Page 2 - Albina_1959_08
P. 2
'de HARALAJVIB ZINCA Deodată, un ţipât de femeie izbucni paică lingă
. . a . . •• -»••••- .ţjnssul. &an » p eu a t inti-un colţ. c o n ta u a
- * ' să ţipe chinuită de tortura călăilor. R ecun d^u
Victor deveni ateîS .‘^CVvinfeW’^m ănddfllW tjt H gfastr? leg ăturii sole d e parifch. îşi astu p ă uretehWe.
trez'iâ o curiozitate pufenrirtf, d e uSStOrtfM. Wrr d e - Insă de amrtt tot gogea. A pet ţipătul deveni gea-
alta, dar G tynea nu e ,d a tă rse dovedise ;a ii zgiţcU -mat,, apoi o hoşcăiclă prelungă. D ep ă un. a e as ori
la vorbă. Uită, ca prin farmec, de oboseală, de jig- poa le d ouă, totul se stinse. El văzu atunci undeva
' nîrea te - i fu se se aâusa"nT uimcTcu cîTevd~cTTpe. ” * fh' bezna"SeluIeT ochiT vfî, sclipitori, ăi TfemeîT ce-1
— O dată, de mult, încă înainte de război — în- indem nau ; „Să taci 1 Să taci 1" Şi înţelese, nu ştiu
cepu G tiinecţsâ ApvPetşaacâ^E- un tdvaţqş, pe cînd penU u a c îja o fu â ,.e â duşm anii încercau sâ-i slă-
se ducea la x > rn tîlitie cit lfgătura.. sa d e . partid, f b ească servii, i#bd are«, sâ-1 sco ată din iire şi in
s-a pomenit Sicărijulbtvd# aţfenţf şi' drfestSt. L-au teii# ăsta Stt se îfrătfeze şi-hă trădeze...
ridicat direct d» pe .stradă,^-eu uruat îşţL-.p maşină
şi l-au dus. Tot ăn u n u t pină la Siguranţă, Îşi spu n tot cursul nopţii, apoi in tot cursul zilei ur
nea mereu _că l_g întrebările ce aveai^ să i ee pună, mătoare, camera de tortură ţipa*şi gemea de
efera obligai să dea unul şi acelaşi'răspuns ; „Nu ‘duteie omenească. El, in tot timpul ăsta, şe
^tiu !... Nu ştiu nimifi !" îşi Închipuia că din primcr I dea încremenit într-un colţ al celulei şi de
clipă o să fie luat ^interogatoriu. Insă, lucrurile nu cite ori ii venea sâ urle; „încetaţi, călăilor 1"
s-chi jJăTrScul ’cîtîăf ’&şa' cum îşi închipuise el. Mai îşi muşca braţul pină Ia os. Căci urletul ăsta
întii l-au azvîilit in trio carceră-umedă şi» întune U aşteptau şi, efipti. Aşa se zbătu tovarăşul tot
coasă. timpul, ca 'şi efnd et a i ir iost schingiuit. 11 durea
Ceva mqi tîrziu, a auzit paşi. Paşii s-au apropiat carnea, capul, ochii, inima. Abia după o zi şi o
de celulă. El s-a ridicat in picioare. Era sigur că noapte de asemenea chinuri iu luat ia interogato
acum o sâ fie luat la interogatoriu. Se înşela insă riu- )o
N-avea destulă experienţă. Căzuse pentru puma — Şi a rezistat ? Întrebă Victor cu o voce gîtuită
oară în miinile călăilor de la Siguranţă. Cînd gar de emoţie.
dienii au deschs uşa celulei, i-a fost dat să vadă — A rezistat. La toate întrebările dădea unul şi
Fragmente clin romanul „Dintre sute de catarge un tablou înfiorător Doi agenţi sprijineau de sub acelaşi răspuns : „Nu ştiu nimic I* îşi uluise anche
închinat luptei duse de eroicii partizani romint, in suori o femeie ce avea iaţa zdrobită şi plină de sîn- tatorii prin calmul şi liniştea sa. lăuntrică. Se aştep
frunte cu conutmştti, pentru eliberarea patriei de sub ge. Femeia părea să fie moartă. Numai ochii li sti tau sâ aibă in faţa lor o fiinţă zdrobită... Da, băiete,
jugul fascist. cleau intr-un fel ciudat care parcă-i spuneau : „Nu îşi încheie comandantul povestirea, munca revolu
te trata V Să taci l Să- taei, aşa cum am tăcut şi ţionară o. carul întotdeauna multă răbdare, multă
înd se iăcu miezul nopţii, Ghinea îl trezi ; pe
stăpîniie de sine.
C radist. Victor sări repede în picioare, işf în tura lui de partid. Atunci, din nou şi-a dat seama ^ Dă-j drumul...
eul" A recunoscut cu g/eu în femeia aceea legă
Ghinea S9 uită la ceas. Cele treizeci de minute
dreptă uniioima şi, luindu-şi aparatul, se'luă-
că i se puneau nervii ia încercare. Şi ori cit i-ar trecuseră repede. Spuse : -
după comandant. Ştia cite ceva despre pla
fi fost de greu, şi-a stăpînţt strigătul de ură ce-i clo
nul acestuia şi, în sinea sa, îl. aproba. Pâră
cotea în piept şi a rămas neclintit în colţul său.
II văzu pe Victor mişeîndu-se ceva mai iute, mai
îndo|ală că trebuiau iâcute toate încercările Confruntarea a ţinut doar un minut. Apoi uşa s-a înviorat parcă. II bănui îmbujorat la faţă ca un
pentru a restabili legătura cu „Flacăra". Iar coman Snchis. Cînd s-a văzut din nou singur în lumina adolescent. Iar cînd II auzi vocea, înţelese şi mal
dantul urmărea teiul acesta cu o tenacitate care pe bine cit era radistul de emoţionat. „Băiatul ăsta
radist îl uimea şi-l cucerea totodată. De a|tiel, trebuie să trăiască, gîndi el, sâ apuce ziua de mîi-
încă din prima zi de partizana!, el simţise că Ghi ne. Nu ştiu care are sâ iie soarta noastră, el insă
nea avea să joace un rol de seamă în viata! sa. trebuie să trăiască... e atît de tînăr 1...“
Aflase în treacăt de anii petrecuţi de el la Doftţrna, « m m u « t : — Alo 1 Alo 1 „Flacăra" 1 Aici „Scinteia"... „Scîn-
apoi de evadarea pe care partidul l-a- organizpi-o teia". Cura mă auzi ? Trec pe recepţie...
intr-o noapte viforoasă de iarnă. în svfletui săuf ar Din munţii cu inutililor vcştmînt Radistul răsuci un buton. Inr locul „Flăcării" se
dea de muît dori Aţa de-ai cere comandantului coboară spre rîmpie partizanii. auzi zvonul nopţii ce se destrăma, apoi oftatul lui
să-şi povestească viaţa, dar n-o făcea. Ştia c ă le Se umple Maramureşul «le eînt — Ghmea
gea nescrisă a conspirativităţii grupului interzicea mărsaluicse minerii şi ţăranii. — Nu răspunde.
partizanilor discut» de lelirl asta. „Păcat !" g-ndea Pe imp, in parul aspru li s-n-nseris — Avem datoria să încercăm mereu...
el. Uneori, cînd încerca să-şi făurească în gînd ima mirosul «Ie mahorcă, de sudoare, — Ghmea 1
ginea unui revoluţionar neînfricat, înaintea oclţiloi dar şi aroma codrilor de vis — Da !
îi apărea comandantul, cu fruntea sa înglnduiţntă, şi semnul luptelor răscolitoare. — Spune drept... aşa că tu erai tovarăşul acela
cu privirile neşovâitoare şi pătrunzătoare, cu mer O, cum au aşteptat această zi crestat ?...
se] apăsat, dar sprinten. Nu ascundea nimănui gîn- de August patru’ş patru şi vibrîndă — Nu, băiete, nu eu eram acela...
dul că încerca sâ-i semene. eu ale libertăţii ritmuri vii — Şi eu care,,.- ,
Cînd se gîndea la perseverentă, îşi spunea? că înaripaţi «le-o dragoste arzîmlă. Ghinea înţelese dezamăgirea radistului. Adevărul
trebuie să lie perseverent ca Ghinea- Cînd se gîn Răzbind faseiştii-n trecători iviţi Insă eră acela cuprins în răspunsul său şi nu altul.
dea la îndrăzneală şi hotărîre, îşi spunea că ire- au prăvălit sub noapte şi cenuşa — Da. eu nu eram acela * — reluă Ghinea. Cînd
buie să fie’ aşa cum este comandantul. Nici o clipă coloane ucigaşe — neclintiţi. am auzit şi eu pentru prima oază povestea asta,
nu şi l-ar fi putut închipui pe Ghinea în afara al far timp ta ţărH — fragedă brtndnşă —» m-am întrebat... „Oare eu. dacă aş fi fost in locul
tor lrâmîntâri decît cele ale grupului ce-1 comanda s-o ocroteaseă-n luple au purces tovarăşului aceluia, aş fi' rezistat ?"
cu atîta intransigenţă. Nu-şi putea închipui că a- eu jertfe şi cu viers «le-automate. — Si ce ti-ai răspuns ? se interesă Victor întri-
cest om ar putea avea şi unele clătinări ori neli Acum, păşesc să-iitimpine la şes gurai.
nişti profund personale. pe Vnsra Tiorkin bravul; ea pe-un frate, — Mi-a tost greu să-mi răspund. Niciodată nu
Iată şi de ce, acum, cînd ii însoţea pe Ghinea in şi-nflăcăralele Kafiiw» în zor» izbuteşti sâ-ti cunoşti prea bine slăbiciunile.
tr-o încercare atît de dificilă, se simţea mîndru şi şi steaua în cinci colţuri, purpurie — Eu aş şti ce trebuie să răspund — se înflăcără
călca la fel de apăsat ca şi Ghinea. Era întuneric, înfi'ieoşmdii-i pe c«>lropitori — radistul. Cred că aş rezista... aş rezista la orice...
dar ochii îi erau obişnuiţi cu întunericul nopţii. Pe şi necuprinsa, dulcea bmuiric. — Da, şi eu cred că tu ai rezista... Ştii... Odată
cerul Înstelat, Drumul Robilor se pierdea departe, ...Din munţii cu unduilor veşlinînt l-am intîlnit la o adunare pe acest tovarăş despre
dincolo de munţi, într-altâ lume. coboară spre cimpic partizanii.
Se opriră la liziera pădurii. Victor se apucă în Se umple Maramureşul de eînt — care ţi-am povestit. M-am apropiat de el şi l-am
linişte de lucru. Ştia că Ghinea îi urmăreşte înde- mărşăluiesc minerii şi ţăranii. Întrebat cum de-a putut sâ reziste, de unde atîta
mînarea, iar el se străduia să şi-o arate cit mai | ADRIAN BELDEANU j putere Dacă n-aş ii avut pe atunci anii pe oare ii
bine. ai tu acum, cred câ n-aş fi primit nici un răspuns.
— Pot să incep ? întrebă Victor, după ce pregă Mi-a răspuns câ in clipele acelea a Înţeles şi mai
tise aparatul pentru emisiune. bine că de comportarea lui depindea nu viaţa sa,
Ghinea îşi cercetă ceasul : era douăsprezece şi cenuşie a celulei, el a căzut fiint pe cimentul u- ci viaţa partidului, a cauzei proletare. Gîndul ăsta
un sfert. Zise : med, voibindu-şi cu desperare : „Tu sâ taci!-.. Tu i-a dat puterea, forţa ca sâ reziste. Ţi-e frig, nu-i
— Dă-i drumul, băiete ! nu ştii nimic 1... Să taci î“ aşa ?
— Da, mi-e cam frig, recunoscu Victor de astă
Victor incepu să-şi lanseze chemările. In liniş Ceva mai tîrziu, auzi din nou paşi. „Vin — îşi
tea grea a. nopţii, vocea lui metalică răsuna stra spuse — vin să mă ia la interogatoriu... Foarte bine, dată, zgribulindu-se.
— Şi mie... Hai să ne ridicăm şi sâ tăcem puţină
niu, fantomatic, ca şi cum ar fi inceput cine ştie ce să mă ia". Voia să scape, chiar pentru un timp, mişcare...
tainice vrăjitorii. Trecu pe recepţie şi aşteptă răs din carcera aia plină de sîngele tovarăşilor de
punsul „Flăcării". Insă postul C.C.-ului tăcea. Re luptă Dar şi de data asta se înşelă, n scoaseră din Cei doi partizani se îmbrăţişară Intr-o trîntâ prie
petă apelul. Dar nici de data asta „Flacăra" nu celulă, dar nu-1 duseră la interegatoriu, ci-1 mu tenească.
— Eşti voinic, mă 1 zise Ghinea.
răspunse. Atunci, Ghinea hotâri să întrerupă emi tară intr-altă celulă, la iei de întunecoasă şi in- — Sînt... sint... de ce n-aş li, gîfiia Victor. Se
siunea, ca după jumătate de ceas sâ-i ceară ra- spăimîntătoare ca şi cea dinţii. Poate mai înspăi-
distului să-şi reia apelurile. mîntătoare, căci ceva mai tîrziu el avea să afle că hirjonirâ aşa pină ce Victor se dădu bătut.
— Alo 1 Alo 1 „Flacăra"... Aici „Scinteia". Trec celula se Învecinează cu una din sălile de tortură — M-am Încălzit... gata, zău aşa.. M-am încălzit...
l pe recepţie... Cum mă auzi ? ale Siguranţei. Se întinse pe nişte paie murdare şi Şi tu ai putere... E adevărat c-ai tost lor jar ?
Tăcerea „Flăcării" îl tortura într-una, fără milă. inchise ochii, voia să doarmă... un somn ad?nc — E adevărat, răspunse comandantul, şi-şi cer-
H venea sâ uiie : „Nu mai pot, Ghi cetă ceasul. Victor înţelese gestul,
nea, nu vezi că nu răspunde ?“ 1) îşi reluă cuminte locul lingă aparat.
cuprinse un tremur uşor, nervos. — Se ivesc zorile. Ce fac. Ii dau
drumul ? dădu din cap afirmativ.
Ghinea
hinea ti simţi neliniştea. Ştia
G câ ceea ce făceau ei acum Apoi rămase în picioare, ingînduiat,
punea la grea încercare ner
aşieptînd răspunsul „Flăcării". Cit
vii radistului. Iar in sinea sa
timp se „luptase* cu Victor uitase
se minuna câ Victor rezistase
atîta vreme. Dacă ar avea o de tot şi de toate. Acum se reîntor-
ţigară, ce bine ar fi. Atunci timpul cea la o realitate aspră, necruţă
ar trece mai uşor, iar tutunul ar li toare. De aproape cinci ceasuri
nişti nervii. încercau zadarnic unul şi acelaşi
— Ce-ar ii să mă laşi pe mine la
aparat, propuse Ghinea biind, fără lucru. Chiar şi atunci cînd Victor
nici o intenţie de a-1 jigni pe radist. tăcea, auzea in urechi apelurile lui
Iar fu... desperate : „Alo 1 „Flacăra" 1 „Fla
— Mă crezi oare atît de slab ? ii căra" 1 Aici „Scinteia" 1 Cum mă
întrerupse Victor jignit. auzi ? Trec pe recepţie 1*
— Nu, nu, vai de mine — răspun — Nu răspunde 1
se Ghinea, d!ndu-şi seama câ iu- — Ajunge pe ziua de astăzi...
seee lipsit de tact. încercă atunci să
l schimbe vorba. Zise : „Timpul trece Strînge aparatul...
încet... Tăcerea nopţii... zvonul pă — Şi?
durii... încercările noastre mi-au a- — Reluăm totul pe la orele unu.
due aminte de-o întimplare... Am
auzit-o şi eu de la un alt tovarăş, Se luminase de-a binelea. Cerul
mai In virstâ*... era senin, blind, prietenos.
•tn n n m n rrîn n n n n i „Gărzile patriotice la 23 August" Pictură de liVA CI1RBU T m n n n n n n n n n n i''