Page 40 - Albina_1959_07
P. 40

__ lilIfliniiiiniimiiiiiiiMHiu»»**»*



                       .«...uauigiaae»£iiii3ili§S»ES£tII!liS!!3!I!!6I!IEf!3!!III§!S(!!

                      Fragment  din  romanul  „Întîlnirea",  în  curs  de  apariţie
                                              la  Editura  Tineretului

                        Romanul  „In tîln irea ",  al  scriitoru lu i  C.  Chi-   Iulieş^  îl  urmă  pe  Alexandru  avînd  însă
                       lită ,  este  un  adevărat  im n  închinat  puterii  de   qriiă  să  încuie  mai  în tîi  usa  şi  să  aprindă
                       creaţie  si  trum uselii  m orale  a  clasei  m unci­  lumina.  Se  opriră  în  fata  maşinii  lui  A le ­
                       toare.  A u to ru l  ne  înfăţişează  viu   şi  în   îm pre­  xandru  Severin.
                       jurări  dintre  cete  mai  diverse,  chipul  lum inos   —   Aşteaptă  numai jputin...  spuse  acesta.
                      at  activistului  de  partid  modest,  clarvăzător   Severin  se  îndreptă  spre   vestiar.   După
                      şi  energic,  al  m uncitorului  înzestrat  cu  alese   cîteva  minute  se  întoarse  cu  un  morman  de
                       calităţi  în   dom eniul  tehnicii,  precum   şi  al  in ­  piese  neprelucrate  în  braţe.  Deşertă  braţul de
                       telectualului  cu  o  tem einică  pregătire  prote-   piese  pe  masa  de  lucru  de  lemn   de   lînqă
                       sională  şi  cu  înaltă Jinutu  morală,  fra g m en ­  strune.  Luă  apoi  piesă  cu  piesă  araniîndu-le
                       tul  pe  care-1  publicăm   zugrăveşte  un  episod   intr-o  ordine  anumită  pe  o  porţiune  de  metal
                       aeosebit  din  viata  m uncitorului  Alexandru   care  prelunqea  masa  strunqului.  Iulieş  zări,
                       Severin,  erou l  principal  al  cărţii.  După  ce,  din   parcă  atunci,  şi  la  capătul  celălalt  al  maşinii
                       cauza  unei  drame_  personale,  se  văzuse  în ­  o  altă  prelunqire  de  metal.  Severin  nu  intro­
                       străinat  de  ţiu l  său  Lucian,  ziarist  şi  co n fe ­  duse  nici  o  piesă  în  strunq.  Le  lăsă  pe  toate
                       renţiar  universitar,  Severin  îi  recîştigă  dra­  în  ordinea  în  care  le  înşirase.  Dădu  drumul
                       gostea  şi  stima.  In  aceeaşi  seară  el  confec­  la  maşină...
                       ţionează  prim ele  piese  la  maşina  de  înaltă   —   M ăi  Iulieş,  haidem  mai  la  o  parte  —;
                       tehnicitate  şi  productivitate   care   vesteşte   şopti  Severin-  N-am  puterea  să  văd...
                       crearea  prim ei  lin ii  autom ate  din  tara  noas­  Se  îndepărtară  amîndoi de strunq.  Se  opriră'
                       tră  şi  în  realizarea  căreia  destoinicul  m unci­  departe  în_celălalt  capăt  al  halei.  De-abia  se
                       tor  se  bizuie  pe  sprijinul  secretarului  de  par­  auzea  pînă  la  ei  zumzetul  maşinii.
                       tid  lu lieş  Livede.                        Un  timp  tăcură  amîndoi...
                                                                    —   Alexandre 1  şopti  Iulieş.  Tu-ti  dai  seama
                        Iulieş  L ived e  părăsi  şedinţa  Comitetului   ce  facem   noi  acum ?...
                      reqional_ înainte  de  a  se  traqe   concluziile.   :—   M i-i  teamă,  Iulieş...
                      .Vroia  să  iie  punctual  la  intîlnirea  cu  A le ­  _—   Cînd  ai  spus  prima  dată  că  eşti  în  stare
                      xandru  Severin-  A cesta  îl  aştepta  chiar  în   să  faci  o  maşină  care  să  lucreze...  şi  tu să  stai
                      centrul  oraşului,  în  fata  sediului  Com itetului   acasă„-  nu  mi-a  venit  să  cred...   Oare   lu-.
                      reqional  de  partid.                        crează ?...                                                     naiul
                        A m în doi  erau  atît  de  em oţionaţi  că  por­  —   M ai  încet!...  se  sperie  Severin.
                      niră  spre  uzina  fără  să  se  salute,  fără  să
                      schimbe  un  cuvînt.  M erqeau  fără  să  se  qrâ-   —   Parc-am  fi  doi  copii,  măi   Alexandre...
                      bească.  pentru  a  nu  părea  ridicoli  unul  fată   Parcă  zumzăie  altfel...                           M etalurqiştilor  hunedoreni
                      tle  altul.  desi_  ar  fi  vrut  să  fie  demult  la   —   Ştiu  eu...  Acum...  Ştii  tu  ce  se  întîm pla
                       uzina.  Poate  că  ar  fi  tăcut  tot  timpul  drumu­  acum ?                                       Tractoare  mai  multe
                       lui,  dacă  în  fata  parcului  nu  s-ar  fi  întîlnit   .—   Nu  ştiu...   _       '                   şi  pîine
                      brusc  cu  Lucian  şi  Cornelia.  Aceştia  erau  pe   ‘  —   A   intrat  altă  piesă  în  strunq...  A u zi 1.+   Şi  trenuri  mai  multe
                      cale  sa  intre  în  parc.  Spre  uimirea  lui.  A le ­  Zumzăie  ca  înainte...                         pe  sine.
                      xandru  Severin  îl  văzu  pe  Lucian  oprindu-se   —   De  unde  .ştii  tu ?...                     Tractoare  şi  pîine
                      parca  în  aşteptare.^ La  braţul  său  era  aceeaşi   —   Dac-am  facut-o  eu„.   v   •,                spre  bine,  spre  m îine I
                      fata  cu  care-1  văzuse  o  dată  intrînd  în   —   Păi  nu-i prima  oară  cînd  funcţionează ?..*
                                                                                                                      Vorbeşte^  furnalul
                      parc.  Cînd  trecură  prin  dreptul  lor.  Severin   —   Nu.  Iulieş...  De  cîte  ori  a  mers...  si  de
                      îl  auzi  pe  Lucian  şoptind  trem u rat:   cîte  ori  a  stat...  De  ani  de  zile...            şi  flăcări  vestesc
                        ■—  Bună  seara.  tata...                   ,—   Ce-o  să  fie  oare.  Alexandre ?            Că  braţe  vîn ioase
                        Alexandru  Severin  nu  se  opri  din  mers.   ■  ............................. .....   •   •   »  si  fete  voioase
                      Lucian  şi  Cornelia  intraseră  în  parcul  înză­  —  T u   crezi  că  numai  am  vazut-o,  Iulieş?..*   A ic i  bucurii
                      pezit.  Alexandru  Severin  simţea  că  trebuie   A m   şi  auzit-o...  In  fiecare  minut  sună  altfel-.*   îm pletesc !
                      păstrat  numai  acest  „bună  seara.  tata".  El   Auzi?...  Acum   iar  a  intrat  o  piesă...
                       însemna  totul.  Un  cuvînt  sau  un  oest  mai   ■—  C ît  vrei  sa  rămînem  aici ?...            Palate,  combine
                       mult  ar  fi  semănat  cu  un  pocnet  de  puşcă...   —   Pînă   se  termină  piesele...   pînă  se     o  viată-nflorită
                      Lucian  revenise...  După  atîtia  ani  de  despăr­  opreşte...  Se  opreşte  sinqură-..  .          Şi  ceruri  senine
                                                                                                                               cu  zile-nsorite
                       ţire,  Lucian  reintra  sinqur  în  sufletul  său...  —   Cînd  nu  mai  auzim  zumzăitul ?...      Şi  pacea  iubită
                        Iulieş  simţi  apăsaiea  puternică  a  m îinii  lui   —   Cînd  nu-1  mai  auzim...  Dacă  v re i  pot
                      Severin.  li  înţelese .starea.              să-ti  spun  .  Pînă  acum  s-au  făcut...                  în  lume I
                        —   Se  întorc  păsările.  Alexandre...  Se  în­  —   N u!...  Să  nu-mi  spu i-„.........................
                      torc  la  cuibul  vechi...                    ■—  Eu  socotesc  după  bătăile  inimii,  Iulieş..*   M ai  multe  tractoare  —
                                                                                                                          unite  oqoare
                        Spusese  cuvintele  pe  care  le  simţise  pe  bu­  Si  s-a  întîm plat  ca  azi  să  fiu  cu  adevărat  fe ­  Si  viata-nflorită
                      zele  lui  Severin.                          ricit...  L-ai  auzit  pe  Lucian ?...  Eu  am  ştiut  c-o.   şi  pacea  iubită
                        —   S-au  întors...  M ăi.  Iulieş..-  tot  s-au  în­  să  se  întîmple...   „  .             Spre  mîine,  spre  bine
                      tors...                                       ■—  Alexandre,  voiam   de  mult   sa-ti   spun       sub  ceruri  senine  I
                        $i  din  nou  îsi  chemă  tăcerea  în  aiutorul   ceva...   „
                      em oţiilor.                                   Severin  simţi  ca  Iulieş  se  codeşte-..   A u zi           FLORIN  CAŢAN
                        Uzina  era _ cufundată  în  întuneric.  Num ai   intrînd  o  nouă  piesă  în  maşină...   ^
                      N ico la e  Iuşcă  veqhea  la  poartă,  traqînd  alene   ;—   Spune,  Ilies...   ,   ,   .
                       din  tioarâ.  Cînd  îi  văzu  pe  Iulieş  si  pe  Se­  —   De  mult  îm i  pusesem  în  qînd-_..  Azi...
                       verin,  holbă  ochii :                      pentru  că  tu  eşti  fericit...  as^vrea  sa  fiu  si   n-ar  fi  scris  în  cărţi  despre  ea ?...  M aşina  e
                        —   Bună  se a ra !                        eu...  adică  nu  eu-.,  dar  ce  să  fac  daca  aşa   a  noastră...
                        —   Noroc,  moş  Culaie.  N e   dai  drumul  în   simţ...  Tu.  A lexandre,  nu  te-ai  qîndit  nicio­  —   A i  auzit ?...
                       uzină ?...                                  dată...                   „     T     ,       Severin  nu  răspunse.  îşi  aminti  din  nou  în-
                        Iuscă  nu  ieşise  din  uimirea  sa.  Ce  putea  sa   Alexandru  Severin  îl  apuca  pe  Iulieş  de  tîlnirea  cu  Lucian.  „Bună  seara,  tată“ ...  C e
                       caute  Iulieş  in  uzina  ?  De bună seamă că  avea   brat.   -       T,      .  ,  -   s-ar  fi  făcut  el  cu  maşina,  dacă  Lucian  nu
                       treburi  importante.                         —   A m   vrut  sa-mi  spui  tu...  Eu  n-am  îndrăz­  i-ar  fi  dat  ,,bună  seara" ?...  Sau  dacă  Iulieş
                        —   Cum  să  nu  vă  dau  drumul ?...  Ştiti  dum­  nit...  A m   crezut...  Si  Simina  m-a  sfătuit  să  te   n-ar  fi  rostit  dorinţa  sa-
                       neavoastră  de  ce-ati  venit...            las  pe  tine  întîi...   „    . . . .
                        —   Ştim.  mos  Culaie,  ştim...  cheia  de  la  hală   —   Alexandre...  tu  o  sa  ma  c r e z i..ş t ii  ce   —   Iulieş !...  Tu  ai  văzut  cum  zboară  co­
                       e  la  dumneata  ?...                       simt  eu  acum ?...  Ce-ai  simtit  tu  asta  seara   corii...  întotdeauna  unul  mai  puternic  şi  mai
                          — A co lo   vă  duceţi ?...  E  aici.  la  poarta...   cînd  l-ai  reqăsit  pe  Lucian...  bătrîn  e  în  frunte...  El  îi  duce  în  depărtări..*
                       Poftim  1                                     —   Şi  tu  o  să  mă  crezi,  Iulieş...  M i  ş-au  îm ­  El  înfruntă,  întîiul.  vînturile...
                        Iulieş  luă  cheia  de  la  Iuscă  şi  pătrunse   plinit  atîtea  astăzi!...  A m   ştiut  c-o  sa  se  în­  Iulieş  îl  înţelese  :
                       înaintea  lui  Severin  în  curtea  uzinei.  Nu  mai   tîm ple  si  asta...  Simina  ştia...  ;—   I-am  văzut.  Alexandre,  ştiu...
                       izbutiră  să  se  stăpînească.  Porniră  am îndoi                                       <   .   .  .  .  .  .      •   •   •    *
                                                                     —   A m   vrut  să-ti  strîna  mîna,  Alexandre...
                       cu  paşi  repezi  sore  hală-               Doar noi doi ne-am strîns-o  întotdeauna  ca  doi   Se  produse  o  nouă  schimbare  în  zumzăitul
                        —   Intră  tu  întîi.  A lexan dre !  îl  pofti  Iulieş                                strunqului-  Severin  îl  apucă  pe   Iulieş   de
                      pe  Severin  după  ce  descuie  usa.         comunişti.                                  b ra t:
                                                                            —   Acum   încep  să  desprind  si  eu  —   Să  merqem  încet...
                                                                          zqomotul...  Iar  a  intrat  o   piesă..*   Porniră  am îndoi  spre  strunq.  M erqeau  în
                                                                          A u zi?           . . .    „         vîrfu rile  picioarelor...  Cînd  ajunseră  la  cîtiva
                                                                            Alexandru  Severin  îi  apuca   din   paşi  în  maşină,  auziră  un  zqom ot  neobişnuit.
                                                                          nou  braţul  lui  Iulieş :           A p o i  linişte...  Iulieş  se  sperie :
                                                                            —   Nu  mai  sînt  multe...  N ic i  n-as
                                                                                                                —   Ce  s-a  întîm plat ?...
                                                                          m ai  putea  să  rezist. „   ..................
                                                                            Iulieş  îi  auzi  parcă  bătăile  in im ii:  —   Nimic.-.  S-a  oprit  maşina...  Sinqură.
                                                                            —   F ericirea ' se  suportă  de  multe   Se  opriseră  şi  ei  fără  să-şi  dea  seama.
                                                                          ori  mai  qreu  decît  durerea...  De^ a-   —   Adică,  qata ?  S-au  terminat  piesele ?...
                                                                          ceea,  poate,  oam enii  fericiţi  plîno   întrebă  Iulieş.
                                                                          şi  rîd  în  acelaşi  timp.
                                                                                                                 Se  apropiara  de  strunq.  Pe  masa  de  metal
                                                                            —   Cînd  eram   mic,  am  prins  un   nu  se  mai  zărea  nici  o  piesă.  La  capătul  celă­
                                                                          iepuraş...  un  puişor...  Doream  cu  pa­
                                                                                                               lalt  al  strunqului,  se aflau, însă, într-o aliniere
                                                                          timă  să  mă  ioc  cu  un  iepuraş...  V ă ­
                                                                          zusem  nişte   copii...  A m    trecut  pe   desăvîrşită.  piesele  prelucrate.  Străluceau ca
                                                                          uliţă  cu  el  în  mînă...  Si  s-a_ repezit   nişte  bijuterii  în  lumina  slabă  a  halei.  Se­
                                                                          unul  mai  mic  decît  mine  înaintea   verin   luă  o  piesă.  Luă  şi  Iulieş  una.  Fiecare
                                                                          mea...  M ă  ruqa  să-i  dau  lui  ienuraj   piesă  trecuse  prin  cîteva  operaţiuni.
                                                                          şui...  iepuraşul  meu...  A   început  să
                                                                                                                —   Am   izb u tit!  spuse  Alexandru  Severin.
                                                                          plînqă...  Plînqea  sărmanul...  si  era
                                                                          :mic...  I   l-am   dat...   A m    fuoit  ne   V ocea  acestuia  i  se  păru  prea  calmă  lui
                                                                          cîmp...  m-am  trîntit  în  iarbă  şi  am   Iulieş.  Ridică  p rivirile  spre  Severin  si  mai
                                                                          început  şi  eu  să  plînq...  Dorisem  atît   avu  timpul  să-i  vadă  ochii  scăldaţi  în  lacrimi.
                                                                          de  mult  să  mă  ioc  cu  un  iepuraş...
                                                                                                               Alexandru  Severin  încrem enise  lînaâ  strunq,
                                                                            Iulieş   simţi  că-i   vin   lacrim i  îa   cu  p rivirile  pironite  în  tavan.  Părea   acelaşi
                                                                          ochi.  Il  apucă  de  brat  pe  Severin.
                                                                                                               din  totdeauna.
                                                                            —•  Si  maşina ?...
                                                                                                                 Iulieş  îşi  duse  încet  mîna  la  piept-
                                                                            —   Maşina   nu  e   numai  a  mea...
                                                                          Ce-aş  fi   făcut  dacă   atîtia  oameni
   35   36   37   38   39   40