Page 26 - Albina_1959_03
P. 26

2         PAMÎNT  DESŢELENIT                            PAMÎNT  DESŢELENIT           8
                          M'HAIL  ŞOLOHOV
                                                               teşită  ca  de  lup,  cu  ochii  săi  ursuzi  si  vîrîţi  în
                                                               fundul  capului,  cu  bărbia  luă  pătrată,  încît  N a­
                                                               gulnov  zîmbi  doar  pe  sub  mustaţă,  iar  Raz­
                                                               miotnov  zise  clătinînd  din  cap :
                   %P ţE S Ţ M E L J E I\/§ T \                  —   Da-a-a,  serios  unchieş...
                                                                 —  Tocmai  pe  „unchieşul"  ăsta  îl  si  căutăm,
                                                               —   zise  gînditor  Boico-Gluhov,  cu  aceeaşi  grii
                                                               împăturind  poza  într-o   coală  de  hîrtie  albă,
                        Fragment  din  volumul  II             roasă  pe  margini,  şi  ascunzînd-o  în  portofel.
                                                               —   II  cheamă  Polovtev.  Alex'andr  Anisimovici.
                                  (Urmare)                     Fost  esaul»)  în  armata  albă,  membru  al  unei
                                                               formaţiuni  de  pedepsire,  participant  la  execuţia
                   —   Şi  <ie  ce  mă  rog,  tovarăşe  Gluhov.   nu   detaşamentului  lui  Podtelcov  si  a  lui  Krivoşlî-
                 mi-aţi  spus  din  capul  locului  cine  sunteţi?  N-ar   cov.  In  ultima  vreme  a  fost  învăţător,  ascunzîn-
                 mai  fi  fost  toata  încurcătura  asta,  —  exclamă   du-se  sub  un  alt  nume,  apoi  a  locuit  in  stanita
                 Razmiotnov.                                   lui.  In  prezent  se  află  în  ilegalitate.  Este  unul
                   —  Astea  sînt  condiţiile  conspiraţiei,  dragă   dintre  participanţii  activi  ai  răscoalei  care  se
                 Razmiotnov !  Iti  spunem  tie.  le  spunem  lui  Da-   pregăteşte  împotriva  puterii  sovietice.  Conform
                 vîdov  si  lui  Nagulnov,  şi  peste  o  sâiptămînă  în­  datelor  agenţiei  noastre  se  ascunde  undeva  în
                 tregul Grea'cii  Log  va  şti  cine  sîntem.  Dumnea­  raionul  dumneavoastră.  Iată  tot  ce  se  poate
                 voastră  insă,  pentru  numele  iui  dumnezeu,  nu   spune  despre  poama  asta.  Ii  puteti  povesti  ceea
                 vă  supăraţi.  Nu  e  vorba  de  faptul  că  nu  avem   ce  v-am  spus  lui  Davîdov.  încolo  nimănui,  nici
                 încredere  în  dumneavoastră,  dar.  din  păcate,   un  cuvânt!  Mă  bizui  pe  voi,  tovarăşi.  Iar  deo­
                 aşa  se  înaîmplă  uneori,  iar  noi  nu  avem  drep­  camdată  —  la  revedere.  Cu  noi.  nu  trebuie  să
                 tul  să  expunem  riscului  operaţiunea  care  pre­  vă  întîlniti  decît  atunci  cînd  e  nevoie,  bineînţe­
                 zintă  o  importanţă  atîl  de  mare,  —  explică  în   les,  iar  dacă  aveţi  ceva  interesant  pentru  noi
                 găduitor  Boico-Gluhov,  punînd  în  buzunar  car­  chemati-mă  pe  mine  la  sovietul  sătesc,  numai
                 netul  roşu  după  ce  îl  cercetă  şi  Nagulnov.  ziua,  pentru  a  evita  orice  fel  de  suspiciuni  la
                   —  Putem  află  pe  cine  căutaţi  ?  —  întrebă   adresa  mea  din  partea  locuitorilor  satului.  încă
                 Nagulnov.                                     ceva :  fiţi  prudenţi!  Noaptea,  e  mai  bine  în
                   Boico-Gluhov  scotoci  tăcut  în  portofelul  său   general  să  nu  vă  deplasaţi.  La  un  act  terorist
                 voluminos  şi  puse  cu  grilă  pe  palma  lui  dur­  din  partea  lui  Polovtev  nu  ne  putem  aştepta,
                 dulie  o  poză  de  dimensiunile  celora  ce  se  fo­  fiindcă  e  sigur  că  n-o  să  vrea  să  se  dea  de  go
                 losesc  de  obicei  pentru  paşapoarte.       dar  prudenta  nu  strică.  In  general,  noaptea  e
                   Razm:otnov  şi  Nagulnov  se  aplecară  peste   mai  bine  să  nu  vă  deplasaţi,  iar  dacă  o  faceţi,
                 birou.  Din  micul  pătrat  de  hîrtie  îi  privea  zînr   nici  unul  dintre  voi  să  nu  iasă  de  unul  singur.  Arma  s-o  purtaţi  întotdeauna  asupra  voastră,
                 bind  blajin  un  bărbat  în  virstă.  cu  umeri:  drepţi                                   deşi  probabil  şi  fără  sfatul  meu  nu  vă  despăr­
                 şj  gîtul  de  taur.  Dar  zâmbetul  său  blajin  si  pre­                                  ţiţi  de  ea.  In  tot  cazul,  aim  auzit  cum  tu,  to­
                 făcut  se  armoniza  atît  de  puţin  cu  fruntea  lui  * )  Esaul  —  căpitan  de  cazaci  varăşe  Razmiotnov.  stînd  de  vorbă  cu  Hijneac


                           PAMÎNT  DESŢELENIT                            PAMÎNT  DESŢELENIT           5     6          PAM ÎNT  DESŢELENIT
                 ai  întors  de  două  ori  în  buzunarul  pantaloni­  Iui  ne-a  fost  încredinţată  nouă  şi  nu  lucrători-  —   Ştiu.
                 lor  butoiaşul  naganului *),  n u i  aşa?    lor  de  la  secţia  raională.                  —   Ei  ?
                                                                 Pentru  ca  dumneavoastră,  tovarăşi,  să   nu  —   In  oraşud  Şahtî.
                   Razmiotnov  clipi  din  ochi  si  ntoarse  capul  de
                 parcă  nu  auzise  întrebarea,  Nagulnov  îl  scoase   mai  păstraţi  nici  un  pic  de  supărare  împotri-  —   Ce  face  acolo ?   N-are  doar  pe  nimeni.
                 din  încurcătură.                             va  mea,  am  să  vă  mai  spun  ceva :  despre  fap-  nici  rude,  nici  prieteni.
                                                               tul  că  noi  ne  aflăm   pe   teritoriul   raionului  —   Nevastă-ta  lucrează.
                   —  După  ce  au  tras  în  mine,  sîntem  oricând   dumneavoastră  ştie  doar  şeful  secţiei  dumnea-
                                                                                                               —   In
                 gata  pentru  apărare.                        voastră  raionale  a  G.P.U.-ului  regional.  Nici  Macar.  ce  funcţiune ?  —   zîmbi   posomorit
                   Zîmbind  subtil.  Boico-Gluhov  zise:       măcar  Nesterenco  nu  ştie.  El  e  secretar  al  co-  —   Lucrează  In  mină  ca  transportoare.  Co-
                   —  Nu  numai  pentru  apărare  ci  pare-se  că   mitetului  raional  si  la  urma  urmei  ce-i  pasă
                 şi  pentru  atac...  Fiindcă  veni  vorba,  află  to­  lui  de  nişte  neînsemnaţi  colectori  de  vite?  Să  laboratorii  organelor  noastre  au  ajutat o  să-şi
                                                                                                             găsească  de  lucru.  Ea  însă,  bineînţeles,  nici  nu
                 varăşe  Nagulnov  că  tunul  ucis  de  tine,  Timofei   conducă  munca  de  partid  în  raionul  lui.  iar  bănuieşte  cine  a  ajutat-o  să-şi  facă  un  rost...
                 Damascov.  poreclit  Rvanîi,  era  într-o  vreme  în   noi  ne  vom  vedea  de  treburile  noastre...  Tre-  Şi  trebuie  să  spun  că  lucrează  foarte  bine,  aş
                 legătura  cu  organizaţia  lui  Polovţev,  iar  mem­  buie  să  vă  mai  spun  că  în  colhozurile  pe  care  zice  chiar,  excelent!   Are  o  purtare  modestă,
                 bri  ai-organizaţiei  lui  există  si  în  satul  vostru—   le-am  vizitat  pînă  a  \feni  la  dumneavoastră.  nu-şi  faee  cunoştinţe  noi,  şi  nimeni  dintre  ve-
                 aminti  in  treacăt  parcă  atotştiutorul  ..colector".   cu  succes  am  fost  luaţi  drept  ceea  ce  spuneam  chii  ei  cunoscuţi  pînă  în  prezent  n-a  vizitat-o.
                 —  Mai  tîrziu  însă,  din  motive  necunoscute,  el   că  sîntem,  si  numai  tu,  Razmiotnov,  ai  bănuit  —  Şi  cine  ar  putea  s o  viziteze ?  —  întrebă
                 s-a  îndepărtat  de  această  organizaţie.  A  tras  el   că  Hijneac  şi  în  acelaşi  timp  si  eu  nu  sîntem  tneet  Nagulnov.
                 în  tine  nu  din  ordinul  Iul  Polovtev.  ci  mai  de­  adevăraţi  colectori.  Deh,  toate  acestea  nu  fac  Aparent,  el  părea  cu  desăvîrşire  calm,  numai
                 grabă  din  motive  de  ordin  personal...   decit  cinste  spiritului  tău  de  observaţie.  Deşi,  pleoapa  ochiului  stîng  îi  tremura  uşor.
                   Nagulnov  clătină  afirmativ  din  cap,  si  BMco-   intr-un  fel  sau  în  altul,  peste  vreo  două  zile  tot  —  Mai  ştii  cine...  Să  zicem  cunoscuţii  tui
                 Gluhov  continuă  măsurat  si  calm,  de  parcă  ar   aş  fi  fost  nevoit  să  vă  mărturisesc  cine  sîn-  Timofei.  Ori  poate  că  aşa  ceva  nici  nu-ţi  dă
                 citi  o  lecţie :                             tenr  în  realitate,  lată  de  ce:  intuiţia  mea  pro-  prin  gînd  ?  îmi   pare  totuşi  că  femeia  s-a  gin-
                   —  Că  Timofei  Damascov  din  anumite  motive   fesională  îmi  spune  că  Polovtev  bate  drumurile  dit  la  viaţa  ei  din  trecut,  şi-a  venit  în  fire,  si
                 s-a  îndepărtat  de  grupul  lui  Polovţev  si  a  de­  pe  undeva  pe  aici,  prin  satul  dv...  Vom  căuta  tu,  tovarăşe  Nagulnov,  nu  avea  grijă  de  ea.
                 venit  pur  si  simplu  un  bandit  de  sine  stătător   să-i  găsim  pe  camarazii  săi  de  arme  din  răz-  —   De  unde  ai  scos  că  am  grijă  de  ea  ?  —
                 o  dovedeşte  şi  faptul  că  el  n-a  predat  oameni   boiul   împotriva   Germaniei   si  din  războiul  întrebă  şi  mai  încet  Nagulnov  şi  se  ridică  de
                 lor  lui  Polovţev  mitraliera  păstrată  din  timpul   civil.   Cunoaştem   în   ce   unităţi   a   slujit  la  masă.  aplecîndu-se  puţin  înainte  si  sprijinin-
                 războiului  civil  în  şopronul  Damascovilor   si   domnul  Polovţev  si  e  mai  mult  decît  probabil  du-se  de  marginea  mesei  cu  palmele  lui  lungi.
                 găsită  în  cele  din  urmă  de  Davxlov.  Dar  nu   că  s-a  aciuat  pe  lîngă  vreunul  dintre  acoliţi  Pe  faţă  i  se  aşternu  o  paloare   cadaverică,
                 despre  asta  e  vorba.  Voi  spune  cîteva  cuvinte   săi.  Iată  pe  scurt,  toată  povestea.  înainte  de  maxilarele  se  contractau  nervos.  Alegînd  cu-
                 despre  misiunea1  noastră  :   trebuie  să^ punem   plecare  o  să  ne  mai  vedem  iar  deocamdată  —  vintele.  el  vorbi  mai  tărăgănat  ca  de  obicei:
                 mina  numai  pe  Polovţev  si  neapărat  să-l  prin­  la  revedere !'                        —   Tu,  tovarăşe  palavragiu,  ai  venit  să  faci
                 dem  viu.  Pe  membrii  grupării  lui  o  să-i  facem   Stînd  de  acum  în  prag,  Boico-Gluhov  îl  privi  o  treabă ?  Du-te  şi-ţi  vezi  de  treaba  ta,  iar  pe
                 inofensivi  mai  tlîrziu.  Trebuie  să  mai  spun  că   pe  Nagulnov :                     mine  slăbeşfe-mâ  cu  mîngîierile.  N-am  nevoie
                 Polovţev  e  doar  o  verigă  a  unui  lanţ  mare,  dar   —   De  soarta  nevestii  tale  nu  te  interesezi ?  de  mîngîierile  tale !  N-avem  noi  nevoie  nici  de
                 o  verigă  nu  din  cele  lipsite  de  însemnătate.   Pe  obrajii  lui  Macar  apărură  pete  de  culoare  grija  pe  care  ne-o  p orţi:  umblăm  ziua.  um-
                 Tocmai  de  aceea  misiunea  găsirii  şi  arestării  vişinie,  iar  ochii  i  se  întunecaseră.  Tuşind,  el  blăm  noaptea,  treaba  noastră.   Om  trăi  noi
                                                              întrebă  încet:                               cumva  şi  fără  sfaturi  prosteşti  si  fără  dădace
                  * )  Nagan  ■=  pistol  cu  butoiaş           —   Ştiţi  unde  e ?                        străine!  înţeles ?  Si  acum,  întinde-o.  Prea  te-ai
                           PAMÎNT  DESŢELENIT                 8          PAMÎNT  DESŢELENIT                            PAM INT  DESŢELENIT          9
                                                              prioep' dacă  eşti  intr-adevăr  un  lucrător  de  răs-  nici.  măcar  n-o  să  ne  spună  „mulţumim",  fiind-
                                                              punttere  al  G.P.U.-ului  regional  ori  eşti  chiar  că  habar  nu  vor  avea  ce  instituţie  de  seamă
                                                              geambaş,  agent,  ori,  cum  se  spune  la  noi  —  a  colectat  pentru  ei  vitele  bine  hrănite...  Aşa
                                                              tranca-fleanca...                             stau  treburile,  frăţioare!
                                                                Taciturnul  Hijneac  îl  privi  cu  o  bucurie  rău­  După  ce-i  conduse  pe  oaspeţi,   Razmiotnov
                                                              tăcioasă  pe şeful  său  care  rămăsese  cam  jenat,   mai  stătu  multă  vreme  la  masa  lui  de  lucru,
                                                              iar  Nagulnov  părăsi  masa,  î$i  îndreptă  centura   cu  coatefe  larg  desfăcute  pe  masă  si  cu  fălcile
                                                              pe  bluză  şi  porni  spre   ieşire,  ca-ntotdeauna   sprijinite-n  pumni.  Un  gînd  nu-i  dădea  pace:
                                                              strâns  la  mijloc  şi  drept,  poate  chiar  fălindu-se   „Cine  oare  dintre  oamenii  noştri  din  sat  putea
                                                              niţel  cu  ţinuta  lui  militară.             să  intre n  cârdăşie   cu  ofiţeraşul  ăsta  bleste­
                                                                                                            mat ?“  Ii  răscoli  în  memorie   De  toţi  cazacii
                                                                Duipă  plecarea  lui,  în .odaie  se  aşternu  o  cli­
                                                              pă  o  tăcere  penibilă.                      maturi  din  Gremeacii  Log,  dar  asupra  nici  u-
                                                                                                            nuia  nu  putea  să  aibă  o  bănuială  întemeiată...
                                                                —   Poate  că  nu  trebuia  să-i  vorbesc  de  ne­
                                                                                                              Razmiotnov  se  ridică  de  la  masă  ca  să  mai
                                                              vastă  —   zise  Boico-Gluhov,  scărpinîrvduse  cu   facă  puţină  mişcare,  se  plimbă  de  vreo  trei  ori
                                                              unghia  degetului  mic  la  rădăcina  nasului.  Pre­  de  la  uşă  spre  fereastră  si  dintr-o  dată  se  opri
                                                              cum  se  pare.  el  tot  mai  suferă  după  plecarea
                                                              ei...                                          în  mijlocul  odăii,  izbindu-se  parcă  de  o  piedică
                                                                                                             nevăzută.  Se  gîndi  alarmat :  „Grăsanul  ăki  a
                                                                —   Aşai  e,   n-ar  f-i  trebuit,  —   fu  de  acord
                                                              Razmiotnov.  —   Macar  al  nostru  e  flăcău  ţîf   scormonit  în  sufletul  Iui  Macar.  $i  ce  naiba  i o
                                                              nos  şi  nu  prea  înghite  cînd  cineva  se  bagă  cu   fi  trebuit  să  amintească  de  Luşca ?  $i  ce  va  fi
                                                              cizmele  murdare  în  sufletul  lui  curat.    dacă  pe  Macar-  o  să-l  apuce  dorul  şi  ca  nriine-1
                                                                —   Ei,  nu-i  nimic,  trece  şi  asta  —   zise  îm­  vezi  c-o  porneşte  la  Şahtî  să-şi  vadă  nevasta  ?
                                                              păciuitor  Hijneac,  punînd  mina  pe  ol anta  uşii.  Umblă  cam  posomorit  tot  timpul,  nu-şi  dezvă­
                                                                                                             luie  sufletul,  dar  se  pare  că  noaptea  bea  aşa,
                                                                Pentru  a  primeni  intr-un  fel  aerul  încărcat,
                                                                                                             de  unul  singur...
                                                              Razmiotnov  întrebă :                           Cîteva  zile  Razmiotnov  a  trăit  într-o  aştep­
                                                                —   Tovarăşe  Gluhov.  explică-mi  te  rog,- cum
                                                              rămîne   cu  cumpăratul   vitelor ?   Intr-adevăr   tare  plină  de  nelinişte :  ce  va  întreprinde  Ma-
                                                              cumpăraţi  vite  ori  umblaţi  numai  prin  case  si   ear ?  Si  cînd  sîmbătă  seara,  în  prezenţa  lui  Da­
                                                                                                             vîdov.  Nagulnov  spuse  că  are  de  gînd.   cu
                                                              vă  tocmiţi ?
                                                                                                             ştirea  comitetului  raional  să  plece  în  stanita
                                                                 Boico-Gluhov  se  înveseli  auzind  o  întrebare
                                                               artît  de  naivă,  si  iarăşi  pe  obrajii  săi  netezi  se   Martîlnovscaia,  să  vadă  cum  lucrează  unul  din
                                                              formară  două  gropiţe:                        primele  S.M.T.-uri  înfiinţate  De  Don,  Razmiot­
                                                                —   Dintr-o  dată-1  recunoşti  pe  adevăratul  gos­  nov  oftă  în  sinea  lu i:  „S-a  terminat  cu  Macar !
                                                               podar !  Intr-adevăr  cumpărăm  vite  si  plătim  şi   Se  duce  la  Luşca I  Unde-i  oare  miîndrta  lui  de
                luat  cu  vorba  şi-ţi  ieşi  din  piele.  Ia  te  u ită:   banii  în  întregime,  fn  ce  priveşte  cumpărături­
                zici  că  eşti  cekisi*),  dar  eu.  zău  că  nu  mai  le  noastre,  n-.avea  nici  o  grijă ;  vitele  le  minăm   bărbat ?!
                                                              pină-n  oraşul  Şahtî  şi  acolo^  minerii  noştri  o          (Va  urma)
                  * )  Cekist  ”   lucrător  la  Ceka.        să  aibă  mese  pe  cinste.  O  să  mănânce  bine  si
   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31