Page 18 - Albina_1959_03

ducă aminte de aşa ceva ? Iar în ce priveşte
miiniie, doar nu sânt îngrijitor de vite, ci cum­
părător. Treaba mea e să număr bănuţii, nu să
trag viţeii de coadă. Te pune pe qînduri înfăţi­
şarea mea, tovarăşe Razmiotnov ? Află dar că
abia de curînd m-am făcut colector. Pînă atunci
am lucrat ca agronom, dar din pricina beţiei am
fost scos din muncă şi iată că am fost nevoit
să-mi schimb specialitatea... Acum e clar, tova­
răşe preşedinte î M-ai silit să fiu sincer şi n-«m
avut încotro, a trebuit să mă spovedesc în faţa
ta..
— De spovedania ta n-am nevoie, cum n-are
nevoie clinele de al cincilea picior. Să te spove­
dească şi »ă te împărtăşească cai-de ta Ci.P.U.,
pe mine însă nu mă priveşte, — spuse Razmiot­
nov. Fără să-şi schimbe poziţia strigă : — Maria I
Vino ncoa !
Din camera de alături ieşi sfioasă o fată care
era de serviciu la sovietul sătesc.
— Dă fuga la Nagulnov şi spune-i să vină n-
tr-un suflet la soviet. Zi-i c-avem treabă urgen­
tă — porunca Razmiotnov — şi privi atent intii la
Hijneac, apoi la Boico.
Hijneac, nedumerit şl ofensat, strînse u-
merii săi uriaşi, se aşeză pe laviţă şi în­
toarse capul, iar Boico tremurând ca o pif­
tie din pricina unui rîs reţinut, strigă, în sfîr-
şit, cu o voce de tenor :
— Ei, asta mai zlic şi eu vigilenţă ! Asta da !
Aşa-mi place şi mie ! Ai păţit-o, tovarăşe H ij­
neac! A i intrat la apă 1
Boico se lovea cu palmele peste genunchii ro­
tunzi şi groşi, se îndoia de ia mijloc şi rîdea atît
MfHAfL ŞOLOHOV de neiprefăcut incit Razmiotnov îl privi fără să-şi
poată ascunde uimirea
— Şi tu, grasule, ce ai de rîzi ? Băgaţi de sea­
mă să nu plîngeţi în staniţă ! Cum vreţi. Vreţi
— supăraţi-vă, nu vreţi — nu vă supăraţi, dar
la raion tot vă trimit pentru a lămuri cam ce e
cu persoanele dvs. îmi păreţi cam suspecţi, tova­
răşi colectori.
Ştergîndu-şi lacrimile şi tot mai strîmbîndu-şi
buzele cărnoase din pricina rîsului, Boico în­
trebă :
— Dar actele î Le-ai controlat doar şi ai re­
e Dis-de-dimineaţă, Andrei Razmiotnov veni la cuiţi. viţeluşi, vaci care nu mai sînt bune de cunoscut că nu sînt falsa,
ş= sovietul sătese să semneze şi să trimită cu un muls, oiţe şi vreo treizeci de purceluşi... — Actele rămîn acte, iar firma — firmă, —
H călăreţ ia comitetul executiv raional situaţia — Treizeci şi şapte, — îl corijă pe şeful său răspunse posomorit Razmiiotnov şi se apucă fără
H privitoare la mersul secerişului şi la pregătirile colectorul spătos care stătea lingă uşă.
g pentru campania de recoltare. Nici nu termină — Exaot. Am cumpărat treizeci şi şapte de grabă să-şi răsucească o ţigară.
H însă de cercetat rapoartele trimise de brigăzi, porci la un preţ convenabil. De la dvs., pornim Curînd sosi Macar Nagulnov. Fără să dea bună
H cind cineva bătu insistent la uşă. mai departe prin sate. ziua, el arătă cu capul in direcţia colectorilor şi
g — Intră ! — striqă Razmiotnov, fără să-şi ri- — Socoteala pe loc î— se interesă Razmiot­ întrebă :
= dice ochii de la hîrtii. nov. — Dumnealor î Ce fel de oameni î
H In cameră intrară doi necunoscuţi şi dintr o — Imediat! E adevărat că bani prea mulţi nu — Imtreabă-i sinqur.
g dată umplură parcă întreaga încăpere. Unul din purtăm la noi. Ştiţi, tovarăşe Razmiotnov, vre­ Nagulnov stătu de vorbă cu colectorii, cer­
§f ei, îmbrăcat într-o manta cauciucată nou nouţă, murile sînt tulburi, nu e greu să dai de belea... cetă adeverinţele lor, apoi întrebă adresîndu-şe
H îndesat şi bine făcut, cu o faţă rasă şi rotundă Tocmai din cauza asta avem la noi acreditivul. lui Razmiotnov :
g care nu avea în ea nimic deosebit, se apropie Razmiotnov se rezemă de speteaza scaunului
g zimbind de birou şi-i întinse lui Razmiotnov o şi izbucni în rîs : — Despre ce este vorba ? Pentru ce m-ai che­
g mină tare ca de piatră : — Nu cumva vă temeti să nu vă ia cineva bă- mat î Au venit oamenii să cumpere -vite, lasă i
f§ — Colectorul secţiei pentru aprovizionarea nişorii ? Dvs. singuri puteti să-i goliţi oricui să cumpere.
g mrrncitorilor din Şahtî, Boico Policarp Petrovici, Razmiotnov se înfurie, dar răspunse destul de
g iaî dînsul e ajutorul meu, pe nume Hijneac, — calm :
g zise necunoscutul şi cu un qest neglijent arătă (Fragment din volumul II) — Nu, de cumpărat n-o să cumpere nimic
= cu degetul mare, peste umăr, la însoţitorul său pînă cind nu verific ce-i cu ei. Nu-mi plag po­
g care stătea lingă uşă, rumbeii ăştia. Asta e ! Ii trimit de îndată la sta­
g Ca înfăţişare, acesta aducea de departe a an- buzunarele, iar pe stăpinul lor să-l scoateţi din niţă să-i verifice, apoi las-să cumpere.
= grosnst, ori a geambaş : mantaua din brezent, cu papuci ! Atunci Boico spuse încet :
g glugă, stropită de noroi, cizmele impermeabile, Boico zâmbea rezervat. Pe obrajii lui rumeni
— Tovarăşe Razmiotnov spune-i curierei d-tale
g cu botfori largi, chepca cenuşie turtită pe cap şi ca de femeie jucau două gropiţe. Hijneac, păs­ să iasă din casă. Avem de vorbit.
g un bici de toată frumuseţea cu şlichiul dublu — trîndu-şi totala indiferenţă, privea distrat pe fe­
g toate acestea erau parcă o tăşută mărturie a reastră. Abia acum cind ei se întoarse cu faţa — Şi ce secrete, mă rog, putem avea noi doi ?
g profesiunii lui. Ciudat însă, faţa lui Hijneac nu spre fereastră, Razmiotnov observă pe obrazul — Fă ce-ţi spun, — spuse Boico, tot atît de
g se potrivea nu ştiu cum cu întregul său aspect său sting o cicatrice lungă şi adineă pornind de încet, dar de data aceasta cu un ton poruncitor.
g exterior: ochii inteligenţi şi cercetători, cuta la bărbie în sus pînă la sfîrcul urechii. Şi Razmiotnov se supuse. Cind rămaseră sin­
g ironică de la colţurile buzelor subţiri, maniera de — Din război porţi semnul ăsta pe obraz ? —1 guri în toată casa, Boico scoase din buzunarul
g a ridica sprinceana stingă ascultînd parcă ceva întrebă Razmiotnov. interior al vestonului un carnet mic, roşu şi în-
g cu atenţie, întreaga alură de intelectual a figurii Hijneac se întoarse repede spre el şd zimbi tinzîndu-1 lui Razmiotnov, zîmbl :
H lui — toate acestea arătau în mod convingător uşor : — Citeşte, diavol holbat ! De vreme ce mas­
g unui ochi atent că omul nostru nu prea are de-a — Ce război ! Mai. tîrziu am căpătat-o... carada noastră n-a reuşit, să jucăm cu cărţile pe
g face cu colectările de vite şi cu nevoile aqricul- — De asta mă miram şi eu. Nu prea seamănă faţă ! Iată despre ce este vorba, tovarăşi : sîn-
g turii. Tocmai la aceasta se qîndi în sinea lui şi a lovitură de sabie. Te-o fi zgâriat nevasta ? tem amândoi colaboratori ai Direcţiei regionale
g Razmiotnov. El aruncă doar o privire fugară pe — Nu, nevastă-mea-i o femeie potolită. La be­
g faţa lut Hijneac şi de îndată, rămînînd aţintit a- ţie m a atins un prieten cu cuţitul... a G.P.U.-ului şi am venit la dumneavoastră ca
g supta umeTâlor săti exagerat de largi, se gîndi, — Aşa, ca flăcău, eşti arătos şi eu m-am gîn- să dăm de urma unui om — primejdios duşman
ee zîntbind fără voie : „Frumos colector, n-am ce dit că te-o fi împodobit nevasta, iar dacă nu politic, complotist $i contrarevoluţionar înver­
g zice : ce mal pui de lele ! A tunat şi i-a adu- nevasta tot de la muiere ţi se trage. De la vreo şunat. Ca să nu atragem atenţia, ne-am transfor­
g nat... Locul lor nu e la colectare, ci mai degrabă iubită ? — continua Razmiotnov cu întrebările mat în colectori. Aşa ne vine mai uşor să lu­
§§ undeva, sub pod. Să stea acolo toată nopticlioa şi lui simple, rîzînd şi neteziindu-şi mustaţa.
g să le vină de petrecanie negustorilor sovietici..." — Ascultă preşedinte, da' ştii că eşti isteţ... — crăm : umblăm din casă în casă, stăm de vorbă
|§ Păstrîndu-şi cu greu seriozitatea, Razmiotnov în- zise Hijneac zimbind ironic. cu lumea şi sperăm că, mai devreme ori mai tîr­
g trebă : — Funcţiunea mea mă obligă să fiu isteţ... Şi ziu, vom pune mina pe acest individ.
5 — Cu ce ocazie pe la mine ? cicatricea ta nu-i urmă de cuţit, ci de sabie. Mă
g — Cumpărăm de la colhoznici vitele date în fo- pricep la treaba asta. Iar tu, bădie. eşti colector (Va urma)
g losîntă personală. Luăm vite cornute mari şi cum sînt eu arhiereu... Şi
g mici, ca şi porci. Păsările deocamdată nu ne in- nici mutra ta nu e din-
= teresează. Poate la iarnă. Atunci e altă treabă. tre mutrele simple, nici
|j Deocamdată însă, păsări nu luăm. Inţeleqi şi ma- miiniie tale nu-s mîini
§! tale, tovarăşe preşedinte, că munca minerilor e de om muncitor : se ve­
g o muncă grea şi noi trebuie să-i hrănim aşa cum de că-n viaţa vieţişoare-
§| se cuvine pe muncitorii noştri mineri, lor lor n-au ţinut taurul
g — Actele, — zise Razmiotnov, bătând uşor cu de coarne. Mânuţe nobi­
g palma în birou. le... Adevărat e că-s cam
mărişoare, dar cu albea­
{§ Ambii colectori puseră pe masă delegaţiile ţă... Nu făceai rău dacă
g lor. Totul era în perfectă ordine : antetul, sem-
g naturile, ştampilele. Razmiotnov cercetă însă Ie prăjeai niţel la soare,
g multă vreme, cu migală actele din faţa lui şi nu să se mai întunece, ori ţi
le mînjeai cu bălegar.
= observă cum Boico. întorcîndu-se către ajutorul Poate aşa te-aş fi crezut
H său îi făcu semn cu ochiul, cum zîmbiră amîn- că eşti colector. Tu însă
g doi o dată şi apoi, imediat, îşi stlinseră zâmbetul te plimbi de colo pînă
= de pe buze.
colo cu biciu-n mină.
g — Credeţi poate că-s măsluite ? — Zimbind Degeaba ! Cu biciul nu
g de data asta făţiş, întrebă Boico, şi, fără să aş- mă duci pe mine !
g tepte invitaţie, se aşeză comod pe scaunul de — Isteţ eşti, preşedin­
g lingă fereastră. te, — repetă Hijneac, de
g — Nu, nu cred că hîrtiuţele voastre sînt măs- data asta insă fără zîm-
g luiite... Dar de ce aţi venit tocmai în colhozul bet. — Dar eşti isteţ nu­
g nostru î Razmiotnov nu acceptă tonul glumeţ a.1 mai pe-o parte : cicatri­
g interlocutorului şi continuă să vorbească serios, cea e Intr-adevăr de la
g — De ce tocmai la dvs. ? Nu venim numai la o lovitură de sabie, nu­
g dvs. şi n-avem de qînd să vizităm numai colho- mai că n-aveam chef s-o
g zul dvs. Am şi fost in şase colhozuri învecinate, recunosc. Am slujit cînd-
s a™ cumpărat cam csncizadi de capete de vite, va Ja albi, acolo m-a-u
g printre care trei perechi de boj bătrâni şd bră- şi căptuşit. Ia spune-mi
3TiiiiiiiiiRiiima»«nftffiîiţj»nira[u cine are chef să-şi a-