Page 32 - Albina_1959_06
P. 32

S-a aprins lumina-n sat.»


                             S-a  aprins  lumina-n  sat,
                             Satu-ntreg  s-a  bucurat.
                             Totuşi,  rîzi  de  unii  care
                             Sînt  porniţi  pe...  supărare î
                   Că  e  satul  luminat.
                   Stă  Gheorghiţă  îmbufnat
                   Ocolind  vîlceaua-ntreagă
                   După  doi  obraji  de  fragă,
                   Fiindcă  m'rndra  la  portiţă
                   Nu-i  mai  poate  da  guriţă
                   Că  mi-o  văd  luminile
                   Şi  mi-o  rid  vecinele.
                             S-a  aprins  lumina-n  casă.
                             Toată  lumea-i  bucuroasă.
                             „Supărat"  e  doar  Culaie
                             Din  copaie
                             Că  nu  poate-n  mîini  să  prindă
                             O  „gutuie"  prinsă-n  grindă.
                             S-o  mănînce-ori  să  se  joace
                             C-altfel  nu  e  chip  şi  pace 1                      „PROFESORUL”
                   S-au  aprins  lumini  şirag...                         —  Ce  rezultat  ţi-a  dat?        1           CINSTIREA  FRUNTAŞULUI...
                   Şi-n  căminul  nostru  drag                            —  Tot  satul  colectivizat.               —  Iţi  mulţumim  pentru  gri'ja  care  ne-o  porţi.
                   Ca  un  bec  ce  luminează                                                                      Răsplata:  la  împărţirea  avansului...
                   Astăzi  un  film...  vechi  rulează.                                  (Desen  de  N.  CLAUDIU)      (Desen  de  ADRIAN  DRAGOMIRESCU)'
                   ,,Vechi“  pentru  vecinul  meu
                   Tractorist  la  semeteu
                   Care-i  foc  de...  supărat,                         Panou  de  onoare
                   Pentru  că,  dragi  cititori,
                   Filmul  l-a  vizionat                                      Corul  căminului  cultu­
                   Acas'  la...  televizor!                                  ral  din  comuna  Blăgeşti,
                             S-a  aprins  lumina-n  sat.                     raionul  Buhuşi,  s-a   pre­
                             Satu-ntreg  s-a  bucurat.                       zentat  bine  pregătit   în
                             Cum  să  nu  rîzi  de  cei  care                cadrul  celui  de  al  5-lea
                             Sînt  porniţi  pe...  supărare ? 1              concurs.                    Schimbarea            foarte   sugestiv:   „Roada",
                             „Supărare"  de-aşa  soi,                   Corul  vostru-a  repurtat                              Adică,  ,,Roada“  va  rodi.  Dar...
                           '  Să  tot  fie  pe  la  noi 1               un  succes  răsunător;          meniului  sau..,       (o,  de  n-ar  fi  acest  ,,dar“!)  iată
                                                                        iar  noi,  cei  care-am  aflat,                        că  „Roada"  s-a  dovedit  a  fi
                                       P.  TELE/VIAN                    vă  felicităm...  în  cor!   250  de  oi  ale  gospodăriei  co.   stearpă,  nerodiitoare.  După  cum
                                                                                                   lective  din  Merişi,  raionul  Stre-
                                                                                                   haia,   împreună   cu   surorile
                                                                                                   noastre  caprele,  vacile  şi  alte
                                                                                                   dobitoace  mai  mari,  fac  pe
                                                                                                   această  cale  o  plîngere  către
                       Unchiul  Din  şi  „ muştele                                     ii          consiliul  de  conducere  al  co­
                                                                                                   lectivei  prin  care  reclamă  că
                                                                                                    le-a   apucat  dorul  de  măsele
                ’  Pe  unchiul   vecinului   meu,   Buduroaiele  astea  ale  matale  îs   —  Ce  faci  cu-atîta  bănet, ne­  şi  o  strepezeailă  a  danturii  ce
                Marin,  îl  cheamă   Din.  Nici   de  pe  timpul  lui  Pazvante.  poate ?  l-ai  luat  cu  împrumut ?  se  soldează  cu  o  amărăciune
                Dinu,  nici  Dinescu,  nici  Dinu-   —  Ce-ai  zis ?  —  se  răsti  un­  —  I-am  luat  pe  ,.apa“  pe   generală  a  limbii  ţi  a  cerului
                lescu.  Scurt  pe  doi  :  Din !  Şi   chiul  Din.                                 gurii.  Motivul  principal  al  ace­
                numele  pare  dintr-o  bucată, aşa   —  Ce-ai  auzit  —  răspunse   care  o  dau  chiar  acu’  Ia...   stei  boli  se  trage  din  mej-
                cum  e  şi  unchiul   Din.  Pînă   Marin.  —  Acuma,  e  vremea   contractare.  Ia  gustă,  să  vezi   dreala  şi  rosul  pomişorilor  să"
                acum  cîţiva  ani,  i  se  dusese   stupilor  sistematici.  Trebuie  să   cum  îi I  diţi  în  primăvară  cu  multă  mi.
                vestea  peste  şapte  sate  că  ar   lucrezi  ca  la  carte.  Şi  albinelor   Unchiul  Din  gustă  o  dată,  de   gală  de  colectivişti  în  noua  lor   Spuneam,  i  s-au pus „Roadei" de
                fi,  chipurile,  cel  mai  bun  prisă-   le  place  învăţătura.  două  ori,  de  trei  ori...  In  loc   livadă.  Cum  timpul  este  priel-   toate.  Numai  articole  au  uitat
                car.  Că  albine  harnice  ca  ale   —  Să  piei  din  ochii  mei  —*   să  simtă  dulceaţa  mierii,  gura   nic  urcării  lor  la  munte  sau  la   tovarăşii  de  la  Bixad  să-i  pună.
                Iui  n-are  nimenea.  Toţi  din  sa­  se  oţărî  unchiul  Din.  —  Auzi,   i  se  făcu  parcă  pungă,  de  stre-   deal,  ele,  oile,  împreună  cu  su.   Au  uitat  o  zi,  au  uitat  două,  au
                tul  Ciobani  (regiunea  Piteşti),   cine  mă-nvaţă  pe  mine  albină-   pezeală.   Plecă   abătut   către   rorile  lor  mai  mari  şi  în  deo-:   uitat  nouăzeci  şi  nouă...  Şi  tot
                îi  purtau  un  deosebit  respect.   ritul  !  Eu,  care  fac  aşa  cum   casă.  A  doua  zi,  se  duse  la  co­  sedi  căpriţele  şi  alte  rozătoare,  aşa,  azi,  după  un  an  „Roada"
                Unchiul  Din  păşea  ţanţoş,  ne­  am  apucat  de  la  tata  şi  cum  a   lectivă,  Ia  nepotu-său,  rugîn-    a   ajuns...  roasă  de  vînturi  şl
                voie  mare.  Iată   însă   că   ci­  apucat  şi  el  de  la...  du-1  să-i  „sistematizeze"  şi  lui           soare,  de  ploi  şi  de...  nepăsare.
                neva   îndrăzni   să-i   ştirbea­  —  De  la  bunicul,  străbunicul,   buduroaiele.  Acum,  unchiul  Din       Şi  pe  drept  cuvînt,  corespon­
                scă   niţeluş   din   „prestigiu",   stră-stră-stră...  merge  pe  uliţă  tot  ţanţoş,  ne­                    dentul  nostru  voluntar  Victor
                din  „autoritate".  Şi,   culmea,   —  Să  taci,  atîta  îţi  spun 1   voie  mare.  Al  mai  bun  prisăcar     Citiriu  se  întreabă :  „Oare  pe
                acel  „cineva"  era  taman  ne­  Toată  lumea  mă  ştie  că  eu,  Ion   e  însă  nepotu-său.  Dar,  ori  de
                potul   său,   Marin.   Marin                           cîte  ori  are  prilejul  (cînd  nu-i                  cei  care  ar  trebui  să  se  ocupe
                Mutu.  In  ciuda  faptului  că-1   St.  R.  Din...  din  Ciobani,  sînt   nici  nepotu-său  de  faţă  şi  nici   de  ea,  nu-i...  roade  de  loc  fap-
                chema  „Mutu",  Marin  era  un   de-atîţia  ani...      casierul  de  Ia  cooperativă,  care                   tul  că  „Roada"  nu  dă...  roade ?
                vorbăreţ  şi  un  ghiduşar  fără   Şi  nepotul  se  apucă  de  lucru   ştie  toată  tărăşenia),  le  spune
                pereche.                    cu  stupii  sistematici  „ca  la                                                          MARIA  STANCU
                                            carte".  Acum  doi  ani,  cînd  a   celor  din  jur,  cu  mindrie:
                  —  Ce-ţi  mai  fac  muştele,  un­                      —  N-am  trăit  degeaba   pe
                chiule?  —  l-a  întrebat  o  dată   recoltat  prima  miere,   nepotul   lume.  Mi-am  lăsat  moştenitor in
                                            l-a  poftit  şi  pe  unchiul  Din  să
                nepotul.
                                            fie  de  faţă.  Cînd  au  început  să   loc.  Marin,  nepotu-meu,  îmi  face   stricătoare,  roagă  consiliul  de
                  „Muştele",  în  limbajul  un­  curgă  şiroaie  din  faguri,  un­  cinste.  Eu  l-am  învăţat  mese­              GrKiicîiori
                chiului  Din.  însemnau  albinele.   chiul  Din  a  zis  neîncrezător :  ria.  Da,  da,  da,  mereu  îi  spu­  conducere   ca  o  dată   cu...
                Cînd  le   rîzgîia,   le   spunea   —  Ha,  ha,  ha,  nu  mă  păcă­  neam :  azi,   băiatule,   nu  mai   schimbarea  atitudinii  fată  de   Tinerică  şi  nurlie
                „musculitele  tatii".  Şi  „muscu-   leşti  tu  pe  mine,  pezevenghiule!   merge   cu   buduroaie  ca   pe   avutul  obştesc,  să  le  schimbe   Vara  poartă  pălărie
                liţele  tatii"  în  loc  de  recunoş­  A;  pus   apă  şi-acuiina  zici  că-i   timpul  lui  Pazvante.  Azi,  taică,   şi  lor...  meniul'.  Toamna  însă  de  bătrînă
                tinţă  îl  înţepau  pe  „tata"  pînă   miere...         se  lucrează  ca  la  carte.  Da,  da,                 Ii  cad  dinţii  în  ţărînă I
                îl  făceau  să  suduie,  numindu-le                     aşa  i-am  spus.  Ce,  nu  credeţi ?  „R oada" nu dă.*            (iniaioos  o a jo o fj)
                                                          zile,
                                                               nepotul
                                              Peste  cîteva
                „gîngănii  afurisite".      făcu  ce  făcu  şi-!  chemă  din   Şi  unchiul  Din  spune  cu  atîta   ro ad e !
                  —  Păi,  ce  să  Tacă  ?  —  răs­  nou  pe  unchiul  Din  pe  la  „stup-   convingere  vorbele  astea,  incit   Şade-n  sat  pe-un  par,  turceşte
                punse  unchiul   Din.  —  Miere   chii  sislimatici".  De  data  asta,   le  crede  şi  el  singur...  La  cooperativa  din  Bixad,  ra­  Nenea  Stan  şi  povesteşte.
                fac I                                                                                                          Apoi  îşi  mai  drege  glasul.
                                            casierul  cooperativei,  de  faţă,  îi                 ionul  Oaş,  s-a  pus  acum  un  an
                  —  Care  miere,  unchiule?  Fac   numără  lui  Marin  una  cîte una   ION  CRUCEANA  o  gazetă  de  perete.  I  s-a  pus   Şi  ne  spune  cît  e  ceasul I
                atîta,  cit  să  te  lingi  pe  degete.  treizeci  de  sute-n  cap.  corespondent  voluntar  şi  geam,  şi  chenar,  şi  un  titlu  Uruoznaa)
               ISRRÂVILE  LUI  ÎLIE  CIOClRLIE  (19)                                                                                  F.  CALAFETEANU
                               Corespondentul  nostru  voluntar  C.  Boboc  l-a  invitat  pe  Ilie  Ciocîrlie  în  comuna  Romîni,  Buhuşi,  pentru  a  găsi  o...  soluţie  mai  practică  în  privinţa
                               bibliotecii  care  e  purtată  mereu  pe  drumuri,  neasigurîndu-i-se  un  local  corespunzător.






















                    La  început  au  cărat-o  cu  braţele  şi   Apoi.  fantezia  şi-a  spus  cuvîntul:   Totuşi,  targa  s-a  do-vedit  un  pro-   Ilie   însă  —  spirit   novator  —  a
                  Cu  desaga...                     căratul  cu  pătura  se  făcea  mai  re-   cedeu  mai  nimerit.    transformat  biblioteca   în...  cărucior.
                                                    pede...                                                            Soluţia  ideală  ar  fi  însă  ca  sfatul
                                                                                                                       popular  să-i  asigure,  în  sfîrşit,  biblio­
                                                                                                                       tecii  un  domiciliu  stabil.   1
                   REDACŢIA:  Bucureşti  Piaţa  „Scînieil",  Tel  I7b0,l0  I7h0 20  I7WM0-  ABONAMENTE:  7,(K)  tet  anual  Taxa  poştală  plătită  în  numerar  eoni.  aprobării  Dir.  Generale
                P.T1.R.  Nr.  17.933/942.  Abonamentele  se  lac  la  oficiile  poştale,  prin  tactorii  poştali  şi  diluzorii  voluntari.  TIFARUL:  Combinatul  Poligrafic  Casa  Scinteii  ,1.  V,  Stalin"
   27   28   29   30   31   32