ele gheţuşurile rupte pe ea în consiliul de conducere, iar pe N.
din masivul Cloşani, Ion, bărbatul Măriucăi, a plecat pe front bilă a atelierului, trecut acum pe lîngâ go
Sania se afundă într-o groapă şi caii o i
şi dus a tost. A plecat luînd cu ei liniştea şi visurile Mâ-
riucăi. Primăveri de-a rîndul apele Motrului duceau la vale Ancuţa tresări speriată. îşi şterse cu o bat
o dată cu gheţarii masivului Cloşani, şi gîndurile Măriucăi. de pe faţă şi oftă adine.
Oare se mai întoarce Ion? O mai fi trăind? Frîntă de neli­ — Măă, fir-ar să fie, că le-ai dormit, dc
nişte şi obosită de singurătate, fata a căzut la boală, zise vizitiul.
dîndu-i de veste maică-sii să-şi părăsească casa bătrî- — Da, nea Antoane, am aţipit, fi -1 i
nească şi să vină alături de ea la Şuviţa trlnă. Ei, da' cîte n-am visat eu în nnu
O casă pe jumătate dărîmată, împrejmuită cu gard de şi ajuns la parazăpezi ? — Şi apoi către
mărăcini, un colet cîrpit cu şipci în care n-a mai guitat oprise să-şi aprindă din nou o ţigară. — C
porc de nu se ştie cind, un cîine ciobănesc, un pogon de cîtâ sfeclă om scoate aici la hectar ?
pămînt aruncat undeva pe o coastă stearpă de deal şi — Păi de, ştiu eu ? După părerea mea i
cîteva scule mărunte cu care Ion Maftei meşterea linguri 40 000 de kilograme.
de lemn, fuse şi âlbii. Iată avuţia pentru care ginerele ei o Un om şi jumătate flăcăul ăsta, gîndi fi
pusese pe Măriuca să jure cu mîna pe icoană că nu se va giner. Tot de vîrsta lui ar fi fost şi băiatr
mişca de aici, chiar dacă lui, ferească sfîntul, o fi să-i
— Să ne grăbim, dodă Ancuţă — a schi
râmînâ oasele în război. In căscioara sărăcăcioasă de la nerul. — Măriuca o fi îngrijorată.
marginea Şuviţei începură de-acum să-şi ducă traiul două
femei văduve, mama şi fiica. Două mîini de lucru mai mult Seara, în clubul din pădure, la şezătoa:
pentru boierul Cioată. Ancuţa, mama Măriucăi, intrase lemne, s-au spus ghicitori, snoave şi povi
la curtea boierului ca spălătoreasă, iar fata pentru rîdeau, cîntau, făceau glume.
că avea o oarecare deprindere de la Maftei, prinse a lucra — Acum e rîndul Măriucăi — strigă n
în .atelierul rudarilor". Aşa numea boierul atelierul în care Ardei. — Hai Măriuco neică, ia mai spune-
rudarii lucrau în parte ălbii, fuse, solniţe, putinele, linguri în lume şi strigai :
şi altele. Şi lucrau oamenii pe nimica toată. Din cinci ălbii,
patru erau ale boierului. .H ai la linguri de vînzare
...Frînturile de viată continuau să se perinde prin faţa Pe făină şi pe boabe...*
Ancuţei Se perindau asemeni salcîmilor de pe marginea
drumului troienit, în urma săniei ce luneca pe nesimţite. — Eu zic să ne povestească mai întli
I-apare o clipă în fată femeia lui Ion Marcel, lepâdind în — Şi eu spun că s-ar cade mod bine să
spălătoria cucoanei Frusina, copilul mic şi firav, cu buricul Ancuţa. Ştie tare multe lucruri interesante
sîngerat, pe care ea, Ancuţa, l-a înnodat şi tăiat aşa cum s-a multe ca noi...
priceput. Parcă se vede şi acum înşfăcînd un cearceaf dan­
telat de-al cucoanei, proaspăt călcat, cu care a înfăşat copi­ — Bine. Fie — încuviinţă .ea, — dar nt
lul, scoţîndu-1 la lumina zilei. După asta, au urmat sudal- povestirii, şi-apoi mă tem că por >a t
mele cu nemiluita din partea moşieriţei şi alungarea lor de aş vrea s-o spun nu va fi aşa de . elă.
la conac Rămase fără nici un câpâtîi, au adunat şi ele de — Nu-i nimic, dodă. Nu-i nimic. Te ase
prin casă ultimile fuse, âlbioare şi linguri râmase de la Ancuţa începu.
Maftei şi-au pornit cu ele sâ le vîndâ prin îndepărtatele .Cu mulţi ani în urmă, tot într-o ic
cătune de munte. tr-un sat de pe plaiurile noastre craiove
— Hai la linguri de vînzare. ţigani rudari a găsit o fetită nou născu
— Pe făină şi pe boabe... din anii copilăriei, fetiţa a fost dată ca sl
Asta era în vara lui 1944. şier de teapa lui Cioată. Aici a cunoscu
din lume, ca şi bucuria unei căsătorii la 1
întoarse acasă tîrziu, în prag de toamnă, au găsit casa se poate numi bucurie. Era însărcinată
căzută în brînci, cu acoperişul de trestie putred agâtat într-o murit lovit năpraznic de un cal. La auz
parte de un perete ce se fncâpâtlna sâ se menţină tare, deşi leşinat, trezindu-se tocmai într-un spital
trecuse peste el mai mult de-un veac. N-au plîns şi nici nu a dat viaţă la doi gemeni. Un băiat cu c
şi-au vorbit una alteia. Erau prea amârîte.
fată cu ochii negri ca mura. Pe băiat 1
— A(i rămas fără adăpost, dodâ Ancuţă — le-a zie de spital unei femei, soţia unui meoanic dc
peste gard vecinul lor. Ion Marcel, căruia Ancuţa îi moşise greu cu doi gemeni. A plîns amarnic o
copilul în spălătoria lui'Cioată. Pînă una alta, haideţi la înainte de a se hotărî. Dar n-a avut înco
noi şi-om face cum om putea. N-o să staţi mult. Punem toţi R.ămîn cu fata. Fata e fată şi poate mă v
mîna şi ridicăm o casă mai acătării. S-a dus dracului şan­ de neputinţă.