Page 29 - Albina_1959_10
P. 29

i n a « j




        colectivizării  Tn  regiunea  Constanţa


                   Intîmpiarea  s-a  petrecut  într-o  zl   meni  să-l  îngroape  sub  un  munte  de
                 de  iulte.  Era  o  frumoasă  zi  de  vară,   pămînt.  Acum  avem   acolo  cele  mai
                 una  dintre  acelea  cum  numai  pe  li­  frumoase  locuinţe.  Şi  toate  cu  radio
                 toral  pot  fi  văzute  —  căci   comuna   sau  difuzoare.  Stafia  de  radioamplifi­
        a  acope-   lui  Regep,   Valea   Neagră,  se  află   care  o  avem  la  gospodăria  colectivă.
        :are  reu-   chiar  La  ţărmul  mării.  Regep  îşi  în­  Dar  ce  n-a  făcut  colectiva I  Parale
                 găduise  cîteva  clipe  de  visare  şi  stă­  are  berechet,  că  e  milionară.  Greu  să
       i  în  1959   tea  rezemat  de  uşa  sfatului  popular.   ne  bată  cineva  în  construcţii.  Piatră
         folosin-   Nimic  mai  firesc  ca  preşedintele  sfa­  avem  cu  toptanul  de  la  cariera colec­
       unuil  in   tului  popular  în  persoană,  adică  to­  tivei.  Ţiglă,  de  la  ţiglăxîa  colectivei.
       just.   Al   varăşul  Regep,  să  poată  fi  văzut  de   Cărămidă  arşă,  de  la  cărămidăria
                 rarii  trecători  în  uşa
                                     instituţiei  pe
                                                  colectivei.  Var,  la  fel.
        şi  el  de   care  o  conduce.  Cu  mîinile  în  buzu­  Regep  mai  vorbi  despre  construc­
          Acest   nare,  cu  nelipsitul  basc  pe  cap  şi  cu   ţiile  din  zootehnie,  despre  echipamen­
                 ochii  săi  migdalati  şi  oleacă   mijiţi,   tul  sportiv  şi  cărţile  pentru  bibliotecă
       eşte  pre-
                 Regep  Menasan  se  gîndee.  Se  gîndea   cumpărate  din  foivJui  cultural  al  co­
       îrumos  şi   la  cişmelele  din  comună;  Ei  da,  la   lectivei,  despre  recolte  de  trej  ori  mai
       onstrucţii   cişmele.  Ce  plăcere  mai  mare  poate  fi
                 decît  să  auzi  în  curtea  vecină  sune­                                                        rie,  li  se  dusese  faima  în  tot  raionul.
       h  şi  tenis
                 tele   neasemuite   ele   tingirilor  de                                                          Ba,  auzise  de  ei  şi  Serviciul  regional
       u  biblio-  aramă  în  care   cade  apă  limpede  şi                                                        zooveterinar  care,  avînd  în  plan  con­
                 rece,  apă  de  cişmea,  proaspăt  insta­                             SUI UF                      struirea  unei  staţii  de  montă  artifici­
                 lată :  Bine,  vor  spune  unii,  şi  ce  mere
       spodăriile                                                                                                  ală  Ia  Valea  Neagră,  le-a  propus  s8
                 scofală  că  aţi  tras  apă  în  curţile  co­
       biblioteci   lectiviştilor ?   Prin   Banat  sau  prin                                                      ia  lucrarea  în  antrepriză.   Primind
        înzestra   Ardeal  sînt  sate  unde  oamenii  se  ştiu                                                     oferta,  foştii  frămîntători  de  chirpici
        mobilier   de  mici  copii  cu  cişmele  în  curte.  Ier   mari  decît  în  trecut  şi  despre  multe   cunosc   bine   comuna.  Să  încercăm   şi  locuitori  de  cocioabe  au  executat
      i   procu-   voi  vă  lăudaţi  cu  cişmelele  în  1959 î  altele.  Oaspetele  îi  mulţumi  prin  troş­  totuşi.  Dacă  eu  mă  înşel,  s-ar  putea   devizul  ca'  la  carte.
       i  fondu-   „Nu,  nu  se  pune  problema  aşa,  îşi   ia tor  şi  îi  spuse  că  ar  vrea  să  foto­  să  mai  aflăm  una  sau  două  în  partea   —  Degeaba  mă  baţi  Ia  cap.  Vrea
       îrale.  La   răspunse  singur  Regep.  Trebuie  să  ne   grafieze  cîteva  case  din  comună.  asta...      casă  cu  stuf  şi  pace.
        lui  1959.   gîndim  că  Dobrogea  a  fost  poate  cea   —  Bine.  Să  mergem.  Porniră  în  direcţia  arătată  ele  Re­
      n  regiune   mai  înapoiată  regiune.  Hai  să  nu  vor­  Sprinten  şi  îndatoritor  de  felul  lui,   gep.  Oaspetele  maghiar  îşi  scosese  ia­  —  Măi  frate,  zise  Achif  Caraman
      1  de  ase-   bim  nici  despre  bordeie,  nici  despre   Regep  îşi  conduse  oaspeţii  pe  vreo   răşi  aparatul  de  fotografiat  din  toc,   scărpinîndu-se   după   ceafă,  —  ştii
       biblioteci.   recoltele  slabe  din  trecut.  Să  luăm   trei,  patru  uliţe,  dădu  toate  lămuri­  iar  Regep  îngîna  într-una :  ,,0  casă   doar  bine  că  nu  mai  e  nici  una...
      a  de  bi-   numai  atpa.  Se  vindea  cu  sacaua.  Fîn-                    cu  stuf...  O  casă  cu  stuf...  Degeaba,   Intr-adevăr,  pînă  la  urmă,  aşa  cum
      i,  sînt nu.   tînile,   rare.  Mamă,  dar  ce  fîntîni I   rile  necesare  şi  aşteptă  răbdate»-  - de   nu  mai  e  nici  una,  ştiu  bine..."
      icf  'ti cu   Săpai  la  ele  zeci  de  metri.   Apa  o   fiecare  dată  ca  oaspetele  să  fotogra­  —  Am  luat-o  greşit,  spuse  el  Ia  un   ştia  şi  Regep,  se  dovedi  că  nu  mai
      nt    de   scoteai  cu  măgarii  şi  caii.  Muncă  de   fieze  tot  ceea  ce  voia.  Ii  duse  apoi  şi      exista  nici  o  casă  cu  stuf.  Chiar  şi
      renerală şi   iad,  ce  mai  încoace  şi  încolo.  Iar   prin  alte  părţi,  şi  i-«T   fi  purtat  aşa   moment  dat.  Să  mergem  pe  uliţa  ai­  cele  două,  trei  care   supravieţuiseră
                                                                                  laltă.  E  acolo  un  colectivist  care  şi-a
      â  mai des-   acum,  cînd  comuna  a  procurat  sute                                                         pînă  mai  ieri,  fuseseră  dărîmate.  Co­
      i  sînt  plă-   de  metri  de  teavă,  dar  ce  zic  eu  sute,   pînă  seara,  căci  era  dornic  să  ie  arate   terminat  noua  locuinţă  abia  acum  trei
      -muncă  şi   kilometri I  —  să  vină  unul  sau  altui   cit  mai  multe,  chiar  totul  dacă  s-ar   zile.  Poate  să  svem  noroc  cu  el,  deşi   lectiviştii  zidiseră  în  locul  lor  case
      ă  urmeze   şi  să  nu  priceapă  de  unde-ai  pornit   fi  putut.  Simfise  însă  că  pe  oaspetele   nu  cred.  noi.
      e  califica-   ca  să  ajungi  Ia  cişmele  şi  la  case  de   din  R.  P.  Ungară  tt  rodea  ceva,  că   Plimbarea  la  pas   dura  de  vreo   Regep  îşi  mai  potrivi  o  dată  bascul
      liotecii re-   cărămidă  arsă,   învelite  cu  tablă  şi                                                     pe  cap  şi  dîndu-şi  mîinile  în  lături,
       Bibliote-   ţiglă,  uite  cu  treaba  asta  n-aş  fi  de   avea  ceva  de  spus,  şi  Regep  să  gîndi   jumătate  de  oră  şi  vechlie  colibe  cu
                 acord.  Problema  cu  Dobrogea  aşa  se   că  frămîntarea   aceasta  se  datoreşte   stuf,  aşa  cum  ştia  prea  bine  Regep,   spuse  cu  oarecare  părere  de  rău :
      spunde  de   pune:  vede  careva  o  grădină  aran­                                                           —  Nu  mai  e  nici  una.  toc  casă  cta
      ui  în  fata   jată  cu  gust  şi  spune  că  e  frumoasă.   oboselii.  De  fapt,  nu  era  vorba  de  aşa   refuzau  să  se  arate.  In  schimb,  la  o
       qenerale   Dar  celui  care  tine  seama  că  pe  locul   ceva.  Ceea  ce  vroia  oaspetele  era  să   răscruce,  Regep  îl  zări  pe  Achif  Ca-   stuf...
                                                                                                                    Pe  oaspetele  cel  vîrstnic  această  fn-
        coiecti-  grădinii  a  fost  înainte  un  maidan  cu   fotografieze  şi  o  casă  învelită  cu  stuf.  raman,  secretarul  de  partid  al  colec­  tîmplare,  dar  mai  ales  necazul  ce  se
                 scaiefi,  grădina'  o  să  i  se  pară  şi  mai   —  Ce  anume ?  —-  întrebă  Regep   tivei.  II  trase  de-o  parte  şi  îi  spuse
      inere   bi-   frumoasă.  Un  rai"...       neîntelegînd  prea  bine,  deşi  i  se  ex­  la  repezeală  cum  stau  lucrurile,  dar   citea  pe  fata  lui  Regep,  fi  înveseliră.
     e   qospo-   Tot  cugetînd  aşa,  preşedintele  sfa­  plicase  limpede.      Achif,  scund  şi  crăcănat,  se  opinti  o   —  Face  mai  mult  decît  fotografia
       colective   tului  se  trezi  dinainte  cu  o  limuzină.   •—  O  casă  învelită  cu  stuf,  repetă   dată  în  e l:  pe  care  mi-o  doream,  spuse  el.  Şi
     du  Traian,  Apăruse  ca  din  pămînt.  Coborîră  doi   translatorul.  —  Una  dintre  cele  vechi,   —  Ce,  măi frate,  eşti  candriu î Casă   adăugă:  —  Ar  fi  fost  bine  totuşi  să
     ,   Casim-   bărbaţi,  unul  mat  în  vîrstă,  iar  celă­  cum  aveau  tătarii  înainte.  Oaspetele   cu  stuf  cauţi  tu ?  N-avem  atîtea  case   păstraţi  o  asemenea  casă  veche.  Să
     iependenta   lalt  tînăr.  Regep  îşi  potrivi  bascul  pe   nostru  «re  nevoie  de  această  fotogra­  noi  şi  frumoase,  n-avem  noua  şcoală   reconstituiţi   una  şi  s-o  transformaţi
     :urova,  au   cap,  deşi  n-ar  fi  fost  nevoie  s-o  facă,   fie  pentru  un  studiu  etnografic.  sau,  poftim,  staţia  de  montă  artifici­  în  muzeu.  Să  vadă  şi  nepoţii  voştri
       rezultate   şi  întrebă  pe  cine  are  plăcerea  să  pri­  —  Da,  da,  pricep,,  cum  să  nu,  zise   ală,  dacă  vrei...  cum  aţi  trăit.
     ai  bune de-   mească.  Află  că  tînărul  este  transla­  Regep  cu  jumătate  de  gură.  —  N-aş   Stafia  asta  era  mîndria  colectiviş­  După  ce  se  despărţiră,   Regep  îşi
      s   ti. cu   tor,  iar  tovarăşul  mai  vîrstnic  oaspete   crede  totuşi  s i  mai  putem  găsi   tilor.  De  cînd  îşi  alcătuiseră   două   zise:  „Ce  să-i   faci,  bre,  bine  a  zi*
     can   sala-   din  R.  P.  Ungară,  om  de  ştiinţă,   vreuna.  După  cîie  ştiu,  nu  prea  mai   echipe  de  construcţii  şi  înălţaseră  tot   cine  a  zis  că  omul  cît  trăieşte  tn-'
     i  concursul   savant.                      avem   asemenea  case.  Aş  face  şi   felul  de  acareturi  cu  materialele  bune   vaţă".
     intre biblio!   Deşi   obişnuit  cu  oaspeţi   străini,   prinsoare  că  nu  mai  avem,  doar  îmi  şi  ieftine,  fabricate  de  ei  în  gospodă-  N.  CULCEA
     e  la  sate,   Regep  fu  impresionat  de  titlul  vizita­   ' -mai»-'--»-*-’**•**»«   •<M>   «-lyrirssr »-»» -r   : rr -
     at  de  Mini-   torului  şi  îi  pofti  respectuos  Pe  noiî
     Invătămîn-   veniţi  în  biroul  său,  potrivindu-şi
     Culturii  în   într una  bascul  pe  cap.
      biblioteca   —  Pe  oaspetele  nostru,  începu  tras-
    ariei  colec-   latorul,  l-ar  interesa  felul  de  viată   rD a a m            n e t e .             d e           a u t
    i  Valu Tra-   din  trecut  şi  de  astăzi  al  locuitorilor
    btinut  locul
                acestei  comune.  Ar  vrea  să  vadă  şi
    ■îumele  bi-   cîteva  case.  Va  face  şi  fotografii.
    arei  colec-   —  Foarte  bine,   are  ce  vedea  la                                           s-adun  nectar  cu  limpezimi  de  stea
    Amet  Mer-   noi 1  Şi  fără  a  mai  aştepta  să  fie  în­  V i  n   n o u                    din  rădăcini  de  iulger  şi  de  ură...
    levenit  în-   trebat,  tovarăşul  Regep  făcu  un  scurt
    s  cunoscut,   istoric  al  comunei.  Vorbi  despre  tăta­                                     La  cramă,  sus,  a  început  şi-acum
                                                                                                   să  fiarbă  mustul  nou  în  poloboace.
    sportul   se   rii  nogai  care  o  trvtemeiaseră  şi  ai  că­  Butucii  ăştia  mari  şi  grei  de  rod  —   Culeasă,  via  se-nveşmîntă-n  fum  —
     în   regiu-   ror  urmaşi  munceau  acum  laolaltă  cu   ieşind  In  calea  toamnei  iar  cu  plinul,  şi-a  inimii  vioară  nu  mai  tace 1
    onstanta  de   romînii   în   gospodăria   colectivă.   Îmi  toarnâ-n  strune  viersul  de  rapsod  —
    ul  tot  mai   Aminti  de  înfăţişarea  jalnică  a  fostu­  şi-mi  clntâ-n  piept,  ca-n  viţa  veche,  vinul...  Sâ  ridicăm  paharul 1  Un  ecou
   «lective-  Din   lui  sat  de  bordeie  şi  cocioabe,  cu  o                                    stirneşte-n  inimi  cîntec  şi  ospeţe...
    ,  colectivele                                    La  umbra  lor  m-am  chinuit  cîndva,       Prietene 1  In  vinul  ăsta  nou
    amenajează   şcoală  mică  şi  dărăpănată,   fără  lu­  eu  botniţa  legată  strins  la  gură.  sînt  numai  bucurii  şi  tinereţe l
   i.c.   Cegani   mină  electrică,  fără  apă,  fără  cămin
   >0.000  lei,  la   cultural,  fără  terenuri  de  sport,  fără
    lei,  la  g.a.c.   nimic  din  ceea  ce  există  azi.  Transla­
   ipodăria  co-   torul  traducea,  iar  oaspetele  aşternea
   ă,  a  cărei  e-   totul  într-un   carneţel-  „De  cînd  cu                                       D e ş t e e n i r e
   ,   învingind   colectivizarea  agriculturii,   spuse  Re­
   uns  în  finala   gep,  comuna  a  devenit  de  nerecunos­
    ediţia  1959,   cut.   Lucrînd  în  colectivă,   oamenii                                       Războiul  toamnei  a-nceput  să  ţe.
   opiicărie.  Re-   s-au  înstărit.  Şi-au  făcut  case  noi  şi                                  pe-a  brazdei  nesiîrşită  canava,
   r  prezentă  in   trăiesc  ca  Bim-paşa...“                                                     un  nou. covor  de  bogăţii  alese,
   ji  trîntă,  vrea   —  Ne-am   dat  seama  încă  de  la                                         pe  care  primăvara  va  dansa...
  ;  sporturi.  Ea   intrarea  în  comună,  tălmăci  transla­
  ţ, i  luminat,   torul.                                                                          Mai  mult  belşug  vom  cîntări  la  vara,
                                                                                                   chemarea  holdei  patriei  s-ascult...
  preună  cu  ge-   —  Ei,  dar  să  le  vedeţi  pe  cele  de                                      Şi  cîmpu-1  simt  în  rod  cum  vă-mpresoată
  dobeşte  steipa   pe  gorganul  căTUia  îi  spunem  „Dealul                                      al  meu  şi-al  iuturora.  tot  mai  mulţi...
  e  cultură,  îm.   închinat".  Acolo  a  murit  mai  de  mult
  cui  şi  jocul.  un  tătar  sărac.  Intrase  cu  plugul  în                                                      GHEORGHE  SCRIPCA
                moşia   boierului,  iar  boierul  l-a  îm­  iu
  NICOLAE       puşcat  cu. mina  lui  şi  i-a  pus  pe  oa­                                      : -W/U:
   24   25   26   27   28   29   30   31   32