Page 21 - Albina_1959_04

jerii,

■ulise SPECTATORULUI
;une- LAC
ente.
riton
ii artistice, măsura scepa rle la un cap Azi aşa, mîine aşa, pînă într-o zi cînd Ariton se pomeneşte che­
■ că cel mai tare puncţ clin programul mat la sfat.
•ă de agitaţie. Cor şi echipă de dansuri — Ce se aude cu brigada aia, tovarăşe Dragu ? — l-a întrebat
ji echipă de teatru a avut. Iar acum are secretarul — o puserăţi de mămăligă ?
adă ! O să prezinte un .program „a-ntîia“. — Noi, vedeţi... Trebuie să întocmim programul...
0 poştă pe ce mină a intrat. „Da... da... — Păi, întocmiţi-] o dată. Ce mai aşteptaţi ? Uite, trece primă, ; / / r w . ' ~
le mine personal nu e de mirare"... vara, sînt o mulţime de fapte... Ai colectiv de creaţie, cere-i spri­
>ponsabi) al brigăzii artistice, îmbătat de jinul...
să vină. Din cînd în cînd se oprea lo- — Da, tovarăşe secretar.
ră a cortinei, se uita în sală. Era arhi- — Cît de curînd să văd afişul colea, pe zidul sfatului. Auzi ? * /•' | Aav^V\ // fX\
date de perete, lumea intra mereu. - — Aud, tovarăşe secretar... Se face... N-aveţi nici o grijă.
măi frate ? — se întreba Ariton. — Las’ A plecat Ariton de la sfat, hotărît să se pună pe treabă. Pro­ r - CvPV- • i r- '! ’ />
i... Le luăm piuitu’ cu programul ăsta... gramul trebuia întocmit fără întîrziere, dar de unde să-l ia ? Că
! a semn de mare mulţumire, el dacă n-are un model... e mort... î l h f f i
ători să-i vadă la lucru pe artiştii ama- ’
1 că în programele trecute ei făcuseră
corul cât şi echipa de dansuri au să pre- Povestire de FLORIAN GRECEA
fruntaşilor Ia însămînţări. Numai des.
— A contribuit la reuşita programului nostru. Din întîmplare,
auziseră nimic. Ariton lucrase în taină. dar a nimerit-o...
mult In urma corului şi a echipei de Salvarea i-a venit cînd nu se aştepta. Ducîndu-se într-o zi la ★
tocmirea programului. In timp ce coriştii cooperativă să cumpere nişte halva, dete cu ochii, pe hârtia din
De pe scenă, Ariton mai privi o dată prin deschizătura cortinei.
cele cele mai gustate prin partea locului, care vînzătoru] făcea pungi, de o poezie. întoarse repede punga Oamenii se foiau în sală nerăbdători.
pe toate părţile ca să citească poezia. I-a plăcut. Gata, să-i dăm drumul 1
— De unde ai hîrtia asta de pungi ? îşi mai potrivi o dată cămaşa la gît şi făcu semn să se tragă
) — Iacă, rup din revista asta 1 ■— i-a răspuns vînzătorul. cortina.
A luat Ariton revista, a răsfoit-o "înfrigurat, apoi faţa i s-a în­
Ieţi întâi corul. Cîntecul de început plăcu tuturor şi fu bisat.
seninat şi, fără să mai dea bună ziua, a ţâşnit pe uşa cooperativei, Era un cintec ce făcea să răsune în sală zumzetul de bondar al
cu revista într-o mină şi cu halvaua în cealaltă. In seara aia, i-a
adunat pe membrii brigăzii intr-un suflet. tractorului ieşit în luncă.
— Fraţilor 1 Dăm serbarea... Gata programul.» Uite-1 colea, ca Cel de-al doilea cîntec fu de asemenea răsplătit cu ropote de
şi făcut... Cît am aşteptat un model, şi-acum uite, îl găsii la coope­ aplauze.
rativă... Şi Ariton îşi tampona cu batista, în chip de mare persona­ Veni şi rîndul brigăzii.
litate, broboanele de sudoare de pe frunte. — Uite colea, cântec La început, spectatorii urmăriră programul cu atenţie. Dacă
satirici Gata pus pe notei Stidarule, îl înveţi... Tu, Georgieă, şi cu văzură însă că nu e ceea ce aşteptau ei, începură să se foiască*
VasiJe, învăţaţi cupletul ăsta... Dar ştiţi cum ? Să le rupeţi gura 1 Ba unii ieşeau şi pe afară, să mai tragă o ţigară. De cîte ori se
Georgieă şi Vasile luară monologul, îl citiră, apoi cătară ne­ ivea în faţa cortinei să prezinte numărul următor din program, Ari­
dumeriţi la Ariton. ton vedea tot mai multe locuri goale. Cineva i-a strigat:
— Ce vă uitaţi aşa ? — Aţi cam rămas de căruţă 1 S-a dus ou toamna, acu’ totu l
, — Păi, ăsta-i cuplet ? înverzit., şi ce-avem noi cu peştii ăluia ?
— Da’ ce-i, neiculiţă ? Că n-oţi vrea acu’ să comand special
Ariton s-p retras plouat în spatele cortinei...
ceva pentru voi la Uniunea Scriitorilor, la Bucureşti ? lo-te, mă ! — Ce facem, Aritoane ? Ne făcurăm de rîs.
— Păi, dacă spunem cupletul ăsta cu pădurile, ne iau toţi în
rîs. I-auzi : „cum să îngrijim pădurile" 1 Aven», noi pădurari în sat ? — Ce, ne luăm noi după gura unuia ? Ii dăm drumu' mai
Două poşte facem pînă la pădure 1 ; . .. ; departe..;
— Măi fraţilor, criticăm o lipsă ? Criticăm. Ei, ai noştri cînd Cînd, g. ieşit din nou să prezinte programul, l-a întîmpinat glasul
or auzi cum au greşit pădurarii, o să se îngrijească să nu cadă şi unui mucalit de moşneag din primul rînd :
ei în vreo greşeală asemănătoare. Este ? ’ *• — Degeaba, măi băiete, asta-i apă de ploaie. Mai puneţi-i ceva
— De ce să nu venim mai bine cu poezii legate de satul sare, mai căutaţi si voi prin sat, că aveţi ce vedea.
nostru ? — a răspuns Georgieă. — Umblăm după cai verzi pe — Daţi-i drumul cu dansurile 1 Să ardă Nică Onu niş-te stri­
pereţi. Să punem în stihuri oameni şi întîmplări de la noi... nu să gături 1 — zise altcineva.
umblăm aşa cu capul în nori... Lui Ariton i se urcă un nod în gît. Vru s-o facă pe n-aude şi
A sărit ca ars Ariton : n-a-vede dar. la cererea oamenilor, taraful se porni să cînte şi
— Ia ascultă, de unde să iau o poezie ca asta ? Mie-mi crapă dansatorii pătrunseră pe scenă. Cap de şir era directorul, iar In-
buza acu’ să pregătesc mai repede programul, şi ţie îţi arde de cheietor, Nică Onu.
poezii speciale,.. Voi nu ştiţi ce mi-a făcut secretarul! Ce, acuma
stăm să comandăm poezii speciale ? Cine mai are timp să le facă ? Nică, nici una, nici două, cuvîntă >
•i
— Le face foarte bine şi Nică Onu. A şi încercat citeva cu­ Foaie verde de mohor
plete, n-a stat degeaba... N.or fi ele grozave, dar merg Ia ţintă.... Trage horă, măi fecior.
— Nu, tovarăşe. Prefer să pun în program lucruri cizelate... $i să.mi fii şi la jucat
publicate... nu a$a... Iute ca la-nsămin|at.
— Ei, dacă-i pe-aşa, eu unul mă retrag din brigadă ! — a spus Să nu calci iavaş-iavaş
Georgieă. — I-auzi, să-i tragem cu toamna acuma primăvara, dra- Cu pas moale de codaş!
cu-a mai pomenit ?
rh'riul ? Acolo în culise, nevăzut de nimeni. — Nu-ţi convine , valea 1 Tu să nu ne demobilizezi. Auzi ? In sală, de unde pînă atunci se foise toată lumea, nu se mal
Artişti cu de-a sila nu facem. văzu o mişcare. Numai ochi şi Urechi. Iar cînd directorul, ţinîn-
du-i hangul lui Nică Onu, aminti într.o strigătură numele unora
la jucrează în culise acum ? — Da’ de lăudat nu lăudăm pe nimeni P — a întrebat careva. care întîrziaseră să iasă la cîmp, aceştia se făcură mici în scaune^
batem, tovarăşe... Ne zbatem... Uite, l-am — Avem fruntaşi... evidenţiaţi... Ariton Dragu nu mai avu nici timp şi nici chef să-i vadă. Sim*
om, cînd s-a dus la Bucureşti, să caute p« — Da, da, bună idee! Era să uit, avem şi-o poezie de laudă. tea că-i vîjîie capul. Cu programul Iui, o nimerise ca Eremia ca
e găsească vreo revistă, vreo broşură ceva, E vorba despre unul .care s-a evidenţiat. oiştea în gard. Privirile i se împăienjeniră. Se strecură prin culise,
ram... Ca să-l pun în aplicare aici. L-am — In ce ?
'oderică, vicepreşedintele sfatului, să caute — Aici o aducem din condei. Ii tăiem numele si-1 înlocuim cu afară, si sări pirleazul în livada şcolii. Aşezîndu.se pe o buturugă*
■burile lui — să mă servească şi pe mine Tudor Cristea, vînzătorul de la cooperativă. se gîndi cît gîndi şi în cele din urmă îşi zise o{tînd :
Nu se poate să nu găsească... — Pentru ce ? — Cu spectatorul nu te joci...

4 PAMlNT DESŢELENIT PAMlNT DESŢELENIT 5' 6 PAMlNT DESŢELENIT
Razmiotnov se ridică hotărît de la masă, se în­ pumn de grîu şi stătea de strajă, alungind găinile
toarse cu spatele spre bătrînă, îşi puse scurta vă- obraznice, pînă ce porumbeii se săturau. Dimi­
tui ă şi-şi mototoli căciula-n mină. i neaţa,, devreme, stătea multă vreme în pragul ham­
— Mă ier'.e dumnezeu, măicuţo, nu prea am chef barului, fuma şi-privea ini tăcere cum noii locatari
de mîncare. cărau dincolo de pervazul ferestrei paie. crenguţe,
— Ciorbă nu vrei, poate măninci un pic de caşă scame’de lină. Curînd, cuibul grosolan era qata şi
cu iaurt ? Razmiotnov oftă uşurat : ,,Şi-au fiţcut cuibul!
— Nu. nu vreau, nu-i nevoie. Acuma nu mai pleacă".
— Poate că ai vreun necaz ? — îl întrebă mama Peste două săptămîni' porumbiţa nu mai cobori
îngrijorată. la hrană. „Cloceşte.jS-a^ mărit gospodăria?’, — zîmbi
— Ce necaz ! N am nici un necaz. Dusu-s-a !
— De copil ai fost, nu ştiu cum, ascuns An- Razmiotnov.
driuşa... De cind te ştiu nu rai-ai spus niciodată O dată cu apariţia porumbeilor incepu să aibă
nimic, nu te-ai plîns... Pesemne că inima ta are mult mai multe griji *. trebuia să le dea hrană la
un oscior la mijlod... vreme, să le schimbe apa din strachină deoarece
— Matale m-ai adus pe lume, măicuţo, şi n-are băltoaca de lingă prag se uscase şi afară de asta
rost să caut* alt vinovat. Aşa cum m-ai făcut, aşa trebuia să stea şi de strajă pentru a^î feri de pri-
sînt. N ai ce-i face ! m’ d'e pe porumbeii lipsiţi de apărare.
— Dumnezeu cu tine, — zise bătrina stringîn-
du-şi buzele ofilite. In’orcîndu-se o dată din cîmp. chiar în clipa în
Ieşind pe portiţă, Razmiotnov n-o luă la dreapta acolo unde înainte vreme erau inqropaţi sinucigaşii, care se apropia de casă Razmiotnov văzu cum o
în direcţia sovietului sătesc, ci la stingă, spre stepă. se opri in faţa mormîntului cunoscut, cu marginile mită bătrînă, — favorita mamei lui — cu Ineptul
Cu pasul larg, fără grabă insă, mergea prin cîmp prăbuşite, işi scoase căciula dfe pe capul cărunt si lipit de paie. se tîra pe acoperişul casei, apoi sări
spre un alt Gremeacii Log, acolo unde din vechime, aplecat. Numai ciocirliile spărgeau din cînd în c'nd uşor pe oblonul întredeschis dind din coadă şi pre-
în paşnica lor devălmăşie, locuiau numai morţii. lin*ştea adincă, aşternută peste colţul acesta de
Cimitirul nu avea gard. In anii aceia grei, răposaţii pămint uitat de oameni. gâti"du-se pentru salt Porumbiţa stătea in cuibul
nu se prea bucurau de respectul celor vii... Crucile De ce venise Andrei a'ci in ziua aceasta de pri­ ei nemişcată, cu spatele la miţă şi cum se vede,
vechi, înnegrite de vreme, se strîmbaseră, unele din măvară inundată de soarele strălucitor, imbibatâ de nu simţea primejdia. Numai vreo 40 de centimetri
ele erau prăvălite la pămint, ori căzute într-o rină. miresmele vieţii care se deştepta ? Pentru ca în o despărţeau de pieire.
N ci un morm'nt nu era îngrijit şi vîntul dinspre cleştîridu-şi degetele scurte şi puternice şi strîngînd
răsărit c’ătina trist bălăriile de anul trecut crescute din dinţi să privească cu ochii intredeschişi linia Razmiotnov fugea în vîrful picioarelor, smuigind
pe movilitele ds argilă, ori mişca cu grijă tufele ceţoasă a orizontului. încercînd să întrezărească în brusc naganul din buzunar, tinîndu-şi răsuflarea,
de pelin de parcă o mină de femeie le-ar fi atins zaxea fumurie tinereţea lui neuitată, scurta lui fe­ cu ochii ţintă ta mită. Şl cind miţa se dădu puţin
uşor, cu d-egetele ei subţiri. Deasupra mormintelor ricire ? Poate că pentru asta. Se ştie doar că tre­ indă-ăt. frămîntind convulsiv cu labele de dinainte
plutea un miros de putregai de iarbă şi de pămint. cutul mort, dar scump inimii noastre, se întrezăreşte — răsună o detunătură, se clătină uşor oblonul.
In orice cimitir, in orice vreme a anului, omul întotdeauna mai bine ori din cimitir, ori din în­
se simte cuprins de tristeţe Niciodată însă tristeţea tunericul mut al nopţilor fără somn... Po umbiţa zbură în sus, iar mita se rostogoli de a
aceasta nu e mai pătrunzătoare şi mai ascuţită ca-n berbeleacul pe prispă, răpusă de glonte.
primăvara timpurie, ori in zilele toamnei târzii. Din ziua aceea, Razmiotnov luă perechea de po
Pe cărăruia bătătorită de copitele viţeilor, Raz­ rumbei sub directa lui supraveqhere şi protecţie. (Va urma)
miotnov porni spre partea de nord a cimitirului, De două ori pe zi le arunca sub fereastră cîte un