Page 20 - Albina_1959_06
P. 20
razn n m
a ce£u
! Mozaic dobrogean
H Cu fiecare săptămînă ce trece,
Spectacolul se apropia de sfîrşlt. H de al V-lea concurs devin tot mai pas
De-a lungul a peste douăsprezece ore, H ne de învăţăminte. Formaţii de tot fi
: se perindaseră pe scena casei raionale H şi-au încercat forţele la primele două
de cultură din Tulcea cele mai bune 11 cearcă acum forţele la faza regională.
formaţii de cor şi de dansuri, 11 aceste zile, nu numai frumuseţea costu
brigăzi artistice de agitaţie, cei 11 ţă mult îmbogăţită, rod al maturităţi
mai înzestraţi solişti vocali şi ins 11 şi necurmat care se acordă artei noas
trumentişti de la casele de cultură şi
căminele culturale din raioanele Tul
cea şi Babadag, precum şi cele mai caval, sau pe Ion Vasioglu, coleeti-1
bune echipe artistice ale instituţiilor şi vistul din Enisala, o veche cunoştinţă
fabricilor din aceste raioane. a jurii’ - de concurs ? Pe Ioniţă Icn
Pil;||P Formaţii cu veche tradiţie în viaţa din satrf Nalbant, care a venit la
artistică de amatori a Dobrogei noi concurs cu nelipsita lui ţeteră, sau pe
■MM pip îşi dovediseră şi de astă-dată măies moş. Ion Spînoaie, care în ciuda celor
I I I tria. Corul ruso-ucrainean al casei 82 de ani ai lui, îi zice mai bine din
raionale de cultură din Tulcea, care a ţibulcă decît toţi tinerii din Beştepe ?
i P t
împlinit de curînd opt ani de neîntre Iar la soliştii vocali, aceeaşi pro
ruptă şi rodnică activitate, a executat blemă; pe cine să promovezi pentru
\T ara ful căminului cultural din 'comuna „Corbii Mari', regiunea Bucureşti, interpretează cu aceeaşi măiestrie, sub priceputa faza interregională ? Pe tînăra colecti
in cadrul concursului „Brîul lăutăresc”. conducere a învăţătorului Simion vistă Vasilina Nichita din Murighiol,
Gheorghiu, melodii ruseşti şi ucrai care a cîntat foarte frumos o me
nene, precum şi cîntecele romîneşti lodie ucraineană, pe Cherata A-
„Măreţ pămînt al patriei iubite" şi poslol din comuna Mihail Kogălni-
„Sărbătoare în gospodărie". Despre ceanu, înzestrată interpretă a cîntece<
viaţa fericită a colectiviştilor şi-a spus lor macedonene, sau pe Dădiţa Nicolae
' v ■* •* ■ , $ cuvîntul şi nu mai puţin cunoscutul din Fîntînele, care ştie să cînte cu
cor din Beştepe. Romînii şi bulgarii aceeaşi pricepere atît doine cît şi săli
din acest cor au executat, printre al tăreţe învârtite.
tele, şi cîntecul „La noi, în gospodă După cum se vede, faza regională
rie". Despre bucuria vieţii şi muncii a concursului a ridicat la Tulcea o
i t f S S S S ! ^ - - * . *• i unite în gospodăria lor colectivă, au sumedenie de întrebări, cărora juriul
** . / « U * <Nf* ir'tlr. cîntat cu entuziasm şi însufleţire, co cu greu Ie-a făcut faţă. Iar pentru
lectivişti fruntaşi ca Pintilie Hagiu, nenumăraţii spectatori veniţi să asiste
Cristea Pavel, Vasile Velicu şi atîţia la această sărbătoare a cîntecului şi
alţii. Despre viaţa lor nouă au cîntat
şi pescarii ucraineni şi romîni din jocului nord-dobrogean, ea a consti a
tuit încă o dovadă de
netăgăduit
Crişanu, comună cufundată în inima frumosului progres realizat în ultima
Deltei. Corul lor a luat fiinţă în
toamna anului trecut, în timpul pre vreme de echipele artistice de ama
tori.
gătirilor pentru cel de al V-lea con
curs. Şi iată că acum, cei f20 de co
rişti din comuna care nu numără mai Cimpoieri, tarafuri
mult de 180 de familii, au ajuns pînă şi brigăzi!
la faza regională a concursului.
Şi tot la faza regională a ajuns Prima parte a fazei regionale a celui
pentru prima oară anul acesta şi echi- de al V-lea concurs al formaţiilor ar
pa de dansuri din Beştepe. Au vrut tistice de amatori din regiunea Ploeşti
oamenii să arate că se pricep, nu nu a constituit un adevărat schimb de ex
mai la cîntec ci şi la dans. Şi au do perienţă între formaţiile sindicale şi
vedit-o din plin. Nu numai tinerii din cele ale caselor de cultură şi cămine
sat, dar şi cei cu tîmplele de mult în lor culturale. Fiecare dintre acestea
cărunţite, echipa de vîrstnici din Beş au adus pe scenă programe care oglin
tepe tiu s-a lăsat cu nimic mai pre deau aspecte din activitatea oamenilor
jos faţă de cea a tinerilor. Marin- muncii din fabrici sau de pe ogoare,
ghiilor bulgăreşti le-au urmat „dansu din viaţa nouă a satelor şi oraşelor.
rile cu şarpele" ale macedonenilor din
Hagilar-Tulcea şi din Nicolae Bălcescu- Publicul spectator a aplaudat deopo
Babadag, cazaciocurile ucrainenilor trivă atît cîntecele interpretate de co
din Cogealac, precum şi minunatele rul C.F.R. Buzău — printre care amin
jocuri olteneşti ale colectiviştilor din tim îndeosebi lucrarea „Cîntă drum de
Fîntînele-Babadag. Membrii juriului fier" de Karastoianov — cît şi cînte
din concurs erau puşi la grea în cele prezentate de corurile căminelor
cercare. Munca atentă a instructorilor culturale din comuna Bogza-R. Sărat
trimişi de casa regională a creaţiei sau Costeşti-Buzău. Fiecare dintre a-
populare, în raioanele Tulcea şi easte ultime două caruri, cuprinzând
Babadag, îşi dovedea acum din plin peste 89 de ţărani muncitori colectivişti
roadele. Era tare greu să-i alegi pe şi întovărăşiţi, au interpretat cu ni
cei mai buni, din atîţia buni. Pe cine, trie bucăţile : „Măreţ pămînt al pau,ei
de pildă, să-l socoteşti mai înzestrat, iubite" de I. Chirescu, „Partidului, pă 1
dintre soliştii instrumentişti ? Pe co
Fanfara şcolii profesio nale de ucenici C.F.R. din Turnu- Severin, executînd o suită de lectivistul Gheorghe Bîlea, zis Turuş, rinte al bucuriei" de Romaşcanu, „Via
cintece populare. din lsaccea, neîntrecut cîntăreţ din ta nouă" de I. Nicorescu, „In gospo-
ŞTEFAN GLIGOREA 2 BUCURIA RAVECA! BUCURIA R,
Omul a privit-o lung, mirat de figura ei neînţelegătoare ;
— Păi, dumneata să nu ştii ? Semifină, adică o „calitate"
mai bună decît lîna stogoşe. Ce să-i faci ? Dacă e mai bună,
şi preţu-i mai mare.
Femeia n-a mai stăruit, a plecat du’pă alte treburi.
Acum însă faptul o durea. Nu pentru că vecinul primise
, bani mai mulţi.
De ani de zile, Raveca avea o mulţumire, o mîndrie a ei.
P o v e s t i r e O mîndrie cu care nu se fălea, ci nevăzută, adîncâ, neştiută
la preţul ei înalt, poate de nimeni, dar care îi umplea viaţa
Raveca lui Nistor nu dormea. Sta întinsă în pat, cu mîinile şi o făcea să se simtă şi ea cineva printre oameni. Toţi aveau
aduse sub csafă, cu ochii larg deschişi în gol. cunoştinţă că Raveca scoate cea mai mîndrâ lînă de pe oile
Gînduti, ginduii i se revărsau şuvoi în minte... ei. Bârbatu-său, Niculae, fie iertat, înainte de a pleca pe front,
De cu seară, Niculiţă, isteţ şi fălos poştaş a tot ce se în îngrijise oile ca nimeni altul. Poate de aceea, cu jalea în su
tâmpla în sat, îi spusese că vecinul Mitiu adusese acasă trei flet după bărbatul mort, Raveca nu şi-a mai îngăduit altă bu
care vîrfuite cu de toate. Adusese şi lină. Lină de soi, moaie, curie decît grija de copil şi de oi. Vara îşi da oile în turma lui
cu firul tot unul şi unul. Parcă chiar mai aleasă decît aceea Oprea Nicodin, un „clăţăuaş" mai avut, şi primea toamna te
tunsă de Raveca de pe oile ei. lemea şi cîte o botă de lapte acru, pe care Niculiţă, mai ales,
Ba l-a lă3at pe copilandru să vorbească, aşa cum îl lăsa îl mînca cu mare poftă. Iarna, pînă primăvara, femeia ţinea
întotdeauna. Numai după ce au isprăvit de cinat, femeia s-a oile acasă. Le îngrijea cu aceeaşi sîrguinţâ şi dragoste ca odi
trezit întrebîndu-1 ; nioară Niculae. Le tundea codina, le tăia unghiile crescute
— Zici c-ai văzut tu lîna, Niculiţă ? Cu ochii tăi ? prea mult. Finul mai tare, grinjos, li-1 da pe vreme de ger di
— Am şi pipăit-o — răspunse băiatul. — Ui aşa, că babu mineaţa, când dobitoacele erau mai flâmînde; le adâpa de
Mitiu nu-i da singur de cap s-o bage în saci. Aia lină, doamne două ori pe zi, şi niciodată bulgărul de sare nu lipsea din
bate-mă I şopron. Inalnle şi la sorocul fătării le hrănea cu lucernă. bo I
„Aia lînă". Ei, copilul e copil, s-a putut înşela. Dar Raveca gată în frunze mari şi cu otavă moale, gustoasă. ' 1
îşi aminti, prin’r-o neaşteptată legătură, de ceea ce văzuse în Vestea despre destoinicia crescătoarei de oi făcuse de i
scriptele magazinerului de la baza de recepţie din Sălişte. E mult ocolul satului. — Vecină, hăi, cum trăieşti I
drept, acesta spusese ca-ntotdeauna, fără să mai controleze Şi acum: „aia lînă 1* Iacă, o vorbă ce o durea, n-o lăsa că văz bine. D-apoi nici tu un p
lîna adusă de femeie la contractare : să doarmă, şi pe care totuşi nu căuta s-o alunge din cuget. cîntec colea, vai de-aşa viaţă. Nii
— Aa, tovarăşa Raveca. Lînă stogoşe. Bună. Se ştie. Raveca îşi da seama cu o uşoară teamă câ în vorba asta se noi şi ţi-i găsi bucuria.
Femeia a semnat de primire, şi-a numărat banii, i-a legat ascunde ceva deosebit, ca un sîmbure necunoscut şi simţea Raveca a poftit-o să se omei
strîns în batistă. Cum făcea de obicei, a mai întirziat cu pli trebuinţă sâ-1 dezghioace, sâ-i afle înţelesul. calde în blidul cel mare şi i-a cer
virea pe foaia de hfriie ca să vadă cîţi bani primiseră ceilalţi Coborî din pat, trecu fără zgomot în odaia „dinainte*. Şi-a făcut drum la oile întovăi
contractanţi. In dreptul lui Mitiu, a descoperit la „calitate" Suci comutatorul, îl răsuci la loc. Nu avea nevoie de lumină. iernate la un loc, oile, abia adun
scris : semifină şi un preţ mat mare. A tresărit uimită, apoi cu Ingenunche, vîrî mina în coşurile de nuiele înşirate sub toate la fel. O parte erau molii,
ciudă a dat să-l întrebe pe magaziner cum se poate una ca pat. Strînse în plame lina spălată de curînd, o petrecu cu în- de lînă căzută. Cind le-a mai auzi
asta, însă omul trecuse grăbit la clntar, căci mai aştepta o dîrjire printre degetele bătucite. Erau fire lungi, aspre, miţoase de scursori, femeii i s-a strîns inin
mulţime de ţărani să predea lînă contractată. Raveca a făcut şi, amestecate cu ele, altele mai subţiri, mai m ătăsoase; ea nu gâlbeazâ. A venit aţă acasă şi
cîţiva paşi să plece, daT sa râzgîndit. Hotărîtă, fără să mai le simţea decît pe acestea şi târla strînsorii era ca o mîn- pâlan :
aştepte ca magazinerul să-şi termine de cântărit l-a întrebat gîiere. Buzele femeii se încreţiră trudnic a zîmbet. Gîndi lim — Ziceţi că ce-i al întovărăşit
repede ; pede : „Nu. Lîna adusă de Mitiu, de întovărăşiţi, nu putea fi grijiţi ce-i al vostru, vecine ? No,
Spune-mi, rogu-te, cum de-ai scris la Mitiu lînă de-aia ? ca asta". clinele sub coadă.
