Page 32 - Albina_1959_09
P. 32

a   scapal «ic  grip

                                                                             Mogoş  Damian  şi-a  cumpărat   Pînă  seara  tîrziu  au  stat  co­  nici  prin  eap  nu  i-ar  fi  trecut.
                                                                           vacă.  Visul  lui  de  totdeauna.  Să   piii  lîngă  Rozalia,  mîngîind-o   Prea  o  îndrăgiseră  toţi  ai  casei.
                                                                           aibă  o  văcufă.  Văcuţa  lui.  Să   încetişor  şi  tmbiind-o  ta  fîn.  A   Şl  afară  de  asta,  dădea  lapte
                                                                           nu  mai  meargă  la  unul  şi  la   doua  zi  ştiau  toţi  colectiviştii   mult  şi  bun.
                                                                           altul  pentru o oală  de  lapte.  Cînd   că  Damian,  care  cu  cîţiva  ani   A  venit  sfîrşitul  anului  şco­
                                                                           a  adus-o  acasă,  a  purtat-o  mai   în  urmă  aproape  nu  avea  după   lar,  cu  serbarea  copiilor  şi  cu
                                                                           tntîi  prin  tot  satul.  Pînă  şi  pe   ce  bea  apă,  şi-a  luat  vacă   nelipsita  împărţire  de  premii.  In
                                                                           uliţa  Savetei  Iul  Pîrcălab,  la   cu  lapte.  Şi  vremea  continuă   sala  de  festivităţi,  Damian.  ca
                                                                           care  slujise  ani  şi  ani  fără  nici   să  se  scurgă  în  linişte  pînă   deobicei,  în  primele  rînduri  din
                                                                           un  folos,  a  trecut  strigînd  aşa,   într-o  zi.  Pînă  în  ziua  cînd  Da­  faţă.  Pînă  atunci  Mioara  lui,
                                                                           ca  să  fie  auzit  de  grăsana  care   mian  a  fost  mustrat  într-o  adm   din  prima  clasă  şi  pînă-nlr-a
                                                                           torcea  la  stradă,  făcîn-du-se  că   nare  a  colectiviştilor   că-şi  o-   atra,  a  fost  tot  premiantă-ntîi.
                                                                           nu  vede  nimic.            preşte  fata  de  la  şcoală  ca  s-o   ată  de  ce  se  aşeza  el  mereu  în
                                                                            —  Nea,  Rozalie  şi  meri  în   trimită  cu  vaca  la  iarbă.  faţă.  Se  simţea  tare  mîndru
                                                                           trăznet  pe  drum,  c-amu-mpungi   —  E  copchila  mea  şi  rogu-vă   cînd  se  uitau  oamenii  cu  jind1
                                                                           pă  doamna  şi  cazi  la  turbare.  frumos  nu  vă  pese  de  mere  sau   la  el,  după  ce  Mioara  cobora
                                                                             Acasă  i  s-a  făcut  o  primire   nu  la  şcoală  —  a  încercat  ei   scena  cu  diploma  şi  cărţile-n
                                                                           ca  unui  mare  oaspe.  In  cadrul   să  se  apere.  —  Ii  fată  faină,  ca   mînă.  De  astădată   Damian  a
                                                                           porţii,  deschise  larg,  Suzana,  ne­  mumâ-sa,  şi-o  găsi  ea  un  ficior   aşteptat   zadarnic   s-o   audă
                                                                           vasta  lui  Damian,  îmbrăcată  de   să  se  mărite  şi  fără  multă   strigată  pe  Mioara  la  premiu.
                                                                           sărbătoare  (deşi  era  o  zi  ca   carte.              Directoarea  şcolii  a  explicat  in
                                                                           oricare  alta),   ţinea  strîns  de   Atît  i-a  trebuit.  Pînă  şi  leli­  cîteva  vorbe  că  unii  copii,  prin­
                                                                           mînă  pe  Mioara  şi  Ionuţ.  ţele  cele  mai  cumsecade  l-au   tre  care  a  fost  citată  şi  fata  lui
                                                                            —  Gata-i   grajdul,  femeie?   luat  la  trei.        Mogoş  Damian,  puteau  să  fie
                                                                           —  făcu  el  din  mijlocul  drumu­  —  Auzi  colo  ce  gîndeşte  ha­  printre   primii  la   învăţătură,
                                                                           lui,                       inul  —  a  sărit  una  cu  vorba.  dacă  părinţii  lor  nu  i-ar  fi
                                                                            —  Gata  Damiene.           —  Dacă-i  fată  faină,  musai  s-o   oprit  în  cursul  anului  pentru  te
                                                                                                       mii  cu  vaca,  că  de  şcoală  n-are   miri  ce  treburi,  acasă.  Damian
                                                                                                       trebuinţă.  Lasă  numai  Damiene,   simţea  că  se  sufocă,  că  aerul
                                                                                                       că-i  vedea  tu  pe  dra...  din  sală  a  dispărut  complet.
                                                                                                                                   Aceleaşi  priviri
                                                                                                                                                 care  altădată
                                                              Profesor                                 auzit.  Ieşise  ca  furtuna  pe  uşă,   deleau  parcă.  Nici  el  singur  nu
                                                                                                        Ultimele  cuvinte  nu  le-a  maf
                                                                                                                                   îl  fixau  cu  drag,  acum  îl  sfre­
                                                                                                       mergînd  glonţ  la  cooperativă.
                                                                                                        —  Un  de{  de răchie —  strigă   ştie  cînd  s-a  sculat  în  picioare.
                                                                                                                                   Ba  ştie.  îşi  aminteşte  bine  cînd
                                                                                                       el  din  uşă.
                                                                          şi  şcolar                   cînta.  La  al  optulea  deţ  striga   mile  cît  bobul  pe  obraji...
                                                                                                                                   a  văzut-o  pe  Mioara  cu  lăcră-
                                                                                                        La  al  cincilea  deţ  începuse  a
                                                                                                       să  i  se  dea  pace,  deşi  în  prăvă­  Un  început  de  toamnă.   De
                                                                                                       lie  nu  era  decît  vînzătorul  care   toamnă   cu   rod   bogat.   In
                                                              Brigadier  cum  C-n  gospodărie,         moţăia  după  tejghea,  iar  la  al   casa  colectivistului  Mogoş  Da­
                                                                                                                                   mian  a  poposit  belşugul. Mioara,
                                                              Şi  om  cu  mare  trecere-n  comună,     zecelea  bombănea  că  se  trage   gătită  frumos,  păşeşte  mîmiră  în
                                                                                                       din  colectivă.
                                                              Ţine  morţiş  ca  fiul  lui  să-i  vie    —  Uscă-ţi  limba  Damiene  —>   curtea  şcolii,  ţinîndu-1  strîns  de
                                                              Mereu  acasă  cu  o  notă  bună.         o  auzi  el  pe  nevastă-sa  la   mînă  pe  Ionuţ,  mezinul.  E  stu­
                                                                                                       spate,  venită  să-l  caute.  —  Ai   dent  în  clasa-ntîi.  Cine  mu  e
                                                                                                       bolunzit ?  Tu  nu  mai  ştii  ce   ca  el ?  Privesc   amîndoi
                                                              Adesea,  seara,  fără  vorbă  multă,     grăieşti ?  Nu  ţi-o  fost  ajunsă   poartă.  Acolo-s  Damian  şi  Su­
                                                               (Cit  de  tîrziu  sau  ostenit  ar  fi,)  sărăcia,  sau  ţi-i  dor  de  Pîrcălă-   zana.
                                                              Ca  un  profesor  pe  şcolar  l-ascultă   boaia ?                     —  Tu  Mioară,  să  ai  grijă  de
                                                                                                        Discuţia  a  urmat  acasă.  De   Ionuţ  —  i-a  strigat  mamă-sa.
                                                              Din  lecţiile  pentru-a  doua  zi.
                                                                                                       fapt  nu  prea  a  fost  o  discuţie.   —  Şi  tu ?  Ce  te-ai  protăpit  aşa?
                                                                                                       Damian  mai  mult  asculta.  Din   —  se  adresă   bărbatului,  fă-
                                                              Fecioru-n  clasa  şaptea,  pionier.      cînd  în  cînd  mai  scotea  şi  el   cînd-o  pe  serioasa.  —  Hai  acasă
                                                              Nedumerit,  îşi  spune i  Cum  se  poate   cîte-un  „îhî“  sau  cîte-un  „nu”.   şi  meri  cu  vaca.  Na,  că  era  să
                                                              Să  fie  cînd  prea  bun,  cînd  prea  sever.  Capu-i  era  cît  o  baniţă.  Ce-I   uit.  Unde  mi-o  fi  capul ?  Roza­
                                                                                                       drept,  se  gîndea  şi  la  şcoala   lia  noastră  paşte  pe  imaş  în
                                                              Şi  cum  de  le  cunoaşte  el  pe  toate ?  Mioarei,  dar  nu-i  putea  ieşi  din   cireada  satului.
                                                                                                       minte  nici  vaca.  S-o  ţină  numai   De  undeva,  dinspre  şcoală,  a
                                                              Sever  sau' bun,  aşa-I  orice  părinte,  acasă,  fără  s-o  trimită  la  păs­  prins  să  se  audă  sunetul  crista­
                                                                                                                                   lin  al  clopoţelului.  începe  învă.
                                                              Că  ştie  toate,  fapta  nud  secretă i   cut ?  „Na  Dăimiene —  6e  dojeni   ţătura.
                                                                                                       el  —  vacă  ţi-a  trebuit ?  Acu’
                                                              El  răsfoieşte  iectiile-nainte          trage  la  necazuri**.  Ca  s-o vtndă  N.  CREANGĂ
                     —-  Cum,  aŞa  arată  un  cal ?          Şi  seara,  cu  feciorul,  le  repetă.
                     “   Nu,  aşa  arată  75  cai  putere MI
                                  (Desen  de  A.  ANDRONIC)                        PETRE  POPA
                           Niculăieş  învaţă  mai  departe...
                     Cu  puţin  înainte  de  începe­  trage  Ia  altul  şi  cînd  i-ajunge   vorbă  învăţătorul.  —  Cel  mai
                   rea  şcolii,  avu  loc  o  „discuţie   rindul  şi  lu’  Costică   Airinei,   bun  elev  la  aritmetică.  Şi  dacă
                   in  familie1*:              numai  ce  îşi  ciuleşte  mai  atent   face  el  socoteli, de-astea dintr-un
                     —  Ar  trebui  să  ne  gîndim  şi   urechile.  Airinei  avea  tot   atît   condei  acum,  după  patru  clase,
                   la  băiat,  că-i  trebuie  cărţi,  hăi­  pămînt  cît  şi  el.  Mare  i-a  fost   da’  după  şapte  sau  chiar  mai
                   nuţe...  îi  spuse  Smaranda   lui   mirarea  cînd  l-a  auzit  pe  soco­  multe ?  Hm ?  Ce  zici ?
                   Grigore,   bârbatu-său.  —  Acu’   titor  că  tot   striga  şi  nu  mai   —  Mde,  drept  îi  că  Niculăieş
                   începe  şcoala,  şi...      isprăvea :  2.500  kg.  grîu,  800   e  isteţ  ia  minte  şi-a  făcut  iute
                     —  Şi  ce  dacă-ncepe?  Poa’  să   kg.  orz.  50  kg.  brînză.   2.000   socoteala.  Nu-i  vorbă,  că  ştiam
                   înceapă  şi  fără  el.  A  făcut  pa­  de  lei,  bani  gheaţă...  eu  „deferenta"  mai   dinainte.»
                   tru  clase ?  Făcut 1  Ştie  să  scrie   —  la  te  uită  —  îşi  zise.  —   Asta  mi-a  dat  mie  mult   de
                   şi  să  citească ?  Ştie 1  Pentru  el   Asta  ia  un  avans  maj  mult  de­  gîndit.  Şi  nu  numai  de-acuma„.
                   îi  deajuns.                cît  scot  eu  pe  tot  anul.  Heeei.  da’  dacă-i.  el  aşa  de  bun   —  Unde-I  duci  Leano ?
                     —  Da'  pentru   ăilalţi  de  ce   Şi,  ca  să  fie  mai   sigur  că   la  artimetică,  cu  scrisul   cum   —  La  şcoală.
                   nu-i  deajuns ?  Uite,  al  Iu’  Fane   n-a  greşit   socoteala,   îi  făcu   stă ?.           •—  Bravo.  încă  un  cititor !.„
                   cică-1  face   pe  fiu-su  prof.sor,   semn  lui  Niculăieş  să  se-apro-   —  îngrijit,  curat,  ce  mai:  ca­  (Desen  de  FL.  CALAFETEANU)
                   al  lui  Cotoarbâ  cică  nu  se  lasă   pie :           ligrafie,  ăsta-i  cuvîntul I
                   pînă  n-o  face  pe  fie-sa  agronoa-                     —  Şi...  zici  că  scrie  mai  fru­
                   mă...  Şi  Niculăieş  al  nostru  să   —  Mă,  Niculăieş,   ia  de  ici   mos  ca  mine ?
                   rămînă  de  căruţă ?  Poate  vrea   un  plaivas,  o  bucată  de  hirtie   —  Mai I  Da’  de  ce-ntrebi ?
                                               şi  scrie  cît  a  primit  Airinei,  cît
                   s-ajungă  şi  el  cineva.                                 —  Păi,  să-mi  scrie  el  foaia        E P I G    R A   M    E
                     —  le-te-te L„  Mă,  da’  ţiînoa-   cred  c-o  să  scot  şi  eu  şi   fă   de  intrare  la  colectivă,  că  tot
                   să  mai  eşti I  Şi,  mă  rog,  cam   „deferenta”.  Să  văz  eu  care-i   am  venit  eu  aci...  (  l   Unei  învăţătoare  Care   Unui  şcolar   care  a-
                   ce-ar  vrea  dumnealui,  Niculăieş   mai  ciştigat.       —  Ei,  bravo,-  Grigore,   acu’   I  I   colaborează  strîns  cu  pă.  nul  trecut,  în  clasa  a  tre­
                   s-ajungă ?   Poate  vrea  să   se   Niculăieş  aşternu   pe  hîrtie   eşti  cineva  I  —  sare  Smaranda   1   rinţii  In  educarea  copi­  ia  a  obţinut  premiul  I
                   facă  „deplomat**  sau  „gheneral**,   două  coloane  de   cifre  de  sus   bucuroasă.   ilor.                       la  învăţătură.
                   hai  ?                      pînă  jos.  Văzîndu-1  că  se  opreş­  —  O  fi,  măi-  femeie,  că  prea   învăţătoarea  de  aci   Cartea  este  —  dintre  toate  —
                     —  De  ce  nu ?  Adicătelea  ce,   te  din  socotit,  taică-său  îi  zise   6  spui  cu  foc 1...  Depune  multă  osteneală   grija  Iul  de  căpătii ;
                   Niculăieş  e  mai  slab  de  minte   răstit:                                        Învaţă  carte  pe  copii.   din  ,,a  patra”  nu  se  poate
                   decît  alde  Vasile  a  lui’   Fane   —  Ce ăi  mă?  Te-ai  poticnit   P.  VADU     Iar  cu  părinţii  face...  şcoală.  să  nu  iasă  tot...  întîi-
                   saii  Frusina  lu’  Cotoarbă ?  la  socotit ?   Ştiam  eu  că  nu-i
                                                                     tău.
                                                            de  capul
                                               nici  o  brînză
                     —  Lasă,  mă  femeie,  că-1  cu­
                                               De-aia  nici  nu  te  las  să-i  mai
                   nosc  eu  pe  Niculăieş.  Nu  prea   încurci  şi  pe-alţii  la  şcoală.  Pă­  ORA  DE  LIMBA  ROMTNA  j  ORA  DE  FIZICA   3    ORA  DE  DESEN
                   are  el  tinere  de  minte.  E  cam   cat  numai  că  nu-i  aici  şi  mă-ta
                   mormoloc,  asta-i.  Mai  bine  îl   să  te  vază.
                   tin  să-mi  ajute  la  munca  cîmpu-
                                                 Niculăieş,  luîndu-şi
                   1 ui...                     dinţi,  spuse:     inima-n
                     —  Da,’  parcă  ziceai  c-o  să
                                                —  Dacă  vrei  să  ştii,  tăticule,
                   trecem  şi  noi  în  rind  cu  toată   eu  socotitul  l-am   făcut   din
                   lumea  la  colectivă I ?  Şi-atunci...
                   ce  faci  cu  Niculăieş?  11  ţii  aca­  minte.  Da’  n-am  vrut   să  ţi-1
                                               spun  deodată,  că  era  prea  mare
                   să ?  Că-mplinit  de  muncă,  încă   diferenţa  dintre  venitul  Iu’  nea
                   nu-i...                     Airinei  şi  al  nostru.
                     —  Ei,  să  mai  trăim  noi  pînă   —  Aşaaa ?  Şi.  mă  rog,  cam
                   la  împărţeala   avansului.   Să   care-i  acea  „deîerenţă** ?
                   vedem  care  şi  cît  ia.  Şi  p-ormă,   —  Păi,  socotind  în  bani  mă­
                   oi  vedea  eu  ce-oi  face  şi  cu  co­  runţi  toate  produsele  şi  dintr-o
                   lectiva...                  parte,  şi  din  alta,  nea  Airinei  îi
                     A  venit  şi  ziua  împărţirii  a-   mai  cîştigat  cu  fix  7.215  lei  şi
                   vansului.  A  venit  şi  Grigore  la   40  de  bani.                                 —  Dă-ml  un  exemplu  de  elee*
                   colectivă,  chipurile,  din  trecere.   —  Ei,  ai  văzut  ce  mal  băiat           trlcitate  pozitivi 1
                   Trage  el  cu  ochiul   la   unul.  ai,  nea  Grigore?  —  intră  în                 —  Lampa  lui  IHci 11T             (Desen  de  PALL)
                      REDACŢIA:  Bucureşti  Piaţa  ..Scînteii”,  Tel-  17 60.10  17.60 20.  17.60 40.  ABONAMENTE:  7.60  lei  anual  Taxa  poştală  plătită  în  numerar  conf.  aprobării  Dir.  Generale
                   P.T-T.R.  Nr.  17.933/942,  Abonamentele  se  fac  la  oficiile  poştale,  prin  factorii  poştali  şi  difuzor»  voluntari.  TIPARUL:  Combinatul  Poligrafic  Casa  Scînteii  „I.  V.  Stalin”
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37