Page 6 - Albina_1959_07
P. 6

şi  fragede,  pe  care  vor  paşte  fru­                          ziasm  „minugata   revoluţie   care   va
                                                        moasele  vite  ale  Romîniei ;  bordeiele                         schimba  faţa  lumii". Fiind încredinţat
                                                        unde  abia  pătrund  razele  soarelui,                            că  a  sunat  ceasul  revoluţiei  şi  pentru
                                                        vor  deveni  case   luminoase.  îmbel­                            ţara  sa,  Bălcescu  se  întoarce  în  ţară
                                                        şugate  şi  fericite..,*                                          şi  duce  o  rodnică  activitate  de  mobili­
                                                          Ura  sa  împotriva   feudalismului,                             zare  a  forţelor  progresiste   revoluţio­
                                                        vestejirea  luptelor   dintre  familiile                          nare.  Rolul  său în revoluţia  burghezo-
                                                        boiereşti  şi  pretendenţii  la  domnie,                          democratică  a  fost  covîrşitor.  El  este
                                                        cu  urmări  adinei  în  viaţa  obştei,                            autorul  programului  revoluţionar  con­
                                                        ivor   fi  prezente  mai  tîrziu  în  cele                        cretizat  în  punctele  Proclamaţiei  din
                                                        două  nuvele  istorice  —  „Mihnea                                11  iunie  de  la  Islaz  şi  îndeosebi   în
                                                        Vodă  cel  rău"  şi  „Doamna  Chiajna“ .                          art.  13,  care  prevedea  împroprietărirea
                                                          Folosind  şi  o  bogată   informaţie                            imediată  a  ţăranilor.  Ideia  de  bază  a
                                                        istorică,  cercetînd  cu  pasiune  şi  cu                         concepţiei  revoluţionare  a  lui  Bălcescu,
                                                        ochiul  omului  de  ştiinţă  patriot,  cro­                       interesarea  largă  a  maselor  în  revolu­
                                                        nicile,  creaţia  folclorică  şi  tradiţiile                     ţie  prin  înfăptuirea   grabnică  a  îm­
                                                        populare.  Alexandru  Odobescu  zu­                              proprietăririi   ţăranilor  —  întîmpină
                                                        grăveşte  tabloul  zguduitor   al   unei                         rezistenţa  boierilor  şi  burgheziei  din
                                                        epoci  întunecate  şi,  în  ciuda  aten­                         rîndurile  guvernului  provizoriu.
                                                        ţiei  prea  mari  pe.  care  o  dă  „culorii                       Trădată  de  burghezie,  revoluţia  de
                                                        locale'1,  înfăţişează,  ca  un  maestru,                        la  1848  e  înfrîntă.  ia.r  Bălcescu  împre­
                                                        portul  şi  obiceiurile   romîneşti  de                          ună  cu  alţi   revoluţionari  ia   drumul
                                                        altădată.
                                                                                                                          pribegiei,  plecînd  la  Paris.  Aici,  în
                                                          Militînd  ca  şi  înaintaşii  săi  pen­                        1850.  căutînd  să   regrupeze  „forţele
                                                        tru  o  literatură  naţională  şi  popu­                         revoluţionare  aflate  în  pribegie,  scoate
                                                        lară,  continuînd  în  felul  acesta  tra­                       revista  „Romînia  viitoare",  în  care  pu­
                                                        diţia  de  la  „Dacia  literară",  Odo­                          blică  studiul  „Mersul  revoluţiei  în  is­
                                                        bescu  scoate  în  1861  „Revista  romî­                         toria  romînilor"
                                                                     publică  vechi  manu­
                                                        nă"  în  care
                    I  Alexandru Odobescu               dicios  studiu  despre  „Poeţii  Văcă­ Nicolae  Bălcescu         străinătate  Bălcescu  lucrează  cu  pa­
                                                                                                                                              aproape,  în
                                                                                                                                      sfîrşitul
                                                                                                                           Simţindu-şi
                                                        scrise  şi  tipărituri,  un  amplu  şi  ju­
                                                        reşti"  precum  şi   „Ciocoii  vechi  şi                         siune  la  opera  sa  capitală  „Istoria  ro­
                                 125  de  ani           noi*  de  N.  Filimon  —  unul  din  pri­  Vajnicul  fruntaş  al  revoluţiei  de  la   mînilor  sub  Mihai  Vodă  Viteazul",  în­
                                                                                                                         cepută  în  1846  şi  neterminată.  Opera
                                                        mele  romane  ale  literaturii  romîne.  nifestă  de  timpuriu  o  dragoste  păti­  rată  că  adevăratul   făuritor  al   isto­
                                                                                         1848  —  Nicolae  Bălcescu,  de  la  a  că­
                        de  la  naşterea  scriitorului
                                                                                                                         e  de  o  arhitectonică  impecabilă,  e  o
                   i                                    ca  un  vajnic  apărător  al  limbii  vor­  tei  pentru  eliberarea  socială  şi  na­  riei  e  poporul.  Autorităţile
                                                                                         rei  naşlre  se  împlinesc  140  de ani,  ma­
                                                          Patriot  şi  pasionat  om  de  ştiinţă,
                                                                                                                         simfonie  neterminată  în  care  nimic  nu
                                                        Alexandru  Odobescu  citea  şi  cer­
                                                                                                                         tulbură  curgerea  povestirii.  Deşi  per­
                                                                                         maşă  pentru  soarta  umilă  a  clăcaşilor,
                                                        ceta  fără  răgaz  tot  ceea  ce  geniul
                                                                                                                         sonajul  central  e  Mihai,  Bălcescu  a-
                                                        poporului  crease  de a  lungul  veacu­
                                                                                        a  întregului  popor  exploatat.  De  aceea
                                                                                         întreaga  sa  viaţă  şi-a  închinat-o  lup­
                                                        rilor.  Ca  o  dovadă  a  marii  admira­
                                                                          pentru  creaţia
                                                        ţii  pe  care  o  avea
                                                                                                                                                 Bălcescu
                                                                                                                           Cu  sănătatea  şubrezită,
                                                                                        ţională  a  poporului  romîn.
                                                        populară,  Odobescu  s-a  ocupat  cu
                                                                                                                         pleacă  în  sudul  Franţei,  apoi  vine  cu
                                                        interes  de  „Cîntecele
                                                                            poporane  în
                                                                                          Bolnav  fiind,  fondeză  în  1843  îm­
                                                        raport  cu  ţara,  istoria  şi  datinile  ro-
                                                                                                                         vaporul  la  Galaţi,  să  mai  vadă  o  dată
                                                                                        preună  cu  I.  Ghica  şi  Cristian
                                                                                                                    Teii
                                                        mînilor*,  pe  care  le-a  denumit  „gla­
                                                                                                                         pămîntul  patriei  iubite.
                                                                                                                     în
                                                                                         organizaţia  secretă  „Frăţia"",  iar
                                                        suri  ale  popoarelor*.
                                                                                                                  primul
                                                                                         1848  publică  în  „Propăşirea"
                                                                                                                         nu-i  permit  intrarea  în  ţară  şi  astfel
                                                          A   cultivat  în  acelaşi  timp  o  mare
                                                                                         său  studiu:  „Puterea  armată  şi  arta
                                                                                                                         el  e  nevoit  să  ia  din  nou  drumul  pri­
                                                        dragoste  pentru  frumuseţea  şi  armo­
                                                                                        militară  la  romîni".  In  acest  studiu  e
                                                        nia  limbii
                                                                  populare.
                                                                            Afirmîndu-se
                                                                                                                         begiei.  La  29  noiembrie  1852,  la  33  de
                                                                                        vădită  credinţa  sa  în  necesitatea  unei
                                                                                                                 unei  Is­
                                                                                        armate  naţionale  şi  făurirea
                                                                                                                                                      la
                                                                                        torii  „cu  adevărat  naţională".  El  e  de
                                                                                                                         „Istoriei"  sale).  Bălcescu  moare
                                                        scrieri  „Cîteva  ore  la  Snagov*  se
                                                                                                                         Palermo,  în  sudul  Italiei,  şi  e  înmor-
                                                        ridică  indignat  împotriva  stricători­
                                                                                        părere  că  „instituţiile  sociale,  ideile,
                                                        lor  de  limbă  şi  îndeosebi  împotriva
                                                                                         sentimentele,  obiceiurile,  comerţul  şi
                                                                                                                         mîntaf  în  groapa  comună  a  săracilor.
                         La  23  iunie  s-au  împlinit  125  ani
                                                        dicţionarului  etimoloqic  al  lui  Lau-
                                                                                                                           Cu  puţin  timp
                                                                                                                                        înainte  de  moarte,
                       de  la  naşterea  marelui  om  de  cul­  bite  de   popor,  autorul   frumoasei   cultura  intelectuală   a  vremilor   tre­  ani  (cînd  scria  al  33-lea  capitol  al
                                                        rian  şi  Massim,  „un  adevărat  peri­
                       tură  —  Alexandru  Odobescu.    col  pentru  limba  romînă".   Luptînd   cute"  trebuie  să  fie  cuprinse   într-o   Bălcescu  îşi  rostea  în  cuvinte  nepieri­
                         Hrănindu-şi  sufletul   cu  „aspira­                            adevărată  istorie.             toare  încrederea  neţărmurită  în   vii­
                       ţiile  vii  şi  nalte*  ale  generaţiei  de   necruţător  împotriva  „latinismului",
                       la  1848.  iubind  poporul  obidit,  pre­  Odobescu  a  demonstrat  prin  tot  ceea   In  1845  publică  în  „Magazinul  isto­  torul  luminos,  „în  libertatea  înzeită"
                                                                  strălucirea,
                                                        ce  a  scris
                                                                             viabilitatea,
                       ţuind  şi  inspirîndu-se  din  creaţia  şi   frumuseţile  şi  marile  posibilităţi  ale   ric  pentru  Dacia"  studiul  „Despre  sta­  a  ţării  şi  a  omenirii,  în  care  ,,nu  va
                       tradiţiile  populare.  Alexandru  Odo­                           rea  socială  a  muncitorilor   plugari"   mai  fi  nicî  om  rob,  nici  naţie  roabă,
                       bescu  —  prin  opera  pe  care  a  clă­  limbii  vorbite  de  popor.  unde dezvăluie  „pricinile care stinsese­  nici  om  stăpîn  pe  altul,  nici   popor
                                                         Neobosit  călător,  cercetător  migă­
                       dit-o  —  şi-a  înscris  numele  printre
                       reprezentanţii  de  frunte  ai   literatu­  los  şi  multilateral,  Alexandru  Odo­  ră egalitatea  străbună". El arată necesi­  stăpîn  pe  altul,  ci  domnirea  dreptăţii
                                                        bescu  este  şi  părintele  arheologiei
                       rii  romîneşti  din  cea  de  a  doua  ju­  romîneşti.  Este  autorul  lucrării  „Le   tatea  eliberării  sociale  fără  de   care   şi  frăţiei".
                       mătate  a  secolului  XIX.                                       nu  se  poate  înfăptui  eliberarea  naţio­  Pilduitoarea  sa  viaţă,  oare  s-a  a-
                         Mult  mai  tînăr  decît   cărturarii   tresor  de  Pătroasa"  Folosind  infor­  nală.  Studiul  se  termină  cu  o  necruţă­  prins  ca  o  flacără  pentru  zămislirea
                       luptători  de  la  1848   (mai  mic  cu   maţia  cea  mai   întinsă,  Odobescu
                                                        realizează  un  interesant  studiu  asu­
                       15  ani  decît  Nicolae  Bălcescu)  auto-                        toare  sentinţă:  „Vai  de  acele   naţii   unei  lumi  drepte  şi  luminoase,  gă­
                       rul  amplului  esseu  „Pseudo-Kinege-  pra  cunoscutului  tezaur  „Cloşca  cu   unde  un  mic  număr  de   cetăţeni  îşi   seşte   în   inimile  oamenilor   toată
                                                        pui*.
                       ticos*  —  operă  ştiinţifică  şi  literară                      întemeiază  puterea  şi  fericirea  lor,  pe   înţelegerea  şi  toată  dragostea  pentru
                                                         Situîndu-se  pe  poziţiile  patriotis­  robirea  gloatelor.  Ele  pier".  întreaga   de  noi.  T.  MIHAI
                       unică  în  felul  ei  în  istoria  litera­
                   i       Vă  prezentăm  o  carte:                2      C.  JALBA     Europă  îl  găseşte  pe  Bălcescu  în  Pa­  „NOPŢI  INFRIGURATE"   3
                                                                                                                         acela  care,  dintre  toţi  marii  noştri
                                                                                 vremii
                                                        mului
                                                                 ale
                                                                      progresului
                                                              şi
                                              idealurile
                                    aderă  la
                       turii  romîne.
                                                        sale,
                                                                       ne-a
                                                             Odobescu
                                                                            lăsat
                                                                                  moş­
                                                                                                                         înaintaşi,  este  astăzi  cel  mai  aproape
                                                                                          Revoluţia  de  la  1848,  care  a  cuprins
                       acestora,  rămînîdu-le  credincios  pină
                                                        tenire  o  operă  populară  străbătută
                                                                                        ca  un  talaz  uriaş  aproape
                       la  sfîrşitul  vieţii.
                                                       de  un  adine  umanism.
                                                                                                                                       X ***'X X X X '*'*:* *  * *
                                                                                        risul  revoltat.  El  întîmpină  cu  entu­
                                                                             „NOPŢI  ÎNFRIGURATE"
                                                                                                                 timpul  să  ne  împotrivim  cu  toată  hotărîrea  noas­
                                                                   Frangopo]  şi  Boblete.  Noaptea,  în  visele  lor,
                                                                                                                 tră  războiului  şi  hitleriştilor  cotropitori!"...
                                                                   apărea  nu  un  singur  Cristache,  ci  zece,  o  sută,
                                                                   mii  de  răzvrătit!  ca  Cristache,  întorşi  să  ceară
                                                                                                                   In  nopţi  de  înfrigurare,  tînărul  ucenic  Gheor-
                                                                   socoteală  celor  care  i-au  jecmănit  si  i-au  tîrît  în
                                                                                                                 moartea  mamei  sale  ucisă  într-un  bombardament
                                                                   războiul  nedrept.  Sînt  nopţi  înfrigurate,  de  coş­
                                                                                                                 aerian  şi  continua  lupta  tatălui  său,  comunistul
                                                                   mar,  pentru  Frangopol  şi  Boblete.  Numai  pentru
                                                                                                                 Marin,  care  se  ascunsese  de  copoii  siguranţei.
                                                                   Cristache,  pentru  cei  mulţi.  înfrigurarea  nopţilor   ghe,  răspîndind  şi  el  asemenea fluturaşi,  răzbuna
                                                                   de. august  vine  cu  alinare,  ei  simt  că  se  apropie   In  ziua  Eliberării,  acelaşi  tînăr  împărţea  pe  Calea
                                                                   ceasul  dreptăţii,  Eliberarea  De  aceea  sînt  tari  şi   Victoriei  afişe  încă  umede  ce  glăsuiau :  „...Romî­
                               de  AUREL  MIHALE
                         Mereu  atent  la  stările  sociale,  in­  nu  se  mai  tem  de   nimeni  Pe  Cristache,   jan­  nia  a  fost  scoasă  din  războiul  hitlerist.   Astăzi,
                       spirat  din  iubirea  de  patrie  şi  de  ţă­  darmii  I-au  prins.  Dar  dezertorul  „avea  în  el  o   poporul  romîn  unit  a  început  lupta  pentru  descă­
                                 (Ediţia  a  ll-a)
                       rănimea  exploatată.  Alexandru  Odo­       dîrzenie  si  o  semetie  pe  care  nici  jandarmii  nu   tuşarea  tării  de  sub  jugul  şi  teroarea  bestială
                       bescu,  încă  din  tinereţe,  se  ridică  cu   le  putuseră  înfrînqe'  L-au  executat  ..Şi  numai   hitleristă.  In  fruntea   acestei  lupte  stă  partidul
                       tărie  împotriva  orînduielilor  nedrepte
                      Volumul  de  povestiri  „Nopţi  înfrigurate"  este   peste  două  săptămîni,  în  sat  au  intrat   primii   comunist  din  Romînia,  avangarda   muncitorimii
                                   In  prima
                                                lucrare
                           vremii.
                                            sa
                     una  ale  din  acele  cărţi  care  te  obligă  să  n  o  pără­  ostasi  ai  Armatei  Roşii  !*  de  la  oraşe  şi  sate*.,.
                       „Muncitorul  romîn*  —  articol  publi­
                     seşti  pină  n-ai  citit  si  ultima  filă  Ea  prilejuieşte   Nopţile  înfrigurate  din  „Dezertorul"  le  întîlnim   Revederea  lui  Gheorqhe  cu  tatăl  său,  dispărut
                                      „Junimea  romînă*,
                       cat  în  revista
                    cititorului  o  emoţionantă   reîmprospătare  a  im­  si  la  Bucureşti  Pentru  unii.  sînt  nopţi  de  griji  şi   de  atîta  vreme,  consemnează  în  povestirea  „Zile
                       scriitorul  după  ce  face  o  largă  evo­
                    presiilor  şi  amintirilor  leqate  de  zilele  furtunoase   de  spaimă  Pentru  alţii,  cei  mulţi,  sînt  nopţi  de   de  luptă"  nu  numai  caracterul  înălţător  al  mo­
                                                                                                                 mentului  Eliberării,  dar  şi  dîrzenia  în  luptă  a
                       care  a  peisajului  naţional,  cere  res­
                     ale  lui  August  1944,  Scrisă  cu  o  mare  putere  de   speranţă  de  avînt.  de  luptă   clasei  muncitoare.  Gheorghe  este  membru  al  găr­
                       tituirea  pămîntului  celor  ce-1  mun­
                     evocare,  cartea  ne  oferă  o  suită  de  tablouri  vii   La  Atelierele  Grivita,  „oamenii,  mînjiti   de
                                      în
                                          acelaşi
                       cesc.
                             prevîzînd
                    din  neuitata  epopee  a  Eliberării—  timp    funingine  cu  fetele  qalben-pămîntii,  cu  privirile   zilor  patriotice,  iar  tatăl  său  organizator  de  deta­
                       apropierea  unei  ere  de  dreptate  so­                                                  şament...  „Din   cabină  a  coborît   mai  întîi   un
                      Intr-un  sat  de  pe  lînqă  Olteniţa,  se  zvoneşte  c i    întunecate,   erau   pornit)  pe  hartă  Nu  se  mai   ofiţer  şi  apoi  un  civil,  cu  şapcă  muncitorească
                       cială  c'nd  pămîntul  îi  „va  fi  înapo­
                    ar  fi  apărut  un  dezertor  A  fost  văzut  de  departe,   temeau  acum  nici  de  agenţii  siguranţei  care  mi   pe  cap  şi  c-un  pistol  mitralieră  într-o  mînă.  Două
                       iat  muncitorului  prin  iubirea  şi  în­
                    prin  porumbişti  şi  vii.  E  fugit  de  pe  frontul  de   Sunau  printre  ei  nici  de  carcerele  pline  de  mun­  benzi  de  mitralieră  atîrnate  de  umeri  i  se  încru­
                       grijirile
                                               se  vor
                               căruia
                                       pustiile
                   M  răsărit  şi  s-a  întors  cu  „levarverul*  Jandarmii   citori  nici  de  comandamentul  militar  al  Atelie­  cişau  pe  piept.  El  s-a  oprit  pe  scara  cabinei  şi  a
                       schimba  în  holde  înalte  şi  boqate,
                   *   îl  caută  de  zor  Ciocoiul  Frangopol  e  neliniştit.   relor  Strigau,  fără  să  se  mai  ferească  de  nimeni,   ridicat  pumnul  :  —  Noroc,  tovarăşi !  a   strigat.
                       în  livezi  roditoare.  în  păşuni  verzi
                    Se  audp  că  dezertorul  ar  fi  unu]  dintre  ţăranii   împotriva  războiului  si  a  mizeriei   Numai  cu   Mie  mi  s-a  oprit  resuflarea...  Era  tata...  Eu  nu
                    care  robesc  pe  moşia  Iui  Neliniştit  e  si  chia­  două  zile  în  urmă  unul  dintre   „copoi*   fusese   ştiu  ce-a  mai  fost.  că  m  au  podidit  dintr-odată
                    burul  Boblete ;  nevastă  sa  Ciupită,  a  aflat  că   alunnat  cu  răngi  si  fiare,  cu  nituri  zvîrlite  după   lacrimile .  M-am  trezit  în  braţele  tatei,  care  mă
                    dezertorul  nu  e  altul  decît  sărăcanul  de  Cristache   el"  Oamenii  simţeau  că  se  apropie  sfîrşitul  răz­  str'nqea  tare  la  piept...*
                    al  Floarei  Iar  Ciupită  ştie  că  Cristache  le-a   boiului  nedrept  Comuniştii  făceau  totul  pentru   Amintind  numai  două  din  cele  20  de  povestiri
                    scris  aior  săi  :  ..„Mi  se  rupe  inima  cînd  vă  ştiu   ca  acest  sfîrşit  să  vină  cu  o  clipă  mai  devreme   aîe  scriitorului  Aure!  Mihale,  ÎI  lăsăm  pe  cititor
                                                                                                                 să  pornească  el  însuş’  la  drum  cu  eroii
                                                                                                                                                   acestei;
                    flămînzi  şi  fără  de  nici  un  ajutor—   rugati-vă   tn  haltă  vagoanele  cu  explozibil  purtînd  inscrip­  cărţi,  care  la  a  doua  sa  ediţie  se  bucură,  ca  »t
                    însă  ia  dumnezeu  să  mă  întorc...  că  ştiu eu  ce-am   ţia  .Deutschiand*.  săreau  :n  aer.  Pe  străzi,  vitri­  la  prima,  de  preţuirea  tuturor  iubitorilor  de  lite -:
                    să  fac I"                                    nele.  tramvaiele,  stîlpii  erau  împînziti  cu  „flutu­  ratură.
                      „Ce  o  să  Iacă î*  —  se  întreabă  îngrijoraţi  alde  raşi*  ce  purtau   cuvîntul   partidului...  „A   sosit    N.  CULCEA
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11