Page 24 - Albina_1959_08
P. 24
2 IN MUNŢII DE MIAZA NOAPTE IN MUNŢII DE MIAZA-NOAPTE
DRAGOŞ VICOL coastele prăvălatice şi descoperise intr-un loc un tea întotdeouna i
Ctrmvara
| im j^w izhM fub ■am început de gură de sondaj. Pătrunsese în adîncitu- nima bătînd de să-
sfarme coşul piep
ra aceea şi lucrase cu târnăcopul cîteva ceasuri în
tului. Dar dezamă
şir, fără preget. Dăduse' de-o piatră ciudată şi-şi
girile i se topeai
umpluse rucksacul cu sfărîmăturile ei. De fapV nu-i
prea dăduse atenţie dar îşi amintise că o aseme repede : „dacă nu-
în seara asta, are
nea piatră, gălbuie-roşcată, nu aflaseră pînă atunci să fie mîine dimi-
şi nici n-o experimentaseră. Umpluse rucksacul şi neată !“ Ceea cc
FRAGMENTE
se grăbise să se întoarcă la cort să vadă ce pă trebuia să se în-
din romanul „In munţii de miază~noapte“ rere are să aibă Uzum. tîmple era pentrţi
Era trudit şi fiămînd. el un fel de minune
Operă literară închinată celei de-a 15-a aniversări Se aşeză în faţa cuptorului, în care silicaţii stră a minunilor. Teo
a eliberării tării noastre de sub jugul fascist, roma luceau fosforescent şi stătu tăcut, cu gîndurile îm fil simţea uneor
nul „In munţii de miază noapte“ de Dragos Vicoi zu prăştiate. Ii era dor -de casă şi de-un pic de petre nevoia să vorbea
scă despre
acest
grăveşte lupta pentru modernizarea şi lărgirea unei cere. îşi trecu palma peste obrazul bărbos şi oftă. carbonat ca des
importante mine. Unul dintre eroii principali ai ro- Se uită apoi în jur căutîndu-i pe ceilalţi doi. Dar pre o fiinţă vie,
| manu/ui este inginerul Uzum, care pe vremea ti- nici Uzum, nici Balatiuc nu se vedeau nicăieri- îşi care se joacă de-a
j raniei fasciste refuzase să-şi pună cunoştinţele în aduse aminte că ar trebui să pregătească cina dar
slujba exploatatorilor. întors in mină după alungarea nu se obosi să s-apuce de treabă. Şi asta pentru că vaţiascunselea cu
patronilor, Uzum se străduieşte zi şi noapte să dea Ia începu să se qîndească la altceva. De atîtea zile ei, să o blesteme
ori să o invoce.
iveală un minereu nou şi deosebit de preţios pentru se căţăra pe coastele văii. ciocănind şi scormonind. Va să zică, de cincisprezece zile ciocăneau, puş-
industria noastră■ După îndelungi Irămînlări, el iz De atîtea zile săpau şi puşcau în piatra munte cau şi carbonizau mostrele culese de pretutindeni fără
buteşte, bucurîndu-se de încrederea şi sprijinul mi lui şi carbonizau mostrele culese de pretutindeni, să fie ales vreun folos I — îşi zice Teofil Ometită şi
nerilor. în frunte cu comunistul Pavel Ursul, dar fără să fi ales vreun folos. Vara era pe sfîrşite şi se uită la Tucksacul plin de pietre gălbui-roşcate.
avînd şi de furcă cu uneltirile unor elemente duş el ciocănea mereu şi scormonea. Era nerăbdător să Dau- dacă minunea minunilor se află în rucksacul
mănoase, ca de pildă ing. Veizer, fost proprietar de vadă şi el „diavolul acela de carbonat" despre care acesta ?...
mine■ Fragmentul pe oare-1 publicăm înfăţişează e- Uzum îi spunea lucruri atît de minunate şi poate că De o vreme ambele cuptoare, şi cel de afară şi
mofionantul moment al descoperirii noului minereu. tocmaj de asta muncea cu atâta rîvnă. cel din cort, funcţionau continuu, exploratorii le
alimentau tot la douăzeci şi patru de ore- îşi ale
★ De fapt, uriaşul era ciştigat pe deplin pentru cau gea fiecare cîte a porţie de minereuri şi le aşeza în
za carbonatului. deşi el nu-şi dădeau prea bine cuptoraş. A doua zi, se repezeau cu aceeaşi nerăb
In seara aceea, Teofil Ometiţă răsturnă din ruc- seama de lucrul acesta. Muncea toată ziua. plin
sak în faţa cuptorului lui Balatiuc, o încărcătură de-o inepuizabilă veselie, iar seara, cînd cerceta dare toţi trei să vadă rezultatele. Nereuşitele îi în-
dîrjeau. Şj s-apucau de lucru cu şi mai mare în
mai mare ca de obicei. Se căţărase toată ziua pe cuptorul de afară, împreună cu ceilalţi doi, îşi sim- verşunare.
4 IN MUNŢII DE MIAZA NOAPTE IN MUNŢII DE MIAZA NOAPTE 5 6 IN MUNŢII DE MIAZA NOAPTE
Teofil Ometită obişnuinţă, se-ntinse spre cuptorul dm mijlocul cor. încă o dată cu ochii mai limpezi. II privi şi în clipa
se simţi ispitit să tuliiî. răscolindu-i spuza. Dar spuza nu-i spuse ni aceea izbucni :
umple ambele cup-' mic, aşa ca în fiecare dimineaţă... — El e 1... El I
toare cu" minereu! Stătu cîteva clipe ascultînd respiraţia egală a lui O căldură mistuitoare îi năvălui tot trupul. M
adus fte dînsul. Balatiuc şi cea qreoaie a lui Teofill Ometită. Acesta nile începură să-i tremure de emoţie şi boţul
Ceilalţi., doi tot nu din urmă dormea adînc. cu faţa în sus, cu fruntea minereu din palmă începu a-i juoa în faţa ochilor.
se arătau de nică uşor brobonată de sudoare- „Ii e cald“ qîndi Uzum — Qmetiţă I... Balatiuc !■..
ieri, deşi peste pă şi privindu-1 simţi că-1 cuprinde somnul, din nou. Nu-şi dădea seama că el strigă, că el ţine în pal
duri începuse a se Totuşi se ridică din aşternut şi ieşi afară. Cerul era mă minunea. Ingenunche în faţa cuptorului şi înce
lăsa amurqul. U- înourat încă. nişte nouri albi primeau fumegărilp pu a smulge pietrele cu amîndouă mîiniile. grăbit, i
riaşul simţi că în de ceată ale văilor şi pădurilor. Aerul era proaspăt, febril. Cuptorul se prăbuşea rkid pe rînd, sub mîini- j
cepe a pune stă- umed şi răcoros le lui înfrigurate, desfăcîndu-şi sînul ars de flă
pînire pe el o do Stătu cîteva clipe în gura cortului şi-şi întinse cări. Şi. deodată, Uzum se ridică din nou în picioa
rinţă aproape co manile să se dezmorţească. Apoi se hotărî să con re, brobonat. transfigurat, să suspine adine şi pre
pilărească, să le-o troleze cuptorul cel mare. cuptorul lui Balatiuc. Se lung r ţinea în mîini comoara, carbonatul, un bloc
ia înainte celor aşeză turceşte în faţa lui şi începu să-i scormoneas cît o cărămidă, preţ al celei mai mari victorii a
lalţi. Şi nu se putu că jarul. Dar jarul era stins- Uzum pricepu că e tir- vieţii lui. Gemu : „Ometiţă" şi închise ochii, doborît
stăpini- ziu şi se uită la ceas. Douăsprezece... Dormise buş parcă de-o osteneală de veacuri.
Incărcă numai tean şi ziua îşi revărsase, între timp, apele albe. — Teofrle I L-am găsit |... Uite-4 !... Uite-1 ici, cald
cuptorul de afară din plin. Işl aminti întîmplările nopţii şi, deodată, şi viu 1... Tu l-ai adus 1
după ce scoase se întrebă de ce s-o fi stins jarul. Scormoni din Dar lui Teofil şi lui Grigore Balatiuc li se părea
minereurile carbo nou in cuptor şi tresări- Dar dacă ?... Dădu să tra că visează...
nizate dintr-însul. gă, înfrigurat, zgura afară. Dar nu ieşea nici un fel ■k
li dădu foc şi de zgură... De ce î Vîrî mina pe gaura joasă a cup Intrând în laborator, cu tot alaiul după el. Uzum
se simţi mulţumit torului. Degetele întâlniră ceva cald şi solid- Un avu o stringere de inimă... Cu opt ani în urmă fă
din cale afară- Făcuse şi el o „treabă ştiinţifică" — bloc, cîteva sfărîmături. Trase mîna cu pumnul în cuse tot aici cea dintîi experienţă... O şarjă de labo
aşa spunea Uzum. ori de cîte ori dădea foc cuptoa chis... Strînse pumnul să sfărlme acel ceva, din rator, o simplă şarjă...
relor — şi lucrul acesta îl umplu de o voioşie mo oalmă ; nu reuşi. Şi-n clipa aceea inima începu să-i Pe rezultatul şarjei aceleia îşi construise visu* i
lipsitoare-
Isprăvind, se apucă să pregătească masa de seară. bată cu putere... De ce-i bate inima ?.-. Ridică pum de aur- Ciosvîrta de minereu carbonizat atunci,
★ nul închis cu teamă şi cu speranţă- Şi-l apropie t • ciosvîrta culeasă laolaltă cu altele la intîmplare, din
Uzum se trezi pe neaşteptate, scuturat de răcoa obraz şi stătu cîteva clipe nehotărît... Apoi îl des munţi, şi carbonizată acolo in laborator, îl însufle
rea dimineţii spălate de ploaie. Se ridică în capul chise... un boţ de piatră neaqră-gălbuie îi răsări pe ţise, îi deschisese un drum nou in tainele subpă-
oaselor, cu pleoapele încă grele de somn şi, din podul palmei. Uzum sări în picioare să-l privească mîntuâui, un drum pe care nimeni pînă atunci nu-1
IN MUNŢII DE MIAZA-NOAPTE 7( 8 IN MUNŢII DE MIAZA-NOAPTE IN MUNŢII DE MIAZA-NOAPTE 9
găsise şi poate nici nu-1 bănuise- Dar drumul îi fu răsească laborato- Alte glasuri îl ţiştuiră şi privirile îl căutară pe cel
sese închis atunci brutal, cu răutate şi cu dispreţ... torul, dar Veizer, ce, îngrijorîndu-se, le tulburase atenţia.
A rămas ia începutul lui, dezarmat învins. Şi era sezisîndu-i tulbu ...Se făcu iar linişte. Numai flacăra foşnea în a-
atît de uşor să-l străbată mai departe, pînă la ca rarea, zîmbi brusc paratul de sticlă, lingînd ciosvîrta de minereu cu
şi-i ură :
păt, adică pînă în momentul în care ar fi descope dogoarea zecilor ei de grade... Ochii o urmăreau
rit imensitatea zăcămintelor, undeva in străfunduri, — Succes I
şi să o scoată la iveală... Pe Uzum atitu lă’rg deschişi, aşteptând parcă s-o audă vorbind..
N-a mai putut să-l străbată. Jntîi l-au împiedicat dinea aceasta îl .. Ciosvîrta de minereu se prefăcea încet din găl
Veizer şi Mătăsaru. Pe urmă n-a mai vrut el. deşi surprinse şi îl mi buie într-o culoare ce dă spre negru lucios, cu ape.,
Veizer şi Mătăsaru se răsgîndiseră. A fugit cu pro ră. Dar îl şi în- începea să semene cu ceea ce oamenii de faţă sco
iectul şi cu visul, cu viziunea zăcămintelor acelora dirjiea să i arate teau din pămînt de atâţia ani...
(pe care nu le cunoaştea încă. dar de existenţa că lui Veizer că a — Gata !■.. şopti Ia o vreme Uzum şi flacăra pieri.
rora era convins), prefăcute în obuze şi tancuri uci ştiut cui să pună Un murmur larg umplu tăcerea laboratorului şi
gătoare... Fugise cu conştiinţa că altfel ar fi fost la dispoziţie desco oamenii începură a se mişca, apropiindu-se tot mai
un criminal, un trădător al propriilor sale idei des perirea lui. mult de masă.
pre rosturile ştiinţei, un criminal şi un trădător fată începu să pregă — Asta e ! — rostit Uzum şi scoase din aparat
de oamenii aceia de sub pămînt, care îi înţelegeau tească şarja. Lingă
naiv şi elementar — pasiunea... el Teofil Ometită ciosvîrta de minereu.
Era emoţionat... In jurul lui se strînseseră. cu şi Balatiuc îl ur Şi ciosvîrta începu a umbla din mină în mină, ca
rioşi. Pavel Ursuţ, Teofil Ometită. Balatiuc. Neqrea. măreau qravi, im o piatră nestemată, ca ceva nemaivăzut.
Ilisei, Dumitru Mezdrea, lalovi lonut Sava, Leoni! portanţi. dîndu-i
Brumă, Veizer... Alţii aşteptau afară pe treptele de din cînd în cînd (Desene de N. IIILOIII)
piatră, tăcuţi, înfriguraţi... Era o linişte solemnă în cîte o mină de
laborator, ca în preajma unui mare eveniment- ajutor. Drept în
Uzum îşi roti ochii peste cei din jurul lui şi în faţă. de cealaltă parte a mesei de experienţă. Leo-
tâlnind chipul crispat ai lui Veizer, simţi o mare sa nii Brumă încremenise cu obrazul palid, livid, fără
tisfacţie. îşi aminti fulqerător seara aceea de demu’t pic de sînqe parcă. Lingă el. Pavel Ursuţ zîmbea
cînd, după ce el Uzum, îşi dezvoltase proiectul în abia perceptibil. Iar în colţ, Ionuţ Sava. tulburat îşi
faţa ambilor patroni, Veizer îl luase peste Dicior ca frămînta mîinile...
mai tîrziu, cînd nemţii îi presau, sâ-i ceară proiec O flacără izbucni în aparatul de oe masă şi atunci
tul. Şi ar fi vrut să nu-1 mai vadă, să nu-1 mai ştie toţi tresăriră. Un qlas crud izbucni :
acolo, de faţă. Ar fi vrut să i spună chiar el să pă- — Are să crape I...
