Page 21 - Albina_1959_08
P. 21
In Constanţa, ca în Poartă în suflet, ca o
multe oraşe, pe strada vie recunoştinţă, amin
instalat panoul fruntaşi eJ$ucu/ui£i nice care au vizitat cu
cea mai umblată este tire celor cîteva colhoz
lor în producţie. Ei sînt ani în urmă .gospodăria
cu ILiNOfli
mîndria şi onoarea re şi au învăţat-a pe „su
giunii. Localnicii te rata lor din Romînia"
conduc la panou ca la meşteşugul mulsului. In
un monument şi-ţi ex 1953, cu ocazia Congre
plică pe îndelete, sului colectiviştilor, Ilin-
glasul străbătut de emo ca Lucreţia mulgătoarea
ţie, ce fapte i-a scos pe fruntaşă, a fost decorată.
cei de aici din anonimat păsările ca pe nişte copii. A primit decoraţia în
şi i-a aşezat la aşa înăl Şi ele simt. încercaţi să sala fastuoasă a Marii
ţime. Un strungar, un le prindeţi, că fug. Pe Adunări Naţionale şi cei
muncitor din port, o cînd la ea vin şi i se de faţă au aplaudat-o.
preşedintă de colectivă, aşează în braţe. Te pof Era îmbrăcată ca acum
o crescătoare de păsări. teşte pe un fund de gă în hainele acestea so
Chipul şi o explicaţie leată, singurul obiect de bre şi elegante, părea
scurtă dedesubt. confort din c'mp, şi îşi calmă, dar ceea ce nu
Ne oprim privirile povesteşte viaţa. Ii sea se vadea era inima care
asupra Ilincăi Lucreţia, mănă leit povestea cu a batea năvalnic năpădită
colectivistă de la Pala- altora, mii şi mii pe care de adîncă şi răscoli
zu Mare. A îmbrăcat i-a smuls regimul nostru toare emoţie. Trăia pri
haina cea mai frumoasă din beznă, le-a dăruit ma mare bucurie din
cînd s-a pozat şi şi-a pus dreptul la viaţă ome viata ei- Fruntăşia şia
pe piept Ordinul Mun nească... ,,La noi în Vîl- menţinut-o luptînd din
cii clasa Il-a. Arată ca cea sărăcia i-a alungat greu. E singura femeie
o demnltară. O privesc pe pămînteni. S-au dus din colectivă care face
zilpic zeci de mii de oa în patru vînturi. Pămîn- între 4—500 zile-muncă
meni, vizitatori ai litora tul, puţin şi sărac. Pe o pe an, mai mult de du
lului. oaspeţi de peste bucăţică puneam un pic blu decît spune statutul.
hotare. In acest timp, de grîu, un pic de po Ca să te menţii fruntaş
undeva departe, în mij rumb, un pic de orz. Cu duci lupta cu tine în
locul cîmpiei, o femeie ,.picul" am trăit. Mi-a suţi. cauţi să te depă
cu tulpan roboteşte ca fost totdeauna foame de şeşti neîncetat- Din 1956
ieri şi ca în fiecare zi, pîine". Femeii de astăzi, e membră de partid. A
0 f L O A ^ în mijlocul sutelor de care i se dă loc de venit în faţa tovarăşilor
r t r t x ^ orătănii. onoare la sesiunile sfa şi şi-a povestit simplu
■ e /v
3> tului popular regional, viaţa, apoi a arătat în ce
i-a fost ani în şir foa fel partidul
i-a schim
me, Acum trăieşte sen
Toată noaptea moş timentul plin al saţului bat-o din temelii. Din
Cristu, paznicul de la şi bogăţiei. Vorbeşte pu ziua aceea n-a zădărni
i» Di»pă cum se ştie, moldovenii sînt oa Poate s-ar fi cuvenit să încep acest păsări, tropotă în jurul ţin de trecut, fiindcă cit o clipă încrederea ce
i' meni tare sfă-toşi din fire. Ce-i drept, reportaj cu un .aspect nou din viaţa co coteţelor. Să ştie şi nu are vreme. E ocupată. i s-a dat. Spune că a
se pornesc greu la vorbă, dar şi cînd lectiviştilor din Chirceşti, avînd în ve hoaţa de vulpe şi ori- Dimineaţa numără ouă trăit atunci a doua mare
!> se pornesc, ţigări să ai. Dacă se nime dere că asemenea aspecte se întîlnesc cine-ar vrea să încerce, le. Le numără şi le aşea
reşte şi un pahar de vin cu atît mai la tot pasul. Am redat însă întîmplarea că e un ochi deschis ză ca pe nestemate în bucurie din viaţă. Au
bine. de mai sus pentru că ea îşi are tîlcul asupra bunului colecti coşarcă. Apoi le predă urmat altele, cînd a fost
Stăm, cîţiva oameni, în tinda unei ei, întregind-o pe cea care urmează şi vei şi că nu-1 poate clin. la magazie. A predat aleasă deputată, cînd a
încăperi a gospodăriei agricole colective pe celelalte. ti nimeni. Se învîrte aşa 49.000 bucăţi de la înce fost invitată la Congresul
din satul Chirceşti. Amurgea şi odată dar, şi după obicei lo
ou amurgul se pornise un ropot de •k veşte cu bîta în orice putul anului. După asta cooperaţiei, cînd a deve
ploaie, răcorind împrejurimile de zăpu Sediul gospodăriei, fost conac al întîlneşte, făc'nd zgo curăţă coteţele, hrăneşte nit colectiva milionară,
şeala zilei. Povestea colectivistul Papazoglilor şi al cine mai ştie cui o mot. Primul suflet de găinile, le dă sulfamide. cînd şi-a făcut casă
Maxim Constantin, secretar al organi om cu care schimbă vor le plimbă. Aşa scrie la nouă-.. Ele se tin lanţ,
zaţiei de bază, un om scurt, gros, fi fost mai înainte, are o poziţie tneîn- be, e Itinca Lucreţia. carte că trebuie făcut ca iar pentru ea, ca frunta
smolit bine la fată şi cu vorba oleacă tătoare, ca de altfel întregul sat. Aşe Apare înaintea zorilor, să scoată ouă multe.
i> repezită. zat sub o poală de pădure, pe o pantă şă, sînt parcă mai nu
— Ia atîtioa eram, închipuie el cu domoală, rîde împrejurimilor printre ca o solie a lor parcă, şi Cînd pică cloşti le se meroase şi mai puter
palma o arătare de om, cînd am venit pini, castani şi ulmi bătrîni, îngropat îl trimite la culoare. pară, Ie hrăneşte înt.r-un nice.
prima dată în ograda asta. Mă ţineam în boschete de liliac şi tradafiri care, — Nu mi s-a terminat anume fel şi le dă în In zare se întind şirele
încîrtigat de mina tatei, spăimos şi serviciul, la ce le gră producţie din nou la imense de paie şi, î«i-
necunoscător în ale vieţii. Colo la ce-i drept, ar trebui să fie oleacă mai beşti ? scurtă vreme, forţînd. cu
stingă, în încăperea unde acum este bine îngrijite de către colectiviştii, căci — Du-te de te hodi ajutorul ştiinţei, natura. pînzind cîmpuif pe zeci
bucătăria grădiniţei noastre, boierul, ei sînt acuma stăpîni aici. de hectare, se văd puii
i» unul Papazogiu, plătea simbriaşii mo Tn afară de alte lucruri frumoase neşte. că eşti bătrîn Cu ajutorul ştiinţei şi-a şi glştele, turmele de oi,
■ > şiei stînd ia fereastră cu un catastif în Du-te ! format, pe timpul cînd cirezile de vaci. Le
i» faţă. Era lume multă, ţărani de-ai no despre care voi povesti mai jos am vă Se duce că nu i se era mulgătoare, un grup
ştri. Aşteptau tăcuţi să fie numiţi. Se zut aici ceva care mî-a umplut inima poate împotrivi, înciudat de vaci productiv „cum scrutează, înaltă şi
auzea cum bîzîie afbina. Eu, scăpat o de bucurie. In fiecare dimineaţă, la dreaptă aşa cum păşeşte
clipă de sub ochiul ager al tatei, m-ara ceasurile oînd colectiviştii din cele două că nu-1 lasă niciodată nu se mai află". Pe Mîn- de obicei şi pe uşa se
rătăcit printre picioarele oamenilor, să-şi termine tura. Pen druţa a făcut-o de dădea diului, conacul din care
trezindu-mă lingă un strat de flori, sute şaptesprezece familii se îndreaptă tru un om ca ea însă sînt peste 30 de litri de lapte
uite ici, lingă fîntînă. Am întins mîna spre locurile de muncă, Ia Movilă ori prea destule cele 6—7 pe zi. A experimentat cu 15 ani în urmă i-a
şi am rupt o floricică. Si azi mi-s tare în Valea Seacă, în Dumbravă ori Ia alungat pe corbi pentru
dragi florile. Ţin minte ca acuma : era Curcuduş, spre Ghidău ori mai ştiu eu ceasuri cît se desparte mărindu-i raţia de hra vecie.
o micşunică roză-atbă. N-am apucat unde, cincizeci şi cinci de odrasle ale de păsări. Dacă ar lăsa-o nă în raport cu produc V. TOSO
nici măcar s o amiros că pe loc am ar sta şi noaptea. Iubeşte ţia de lapte-
înţepenit- De la fereastră mă ţintuia lor, flăcăii şi fetele de mîine, vin cîte
■ > cu privirea, boierul. S-a ridicat în doi, cîte trei, repejor-repejor, intrînd ca
cetişor, fără a mă slăbi din ochi, şi la ei acasă în curtea gospodăriei, în
a ieşit afară. fostul oonac al lui Papazogiu. Vin la
!» — A cui e gîngania asta ? l-am grădiniţă. Aici e raiul lor. In două ca
i» auzit întrebînd, mîoios. mere mari îi aşteaptă jucării şi paturile
— Eu... al meu, boierule, îngăimă
!» tata moale. în care dorm după prînz. Curtea e lar
i» gă şi curată, poala pădurii răcoroasă şi
— Pe tine te cheamă Maxim, nn ?
se-nturnă boierul către tata. îmbietoare, halatele albăstrii sînt cu
!»
— Aşa mă cheamă, boierule... rate, cîntecele şi poeziile stau pe buze
— Pe mine Papazogiu. g-ate să zboare, mesuţele mici îi aş
!• Şi cît ai clipi îi fulgeră tatei o pe teaptă de trei ori ipe zi cu mîncare
reche de palme, care detunară pe obraji. consistentă şi cu grijă gătită. Educa
!>. Parcă şi azi îmi ni ai stăruie în urechi, toarea Maria Ţuchendrea, o fată tî-
pleznitura. Poienii îşi văzu mai depar nără, oleacă visătoare, dar cu multă
te de socoteli. Eu stain tot înlemnit cu
!» tragere de inimă, îi supraveghează
floarea în mînâ şi mă uitam la tata
căruia, n-aş putea spune dacă de du şi-i îndrumă ca o mamă bună. Unde
rere ori de ruşine, îi dăduseră lacri este copilăria neagră a fiilor de t3-
!> mile. După un timp a venit lîngă răni luaţi pe iuşca de ogor la zece
mine. mi a luat floarea din mînă. a kilometri de sat şi ţinuţi toată ziua
privit-o lung. apoi a strivit-o înceti în dogoarea soarelui ? Unde sînt
şor între degetele lui groase, vor- copiii lăsaţi din zori pînâ-n noapte,
bindu-mi domol : singuri pe lîngă casă să-i rupă porcii,
— Du-te acasă, măi Costică, şi altă să-i prindă ploile, să-i încolţească
dată nu mai rupe flori, că vezi şi tu cît cîinii ? Şi unde-s Papazoglii, stăpînii
de scump trebuiesc plătite. de ieri ai satului ? Tovarăşe Maxim,
In tindă era linişte. Afară ploua. cele două palme aşternute pe obrazul
tatălui dumitale sînt astăzi răzbunate.
Cineva a oflat adine. Nu am băgat de
seamă cine. Poate Maxim, căci a con Colectiviştii muncesc fără grija copii
tinuat cu o undă de sarcasm în glas : lor. Acest.a este un aspect al vieţii
noi ce se naşte şi creşte în satul ro-
— Dacă ar învia din morţi Papa
!» zogiu şi ar vedea zburînd în ograda mînesc. Despre semnele acestei vieţi
«• asia, 'cîtu-i ziua de mare, o jumătate de noi, vorbesc obrajii copiilor de la gră
sută şi mai bine de copii ai colectiviş diniţa gospodăriei din Chirceşti pe
tilor, cred că ar muri subit, ori ar lua care trandafirii sănătăţii sînt în per
drumul balamucului... manenţă înfloriţi. Pe acest drum ne
Si a mai adăugat cîteva vorbe pe călăuzeşte paşii partidul nostru drag.
care nu-i cazul să ie reproduc în repor
tajul de faţă. DUMITRU IGNEA
l»
