Page 29 - Albina_1959_02
P. 29
n aţi fost — Cum, dodă Ancuţă, poate o mam ă să-şi deie de bună
aliat că voie copilul unor străini, pe care na ştie d acă-i va mai La cercul agro
revedea cîndva ? — o Întrerupse Inginerul, privind-o cu zootehnic de In
O să lie ascuţime în adîncul ochilor, inima Ancuţei a prins să bată
cu putere. Din ce In ce cu mai multă putere. Ol 1 Privirea ii G.A.C. ,J) Mai" co
asta semnă şi atit de pătrunzătoare 1 Ochii ăştia albaştri,
oculul, li cu sprîncenele late şi împreunate, îmi amintesc tare mult muna Dragalina.
n steluţa
jâna mai de... Dar nu. Nu se poate Să vă ia naiba de amăgiri. Omul Ing. Grigoraş Uh-
meu e moit de mult...
in inimă vorbeşte colectiviş
ată : pri- — Da, m aică — reluă Ancuţa lirul povestirii, revenind
tovarăş, brusc la realitate — Fapta acelei mame, după cum ve tilor despre structu
icum că- deţi, pare de condamnat. Aşa e ? Totuşi, altă scăp are nu ra solului.
e partid, av ea C asă n-avea şi nici rostul ei. Era o slugă am âritâ
pe nume şi atîta to \ înainte de a-şi da copilul de la piept, li le
rau decit gase de mină, cu am ici roşu, o băncuţă de argint, rugînd-o
. Ceilalţi, pe temeia a ce e a să nu i-o ia de la mină. La iei, legase o
rnimitate. băncuţă şi la mina fetiţei. Mai ştii ? Poate că o dată şi-o
, cu laţa dată...
n îndalo- — Intr-adevăr, dodă Ancuţă, povestea dumitale n-a fost
aea de a de loc veselă, a întrerupt-o din nou tlnârul inginer. Şi cum
îtunci i-3 nu se cade ca la o şezătoare să nu lie veselie, haidem să
e. organizăm un joc, să rtdem şi sâ-1 dăm naibii de trecut.
mintirile : — Că bine zici — interveni Constantin Ardei. — Avem
:1a profe- noi un joc al nostru, al tăietorilor de lemne. Am făcut nişte
lucrare a tăbliţe mici. Pe unele am scris denumirea lemnului ce se
asum din găseşte în ţara noastră, iar pe altele ce se poate pre
lucra din lemnul respectiv. Tăbliţele se prind la piept şi
fiecare işi caută însoţitorul sau lnsoţitoarea oare să răs
pundă intiebării de pe tăbliţă. Aşa-i c ă • straşnică ldeia ?
— Nu-! rea de loc — răspunse inginerul Vasile Iaco-
bescu, care nu le slăbea din ochi pe Ancuţa şi pe Mă-
riuca — Am şi eu una asem ănătoare, cu care aş av ea
dorinţa să începem jocul tăietorilor de lemne. Jocul se lndra. Aşai spune lumea. Iar locuitorilor directorul căminului cultural, Opriş. Copiii au o
propus-o cheam ă „Băncuţa de argint**. Vor juoa lntîi a ce ia ce au M mîndreni. Şi pe bună dreptate. Mîndra nu mare dorinţă. Vor să transforme casa din vecină-1
■esponsa- băncuţe de argint asem ănătoare. e numai frumoasă, d şi bogată. Are o gos tatei» căminului cultural, fostă proprietate a mo»
i. — Glumeşti, tovarăşe inginer. De unde băncuţe de argint podărie milionară. Numai Sîiu priveşte spre ea şierului.
siorâind. la noi? îngîndurat şi mofluz. Şi cu el. Izvorul Piscului
imoroaca , — O amenajăm, pentru noi, — spun oopiii —i
— Nu, nu glumesc de loc. Iată băncuţa de argint. Cine ce-şi prăvăleşte nepăsător şi furios cleştarul apei într-o casă a noastră, în care să organizăm expo*
are una asem ănătoare să treacă la mijloc şl să Începem de vale. Dar şi Şîiului, ea şi Izvorului din Pisc, ziţii de artă populară, un cerc de mîini îndemî4
:uţă — îi jocul. oe-şi irosesc puterea fără folos, cînd rezervele lor natice, laboratoare, un cerc de pescari amatori şi
Se aşternu o linişte adlncâ. Privirile celor din ţur se de energie valorează cit nişte rezerve de mine unul de agronomi. De asemenea, ne am mai pro*
sîn' ă- mutară rînd pe rînd de la doda Ancuţa la Măriuoa. C eva reu de aramă sau de uraniu, mîndrenii le vor pus ca pe pămîntul din jurul casei noastre să
Cun m se petrecea în suiletele lor. Măriuoa, fără să vrea, Îşi duse yeni de hac. facem o adevărată grădină experimentală, să i se
1 care se mina la sîn. Acolo se alia o băncuţă de argint asemeni Sîiu ar putea creşte pentru gospodărie zed de ducă vestea în toată regiunea Bucureşti.
iginerule,
băncuţei din mina inginerului. Tresări : oare acesta să iie mii de crapi, sute de mii de kilograme de po ...In primăvară, sfatul popular va începe lucră*
intr-adevăr băiatul din spusele muicâi, ad ică fratele ei ? rumb irigat, de sfeclă, orez şi legume. Iar Izvo rile de amenajare a casei pionierului. Şi pionierii
pe puţin rul Piscului, a cărui apă cade de la o înălţime vor munci voluntar.
de peste 30 de metri, ar fi capabil să împrăştie,
espre in- la comandă, pe o parte a pămîntului de peste uminică. Sala mare a căminului cultural •
dacă... Sîi, adevărate ploi. Tot el ar putea crea un lac D devenit neîncăpătoare. Peste 600 de mîn.
aba ingi- de 10 hectare pe locul ochiurilor verzi ale dreni au venit să vadă cum se va întrec*
smîrcurilor unde şerpii şi lipitorile îşi au culcu echipa lor artistică cu echipa căminului cultural
şul.
orilor de din comuna Uda-Clocociov.
Oamenii Ce minunăţii I Cortina s a ridicat. Şi cîntecele din cavalul liri
Astfel vorbesc colectiviştii din Mîndra cu pre Chiţu Vasile s-au şi luat la întrecere cu cele spuse
’onstantin şedintele lor, Cristea Radu, despre „economia din solz de peşte de Floricel Florea. Apoi a venit
im plecai apelor** şi planurile lor îndrăzneţe. Ei spun : par rindul fluierarilor. Mare plăcere să i asculţi. O
tidul ne-a schimbat din pălmaşi în oameni liberi echipă de iluierari mai bună decit la Uda-Cloco
şi stăpîni. La rindul nostru ciov nu cred să se mal
vom schimba faţa pă afle prin partea locului.
mîntului ce-1 stăpînim. Nici fanfară ca a lor.
...Sîiu şi Izvorul Piscu Din carnetul Mîndrenii, în privinţe
t
I inginer, lui îj cunoaşte pe mîn scrii orului asta n-au cu ce se mîu-
dreni de cînd s-au năs dri. Instrumentele lor de
scâ doda
:ecut mai cut în bordeiele de lut, muzică stau undeva, pri»
roşi de pelagră şi boie nişte magazii, nefojosite,
Scoase băncuţa din sîn şl izbucni In lacrimi de bucurie, resc. Sînt martorii mîndrenilor din vremea cînd în timp ce Ion Preda, cu o balalaică făurită de
im darul — Frate, frăţioare... Iată băncuţa geamănă — zise Mă- prinţul Calimachi şi vătafii săi, Pericuda şi Caţi- mîinile lui harnice dă un concert în fata, spec
de ilt riuca îmbrăţişîndu-1 cu dragoste. ghera îi osîndeau la foame sub obrocul igno tatorilor.
Cei din jur Înţeleseră tot tllcul povestirii dodel Ancuţa, ranţei. Tot ei sînt martori ai acestui timp de Cine oare ar putea nega faptul că echipa oas
care deabia-şi mai ţinea lacrimile. prefaceri socialiste. peţilor nu e cea mai bună ? Şi totuşi mîndrenii
nu s-au supărat. Au devenit mai dîrji, mai ambi
— Treci la mijloc surioară — zise inginerul. — Treci să
.deva în- inaugurăm jocul tăietorilor de lemne cu Jocul regăsirii. n mijlocul grădinii căminului cultural ţioşi. Mai prejos nu se vor lăsa. Vor pregăti şl
imilie de Vino şi matale mamă şl priveşte-ţi feciorul. Oare nu mă I „George Coşbuc** un monument. In mar. ei o echipă artistică de agitaţie, un program
irită niţel recunoşti ? mora lui rece stau săpate două nume: Stă- mai bogat...
a un mo- — Te recunosc fiul meu I Te recunosc după chipul şl aucă Dechin şi Florea Neaţu. Ei au căzut în
umilinţele asemănarea lui taicâ-tău. primăvara roşie din 1907 pentru fericirea mîn- u pionierii Sitaru Alexandru şi Aliu Teo
acâ asta drenilor de azi. Nepoţii le cinstesc memoria C dora m am împrietenit repede. Pe lingă
mul ei a — Şi... după încăpăţînate — răspunse inginerul — Tot luptei duse pentru pămînt şi libertate, înfăptuind faptul că sînt poeţi începători talentaţi,
irocirii, a aşa era şi bietul taica ? tot ceea ce bunii lor au visat. sînt şi buni şi 'harnici culegători de folclor. A-
erin. Aici — Dacă a munci, aşa cum te zbaţi tu, Înseamnă Încăpă Mîndrenii harnici sînt şi setoşi de învăţătură. mîndoi au adunat de la bătrinii din. Mîndra nu.
aştri şi o ţânare, atunci e bine. E bine de tot Aşa era şl el. Astăzi, o parte au venit la căminul cultural să meroase cîntece şi balade vechi. Alexandru a
chiar din O clipă mai Mrziu şezătoarea tăietorilor de lemne s-a asculte conferinţa profesoarei Floriea Popa despre cules de la bunicul său balada „Ilincuţa Şan.
jtivă. Era transformat intr-o adevărată sărbătoare. In urechea dodel „Cum s-a născut pămîntul**. drului**, iar Teodora a cules de la un unchi ba
întreagă lada lui „Radu de la Greci**. Ei nu se mulţumesc
şi-a zis ? Ancuţa parcă picurau cuvintele acelui rudar pe oare le Mîndrenii se minunează şi se străduiesc să păJ numai cu doinele şi strigăturile moştenite! Le
kt vreme mai auzise o d a tă : trundă tainele firii. Ce lucruri minunate află. Vor descoperă şi le adună şi pe cele noi, făurite de
avea ce discuta un şir lung de zile. De un lucru
— O să fie bine dodă Ancuţă. Auzi ? O să fie bine 1 sutele de mîndreni în marea şi puternica lor fa
sînt însă nemulţumiţi. După conferinţă ar fi vrut milie, gospodăria agricolă colectivă „1907“. Iată
să vadă un film, dar această dorinţă a lor nu a
fost realizată. Undeva, într-o magazie, sub un două scurte frinturi:
strat gros de praf, zace de mult un aparat de „Tentru-al nostru viitor
proiecţie cinematografică nou nouţ. Sfatul popu Tractoarele duduie, »
lar are datoria de a l pune în scurtă vreme în Arînd pămlnlurile,
toate drepturile, pe locul pentru care a fost des Răsturnînd brazda adîncă,
tinat.
Să fie uşor la muncă",
Nu s-a terminat conferinţa, că într o sală de (ALIU TEODORA)
clasă a şcolii s a aprins lumina electrică. Lumină
pe uliţa mare a comunei, lumini în case. lumini „U. iu, iu, aşa, aşa.
în inimile oamenilor. Tinerii s-an adunat în jurul Ca la noi, ca la Mîndra,
profesorului Neaţu Ştefan, la repetiţia corului. Ca la noi, ca la Saiele,
Numai Ionică Ciopîcă, mecanicul uzinei electrice,
Ca la Tumu Măgurele.
stă amărît. Ce ar mai fi venit şi el, dar nu poate. S arătăm boierilor
E de „jumă“. Iată-1 însă pe Aliu Stan, colectivist Că ţara nu mai e-a lor,
Ci a muncitorilor.
harnic şi totodată unul din cei mai activi parti
Muncitori, ostaşi, ţărani,
cipanţi la acţiunile întreprinse de căminul cultu
La anul şi la mulţi ani 1“
ral. Nici fiica lui. Teodora, nu se lasă prea mult
(SITARU ŞTEFAN)
îndemnată. Tatăl şi fiica sînt de nedespărţit la
repetiţii, la conferinţe,' la serbări. Şi alţi părinţi Nu poţi să nu-i iubeşti cu adevărat pe dame-
i au luat de exemplu. nii din Mîndra, după ce ai început să i cunoşti*
De aceea, sutelor de colectivişti, copiilor,'• pro-*
C ei mai pasionaţi cititori de literatură : moş fesorilor, pionierilor, medicilor, într-un cuvînt tu
Neaţu Florea şi Sitaru Emanuel sînt la bi
bliotecă. Împrumută cărţi, în timp ce afară, turor nu le poţi împărtăşi la despărţire decît
pionierii, înaintS de a intra îii concursul „Cine puternicul sentiment din urarea culeasă de pio
ştie rfştigă**, organizat de profesorii şi instructorii nierul Sitaru Ştefan.
lor, l-au înconjurat pe tovarăşul Acfaim Gheor-
MIHAI GAVRIL5
ghe. Ce-au discutat împreună am aflat de Vi
