Page 25 - Albina_1959_08

guşă şi-e căpuşă., eu... Novac îi curmă vorba ne­
dumerit bănuitor .
Nu cumva... nu-(i place ginerele... băiatul 7
— Iaca vorbă şi la matale Nici nu m am gîn­
dit. Ce-i place tetei mele musai că să-mi placă
şi mre •
— Arunci de ce-ai tinut mime 7
— Din necunoaşterea lucrurilor. Din prostie.
Asta-i. Aşa-i cum mi-ai spus atunci.
H Soaiele cald Îşi trimitea ultimele raze prin ie „Cînd oi muri eu. atunci faceţi ce vreţi... înţeles ?* — Ei lasă lasă
g restiele cu muşcate. Era inti-o duminică seară. Pe Şi toate astea de ce 7 C-a avut un schimb de
£ cuierul din fundul casei atirnau hainele de du- vorbe cu Novac acum cinci ani 7 N-a fost ceartă — Ba aşa-i Ai avut mare dreptate Eu cînd
= minicâ aşteptîndu-şi stăpinul. Acesta şedea în- adevărată dar a tinut amarnică mime ;n mima vreau să mîngîi omul il împung, co boul. Şi iaca,
p tins in pat. trâmlntîndu-şi mintea : „Să se scoale, lui. îşi aduce aminte, parcă toate s-au petrecut de asta mă roade un gînd. Nunta-i acuşica pe
g on nu ? Sâ se ducă oii au ? Lua-o ai naiba de ieri.. Colectiva împlinise vreo trei am ie la În­ ispiăvile. Ar ridicai cuscre o nuntă mare cum
făceau boierii pe timpuii
p tieabâ — bombăni el. D-apoi de acum, nu mai fiinţare Mergea tot mai bine. Şi tare s-a mai mi­
g am viată bună in casă cit hăul I — Se glndi la ne- nunat lumea cînd a auzit că ţăranul mijlocaş — Apă., noi sîntem astăzi stâpîni pe viata
£ vastâ-sa, Natalia, care plecase de ieii la nuntă... Costache Novac, cunoscut ca unul dintre cei mai noastră.
— Aşa-r. Da vezi că eu n-am contribuit cu ni­
g — Ei da, la nunta fiică-si... nun'a la caie el, Si­ vrednici, a intrat in gospodărie. După ei s-a în­ mica eu n-am...
li mion Răduţu nu se va duce In ruptul capului 1* scris o droaie de oameni. Pâmintul lui Novac era
— Lasă asta cuscre. Zău, ce-ţi mai trece prin
§| Se ridică Încet in capul oaselor şi ascultă cudeparte de loturile gospodăriei. Intr-o zi, Râdufu gînd. Zis-am eu ceva ?
g ochii pironiţi în tavan Frintuii de melodii sâltâ- a fost chemat la sfatul popular, unde preşedin­ — Ei tocmai aicea-i buba. Copiii-s mulţumiţi, da'
£ tete râzbâteau de depaite, de la nuntă.. tele. după ce l-a poftit sâ stea pe un scaun, l-a
nici eu nu-s om de nimic Sâ spună lumea că eu...
§| — Straşnic muzicant. Buican ăsta... ctnd pune spus fără ocol : adicătelea, dacă nu-s colectivist, apoi nu-s In rină
£ mina pe arcuş ioc şi paiâ. — Tovarăşe Râdutu n-ai vrea sâ faci schimb cu oamenii ? Cum se face că nici dumneata, nici
p De iapt, lui Simion numai de Burcan nu-i aidea. cu pâmintul lui Novac ? — El l-a privit mirat. Pre­
p El la iată se gindea, la faţa lui. Putea sâ nu-şi şedintele a adăugat : — Aveţi amîndoi aceeaşi ginerele Vasile, nu ne-ati întrebat nimic de ze­
g calce pe inimă cind nuntea propiia lui tată 7 Mai suprafaţă de teren. Şi-apol, pâmintul lui Novac e stre ?... Adică de vacă. oi, pâmînt. partea fetii, a
fiică-mi Ana...
p acu' vreo citeva ceasuri, după ce veniseră toţi nun- ceva mai bun decât al dumitale şi chiar mai a-
g taşii, n-a mai răbdat şi s-a dus acolo. Făcîndu-se Costache Novac işi plimbă alene mina prin pâ­
p mititel, s-a amestecat printre oamenii care prl- rul albit de ani şi i se adresă lui fiu-sâu -
g veau din drum. NICOLAE MAFTE1 — Măi Vasile. ştii tu ce te întreabă tata so­
p Acum, se sculă Încetişor de pe pat, icnind adine, tinichigiu, şei de echipă cru ?... Ei, văd eu că n-ai de unde sâ ştii... iaca,
£ nu de durere, că era sănătos, dar mai mult de Uzinele .Nicolae Cristea"- Galaţi te întreabă ce zestre ceri I
= necaz. Umbrele inserării Începeau sâ pătrundă in Vasile puţin Încurcat, pentru că nu se aştepta
p cameră. Se Îmbrăcă, Îşi trase cizmele şi ieşi aiarâ la o asemenea Întrebare. Îşi privi zîmbind mi­
p bombănind. proape de casa dumitale... Ai ii de două ori mai reasa In ochi. care. stingherită, se făcuse roşie la
p — Mă duc la crişmâ, sâ-i trag de alean vreo clştigat, ce zici ? fată
£ eiteva drojdioare, şi pe urmă vin sâ mă culc... El nu, şi nu. C-aşa era el. Chiar de spunea — Noi sâ fim sănătoşi, tată. Pâmînt la colec­
H Toată ziua acordurile taraiului impînziserâ văz- ceva pripit, chiar de vedea că emul are drep­ tivă, cît cuprinzi cu ochii 1
p duhul. Cine nu ştia că se-nsoarâ Vasile al lui Cos- tate, o ţinea intr-a lui... Un glas îi spunea : „Ia Simion Râdufu râmase stană de piatră, încre­
p tache Novac, colectivist iruntaş, cu Ana lui Simion judecă şi tu : pământul lui Costache Novac e mai menit, cu gura larg deschisă, cu privirea înce­
§§ Râdufu, cea mai frumoasă fată din sat ? bun dectt al tău. Una. Al doilea, '-ai avea mai ţoşată, de parcă o pînzâ subţire 1 s-ai fi pus di­
p învăluit de Întunericul nopţii, Simion Râdufu, sta aproape de casă, la o zvîrlitură de băţ.* naintea ochilor. Simţea dogoarea obrajilor caie-i
£ retras intr-un colt printre copiii şi babele dare pă­ Alt glas zii*8* * „ N u te lăsa. Dacă primeşti ardeau ca para focului. Roşi pentru prima dată.
li lâvrâgeau neluîndu-1 In seamă. Din cind in cind, acum o sâ cfeQdă că eşti moale, că pot sâ iacă De, mic, nu î se întîmplase una ca asta. Bine
g pe furiş, işi lipea obrazul de gemuleţul din spatele cu tine ce vo1*. că oamenii n-au fost cu băgare de seamă )
£ casei... A doua zi, cu năduf In suflet, s-a dus acasă Mirii se amestecaseră între lume. Tropotul cizmelor
£ O masă lungă, trasă în mijlocul odăii, era plină şi bocancilor se amesteca cu sunetele tarafului.
= cu pahare, bucate şi sticle cu vin alb. In jurul el, la Novac, socotindu-1 vinovat de faptul că pre­
£ nuntaşii. şedintele i-a cerut să-şi schimbe pâmintul. Cos­ Oamenii aceştia, colectiviştii. îl priveau ca pe
g Simion Râdufu se duse lingă un coşar unde căzu tache Novac, aşa cum îi de felul lai mărunţel şi unul dintr-ai lor. 11 cinsteau şi-i purtau prietenie.
£ pe ginduri. CSţi ani sâ fie de la cearta lui cu Cos- Îndesat, s-a uitat la el nedumerit şi i-a spus : El nu i-a preţuit aşa cum se cuvine. S-a rupt de
p tache Novac ? Patru ani ?... Ba nu, cinci... da, da, — Apoi, nu te supăra, măi Simioane, dar eşti ei, de viaţa asta nouă, şi a rămas ca un hâl-
£ chiar cinci ani. Ehei, ce repede mai trece vremea i cam într-o ureche. Propunerea nu vine de la dan in mijlocul păpuşoilor. Acu' nu-i nici ciine,
£ Şi cum se mai schimbă omul 1 Azi, nu mai eşti cel mine. Schimbul ar fi In folosul obştel, al tuturor. nici ogar. Ana pleacă şi casa-i râmîne pustie...
£ de ieri. Iar miine eşti altul. Nici tu însuti nu te mai Chiar şi lntr-ai tău. Şi apoi, peste o lună sau I s-au năruit toate cîte-şi clădise, da. d a .. Se
£ recunoşti. Uite, de pildă, el. I-a venit atunci aşa un un an, cind vei veni şi tu în colectivă, o sa tizi pregătea sâ spună : „Iaca oameni buni, eu ca
£ fel de indârâtnicie, de sfială, care a Unut ani de zile. de tlrguiala asta, ca de o copilărie. socru, dau fetii mele două hectare de pâmint,
p Apoi, a-nceput să-şi zică singur : „Oare, de ce te — Eu ?1 Eu 7 Mai de grabă o să se-ntoarcâ o vacă şi...* Privi iar la cuscru-sâu. la Novac,
p ţii tu bâfos, Râdufule ? Din incâpâfinare prostea- lumea pe dos 1 care umplea paharele.
£ scă... asta e... Din încăpăţînate n-ai trecut in co­ — Deal cu deal s-ajunge, d-apoi om cu om 1 „Adicătelea, ce or ii crezînd, că eu nu pot
li lectivâ, cu toate că vezi bine ce-i acolo. Iaca, De ia întlmplarea asta trecuseră cîteva zile. sâ fiu ca ei ?* Ii veni ceva-n gind şi un val de
p moş Turache Fieraru are podul şi magazia pline Simion Râdufu, după ce se mai liniştise, se pre­ căldură-) cuprinse inima. Se ridică şi-l îmbrâţlşâ
£ cu bucate, iar tu... Şi tot dintr-o mîndrie rău înţe- gătea sâ se ducă la sfat ca sâ-i spună preşedin­ strîns, strins de tot. Era întâia oară tocmai de
£ leasă n-ai fost de părere ca Ana să se mărite telui că schimbă pâmintul. Dai a auzit că treaba cînd au holteiit împreună. S-au sărutat.
H cu băiatul Iul Novac. Şi tot din mîndrie nu vii s-a făcut cu altul. 11 cuprinse ciuda 1 Scăpase din — De-acu', o să fim mereu împreună, Costache...
£ la nuntă ca tofl oamenii... Din mîndrie ? Aşi 1 De mină un pâmînt aşa de bun, şi credea că toată — Mda... răspunse Costache In doi peri. De-
£ unde 1 Din prostie 1 Da, da 1 Prostia te-a făcut că- treaba asta tot Novac o aranjase. acu’, sintem neamuri, ca fraţii... de I
£ pâflnos ca un aatîr 1... A avut mare dreptate Cos­ Iaca asta a fost toată tărăşenia. După o vreme — Nu-i vorba de asta 1 — izbucni Râdutu cu ochii
ii tache Novac, cuscru’, acum cinci ani...* s-ar fi due el pe la gospodărie, da-i era ruşine aprinşi de o hotărâre nestrămutată. Vreau să-ţi
£ Simion se apropie iar de fereastră. Prin geam de Novac.. Iar acum, la mmtâ, nu ştia cum sâ-n- spun altceva... Dar sâ le-o spui tu nuntaşilor, că
£ se vedeau mesenii. Un glas lăuntric ii spunea : ceapâ vorba mai cu temei. eu._ de, mie nu ml-i cam la îndeminâ... Eu, sâ
£ .Du-te Simioane şi stai in tind cu lumea, la masa Cînd a auzit că Ana lui se mărită cu Vasile, vezi, ce m-am gîndit, încă de mai înainte... Şi-i
£ cea mare. Aratâ-le că unu-i Simion Râdufu 1 Cind nu prea i-a venit la îndemînă.. Faţă de Natalia. vorbi repede, pe nerăsuflate, la ureche, aproape
g oi dărui tu fetei ce te-ai gîndit, or sâ râmînâ toţi de iiicâ-sa şi de lume, a luat jăratic cu gura, că un sfert de ceas.
= cu gura căscată. Iar ce-ţi râmîne tis, oi vedea tu...* el îi contra şi că se va Împotrivi. „Eu sînt cu — Ştiam eu, cuscre dragă... Da, da... bună
| Zicîndu-şi aşa in gînd, Simion Râdufu îşi încheie plinea şi cuţitul* — zicea el, glndindu-se la ze­
p nasturii de la haină, se scutură şi se furişă pe stre. „Ii dau zestre, se mărită. Nu-i dau, o sâ se treabă... d a’... Soorul cel mare se ridică grav :
— Oameni buni, cinstiţi nuntaşi şi cinstiţi nuni
p poarta din dos. Ocoli pinâ ce ajunse in fafa ogrâ- mărite cu cine vreau eu*. Dar alde Novac nu mari 1 Iaca, cuscrul mic, Simion Răduţu, vrea sâ
g zii lui Costache Novac. De-acolo, intră pe poarta pomeniseră nimic de zestre. Şi iatâ-1 acum, de
£ cea mare, drept către odăile cu nuntaşi. voie, de nevoie, socru mic 1 aducă la cunoştinţa mesenilor zestrea pe care i-o
dă... cum sâ spun... Anişoarei...
£ — Marşul 1 Să cînte marşul, că vine socrul cel In toiul mesei, cînd veselia era mai mare, şi-a
£ mic 1 luat inima-n dinţi. — Tată 1 — izbucni mirele ruşinat. — Eu... adi­
p Cind a păşit pragul în acordurile furtunoase — Ţi-aş pune o întrebare, socrule mare, dacă nu că noi... n-am cerut nimic 1
p ale marşului, s-a făcut tăcere. Toate privirile s-au ţi-i cu bănat... — Nict eu n-am cerut, dar ceea ce ne dă cus- i
g intors către el. El a spus zimbind firesc, de parcă — S-aud frăţioare... crul nu putem respinge... da... da... hm... iaca vă |
p era un nuntaş întirziat : — Ne cunoaştem de mici copii... N-am avut ni­ spun, nu fiţi nerăbdători : cuscrul meu intră In |
p — Bine v-am găsit sănătoşi, cinstiţi nuntaşi 1 mic unul cu altul, decit atunci cu pâmîntul acela, gospodărie, alături de noi Asta-i... |
§§ — Să-fi fie de bine, socru mic 1 şi eu... Izbucni un freamăt de aplauze. Istrati, preşe- ||
P S-au îmbrăflşat amândoi bătrânii. Mirii l-au să­ — Ei, lasă, lasă. Ce-a fost s-a trecut... am uitat dintele, nun mare, se ridică greoi şi vorbi tără- g
li ratat mina după cuviinţă. S-a aşezat tacticos ală- de mult. gânat după felul lui : =
£ turi de Costache Novac. — Eu n-am uitat, cuscre, şi n-am sâ uit pînâ-oi — Apoi... să vorbească socrul cel mic... să a- £
p Priveau aşa cum le şade bine socrilor, cam ţe- pune miinile pe piept... Am fost om de omenie o devereascâ 1 £
£ peni şi plini de importanţă. Simion era acelaşi viatâ-ntreagâ... Da’ am şi eu o meteahnă. Ce mie-n Simion s-a ridicat. Vocea-i tremura uşor. =
p leat cu Novac. Cu toată voia
£ bună pe care voia s-o arate, — Apoi... aşa-i oameni buni, p
p avea ceva pe suflet. 11 fră- cum a vorbit cubciu'... Eu £
p mîntau o mulţime de ginduri. m-am gîndit de mult, da-s un p
p Iată cum s-au schimbat vre-
p murile, oamenii, dar el a ră­ fel de om sucit. Nu cred pînă p
ii mas în coadă. Iaca, cuscrul nu văd şi nu pipăi bine lu- £
p lui, Costache Novac. E colecti- crurile... Pe vremuri, după cum £
£ vist, om care ştie ce vrea. ştiţi, am slugărit mereu la unul £
£ Lui Vasile, fecioru-său, cind
p a venit vorba s-o ia de ne. şi la altul... Minam boii altora, §§
p vastă pe Ana lui, cică Novac trudeam pâmîntul altora... £
§| i-ar fi zis : .Măi băiete, şi eu Doar mă cunoaşteţi cum am g
p Ia vremea mea, tot ce mi-a trăit. Căpătasem cîteva hec- p
£ plăcut am luat. Tu eşti mare,
£ ştii ce te-ndeamnâ inima... tare la împroprietărirea din %
£ Mie cine-n casă mi-o veni, toi '45 şi credeam, în capul meu, g
P o noră mi-o fi". Dar el, Ră- că a munca în colectivă e ca la p
= du(u, cu toate că Ana se avea
p bine cu Vasile, nu s-a gîndit străini. Ş-apoi, mai tîrziu, cînd £
£ la una ca asta. Nu s-a gîndit mi-am dat seama, aş fi venit, £
£ pentru că nu voia s-o mărite dar îmi era ruşine de prostia p
p cu un colectivist. Las-că Ana, mea... Omul nu poate trăi pe £
P fiicâ-sa, de cînd tot stăruie să lume stingher ca un cuc... aşa g
p intre şi ei în colectivă 1 Chiar că... asta-11 £
£ şi nevesti-si Natalia i se ro- Urările se ţineau lanţ. Si- £
£ tunjesc ochii cînd trece pe mion Râdufu se aşeză oitînd £
£ lingă ograda vreunei muieri uşurat pe scaun. Peste obrajii g
p de colectivist. Cît l-au mai aspri, arşi de soare şi de vînt, g
p bătut la cap amîndouă 1 El 1 se prelinseră citeva boabe p
£ îneă le-a retezat-o scurt: de rouă, boabe de bucurie.» £
„Nuntă la fără' Pictură de D. RENATE