Page 29 - Albina_1959_06
P. 29

I  E   N   fi     A   II  Z   II  EL E L O K                        K I O     A $        r    R E

                                                                                                              a  lui,  plină  de  tîlc:   ,.Mai  areu  I
                                                                                                              este  să  păstrezi  un  cor.  decît  să-l  ■
                                                                                                              formezi".  Timpul   care  s-a  scurs  B
                                                                                                              de  atunci,  de  la  îniahebarea  co-  ■
                                                                                                              rului  si  pînă  azi.  dovedeşte  întoc-  B
                                                                                                              mai  spusele  sale.
                                                                                                               Vara,  în  Intorsura  Buzăului,  de
                                                                                                              draa  să  faci  repetiţii  la  cor.  Dar.
  imas  pe  dru-  strungar  cere  un  sfat  şefului  de  ate­                                                 de  cum  venea  toamna,  cu  ploile
  uncit  cu  sîrg,  lier.  Notaţi  însă  că  Roman  Grigore                                                   ei  care  desfundă  drumurile,  unii
  rcă  era  făcut  are  44  de  ani,  adică  exact  încă  o                                                   corişti,  care  trebuiau  să  străbată
  sta.  In  tot ce  dată  vîrsta  lui  Mircea  Vidrasciuc...                                                  mulţi  kilometri  pînă  la  căminul
  Icică  din  su-  Calificarea  profesională  a  lui  Mir­                                                    cultural,  preaetau  să  mai  vină  la
  orist.  A  trăit  cea  Vidrasciuc  nu  se  va  opri  însă  la                                               repetiţii.  Iarna,  vîntoasele  si  vis­
  îzi,  culegînd  diploma  de  maistru.  Alături,  pe  pe­                                                    colele,  zăpada  si  aerul  puneau
  audă.  Simţea  rete,  într-o  altă  ramă  aurită,  va  sta                                                  alte  obstacole  orele  în  calea  co­
   Năzuia  mai  peste  c  ţiva  ani  diploma  de  inginer.                                                    riştilor.  La  început,  frecventa  în
   Curînd,  do-  Mircea  Vidrasciuc  se  pregăteşte  in­                                                      aceste  anotimpuri  scădea.  Atunci,
  ecţiona  neîn-  tens  pentru  a  urma  cursurile  Insti­                                                    directorul  căminului  cultural.  Gh.
  de  a  cunoa-  tutului  de  Mecanizarea  şi  Electrifi­                                                     Bularca,  si  dirijorul  corului,  profe­
  iplinit :  a  fost  carea  Agriculturii.                                                                    sorul  Gh.  Nedelea.  împreună  cu
  ştri.  Trei  ani   La  colţul  roşu  al  S.M.T.-ului,  am                                                   coriştii  Viorica  Ola.  Maria  Dra-
  cărţilor.  Trei   făcut  împreună  o  partidă  de  şah.  De                                                 aomir,  Gh.  Banciu.  Olimpiu  Bori-
  şi  rigla  i-au  la  început  m-a  invitat  să-i  spun  la                                                  ceanu  si  alţii  au  mers  pe  la  ca­
  i  a  sorbit  la-  a  cita  mutare  şi  pa  ce  pătrăţică                                                   sele  celor  care  nu  veneau.  Truda
              anume  doresc  să  fiu...  mat  !  Ca  re­                                                      lor  nu  a  fost  în  zadar.  Incet-
              vanşă,  l-am  provocat  la  o  discuţie                                                         încet,  cei  care  lipseau  s-au  con­
              din  domeniul  literaturii.  Nu  m-au                                                           vins  că  din  pricina  lor  corul  s-ar
              sargrins  de  loc  vastele  lui  cunoştinţe,   Corul  căminului  cultural  din  comuna  Drăgăneşti,  regiunea  Bucureşti,  inter-   fi  poticnit,  si  au  venit  la  repetiţii
              mai  ales  după  ce  mi-a  arătat  biblio­           pretini  un  cintec  popular.              înfruntînd  vitreaia  timpului.  Au
              teca  personală,  din  eleganta  locu­                                                          mai  fost  ele _si  alte  areutăti.  Le
              inţă  primită  într-unul  din  blocur'le                                                        lipseau,  bunăoară,  din  repertoriu
              construite  de  semeteu  pentru  meca­                                                          cîntece  din  folclorul  local.  Au
              nizatorii  săi.  Aici,  am  făcut  cunoş­  Fete  si  flăcăi  cu  viers  dulce_ si   Si  asa,  după  un  timn.  cîteva  chibzuit  atunci  directorul   cămi­
              tinţă  şi  cu  micuţa  Liliana  Vidras­  draa  de  cîntat  în  Intorsura  Buzău­ zeci  de  corişti  se  adunau  la  cămi­ nului  si  dirijorul  corului,  au  cerut
              ciuc.  Ridicînd-o  pe  braţele  lui  vîn-  lui.  berechet.  Dovadă  serile,  cînd  nul  cultural  aata  să  înceapă  repe­ sprijinul  si  altor   oameni  îndră­
              joase,  ca  pe  un  fulg  de  nea,  micuţa  uliţele  comunei  răsunau  de  cînte-  tiţiile.  Mai  trebuia  acum  un  diri­ gostiţi  de  muzică,  cum  este  doc­
              Liliana  a  izbucnit  într-un  rîs  cris­ ce  care  mai  de  care  mai  frumoa­ ior  inimos  si  priceput.  Gîndurile  toriţa  Maria  Voinea.  si  încetul  cu
              talin  ca  izvorul,  silabisind  peltic :  se.  Numai  la  corul  căminului  cul­ lui-  Gheorahe  Bularca  s-au  oprit  încetul,  culeaînd  ei  înşişi  vechi
              ,,ta-ta,  ta-ta..."  Mircea  Vidrasciuc,  tural  nu  prea  se-ndesau.  E  drept  asupra   profesorului   Alexandru  si  noi  cîntece   populare   locale
              ..tatăl"  acelor  motoare  de  zeci  de  că  n-aveau  nici  un  diriior  mai  a-  Nedelea.      si-au  alcătuit  un  repertoriu  care  B
              cai  putere  e  şi  tatăl  acestui  pui  de  cătării  să-i  îndemne  pe  oameni,   uCînd  l-a  întrebat  dacă  ar  vrea  merae  la  inima  consătenilor.   I
              om  născut  sub  semnul  marilor  noas­ să  le  strunească  vocile  si  să  le-m-  să  fie  dirijorul   corului,   acesta   Faima  corului  din  Intorsura  Bu-  I
              tre  împliniri.                 pletească  într-un  buchet  cum  s-ar  s-a  arătat  bucuros.    zăului  a  trecut  de  mult  hotarele  B
                —  Vreau  ca  fetiţa  mea  să  aibă  tot  fi  cuvenit.          —  Numai  că  eu  nu  sînt  nici  comunei.  Intreaul  sat.  si  în  pri-  I
  J  cifrat  poe-   ce  eu  n-am  avut  cîndva.  Cînd  va  fi   Tare  necaz  îi  era  lui  Gheoralie          mult  rînd  cele  aproape  400  de  fa-  B
     îlor  alge-  mare,  să  se  mîndrească  de  tatăl  său.  Bularca.  Si  pentru  că  era  direc­           milii  din  întovărăşirea  zootehni-  I
              Iar  dorinţa  cea  mai  mare  e  ca  mi­  torul  căminului  cultural  din  co­                  că  de  aci  (căci  majoritatea  co-  R
  îi  Mircea  Vi-   cuţa  mea  Liliana  să  nu  rămină  or­ mună,  si  fiindcă   el  însusi  avea             riştilor  sînt  întovărăsitil.  se^  fă-  B
  urii :  întîi,  a   fană,  aşa  cum  am  rămas  eu.  De  a-  mare  draaoste  pentru  cîntec.  Nu
  stru,  pe  care   ceea,  urăsc  şi  condamn  războiul  din  mai  spun  că  voce  ca  a  lui  nu  se         Ieste  cu  acest  cor._ Mii  de  ţărani  |
  ramă  aurită,   toate  fibrele  fiinţei  mele...  afla  în  tot  satul.  Intr-o  zi.  acum                  din  această  comună  si  din  comu-  R
   într-un  post   Mircea  Vidrasciuc  mi  se  dezvăluia  vreo  trei  ani.  a  pus  piciorul                  nele  învecinate  au  asistat  in  a-  I
                                                                          în
  devenind  şef   în  toată  complexitatea  lu i:  aspru  şi  oracr.  S-a  dus  la  Gheorahe  Ban-            cest  an   la  cele  11  spectacole
  treilea  —  şi   duios,  voinic  şi  mîndru.  inteligent  şi  ciu,  la  Viorica  Ola  si  la  alţi  cîti-   date_  admirînd  măiestria  cu  care
                                                                                                              cîntă  corul  din  Intorsura  Bu­
  tovarăşii  de   di'rz...  Cît   am   colindat   împreună  va  tineri  pe  care-i  ştia  meşteri  la
  ilta  cinste  şi   prin  staţiune,  nu  ştiam  ce  să  admir  cîntat.                                       zăului.  La  faza  reaionaKL  a  celui
  în   rîndurile                                                                                              de  al  V-lea  concurs  al  formaţii­
  omunist  la  21   mai  întîi :  feţele  de  masă  albe  ca   —  Ia  ascultaţi  măi  —  le-a  s p u s   măcar  profesor  de  muzică  —  a  lor  de  amatori,  ce  s-a  desfăşurat
              zăpada  de  la  cantină,  baia  modernă,
   o  vîrstă  de   terenul  de  sport  sau  noile  construcţii.   el.  —  De  ce  n-am  face  noi.  aci  în  răspuns  totuşi  profesorul   Nede­ recent  la  Oraşul  Stalin.  cei  peste
   vieţii  ţi  se   Pretutindeni  o  ordine  perfectă.  Orien­  comună,  un  cor ?  Ce  ne  lipseşte ? lea.  —  Ştii  prea  bine  că  predau  100  de  corişti   au  fost  răsplătiţi
                                                Cei  întrebaţi  i-au  dat  să  înte-  matematicile.  Nu  pot  zice  însă  că  cu  aplauze
                                                                                                                          binemeritate  pentru
  jn   a  răspuns   tate  anume  cu  faţa  către  tarlalele  ce  leaaă  însă  că  nu  coriştii  linsese,  nu-mi  place  si  muzica.  Si  chiar  programul  pe  care  Iau  prezentat.
  :estui   eveni-   se  ghicesc  desfăşurîndu-se  pînă  din­
  aţa  lui ?  Prin-   colo de linia orizontului, stau! aliniate,   ci  o  mînă  pricepută  care  să-i  a-  ma  pricep  nitelus.  Dar  să  conduc  Avînd  în  repertoriu  cîntecele  ..La
  turor  forţelor                             dune  laolaltă  si  să-i  pună  la  trea­ un  cor  mare...      noi  în  gospodărie".  „Imnul  parti­
               ca la paradă, zeci de tractoare, batoze,
  jii  sale  capa­  secerători,  combine.  Fiecare  din  ele   bă.  Cinstit  vorbind,  si  Gheorahe   Totuşi,  profesorul  Nedelea   a  zanilor  păcii".  „Doftana".  ..Balada
  cului  său  en-                             Bularca  îsi  dădea  seama  că  asta  pornit  la  treabă  cu  traaere  de  ini­ haiducească"   si  cîntecul  satiric
              a  trecut  prin  miinile  lui  şi  a  tova­  este  areutatea  cea  mai  mare  în  mă.  Seara,  tîrziu.  studia  nu  nu­ ..Bată-te  legea  de  nas",  corul  din
              răşilor  săi  din  atelierul  mecanic.  Pe
  in  şi   inima                              calea  alcătuirii  unui  cor  la  Intor-  mai  problemele  lui  de  specialita­ Intorsura  Buzăului  a  stîrnit  admi­
  al  meu  curat   fiecare  le-a  consultat,  le-a  tratat  şi   sura  Buzăului-  te,  dar  si  arta  diriioratului  pentru  raţia  publicului.
              fiecăreia  i-a  dat  un  bon  de  însănă­
  n  mine.  Dacă   toşire,  pe  care  a  scris :  „Bun  pentru   Au  urmat  apoi  zile  îndelunaate  care  s-a  văzut  în  curînd  că  are   Iar  din  ropotele  de  aplauze  a-
  >artidul   mi-a   recoltare,  1959“.  In  curînd,  maşinile-   de  muncă.  De  la  cei  cîtiva  cu  multă  aplicaţie.  dresate  acestui   cor.  o  parte  se
  îqptul   curat,   vor  porni  asaltul  în  marea  bătălie   care  stătuse  de  vorbă  la  început,   Muncind'tru  inimă,  corişti  si  di­ chveneau  si  muncii  neobosite  a
      at  ce  am   a  strinqerii  la  timp  şi  fără  pierderi   a  trecut,  cu  ajutorul  lor.  la  recru­ rijor.  însufleţiţi  de  exemplul^  si   directorului  căminului  cultural,
  pt  .«iul  mi-a   a  recoltei,   luînd  drumul   lanurilor   tarea  de  noi  corişti  în  întrea  sa­ cuvintele  directorului   de  cămin
  de   părinte,                               tul.  Secretarul  organizaţiei  de  Gh.  Bularca.  au  încheaat  un  cor   îndrăaostitului  de  cîntec  si  artis­
  atelierul  me-   ncsfîrşite  de   aur  şi  luînd  cu   ele   bază.  preşedintele  sfatului^  popu­ puternic,  bine  nreaătit,  Asa  îneît  tului  cu  voce  cristalină.  Gh.  Bu­
  gărie  era  aş-  ceva  şi  din  inima  iscusitului  şi  neo­  lar.   preşedintele   întovărăşirii,  în  1956.  corul  din  Intorsura  Bu­ larca.  ridicat  la  această  muncă  de
  re  care-i  ceru  bositului   „medic   al   motoarelor",  i-au  venit  si  ei  în  aiutor.  vorbind  zăului  a  ieşit  al  treilea  la  faza  re-  răspundere  din  rîndurile  ţăranilor
   în  execuţia   Mircea  Vidrasciuc.         cu  tinerii  si  sfătuindu-i ^  că  este   aională  a  concursului  formaţiilor  muncitori...
  >man  Griqore                               spre  cinstea  comunei  să  aibă  un
  ia  Vidrasciuc.                             cor  puternic  de  care  să  se  ducă   de  amatori.                    I.  DRAGOMIRESCU       »
  obişnuit:  un              PETRE  POPA      vestea.                           Gheorahe  Bularca  are  o  vorba
                     3                                                                                      SPECIALIŞTII                   5
  le  la  bun  început:  discu-                                                              —  La  adăpost!  porunci  Dumitru  înainte  de  vreme,  ca
  lai  asa.  dintr-o  obliaatie.                                                         să-i  dea  maistrului  putinţa  să  se  cufunde  în  beznele  aale-
  te.  deşi  el  răspundea  de                                                           riei...
  patru  ar  fi  trebuit  să  in-                                                            —  Ardeeee !  Ardeeee !...  vesti  el  ne  urmă  pomi  si
  hnit din  sectorul  „moder-                                                            el  sa  se  adăpostească,  cautîndu-1  pe  Ialovi.  II  aăsi  si.  lumi-
  lui  Dumitru,  să-i  urmă-                                                             nîndu-i  obrazul  cu  lampa  de  carbid.  îl  întrebă  conven­
  îtea  de  vorbă  cu  el.                                                               ţional  :
  i  Dumitru  trăaînd  cu  coa­                                                              —  Ce  mai  faci,  maistre!
  ie  maistrul  Ialovi-tresări,                                                              Ialovi  se  uită  la  el  lunq  si  murmură :
  rtat  cu  aer  comprimat,                                                                 •f—  Imbătrînesc...
  !  îi  zăcuse  pînă  atunci  la                                                            Dar  Dumitru  nu  mai auzi  răspunsul,  pentru  că  în  clina
  .  curent  electric...  Fiţi  a-                                                       aceea  trei  bubuituri  cutremurară  muntele.  Un  fum  aros.
                                                                                         înecăcios,  năvăli  în  lunqul  galeriei.  Minerii  îl  străbătură
  piatra  frontului  de  lucru,                                                          arabiti.  curioşi.  In  abataj  dădură  peste  un  morman  uriaş
  vadă  cum  muscă  si  cum                                                              de  minereu  rupt  de  explozie.
  Un  minut...  două...  trei...                                                             —  Bravo., tovarăşe  Dumitru !...  răsună  din  întuneric
                                                                                         alasul  puţintel  sugrumat  al  lui  Ialovi.
  ndu-se  la  mos  Ialovi  de                                                                Dumitru  simţi  un  fior  cald  prin  inimă :  Ialovi,  bătrînul
  De  fapt  nu-1  mai  interesa                                                          maistru,  îl  felicitase...
   ce  aîndeste  mos  Ialovi                                                                 —  Bravo,  tovarăşe  Dumitru,  si  mulţam  frumos I  Eşti
  atorul  acela  începe  să-i                                                            specialist!
  a  ani  a  ridicat  atîtea  si
                                                                                             Lui  Dumitru  îi  crescu  inima  cît  o_ pîine.  Se  apropie  în­
                                                                                         duioşat  de  maistru.  îi  luă  mîna  uscată  si  i-o  sărută.
  1  se  mai  socotească  mais-
  miască  perforatorul ?  Ur-     Se  repeziră  vreo  trei.  Dumitru  opri  numai  doi.  Se  sim­  —  Mulţumesc,  uncheşule.„  cuvîntul  dumitale  mă  cin­
  Dumitru  si  i  se  păru  că   ţea  acum  atît  de  stăpîn  pe  sine  şi  atît  de  mîndru  de  sine,   steşte...  Mulţumesc  încă  o  dată-  Dumneata  mi-ai  pus  ranga
  mplicatii...  Si  totuşi  acel   îneît  îi  trecu  prin  minte  să-l  cheme  pe  mos  Ialovi jşă-l  aju­  si  ciocanul  în  mîini.  Iaca,  eu  as  vrea  să  am  cinstea  să  te
  îl  dădea  pe  dînsul  la  o   te.  Dar  se  mustră  numaidecît.  zicîndu-si:  „E  om  bătrîn,  să­  învăţ  ne  dumneata  la  perforatoare.  As  sta  zi  si  noapte  să
  umitru.  pe  Ilisei,  pe  Ne-  racul".  Şi  totuşi  îşi  dădea  seama  că  vrea  ceva  de  la  mais­  te  învăţ,  uncheşule !...
                               trul Ialovi. Că  atenţia  si  interesul  celorlalţi  nu-1  mulţumesc.   Ialovi  tăcea  frămîntînd  mîna  lui  Dumitru  în mîinile  Iui.
  i  invidios.  Era  un  om  la   Dacă  Ialovi  s-ar  fi  apropiat  de  el  să-i  spună :  „Bravo,  Du­  Se  simţea  în  clipele  acelea  foarte  aproape  de  el  si  de  cei­
  lu-i  invidia  pe  cei^ patru,   mitre"  s-ar  fi  simtit  cu  adevărat  un  învinaător.  lalţi  trei  specialişti  si  simtămîntul  acesta  îi  umplea  sufletul.
  -ar  fi  vrut  să  părăsească   In lumina  lămpilor  de  carbid  abatajul  părea, a  avea pe­  —  Bine,  Dumitre,  făcu  el  în  sfîrsit  si .peste  O  clipă  se
  ?  Din  pricina  bătrînetii   reţi  de  diamant  nearu.  Apele  minereului  străluceau,  se   ridică  în  vîrful  picioarelor  sâ-i  sopteasca  la  ureche :  —;
  Dumitru  vîrî  cîte-o  capsă                                                           N-as  vrea  să  ştie  nimeni  despre  treaba  asta...  Numai  noi
                               clătinau,  se  întunecau.  Ialovi  se  rezema  de  peretele  abata­
                               jului  si  în  clipa  aceea  chipul  lui  cu  părul  alb,  proiectat  pe   amîndoi.  Mă  înveţi  seara,  cînd nu-i  nimeni  în  mina...  Poate
  orării  o  punaă...  înţeles ?  neqrul  peretelui,  se  reliefă  puternic.  Privindu-1  Dumitru  se   mai gresesc,  poate  nu  înţeleg  ceva...  Pricepi ?   „
                               înduioşa :  în  ochii  bâtrînului  tremura  o  ceată  uşor  tulbu­  Şi  slobozindu-i  mîna.  ieşi  în  gura  abatajului  sa  dea
  ozibiL.i  Cine  vrea  să-mi  rată,  iar  fruntea  i  se  încreţise.  Se  vedea  clar  că  bătrînul   glas  în  lungul  galeriei  ca  un  ortac  de  echipă:
                               îsi  înfrînae  o  durere...                                   —  Vagonetarii,  la  echipa  lui  Dumitru I...   _____
   24   25   26   27   28   29   30   31   32