Page 18 - Albina_1959_05
P. 18
2 PAMINT DESŢELENIT PAM INT DESŢELENIT 3
MIHAIL ŞOLOHOV
de orice primejdie, Intrind o dată la sovietul să cuvine. Asta-i tot. Şl acuma râzi cît îţi pofteşte
tesc, Davîdov îl întrebă : sufleţelul.
— Ascultă, ce e cu pîrîiala aia prin împrejurimile Aşteptîndu-se la altte ironii, Razmiotnov nu bă
tale ? Nu e zi să n aud focuri de nagam. Se pune nuia ce impresie vor produce cuvintele lui asupra
întrebarea : de ce pui oamenii pe gînduri ? Vrei lui Davidov, care-şi şterse în grabă ochii umeziţi
să faci exerciţii, du-te-n stepă şi pîrîie acolo cît de lacrimi şi întrebă cu vioiciune :
îţi pofteşte inima, aşa însă, nu face 1 Asta e, — Ce fel de porumbei ? De unde-i ai ?
A n drei! — Ce fel de porumbei, ce fel de mîţe, de unde-i
— Curăţ mâţele una cîte una — răspunse poso- am... Dracu’ să te mai înţeleagă. Seoma, pentru
(fragment din volumiU I I U r m a r e ) ■orttllătraiotnav. — ~MJTntefegi antale? Nu-i chip ce-mi pui tot soiul de întrebări prosteşti ? ■— se
Auzind^tfetttnahira-, tîîn eâfcrtf'îeşl mame twl AiidtW.» =» de trăit din pricina. blestematelor astea. indignă Razmiotnov. — Ei, nişte porumbei ca toţi
— Unde Ş_hîrleţu2 nostru, măicuţo ? — întrebă Davîdov ridică uimit sprinceneîe arse de soare : porumbeii, cu două picioare, cu două aripi, fiecare
Razmiotnov, ciT un aer ele" gospodar, de parcS nu -Ce -fel-de -»îţe ? cu cîte un cap şi cfi cîte o coadă, amîndoi îm
s-ar fi îrrtîmplat nimic; ■ ' ’ V" ■ ».' _ —j Fel de .fel Şi .vărgate, şj hjSlţate, şi negre. brăcaţi în pene, încălţăminte n-au, şi-s atît de să
Care-mi iese în" cale, a mea e! raci că umblă amîndoi desculţi pînă şi iarna.
Ţinea da. coadă .miU - ucisă-şl. se slilmfaa cu dez:_
gust. Bătrîna bătu din palme tînguindu-se şi răcnind ttfl DavîtfOv Iflceptl ~s8-î tremure buza de sus. Ajunge ?
cit o ţinea gura : Era primul semn că se sileşte din răsputeri să-şi — Nu de asta te-am întrebat I Vreau să ştiu
stăpînească hohotele de rîs. Ştiind aceasta, Raz dacă sînt de rasă sau nu ? In copilărie am crescut
— Gîde blestemat ! Nu ţi-i milă de un suflet ! miotnov se încruntă, întinzînd mîna speriat şi pre porumbei, asta e. De aceea mă şi interesează ce
Tu şi cu Makarka al tău ori omorîţi un om, ori venitor : rasă sînt porumbeii : guleraţi ori moţaţi, poate că
omorîţi o miţă, tot una e ! V a ţi făcut bătături în — Aşteaptă. Nu rîde, marinarule ! Află întîi de lugări ori pescăruşi ? Şi de unde-i ai ?
palme, luptători blestemaţi I Nu puteţi trăi fără spre ce este vorba. Acum, Razmiotnov zîmbea netezindu-şi mustăţile :
omoruri, cum nu puteti trăi fără de tutun.
— Despre ce ? — întrebă Davîdov strîmbîndu-se — Au venit de undeva dintr-o gospodărie străină,
— Ho-ho ! Fără panică — o întrerupse fiul cu şi aproape plîngînd de rîs. prin urmare rasa lor se numeşte „gospodari". Avînd
asprime. — De-acum încolo, de la mîţe să-ţi iei însă în vedere că au venit fără invitaţie, i-am
rămas bun pe vecie 1 Iar de mine şi de Makar nu — Pesemne că nu s-a îndeplinit planul pe linia putea numi „aciuaţi" ori „străini", fiindcă sînt în
te lega. Sîntem gîdiloşi şi nu ne place să ne bălă- colectării materiei prime vii ? Merg# încet cu pre subzistenţă la mine şi nu agonisesc nimic... In
cărească cineva. Şi află că tocmai din milă nimerim darea pieilor de la animalele cu blană industriali- tr-un cuvînt, alege-le orice rasă care ţi-e mai pe
drept la ţintă în toate javrele, fie ele în două pi zabilă şi tu... tu te-ai pus pe treabă ? Qf, Andrei ! plac.
cioare, fie în patru, atunci cînd vedem că alte fiinţe Of, nu mai pot... povesteşte-mi mai repede, de nu, — Ce culoare au ? — întrebă serios Davîdov.
nu pot trăi din pricina lor. E limpede, măicuţo ? mor aici pe loc, la masa ta... — Obişnuită, porumbească.
Şi-acum du-te în casă. Agită-te acolo cît pofteşt’", Davîdov îşi lăsă capul pe braţe, pe spinarea lui — Adică ?
dar să ştii că în calitatea mea de preşedinte al so tremurau omoplaţii puternici. Razmiotnov sări ca — Culoarea prunei coapte, neatinsă încă de mîna
vietului sătesc îţi interzic categoric să te agiţi şi muşcat de şarpe şi-ncepu să ţipe : omului. Cu un luciu fumuriu.
să mă njuri afară, în văzul lumii. — Prostălăule ! Prostălău de oraş ! Porumbeii mei — Aha-a-a, albăstrii, — îngînă dezamăgit Davî
O săptămînâ încheiată bătrîna nu schimbă o scot pui, în curînd mititeii o să iasă din ouă şi tu dov şi de îndată îşi frecă mîinile înviorat, — deşi
vorbă cu Razmiotnov, iar lui, tăcerea mamei îi — „colectarea materiei prime vii, te-ai pus pe se-ntîmplă frate-miu, ca şi albăstrii să fie he-he !
venea tocmai la îndemînă : într-o săptămînă îm- treabă" şi alte alea... Mie-mi trebuieşte toată aiu Trebuie să i văd. Foarte interesant, asta e I
puşcase toţi cotoii şi toate miţele de prin vecini, reala asta ? Dracu' să le ia de blănuri şi piei ! Po — Vino de-i vezi. Bucuroşi de oaspeţi 1
punindu-şi pentru multă vreme porumbeii în afară rumbeii s-au mutat la mine şi i apăr aşa cum se Cîteva zile după această discuţie, un cîrd de
4 PAMINT DESŢELENIT 6 PAMINT DESŢELENIT
băieţandri îl opri pe Razmiotnov pe uliţă. Cel mai — Las-o naibii de lege I Dacă motanul face pră-
îndrăzneţ dintre ei, rămînînd la o distanţă respec dăciuni, e bandit şi distruge tot soiul de păsărele,
tabilă, întrebă cu o voce piţigăiată : îi aplicăm pedeapsa capitală şi gata treaba I Pentru
— Nene Andrei, dumneata eşti cel care colec bandiţi avem o singură lege : „aplicînd consti* *ia
tează mîţii ? revoluţionară" şi basta ! Ce mai tura-vura bi >,
— Ce i ? — Razmiotnov porni ameninţător spre dă-mi cotoiul şi l aranjez eu în doi timpi şi oei
cîrdul băieţandrilor. Aceştia, ca vrăbiile, o luară mişcări...
care încotro, dar peste o clipă se adunară din nou — Şi şoarecii din hambar ? Cine o să-i prindă ?
la un loc. Poate că tu o să te tocmeşti în funcţia asta ?
— Cine v-a vorbit despre mite ? — întrebă Raz — Am eu funcţia mea, dar tu, neavînd ce face,
miotnov stăpînindu-şi cu greu indignarea. ocupă-te de şoricei in Ioc să te rogi lui dumnezeu
In sfârşit, băieţandrul care pusese primul între fără rost şi să-ţi îndoi spinarea la icoane.
barea îşi luă inima în dinţi : — Prea tînăr eşti ca să mă-nveţi ! — tună bă
— Maica spunea că dumneata ucizi mîtii cu arma. trîna. — Şi cum au putut cazacii noştri să aleagă
— Bun. Ii ucid, dar nu-i colectez ! Asta-i altă aşa un parşiv ca preşedinte 1 Ştii tu, bă, că-n vre
treabă, frăţioare ! murile vechi nici un hatman al satului nu putea
— Aşa a zis maica : „Ii omoară preşedintele no nici să se-nţeleagă, nici s-o scoată la capăt cu
stru de parcă i pregăteşte pentru colectare. De l-ar mine ? Şi pe tine aşa o să te scot din bătătură, că
ucide şi pe cotoiul nostru, că ne manîncă po abia pe uliţă ai să-ţi vii in fire !
rumbeii". Auzind vocea tunătoare a bătrînei, de sub hambar
— Asta-i cu totul altceva, fiule ! — exclamă Raz ţîşni un căţel bălţat care se pomi pe un schelălăit
miotnov, înviorîndu se. Ei, cum s-ar zice, cotoiul lui, în pragul casei Cebakovilor apăru bătrâna, de-ţi ţiuiau urechile. Razmiotnov, stând Kngă prag,
vostru distruge porumbeii. Al cui eşti, flăcăule ? mama lui Erofei. îşi răsucea liniştit o ţigară. Judecind după dimen
Cum te cheamă ? Bătrîna înaltă, voinică, monumentală, stătea în siunile ei, preşedintele nu avea de gînd să pără
prag încruntîndu-se ameninţătoare şi strîngînd la sească curînd poziţia ocupată. Lungă de aproape o
— Taică-meu e Cebakov Erofei Vasilici, iar pe piept un ditamai cotoşman lăţos şi bine hrănit, de jumătate de deget şi groasă cit degetul arătător,
mine mă cheamă Timoşka. culoare roşcată. ţigara era destinată unei disenţii amănunţite. Lu
— Hai, du-mă Timoşka la tine acasă. Ii aplicăm — Noroc bunico ! — o salută cu respect Razmiot crurile însă s-au petrecut altfel...
cotoiului tău constituţia, mai cu seamă că şi mai- nov, atingînd cu degetele mîinii drepte cuşma lui Razmiotnov vorbi calm şi măsurat:
că-ta vrea acelaşi lucru. brumărie. — Ai dreptate bunico ! Din prostie m-au ales
Nobila iniţiativă, întreprinsă în numele salvării — Slava domnului. Ce vînt te-aduce pe la noi, cazacii preşedinte. Nu degeaba se spune : „C ul
porumbeilor familiei Cebakov, nu i-a adus lui Raz hatman al satului ? Grăieşte — răspunse bătrîna cu are mintea la spate". Şi eu m-am învoit cu >__ na
miotnov nici succes, nici glorie. Ba dimpotrivă... o voce de bas. asta tot nu de prea multă deşteptăciune... Nu te
însoţit de cîrdul băieţandrilor guralivi, Razmiotnov — Uite, în legătură cu motanul. Băieţii spun că necăji; curînd o să plec din funcţia de preşedinte.
păşea fără grabă spre curtea lui Erofei Cebakov, distruge porumbeii. Dă l încoa să-l judec pe. loc. — De mult ar fi timpul !
fără să-i dea prin cap că acolo îl aşteaptă o mare Aşa şi o să-i scrim ticălosului în procesul verbal:
neplăcere. De îndată ce se arătă de după colţul „Sentinţă definitivă, fără drept de apel". — Şi eu zic că-i timpul, dar pînă una-alta ia-ţi
vttţei, hîrşîindu-şi tălpile cizmelor şi ferindu-se tot — Şi cu ce drept mă rog ? A scos Puterea Sovie rămas bun de la cotoi şi predă-1 în mîinile mele
timpul să nu calce 'care cumva pe piciorul gol al tică vreo lege care spune să fie nimiciţi cotoii ? de preşedinte.
vreunuia dintre băieţii care se invîrteau în jurul Razmiotnov zâmbi. — Şi aşa ai omorlt toate miţele din sat. In cu-
PAMINT DESŢELENIT 1 a PAMINT DESŢELENIT PAM INT DESŢELENIT 9
— Cară-te de-alci, duh necurat, păgln blestemat ! In schimb, băieţii sărind buluc pe gardul dărăpănat
Cară-te cu binişorul, de nu, dai de belea cu mine ! îl prăbuşiră cu zgomot.
Razmiotnov îşi Hpea ţigara încet şi stăruitor, tre- Cotoiul, ca un fulger roşcat ţişnea printre cuibu
cîndu-şi vîrful limbii peste marginea aspră a hîrtiei rile de castraveţi şi roşii, iar Razmiotnov, plin de
de ziar şi în acelaşi timp o privea pe sub sprincene bucuri^ sătea 4>e ioc Jjătipdu-şe gri palmele peste
pe bătrîna bătăioasă, zîmbind provocator. La drept genunchi şi răcnind : ţ
vorbind, toate ciocnirile cu bătrânele satului, ex- — Prinderi I Vezi că fuge ! Prinde-1 că-1 cunosc I...
ceptindo pe mama, îi făceam o .mare plăcere, mai Nu mică a fost mirarea lui Razmiotnov aţunci
mult decît atît, îi provocau o mare satisfacţie. In cînd, privind întâmplător spre prag, o văzu pe bu
ciuda vîrstei, mai fierbea în el tinăra dîrzenie că- <; nica Ignatievna ţinîndu-şi cu ' «nile pieptul caie ii
z.ăcească, veselia aceea puţin grosolană. Şi de data tremura din pricina hohoteloi rîs. îşi frecă multă
aceasta rămase credincios prostului său obicei : > vreme ochii cu colţul basmalei şi zise incet sfăpî-
aprinzîndu-şi ţigara şl trăgând de două ori fumul nindu-şi rîsul :
in piept, zise amabil, pu bucurie parcă : \ — Andriuşka Razmiotnov ! Ori tu ori sovietul
— Ce voce frumoasă ai, bunicuţo Ignatievna! tău sătesc de plătit o să-mi plătiţi vei pentru toată
Te-aş tot asculta şi nu m-aş mai sătura ! Nici n-aş ‘ isprava asta. Spre seară am să fac socoteala să
mînca, nici n-aş bea, te-aş pune doar de dimineaţă văd ce-au călcat în picioare bandiţii pe care i-ai
pînă n seară să-mi răcneşti... Nimic de zis, voce ; adus cu tine şi apoi, scoate punga !
clasa-ntîi. Groasă, răsunătoare, întocmai ca vocea Andrei se apropie de prag, o privi pe bătrînă de
unui diacon bătrîn din staniţă, or a hărmăsarului jos în sus cu ochi rugători :
nostru colhoznic „Floarea". De azi nu-ţi mai spun — Bunico, ori din leafa mea de preşedinte, ori
bunicuţa Ignatievna, ci „bunicuţa Floarea". Hai să toamna din livada noastră ai să fii pe de-antregul
V f 1 . t ne-nţelegem aşa : cînd o fi nevoie să adunăm no răsplătită I In schimb dă-mi porumbeii pe care co
rînd o să avem atîţia şoareci, că Ţie primul o sa-ţi rodul la întrunire, ai să răcneşti o dată-n piaţă cit toiul tău nu-i lasă-n pace să trăiască. Am Ar o
roadă.- noaptea, unghiile. . te-o ţinea gura, iar noi, din partea colhozului cîte pereche mai dă-mi tu o pereche şi am să am gos
— Nici o grijă 1 — răspunse hotărît Razmiotnov. două zile muncă... podăria întreagă.
—w -ŢJnghiile mele sîn,t atît de tari, îneji până şi Razmiotnov nu avu timp să-şi termine fraza : bă- ^ — Ia-i pentru numele lui Hristos, măcar pe toţi.
ctrlul meu*-Oi să-şi rupă dinţii" în ele. Motanul totuşi trîna înfuriată la culme apucă cotoiul de ceafă şi-i Nu-mi aduc nici un venit ba mai îmi lasă şi găinile
dş-1 încoa. N-am .vreme de tocmeală. Fă-i cruce şi făcu vînt cu un gest de bărbat. Razmiotnov sări flămînde.
dă-1 încoa din mfaiS-n mână. speriat într o. parte,, iar cotoiul desfăcîndu-şi larg Intorcîndu-se spre livadă Razmiotnov strigă :
Din trei degete noduroase şi smolite ale mîinii cele patru labe, rotindu-şi ochii mari, veririî, şi — Flăcăi, retragerea I
drepte, lrăţrîna făcu io xoijyingătţi^re oonrfhnaţie pe miorlăind înspăimîntător Zbură pe lîngă el, ateriză Iar peste zece minute el mergea spre casă, nu
care i-o oferi lui Razmiotn&v, iar cu 'n w a stângă elastic şi, defefăcîndu-şi coada uriaşă de vulpe, o pe uliţă, ci pe lângă riu, ca să nu atragă atetaţia
strînse'cii: aţâţa, dragostş. cpiqnd- ţa ,«9 » acesta luă lă sănătoasa spre livadă. Pe urmele lui, cu un femeilor din Gremeacii Log... Dinspre nord sufla un
scoase un mieunat asurzitor, începu sa zgârie şi să şchelălăit, isteţic se năpusti căţelul, iar în urma că- . vînt răcoros, rece chiar. Razmiotnov pusese în*că
scuine..Băiaţai}drii, care făcuseră ,zid m spatele lui ţelului, scoţînd urlple sălbatice, ‘ cîrdul de băie " ciulă o pereche de porumbei calzi cu guşele grele.
H&Sm îASov; -mi-ietot^au făutărfdA.- StropatC" lor era tandri... Cotoiiil trecu peste gard, ca purtat de vînt, Căciula o acoperi cu marginea scurtei vătuite1 şi,
vădit de partea lu i, Razmiotnov. Amuţiră însă ca iar căţelul, nefiind în stare să învingă un obstacol trăgând ochiade în jurul său, zîmbea jenat- Iar
la comandă, de îndată eft "bătrâna, « BăîştOfChi-şi co atât de monstruos, porni în plină viteză spre şpăr- I , vînţgh ivî*tul ,reyş dlşspre nord mişca uşor cifcful
toiul dezlănţuit, răcni în gura mare : tura din gard pe care p cunoştea de multă vreme. | său încărunţit.
