Page 30 - Albina_1959_05
P. 30
Pretutindeni, în creşe şl că
mine, în şcoli, pe străzi, în
parcuri, copiii te întîmpină cu
surîsul lor fermecător, te-ncîntă
cu voioşia lor fără margini. Co
piii rid, se joacă, cîntă, plăz-
In fiecare an, la 1 iunie sărbătorim Ziua Internaţională a muiesc vise înaripate de viitor.
Copilului. Cu acest prilej omenirea lansează categoricul în Copiii patriei noastre sînt feri
demn d- a se apăra zîmbetul copilăriei, joaca nevinovată a ciţi. Pentru fericirea lor, pentru
copiilor din curtea creţei, şcoala unde ei se adapă la izvorul viitorul lor de aur, statul nostru
ştiinţei, bucuria cîntecului şi a dansului.
Copilăria nu este pretutindeni la fel, după cum nici la noi democrat-popular manifestă o
ccpiUria n-a fost întotdeauna asemenea celei de azi. In Repu grijă şi atenţie deosebită. Iată
blica noastră Populară peste 150.000 de copii şi-au petrecut numai un exemplu i în 1958 au
anul trecut timpul de vară în colonii şi tabere la munte şi la
mare in anii puterii populare, pentru cei mici au fost tipă W- funcţionat în tara noastră 6.638
de creşe şi grădiniţe care au
rite 49 000.300 exemplare de cărţi, iar 1.870.000 de elevi în
vaţă pe băncile şcolilor elementare şi medii. cuprins aproape 325.000 de
In ţările lagărului socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică, copii.
copiilor le sînt create cele mai bune condiţii pentru dezvol ...E ora 12. După cîteva ore
tarea şi înflorirea acestor flori ale vieţii. Nimic nu se precu
peţeşte în aceste ţări pentru a se asigura copiilor o viaţă de jocuri, cîntece şi dansuri, co
fericită. piii colectiviştilor din comuna
Nu putem ca in această zi să nu ne îndreptăm gîodul spre Sînt ana, regiunea Arad, s-au
copiii din ţările capitaliste. Ce-i aşteaptă pe aceşti copil ? In adunat în jurul meselor şi ser
marea lor majoritate foametea, bolile, mizeria, cerşitul. Şi în vesc masa. Poftă bună, copii!
cel mai bun caz un loc de muncă unde ochiul neîndurătorului
patron îi urmăreşte de la răsăritul soarelui şi pînă La asfinţit.
Şi asta pentru o bucăţică de pîine pe care o înghite sub lovi*
turile de gîrbaci ale patronilor. In aceste ţări copiii sînt vin*
duţi ca orice articol găsit în vitrinele magazinelor. In Japo
nia. de exemplu, un ci ine de lux costă 50 de dolari, e pisică
30 de dolari, iar o fetiţă... 22 de dolari. Cine nu se cutre
mură auzind asemenea lucruri ? Totuşi din nenorocire ele sînt
o realitate des întîlnită în ţările unde capitalul e mai presus
decît viaţa oamenilor şi a mlădiţelor lo r: copiii.
Un magazin de jucării ? basm. a început joaca. Unul păsărică, poate un căluţ, poate.-.
Poate aşa aţi crede la prima strînge-n braţe iepuraşul care Jucăriile-* multe şi frumoase şi
vedere, dar vă înşelaţi. E gră nu se poate împotrivi strînsorii. nici el nu ştie pe care s-o pre
diniţa de copii din Wolbrych Altul s-a plictisit de elefant
(R. P. Polonă?. După o «ră de ▼rea s-aleagă altă jucăriei • fere.
rARA ZîMBET
Copiii aceştia nu ştiu ce-i zîmbetul, ctntecul,
joaca. Ei nu ştiu să ridă, la fel ca şi părinţii
lor. Ştiu, însă, de mici ce-i grija, mizeria, foa
U [a ! Uţa ! Uţa ! Iată-i pe copiii din tabăra pionierească a metea. Ei plîng, cerşesc o bucată de pîine, mor
unei fabrici dm Kazahstan, legănîndu-şi copilăria fericită. Copiii înfometaţi şi zdrenţăroşi- Aceasta este .ferici
— florile vieţii, cum îi numea Maxim Gorki — din Uniunea So rea" copiilor din ţările capitaliste şi cele subju
vietică simţ clipă de clipă grija părintească a partidului şi sta gate colonialismului. Un ziar american relata
tului sovietic care le asigură o copilărie însorită, lipsită de griji. nu de mult o întîmplare de-a dreptul cutremu
rătoare : muncitoarea Gertrude Kolsh, din ora
şul american Riverhead avea nouă copii. In-
tr-una din zile doi dintre ei s-au îmbolnăvit.
Trebuia să cumpere medicamente. După ce şi-a
Prima emoţie. vîndut şi ultima haină, Gertrude a luat copilul
cel mic şi l-a vîndut unui misR pe cîteva sute
Cîteva clipe şi mi
de dolari. Dar medicamentele cumpărate n-au
cuţa Van Iun-iun
mai putut salva pe cei doi copii. Era prea
va apare In faţa tîrziu.
auditorilor. E pri Priviţi aceste două fotografii: cîţivia copii ita
mul ei concert. lieni au plecat de-acasă să cerşească o bucată
de pîine. Cine ştie de cîte zile n-or mai fi mîn-
Strînge cu minut a cat! (fotografia din dreapta). Tot în căutarea
ei tremurîndă vioa unei coji de pîine sau a unor resturi de mîn-
ra şi priveşte feri care au plecat şi aceşti copii algerieni (fotogra
cită la publicul ce fia de jos). O singură deosebire: ei nu cerşesc,
aplaudă fără con ci caută mîncare în gunoaiele aruncate în mar
ginea localităţii Saienfier.
tenire. Asemenea
micuţei Van Iun-
iun, milioane, zeci
de milioane de co
pii din Republica
Populară Chineză
trăiesc cu adevărat
0 copilărie nouă,
fericită. Cu sîrgu-
1 nţă ei se pregă
tesc să devină con
structori pricepuţi
ai Cbinei Popu
lare.