Page 10 - Albina_1959_03

2 TALENTELE TALENTELE 3
N. CULGEA
moaşe. Conferinţa a fost greoaie, neinteresan­ vreme- S-a plîns că nu avem oămih- Poftim,
tă. Programul artistic, sărăcuţ: două recitări s-a construit sala asta cu două sute de locuri.
şi un cor. Atît. Iar recitatorii şi coriştii, copii Acum se plînge Că n-avem talente. Dumneata
de şcoală- Nici un adult, nici un gospodar. te pricepi la ceva ? r , r
Oamenii au făcut act de prezentă ca şi cum —- Se spune că trag arcuşul destul de bine.
ar fi îndeplinit o formalitate oarecare. Faptul — la cîntă-mi ceva.
ca veniseră> totuşi în uumăr ăestMă d^m axe. Am vioara si i-aoi cîntat. La sfîrşit,
P o v e s t i r e dovedea că le e «drag căminul. mi-a spuâT
După-amiază a plouat. Nu s-a tinut nici r - V a .s t zică, avem celpu tip ut} talent.
horă. Mare plictiseală I I-o spusei si secretaru­ Cu totul întîmpiător, talentele se înmulţiră
Azi, cînd mă gîndesc cu ce ton piîngăret se chiar a doua zi
rostea la noi scuza „n-avem talente", îmi vine lui de partid, ca unui om cu care aveam pri­ Sichitiu mă trezi de cu zori.
lejul să stau la taclale, fiindcă mă găzduise
să rîd Zic „la noi" fiindcă :n această comună în propria lui casă pînă aveam să-mi găsesc o — Vrei s-auzi un concert ?
de băltăgnni. unde mi s-a dat un Dost de în­ locuinţă potrivită. II întrebai cine e directorul — Ce fel de concert ?
văţător. mă simt la fel de bine ca acasă. Sin; căminului cultural. — Vino ou mine.
gura deosebire ar fi că Dunărea e de zece ori — Chiar şeful dumitale, directorul şcolii- I Coborirăm pe malul apei. Dincoio se zăreau
mai tată deeît Argeşul adolescentei mele. În­ se dă pentru treaba asta o jumătate de normă- nişte mogîldete. Desluşeam voci de bărbaţi-
colo, toate-s la fel — locurile obiceiurile, oa­ Ce zici merită ■' Cîntau.
menii
— Nu ştiu dacă merită, în orice caz s-ăr du- Luarâm o barcă şi vîslirăm spre ei.
Mai era totuşi ceva : plictiseala care mă sco­ tea face mai mult pe linie culturală. — Aştia-s pescarii colectivei — îmi explică
tea din sărite. Îmi amintesc de Drima mea du­ Sichitiu, gazda mea, rîse si mă întrebă di­ Sichitiu
minică petrecută printre băltăgani A. fost de_-a rect • Era frig, în prag de iarnă, si pricepui că
dreptul tristă Directorul scolii îmi spusese în — Ai vreun pian "> Te pricepi la ceva ? trebuie să ai plămîni şi gîtlei de fier ca să
treacăt că avea să tina o conferinţă la cămi­ — Planuri! Planuri se pot face cîte vrei. cînti atît de puternic ca oamenii aceia.
nul cultural. Nu m-a invitat acolo dar m-am Cred că şi directorul are planuri. Lucrau la năvoade. Cînd ne apropiarăm,
simtit obligai să mă duc — Dar nu le dă viată. E cam bătrior directo­ tăcură
Judecind dună mărimea sălii si a scenei, rul nostru. Sufleteşte vreau să spun. Sînt a- - Dati-i înainte cu editarea ! — le ceru Si­
aşteptam să văd lucruri dintre cele mai fru- semenea oameni care îmbătrînesc înainte de chitiu.

4 TALENTELE TALENTELE 5 6 TALENTELE
— Si v-ati molipsit mulţi ? — Ei. cum a mers repetiţia ? s-a interesat
— Toată brigada Sichitiu.
Sichitiu îmi făcu cu ochiul si zis e : — Bine. Au venit toti pescarii. Unul si-a a-
— Da’ ia SDuneti-mi. pe tovarăşul Teiu îl dus fata, alţi doi surorile.
cunoaşteţi ?
— Care Teiu ? Veterinarul sau directorul — Ascultă — mi-a sdus secretarul — una
şcolii ? şi cu una fac două La vioară te pricepi, ute-
— Nu, directorul căminului cultural. mist eşti... ce-ar fi să te ocupi de munca cul­
Oamenii ridicară din umeri. turală ? Pînă la urmă om aranja noi si cu
— P-ăsta nu-1 cunoaştem- jumătatea aia de normă-
Mai tîrziu secretarul îmi spuse: — Nici nu m-am gîndit la ea..-
— Ai văzut ? Dacă directorul nu caută ta­ — Nu-i nevoie să te gîndesti- S-o meriţi I
lentele, nici talentele n-au de unde să-l cu­ La sărbătoarea pomului de iarnă, am avut
noască pe director. o surpriză plăcută. Se împămintenise obiceiul
Vorbii şi cu Teiu. Ii povestii despre pescari.
ca gestionarul cooperativei s-o facă an de an
— Am auzit de ei- Sînt din sat. nu din co­ pe Moş Gerilă- Mantaua roşie si sacul ou ju­
mună. Le-am trimis o dată vorbă să treacă De cării îl prindeau bine: e voinic, deşi puţin a-
la mine, dar n-au venit. Aşa-s toti. Iată, am dus de spate si are nişte sprîncene stufoase că­
deschis o listă pentru înscrieri la dansuri şi runte Mai e si bun de gură-
cor. N-a venit nimeni. Ce pot să fac ? N-o să
colind casă cu casă. De astă-dată, lui Moş Gerilă i-a venit ideea
— Mă gîndesc să fac o repetiţie cu ei — să se prezinte în versuri. Tot în versuri i-a în­
Incepu un bas. Si încă unul. Apoi un tenor- am spus eu. ţepat si pe şcolarii cu note proaste. Avea haz
Treptat se înfiripă un cor pe două voci. — N-am nimic împotrivă. Pe cînd ? gestionarul! Culmea e că a avut un cadou si
— Cine v-a învăţat ? întrebai eu. — Simbătă seară, să zicem-
— Nevoia Am lucrat înainte vreme si prin — O să viu si eu. pentru corpul didactic: o legătură de bălării
Măcin, De la cherhanale. Ne-arrr molipsit de la N-a venit. Au venit în schimb cele două în­ smulse de oe lotul experimental al scolii de
lipoveni. văţătoare repartizate aici o dată cu urine. care nu se mai ocupase nimeni în acel an. In

TALENTELE 7 8 TALENTELE TALENTELE 9
legătura de bălării Dusese o carte de vizită. — Dacă vrei să încerci — mi-a spus el —
A citit-o cu mirare prefăcută : n-am nimic împotrivă- Dar nu cred să izbu­
teşti. Am pe listă patru flăcăi. Atît. Alţii n-au
„Experimental" să fie binevoit să se înscrie. Cît despre fete, nu vor
: ' Cînd dă pir si păpădie să se urce pe scenă nici să le pici cu ceară.
Cît să faci vreo zece liste — De ce ?
De experienţe triste ?!“■ — Nu le lasă părinţii. Si de cîte ori nu i-am
dăscălit! Degeaba.
— De cînd scrii versuti ? î-am întrebat după — Eu nu cred totuşi să se sperie de scenă
9 serbare: chiar asa-..
— De teri.
Directorul se aprinse.
— Dacă dumneata urci pe scenă sase, şapte
• Credeam eă glumeşte. fete din comună dau o vadră de vin 1
— Serios mi-a venit aşa, pe negîndite. Z ic :
ce-ar fi să le trîntesc o-ntepătu-ră în stihuri ? — Facem prinsoare ?
— Ia-I în evidentă! mi-a spus secretarul. Directorul păru că se răzgîndeşte.
Asta ştie tot ce mişcă în comună La nevoie. îl — Care-i termenul ?
mai inspir şi eu- Trece-1 in colectivul de creafie. — Pină duminică.
Cu gestionarul am avut de furcă, nu glumă.
' 1 se deschisese pofta de scris. Numai ce-1 — Im posibil! zise el. — Dar cu atît mai
: auzeai: bine : bate mîna !
— Dati-ml materiale, fapte! A doua zi, am’ pus în vatra satului
L-a potolit secretarul : următorul anurtt : „Căminul cultural organi­
— Vino la mine- Iti dau pentru un program zează pentru duminică, 25 ianuarie, un concurs
de brigadă. de jocuri populare. Cea mai bună pereche de
Mai greu era cu dansurile. încă nu-i cunoş­ dansatori va fi premiată. înscrierile se fac la toate bune, dar cu ce-i premiezi ? Ai ceva fon­
team pe oameni, iar horele nu se Prea ţineau tov- director Teiu"- duri secrete ?
J din pricina timpului neprielnic. — Ia ascultă, — mă întrebă secretarul — — Ii premiază directorul.
Am vorbit iarăşi cu directorul.

10 TALENTELE TALENTELE 11 12 TALENTELE
Sichitiu rîse cu gura pînă la urechi. Dar ti-ai găsit cu flăcăii 1 Erau gata să meargă
Spre mijlocul săntăminii. lista lui Teiu cu­ pînă-n pînzele albe. Mai cu vorba bună mai
prindea numele a .42 de tinere perechi. Direc­ cu smuceala, fetele urcară pe scenă-
torul era descumpănit. Vadra de vin rămînea li îndemnai pe. lăutari să cînte, şi mă apro­
totuşi vadră ? pia! de director.
Dacă sala căminului ar fi avut duminică — Am cîştigat prinsoarea. Trimite De cineva
patru sute de locuri, tot ar mai U ■ rămas după vadra de vin.
oameni pe la .ferestre. Toată lumea căzu de Perechile iucau să rupă scena. Ar fi putut
acord să ioace ,.G ea mp ar alele". s-o tină aşa ceasuri întregi. Juriul se cam
sfădea. Pe cine să aleagă ?
Scaunele, fuseseră date la perete. Se juca în
Noroc că-i veni în ajutor unul dintre dansa­
( ^ 4 m ijlo c .' tori, care nici una nici două. trase o strigătură:
Alcătuisem si un juriu, bătrînii satului, de la
şaptezeci de ani. în sus. De altfel, încet, încet „Cînd fusei copil de scoală —
în mijlocul cercului de privitori, se încumetară Nu făcui mare scofală —
să mai rămînă şapte perechi. Cele mai bune. Eu la ioc am aşteptat
!l> , Jucau Ia fel de,bine si oricît se încinseseră flă­ Să fiu, Leano, prem iat!“
căii, oricum î$j. suceau ei fetele, nici unul nu-1
Se stîrni un haz nemaipomenit. Flăcăul arse
putea dovedi pa ceilalţi.
după un răstimo altă strigătură-
Ca-, primaş. Iţ i făcui semn lăutarilor să tacă
— De unde le scoţi. Pavele, din căciulă ? —
şi spusei; ; ' ■
zise cineva.
— Oameni buni, după cum:vedeţi,e cam greu Vadra de vin o primi Pavel. Se pricepea si la
de f ă » t o alegere. Toti joacă la tel- Dacă am ioc, şi la strigături.
pnamia o peredhe, le-am nedreptăţi pe edsjalte. — Să-l treci şi pe el în colectivul d « creaţie.
Şi-apoi, nici juriul nu poate urinări jocul aşa Face versuri la moment, nu-1 vezi ? — îmi
— Ei ? Cu ce ? curii trebuie. Prea e înghesuială. P/opun să se spuse Sichitiu.
— Cu o vadră de vin — si mă apucai să-l joace ne scenă, ca să vedem mai bine Aşa am pornit noi la drum îwtr-o comună
spun povestea. Fetele se înroşiră si începură să facă fasoane- care „n-avea talente".