Page 16 - Albina_1959_05
P. 16

Tot  maf  mulţi  colectivişti  tşt  cumpăra  aparate de
                                                                                          radio  şi  televiziune.





                                                                                                                                     Pe  Ghiţă  al  nostru  nu-1  chea­
                                                                                                                                    mă  Ghiţă  Potcoviţă.  El  răs­
                                                                                                                                    punde  la  numele  de  Ghiţă  Is-
                    r  IN SATUL  NOSTRU -i                                                                                          trate.  De  la  o  vreme  însă,  toată
                                                                                                                                    lumea  îi  spune  Ghiţă  Potcoviţă.
                                                                                                                                    De  unde  şi  pînă  unde?
                                                                                                                                      Ghiţă  ai  nostru  era  un  super­
                    ţ          In  satul  nostru  (sat  de  foşti  săraci I)
                                                                                                                                    stiţios  fără  pereche.  Credea  în
                    J          Azi  nu  mai  ies  pe  prispă  vîrcoiaci                                                             fel  de  fel  de  semne  şi  bazaco­
                    \                                                                                                               nii,  unele  mai  neroade  decît  al­
                    J      Cu  guri  de  lupi,  în  fiecare  noapte,    \                                                           tele.  Dacă,  de  pildă,  auzea  vreo
                    î      Să  roadă  luna-n  strachina  cu  lapte.     ;>                                                          cioară  cîrîind,  în  închipuirea  lui
                                                                                                                                    asta  însemna  ceartă  sigură.  Şi
                    '          La  noi,  codane  strînse  de  mijloc,    i                                                          tot  ceartă  pentru   el   însemna
                    V          Nu-şi  mai  descîntă-n  bobi  sau în  ghioc  —    ,                                                  şl  dacă   se  spărgea   oglinda
                                                                                                                                    sau  se  vărsa  sarea.  Cît  pri­
                    î      Acestea  toate  —  şi-alte  cîte-au  fost     |                                                          veşte  sarea,   un  vecin   de-al
                                                                                                                                    său  i-a  citit  într-o  zi  dintr-o
                    '      Nu-şi  mai  găsesc  în  6atul  nostru  rost                                                              carte  că  în  vechime,  cu  mii  de
                    \                                                    ,      —  Nu  sînt  superstiţios,  dar  cu  siguranţă  ci  astea  sînt...  sem­  ani  în  urmă,  găsindu-se  foarte
                    J          De  cînd  o  fată  harnică  împarte       |  ne  bune  pentru  noi !       (Desen  de  pAVEL  ILIEŞ)
                                                                                                                                    greu  sare,  atunci  cînd  se  vărsa,
                    »          In  fiecare  casă  cîte-o  carte,         '>                                                         era  într-adevăr  un  prilej  de
                                                                                                                                    ceartă.  Dar  acum.  cînd  găseşti
                    si     De  cînd  apoi  şi  ultimul  vecin            ’                                                          sare  din  belşug,  nu  poate  con­
                                                                             Ileana  Iu' Paraschiv                                  vărsa  sarea  e  pur  şi  simplu  o
                    IV     A  început  să  meargă  la  cămin.            1                                                          stitui  un  semn  de  ceartă.  A
                                                    STELIAN  FILIP                                                                  neglijentă.   Cu  toate  acestea,
                                                                                                                                    Ghiţă  al  nostru  nu  se  lăsa  în­
                                                                              Mare  nădejde  îşi  pusese  Ilea­  uşă,  aşezîndu-i-se  pe  pălărie.
                                                                                                        Moş  Toma,  fără  să  cunoască   duplecat.  Cînd  îi  intra  lui  ceva
                                                                            na  In’  Paraschiv  în  gărgăriţa*                      în  cap,  nu  i-o  scoteai  cu  una  cu
                                                                                                        gîndurile  ce-o  munceau  pe  Ile-
                                                                             Direcţia  de  zbor  a  gărgăriţelor   nuţa,  văzînd  că  toţi  fac  haz  pe   două.  Aşa  îi  intrase,  bunăoară,
                    gnniumim AVic                                           însemnau  pentru  ea  ţinta  spre  seama  gărgăriţei,  zise  şi  e l :  în  cap,  auzind  de  la  te  miri  cine
                                                                                                                                    că  orice  potcoavă  găsită,  fie
                                                                                                          —   Vezi  că  a  greşit  adrisa,
                                                                             locul  unde  se  afla........ursitul*
                          dicţionar                                         ei.  Cum  prindea  o  gărgăriţă,   blestemata.  Nu  de  alta,  da*...   chiar  pe  jumătate  sau  măcar  un
                                                                                                                                    ciot,  îi  poartă  noroc.  Şi  de  cite
                                                                                                        dacă  află  baba,  mă  lasă  tocmai
                                                                             numai  ce  o  punea  pe  vîrful  de­                   ori  o  găsea,  de  atîtea  ori  bos­
                                                                                                        acu’  la  bătrîneţe.
                                                                             getului  arătător  şi-i  zicea :                       corodea :   „Potcoviţă   găsită,
                    H    (la  îndemîna...  supersti-                                                      Băieţii  şl  fetele  Începură  să   înapoi  cu  ochii  închişi  azvîrlilă,
                    s          ţioşilor),                                                               rîdă,  în  timp  oe  Ileana  rămă­  fii  de  noroc  blagoslovită".  Şi
                                                                                „Gărgăriţă
                    1    AC :  1.  Mic  instrument  de                                                  sese  ruşinată  cu  ochi!  pironiţi   cum  boscorodea,   zvîrr  peste
                    g   o(el  ce  serveşte  la  cusut  şi—                      Riţă                    la  pălăria  lui  moş  Toma ...  umăr  cu  ea  cît  putea  şi...  unde
                    g   înţepat.                                                încotro  li  zbura                                  nimerea.
                                                                                                                                      O  dată, ieşind din  curte,  dădu
                    g    2.  A  avea  ac  de  cojocul                           Intr-acolo  m-oi  mărita.»*    MAR1A  STANCU        cu  ochii  de-o  potcoviţă,  şi,
                    g   unui  superstiţios,  înseamnă                                                                               deobicei,  o  ridică  uşurel,  înci
                    §§  a-1  face  să  nu  mai  creadă în                     Dar,  cum  gărgăriţele  zburau                        s-o...  boscorodească,  strînse  diu
                    H  nerozii  nici  cit  un...  vîrf                       totdeauna  în  altă  parte,  îî  cam                   achii  şi  dădu  cu  ea  de-a  azvîr-
                    g   de  ac I                                                                            l:   **
                                                                             încurcau  Ilenii socotelile.  O dată                   iita  peste  umăr.  Deodată,  un
                                                                                                                                    zornăit  de  geamuri  sparte  îl
                    |    BURUIANA:  1-  Nume  dat                            avea  prea  mulţi  ursiţi  şi  altă­                   ţintui  locului  şi  glasul  Tudorei,
                    ş   diverselor  plante  erbacee  ne-                     dată  niciunul.                                        nevastă-sa,  îl  făcu  să  holbeze
                    g   cultivate,  care  dăunează  se-                       Intr-o  duminică,  aflîndu-«e  la                     ochii :
                    g   mănăturilor   cînd  se  vîră   vine,  vine..."       o  repetiţie  la  cămin,  nu  ştiu  de
                                                                                                                                      —   Ghiţă,  n-ai  văzut  cine-a
                    g   printre  ele.                (Desen  de  GH.  BADEA)                                                        aruncat  cu   rugina   asta   în
                    gj   2.  Nume   dat   diverselor                         unde  şi  pînă  unde,  Ileana  gă­  A   venit  naşa  la  fin   geam ?
                    g   babe  vrăjitoare...  necultivate,                    seşte  o  gărgăriţă. Aşezînd-o pe   Cu  desagul  greu  şi  plin.
                    g   care   dăunează   oamenilor   S  p  f l g v s i i t i c  degetul arătător,  î i ...  arătă par­  Finul,  un  flăcău  bălan,  —  Care  rugină,  femeie ?  —■
                    j§  cînd  îşi  vîră  coada  prin-   Unuia  care  nu  iese  la   că  anume  direcţia  spre  Ionici   Astăzi  împlineşte-un  an.  făcu  Ghiţă.  —  Nu  vezi  că-i  pot-
                    g   tre  ei.                      muncă  fiindcă  i-a  tăiat   al  dodei  Tinchii.  Şi,  cu  gtndul   Iar  năşica  o  să-i  taie   coviţă ?  Potcoviţă  cu  noroc...
                                                      drumul  o  pisică  neagră.                        Moţ  din  chica  lui  bălaie.  —  Da  —  întregi  nevastă-sa.
                     |    NEGRU-NEAGRA:  1.  Cu-                             la  dragostea  ei  pentru  Ionică,   Aşa  că,  s-au  strîns  în  casă   Asta,  da  noroc.  N-ai  spart  de­
                     g   loare  a  unui  corp  care  nu  re-   Nu  munceşti,  că-ţi  este  frică   unde  nu  începu  să-i  zică:  Oaspeţi  ciotcă  după  masă.
                     g   flectă  lumină,         şi  stai  numai  in  ogradă ;                          Fiecare,  săritor,          cît  geamul  cel  mare  şi  oglinda
                     g    2.  Culoare  a  unei  pisici   dar  să  ştii :  pentru-o  pisică,   „Gărgăriţă  Se  ocupă  de  odor.      de  la  şifonier.  Dacă  mă  bro­
                     =   (sau  pisoi)  care  ţine  calea   o  să  tragi...  mîfa  de  coadă.            Fiecare  vrea  s-arate      deam  şi  eu  tocmai  atunci  în
                     g   superstiţiosului,  făcîndu-l  să   Unei  „ghicitoare"  con­  Riţă,             Cam  ce  ştie  şi  ce  poate.  casă...  Aşa  că,  acuma  o  să  plă­
                     g   vadă...  negru  in  faţa  ochilor.                     Pe  cine  te-i  aşeza,    —■  Ce  copil I...  Mare  minune I
                                                      damnată  de  justiţie  pen­                       —   Ptiu,  ptiu,  ptiu I    teşti  să  te  usture  pînă  cînd  o
                                                      tru  înşelăciune.         Cu  acela  m-oi  mărita..
                     g    PREZICERE;   1 .  Acţiunea                                                               Mai  bine-ai  spune   să  înlocuim  toată  paguba...
                     |   de  a  spune  dinainte  ceea  ce   Ghicea  în  „bobi"  sau  în  cafea   Dar,  culmea!  Gărgăriţa,  In   Să  nu-i  fie  de  deochL   Pînă  seara,  tot  satul  vuia  de
                     g   se  va  întîinpla.      ce  drumuri  ai  să  faci  la  vară;                   —-  Nu-1  privi  aşa  în  ochi I  isprava  lui  Ghiţă,  devenit
                                                 dar  n-a  ghicit  că  va  „pica"   loc  s i  zboare  către  Ionică,  se   —   Pune-i,  soro,  roş  la  mină
                     H   2.  Acţiunea  de  a  prezice...   şi  dumneaei,  la... drum de  seară.         C-altfeî  plînge-o  săptămînă 1*,   mod  automat...  Ghiţă  Potcoviţă.
                     g   prezicătoarelor  să  se  lase                       îndreaptă  c ă tr e ..m o ş   Toma,   Mai  ziceau  ce  mai  ziceau   J   Ghiţă,  cînd  auzi  că  mai  e...  pot­
                     g   de...  preziceri.         MIRCEA  CODRESCU          care  intrase  tocmai  atunci  pe
                                                                                                         Şi-apoi  iar  cu  „ptiu"  dădeau   covit  şi  cu  asemenea  poreclă,
                                                                                                         Ca  să  meargă  tot  cu  plinul
                                                                                                         Să  nu  se  deoache  finul.  îşi  zise  cu  năduf,  dîndu-şl  că­
                                                                                                         Şi-apoi  pînă-au  isprăvit   ciula  pe  ceafă :
                                                                                                         Dumnealor  de  chefuit.      —  Mare  pacoste  şi  cu  nero­
                                                                                                         Tot  cu  „ptiu,  ptiu,  ptiu*  ziile  astea!
                                                                                                 iu  ■  '
                                                                                >                                        i-aa  dat—  '  —  Mare,  măi  bărbate,   răs­
                                                                                                         Ce  e  drept.
                                                                                                         Finul  nu  s-a  deochiat,  punse  Tudora,  da’  măcar  de
                                                                                                        Dar—  tot  stupindu-I,      te-ai  învăţa  minte  o  dată  pen­
                       ...Intr-aceea  vreme,  multe  cin­  Deci  aflînd  acestea  unul  pre   obraz,  buşindu-1,  cum  I  se  cade   Dezveiindu-1,  tru  totdeauna.
                     stite  feţe  den  norodul  cel  de   nume  Hila-Ursului,  înţălegînd   a  se  purtare  cu  aşa  vedenie.  Şi   S-a  ales  bietul  In  pripi
                     rînd  au  fost  ispitite  cu  viclenie   cum  stau  lucrurile  cu  „necura­  mare  le  fu  mirarea  celor  de   C-o  pîrdalnică  de...  gripă  Şi  din  ziua  aceea  Ghiţă  n-a
                     să  creadă  în  scornituri  de  cre­  tul",  s-au  fost  prins  întru  cruci-   faţă  ctnd  au  avut  în  faţa  lor   mai  crezut  în  nici  o  potcoviţă...
                     dinţe  deşarte.   Şi   într-acesta   rea  muierilor  şi  bătrînilor  cum   pre cel  mai  credincios  dintre cei
                     chip,  boerimea  căta  a  răstălmăci   că  la  ceasul  al  doisprezecelea   credincioşii   satului,  pe  nume   ION  RUŞ  PETRE  POPA
                     adevărul  şi  a  ţine  omul  asemeni   din  noapte  o  să-şi  ducă  vacile   Iovu  pivnicer  la  baronul  Zaha-t
                     dobitoacelor  necuvîntătoare.  pe  lingă  locul  cu  pricina.  Şi  aşa   rias,  carele  peste  zi  îndemna
                       Care  dacă  cineva  s-ar  răpezî   chemîndu-se  el  Hila  Ursului,  om   oamenii  la  supuşenie  întru  cre­
                     la  Valea  Vîrtoapelor,  ar  afla   cu  giudecată  care  nice  de  învă­  dinţă,  iară  la  vreme  de  noapte
                     den  cele  povestite  de  cătră  bă-   ţătură  nu  suferea  şi  fiind  amar­  se  îndeletnicea  cu  cele  necurate
                     trîni,  cum  la  vreme  de  noapte   nic  foarte  la  mînie,  s-au  fost   întru  spaima  ceior  slabi  de  în­
                     oamenii  nu  se  încumetau  să   dus  mai'în  de  sară  pre  întune­  ger.
                     treacă  pe  la  „colul  luncii"  den   ric  la  cotul  luncii  şi  s-au  aşezat   Şi  aşa  pre  acesta  aflîndu-1 şi
                     pricina  ruinelor  unde  cică  s-ar   pre  ziduri  intru  aşteptare.  adeverindu-1  Hiia  Ursului,  ca
                     petrece  lucruri  care  înfioară  hi-   Ce  pînă  la  urmă,  tîrziu,   în   mare  şarlatan  l-au  fost  arătat
                     rea   omului,   spăimăntîndu-1   faptul  nopţii,  prins-au  toţi  cîinii   oamenilor  în  toată  hidoşenia
                     foarte.  Zice-se  că  pe  la  giumă-   satului  a  facere  mare  zarvă  bă-   lui.
                     tate  de  noapte  s-ar  arăta  fel  şi   gînd  spaima-n  oameni,  care  au   Care  dacă  am  aflat  acestea
                     fel  de  vedenii,  că  cine  trece  pre   crezut  că  au  prins  a  năvăliră   am  întrebat  pre  cei  mai  bătrîni
                     acele  locuri  se  preface  în  hiară,   turcii  cum  se  tîmpia  în  cele  tul­  din  Valea  Vîrtoapelor  cum  l-au
                     iară  dacă-i  hiară  se  preface  în   burate  vremi.  Aceştia  dară  cre-   dibuit  Hila  Ursului  pre  Iovu,
                     om.  Şi  mai  ziceau  unii  că  pe   zînd  că  au  început  satul  a  ar­  aceştia  mi  au  spus  că  ei,  Hila
                     unde  mai  calcă  acel  „necurat"   dere  s-au  sculat  de  lîngă  muie­  I-au  fost  cunoscut  de  cînd  au
                     ia  minţile  oamenilor,   amuţesc,   rile  lor  neîmbrăcaţi  şi  somno­  slujit  la  alt  baron  sub  acesta,
                     animalele  şi  paserile,  iară  mor­  roşi  cum  i-au  apucat  la  vreme   unde  aşişderea  au  făcut  cu  no­
                     ţii  se-ntorc  în   morminte  cu   de  noapte  şi  au  ieşit  fieşcare   rodul  din  sat.
                     dosu-n  sus  precum  nu  s-au  mai   cu  ce  au  apucat  pentru  a-1  stin­  Scris-am  deci  aceste  rînduri,
                     văzut  şi  auzit,  şi  multe  altele   gere.  Şi  mare  le-au  fost  a  mi­  eu  cronicarul  Pepelea  întru  lu­
                     ca  acestea  scornituri.  Şi  fiind   rare  văzîndu-1  pre  Hila  Ursului   minarea  lucrurilor  ce  unora  s-ar
                     atîta  spaimă,  mulţi  nu  s-au  pu­  la  răscrucea  drumurilor  potri­  părea  fără  dezlegare   pămîn-
                     tut  a  gîndire  că  cel  care  şi-a   vind  şi  legind  zdravăn  de  cel   tească.
                     trăit  veacu,  iară  trupul  i-a  fost   mai  mare  dintre  plopi  o  arătare   Cronicar
                                                 lungă  cît  o  poliţă.  învăluită  de
                     aşezat  în  pămînt  după  datină                                ION  PEPELEA
                                                 gios  pînă  sus  în  pînză  de  in
                     nu  se  mai  întoarce  nice  odată   înălbită.  După  care  îndată  Hila   Pentru  conformitate
                     cu  faţa  în  gios.         i-au  fost  smuls  linţoiul  de  pe  CL.  MUNTEANU             (Desen  de  NIC.  NICOLAESCU)   în  frunte-1  pus 1
                        REDACŢIA:  Bucureşti  Piaţa  ..Scînteii*.  Tel-  17 60,10  17.60 20,  17.60 40-  ABONAMENTE:  7,60  lei  anual  Taxa  poştală  plătită  In  numerar  coaf.  aorobării  Dir  Generale
                     P.T-T.R.  Nr.  17.933/942.  Abonamentele  se  (ac  la  oficiile  poştale,  prin  (actorii  poştali  şi  difuzor ii  voluntari.  T IP A R U L :  Combinatul  Poligrafic  Casa  Scînteii  „I.  V.  Stalin
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21