Page 13 - Albina_1959_05
P. 13
In Slătinita, un sat al raionului şl eu rolul, să-i dau o citanie şi
Bistriţa, a devenit proverbială urmă- p-ormă, vă spui e<u -
toarea replică, dintr-o piesă de Tinerii bucuroşi, îi lăsară piesa şi
teatru : „Dau din toată inima cere plecară. Toată seara, Leontina citi
rea de înscriere'1.-. de cîteva ori toată piesa.
Totul a pornit de la un grup de — Ia te uită, izbucni ea deodată.
tineri colectivişti entuziaşti care Asta din piesă parc-aş fi eu...
s-au apucat să pregătească la colţul Mai citi rolul o dată, de două ori,
roşu al colectivei un spectacol des apoi îşi zise :
pre care „să se ducă vestea" cum — Da’ de unde!... Nu e nici o ase
le spuneau ei. Şi vestea, Intr-adevăr, mănare între aia din piesă şi mine.
La s-a dus. A doua zi. după spectacol, Mai întîi p-aia din piesă o cheamă
3 .
toate discuţiile se învirteau In ju Leonora, iar pe mine Leontina. Apoi,
i- rul replicei : „Dau din toată inima Leonora aia din piesă pînă la urmă
cererea de înscrie se înscrie în co
Jl re". Pregătind a- lectivă, iar eu,
la cest spectacol, Leontina. n i c i
ii. cînd a venit vor fflnd...
ă- ba de un anume — Ce z’ci, băr
i- rol din piesa de bate, să joc rolul
1U teatru, tinerii au ăsta ?
ie început să dea din — Joacă-1, fe
iti colţ în colţ. Cine meie, ce pierzi ?
n- să-l joace ? Tre Şi Leontina se
3a buia o femeie în apucă de învăţat.
st virstă, care la în Merse cîteva seri
al ceput, stind în la repetiţii şi iată-
ul cumpănă cu în
ne, pe negindite,
r i - scrisul în qospo- în ziua spectacolu
o- dăria colectivă, se lui- In sala neîn-
convinge pînă la căpătoaxe, Florea,
iit urmă şi, la sfîrşit, soţul Leontinei,
o- zîmbind, hotărîtă, flutură în faţa stătea ca pe ghimpi. Unde-şi arunca
ist eroilor din piesă o hirtie cu scris ochii, numai de colectivişti dădea- In
16 îngrijit, însoţindu-şi gestul cu repli faţă — vecinul, la dreapta —■ cum-
îi- ca finală : „Dau din toată inima ce natu-său, In spate — văru-său...
rerea de înscriere...” -— Am rămas, gîndd el, ca o insu
•a-
S-au gîndit ei tinerii ce s-au gîn- liţă pe-un ocean...
in, ® t şi pînă la urmă, 11 vine unuia ”1 —
de ideea să meargă la Leontina Pinte- Deodată, cortina se ridică şi piesa
ta oan, soţia lui Florea Pintecan, cu începu. Leontina era de nerecunos
3C, noscută ca o bună artistă amatoare. cut Jocul ei simplu, gesturile el mă TREI DOAMNE Şl TOŢI...!
de Şi tinerii au mers, într-o seară, a- surate, glasul ei mlădios, smulgeau
lin casă la Pintecan. aplauze „la scenă deschisă”. Către Ca orice poveste cu cit treisprezece, dacă nu ajute. Le-a dat să guste
— Ce mai faci, nea Floreo î — în sfîrşit, rosti cu o nebănuită putere tîlc, întîmplarea noastră mai mulţi. Conferinţe la! dintr-o licoare care învi
trebă unul. de convingere şi agitatorică replica de mai jos începe cu arhi cămin, de să stai să le tot orează, licoarea criticii.
devenită, cum am spus, proverbială :
— Cum o mai duci. nea Florică î. cunoscutul „a fost odată” asculţi şi să nu te mai I-au deseîntat cu satiră,
— îi zise altul. — Dau din toată inima cererea de Aşadar au fost odată tre^ saturi. Da’ corul ? Da’ le-au pus în mîini palo
Înscriere... învăţători, despre a căror echipa de dansuri ? Mi
— Nu mă luaţi pe mine cu Florea' şul autocriticii, dar totul
şl cu Florică, zise omul, fiindcă văd — Aş vrea să te văd şl eu dacă-o vrednicie se dusese vestea nuni, nu alta. Veneau oa în zadar. Cei trei învăţă
eu că n-aţi venit aci aşa, de florile dai ! Da* nu numai aşa hi piesă — pînă hăt departe, peste menii la cămin de nu mai tori au rămas mai departe
mărului... Pun mina-n foc c-aţi venit răsună în liniştea sălii glasul unui satele şi comunele unui aveau locuri pe scaune. supuşi dihaniei. De a-
să-mi spuneţi de ce nu mă trec şi eu spectator. Era al lui Florea. bărbatu- întreg raion. Fata moşului $i toate acestea pînă tunci, la cămin au în
la colectivă. Că azi au mai rămas de său. cea harnică din povestea într-o zi. Ziua cînd profer ceput a se ţine conferinţe
căruţă vreo patru, cinci familii... că — Vrei să vezi ? — îl răspunse lui Ion Creangă ar fi sonii Căminescu a fost despre tot ce vrei. şi nu
mîine, poimîine, o să rămîn singur Leontina, nevastă-sa, de pe scenă. — de nimic pe lîngă ei. răpit — nu de vreun zmeu vrei, numa’ despre proble
cuc... Aveţi dreptate, taică, da’ dacă Adă încoace un plaivas, că hirtie Şi munceau aceşti învă sau te miri de ce balaur, mele mai arzătoare ale
nu vrea Leontina, ce pot să fac î am eu... ţători la şcoala elementa — ci de altceva mai gro oamenilor nu. De atunci
ră din Periş, unde-i de- zav. De delăsare. L-a corul şi coriştii, echipa de
— Şi ce dacă o să rămlnem sin Un ropot furtunos de aplauze ră
pe
guri, bărbate ? — zise Leontina din sună puternic, stimind totodată un prindeau cărţii. copii cu luat delăsarea şi dusă dansuri şi dansatorii au
a fost cu el cu tot. Nu
Comuna
buchea
prag. — Ce ? O să ne dea cineva potop de rîsete : prins să lîncezească, să se
destrame şi oamenii să
afară din sat ? — No, că fain Ii 1 avea un mare şi frumos trece multă vreme cînd aştepte, doar, doar s.o gă
cămin cultural, la care ve
iacă dihania înapoi. Vezi
— Lasă, ţaţă, Leontino, nu te oţărî, — Nemaipomenit I neau zilnic zeci şi zeci de doamne, nu-i fusese de si vreun voinic de la sfatul
că n-am venit pentru asta. Altu-i — Straşnic i-a zis-o ! săteni. tineri şi bătrîni, ajuns un singur profesor. popular sau de la secţia
baiul I pentru a se veseli şi a-şi Na, că mă luai cu vorba şi raională de învăţămînt şi
— Da’ şi mai straşnic i-a răspuns!
— Aşaaa ?! — făcu femeia cu glasul însuşi minunatele învăţă uitai să spun. Delăsarea cultură care să izgonească
mai potolit. — Şi, mă rog, cam ce Şl din nou aplauze, aplauze... turi ale ştiinţei de pe acea asta avea o mare slăbi delăsarea ce se cuibărise
vînticel v-aduce pe la noi ? -.-A doua zi. în adunarea generală, vreme. Cine credeţi că ciune la corpul didactic printre profesorii şi învă
— Păi, iaca, zise instructorul, ctnd s-a discutat cererea de Înscri dădea ajutor la bunul din Periş. Şi cum vă spu ţătorii din Periş.
dumneata ai mai jucat în nişte piese... ere a lui Florea şi Leontina Pintecan, mers al căminului ? Aţi neam. iacă dihania năJ Legenda spune că pînă
— Jucat, — face femeia. pe feţele lor citeai parcă aceleaşi ghicit Cei trei învăţători. pustindu se între profesori în primăvara anului 1959
— Şi, încă foarte bine I — prinsei cuvinte ale replicii devenită prover Vasile Căminescu, Tasia şi învăţători, ca lupul încă nu se aflase voinicul
curaj instructorul. bială : Găluşeanu şi Florică între oi. A făcut ea ce-a mult aşteptat. Ce-a fost
Udrea. Unul era în colec făcut şi a înşfăcat încă mai tîrziu, nu se ştie. Se
— Ei, aşa zice lumea. — făcu Leon — Dăm din toată Inima eererea doi inşi dintre ei. Pe
tina. ’de înscriere... tivul de conducere al că Tasia Găluşeanu şi pe vede treaba că s-a pierdut
altul se ocupa
minului,
— Zice şi lumea, zicem şl noi. ŞI, Iar pe feţele celor din Jur, ace cu conferinţele, iar al Florică Udrea Degeaba în negura vremurilor.
nite, şi lumea şi noi cică n-ar strica laşi răspuns : treilea... ei bine, al trei au încercat ei, cei de la Şi-am încălecat pe-o
să mai ‘joci intr-una- Avem şi rolul lea răspundea de corul şi sfatul popular şi de la şa şi vam spus povestea
pe care numai dumneata poţi să-l — Vă primim, din toată Inima, În de echipa de dansuri. căminul cultural să vină aşa cum este astăzi la
interpretezi aşa cum trebuie. El, ce mijlocul nostru I Şi munceau oamenii în ajutorul învăţătorilor Periş
zid ? aceştia pentru răspîndirea răpiţi de dihania delăsă
— Ştiu eu ? zise Leontina- Să. văz PETRE STANCU culturii nu cît trei, ci rii. N-a fost chip să-i N. CREANGA j
UM 3 4 IA ÎNCEPUT DE DBUM LA ÎNCEPUT DE DBUM 5
la? ţaţa lucitoare de sudoare. El pusese un copil mal mare, dintr-a
i Iul Stan să dea cailor şaptea, in pragul uşii deschise, la capătul coridorului, ca să-l
ul pe urmă nu ştiu ce*. anunţe cind să-i dea drumul şi se vedea cît de colo că era
3ea bărbaţii plecară la iritat şi istovit de aşteptarea aceea chinuitoare. Apoi lăsă baltă
eilor să vină către ora repetiţia generală şi se duse şi el la postul de observaţie, cu
dor Ciobanu se ţinu de grupul de pionieri buluc in urma lui. Se aşternuse o tăcere
Dobre 11 poftise pe cus- cuiîncă peste întreaga mulţime şi crtunci, glasul lui Dobre iz
dă cum s-cru aranjat ei bucni puternic, limpede, însă vădit emoţionat :
s la adunarea generală. — Dragi tovarăşi, colectivişti şi iubiţii noştri oaspeţi, deschi
Ciobanu călca apăsat, dem acum întiia adunare generală a gospodăriei agricole co
tan. Pe drum, el se uită lective din comuna Valoşeşti, adunarea de constituire a gos
rcu gura : podăriei colective .1907”...
trebui sa puneţi un şir La masa învelită cu o pînză roşie, unde Încă era singur,
Dar nu cireşi păsăreşti, Dobie înţelegea că niciodată în viaţa lui nu fusese aşa de emo
nimă de porumbel”. ţionat. Hîrtia pe care o ţinea în mîini tremura uşor şi el o lăsă
:ă nu ştia nimic cum va pe masă. Se aplecă apoi peste ea şi continuă :
ă vor pune ceva acolo, — Ingăduiţi-mi să propun in prezidiul adunării noastre pe
următorii tovarăşi...
ăi cum ? Cei strigaţi porniră spre masa prezidiului şi in urma luturor
bele lui Florea erau un veni Iacob Bofcu care incercase zadarnic să-l lase pe Costică
nicăieri. Ei Înşişi 11 as- în grija nevestei sale. dai copilul se smulse din mina mame-si
e păru nu numai liresc. şi porni iuga după Iacob. Costică se agăţă de cureaua tatălui
imul şi acum nu se mai său, iar acesta, încurcat şi stînjenit, se uită în jurul său şi nu
mai ştiu ce să iacă. Dobre privi zlmbitoi şi-i strigă prietenos :
ţă plantăm noi la anul. — la-1 şi pe Costică tovarăşe Iacob 1
băbească şl negru vlr- In clipa următoare, cînd membrii prezidiului se aşezau la
dadănblal 1 la comitetul raional de partid şl reprezentanţii sfatului masă, răsună drn spatele mulţimii sunet de trimbiţă şi răpăit de
>odor ţinuse privirea de popular raionaL In spatele lor, pe scaune, pe bănci şi în tobe şi, ocolind pe margine, se ivi, cu steagul pionieresc iu
rupul se opri şi cuscrul picioare, stăteau colectiviştii. Acolo era Osan Petre cu frunte, delegaţia detaşamentului de pionieri. Colectiviştii pre
numeroşii săi copil, cu nevasta In mijlocul lor, mereu spunîn- zenţi nu ştiau ce avea sa se întlmple, ei nu mai văzuseră
loşieri 1 — Remarca era du-le să mai stea un pic pe pace. Lingă Osan era Iacob Bobu niciodată pînă ot^n^i o astfel de istorie şi acum stăteau cu res
palma peste spate : cu Costică In braţe ca să vadă mai bine ce se petrece In iaţă, piraţia oprită, privind la momentul acela neobişnuit din laţa
tu ce credeai, că ne ju- la masa unde Încă nu stătea dedt tovarăşul Dobre care se lor. Apoi zîmbiră, femeile chicotiră de uimire şi în timp ce unul
pregătea să deschidă adunarea. Erau toţi, şi Dacu Ion, şi Oneţ din pionieri citea urarea, oamenii se lobă cuprinşi de o mîn-
> zece, dar nu In holul Pavel, şl Manoleasca care venise cu un dosar de hirtie, el fiind drie nemărgnriă • .ia te uită. cine-ar fi zis de-o minune ca
câpea nici un sîert din Însărcinat să scrie procesul verbal al adunării, şi Florea Iovan asta?” ,E şi Toderiţâ al meu” rosti nevasta lui Osan pe un
In spatele clădirii. In cu cuscrii de la Şuşiţa. In holul conacului, învăţătorul tăcea cu ton atît de mindru, incit părea să spună că fără Toderiţă al el
|i la umbra marilor nuci pionierii Iui ultima repetiţie generală, asudat, cu o batistă mare n-ar fi fost întîmplarea aceea aşa de surprinzătoare şl de fru
de vază, un trimis de petrecută pe după gît, ca un fular, cu fruntea stacojie şi cu moasă...
