Page 9 - Albina_1959_10
P. 9

| . ni»—>—#
      n                  •
      h «   ANUL  62     t •                                                                               te.  Ziare  nu  citeau  decît  popa,  învă­
      |                  2
      h     Seria  II-a  •                                                                                 ţătorul  şi  sanitarul.  Cele  mai  bune
      h |                2                                                                                 pământuri,  păşunile  din  baltă  şi  ca­
      |                  S
      h      Nr.  616    • s                                                                               rierele  de  .piatră,  se  aflau  în  mâinile
      n 9 n |  Miercuri                                                                                    a  70  de  chiaburi.  Gaidagiu  a  fost  ar­
      w |                i                                                                                 gat  la  bogătanul  Petrea  Gadei-  Ani
                                                                                                           de  zile  a  mîncat numai  fasole  cu  mă­
      > |h 14  octombrie 1959  |                                                                           măligă,  în  timp  ce  fetele  chiaburului
      |
                         •
       8  pagini  —  15  bani f                                                                            ţineau  o  liotă  de  pisici  cărora  le  dă­
                         •        REVISTA  S Â P T A M ÎN A LÂ   A  AŞEZĂM IN TELO R  CULTURALE            deau  tăiţei  şi  jumă-ri  de  ouă.  Zeci  de
                                                                                                            oameni  eu  trăit  oa  el.  Unul,  Ionică
                                                                                                           Dănilă.  a  robit  19  ani  la  chiaburul
                                                                                                           Stoica.  Şi  după  19  ani  de  trudă  cîi-
                                                                                                           nească,  s-a  ales  cu  plămânii  şubre­
                                                                                                           ziţi.
                                                                                                             —  Iată  cum  am  dus-o  noi  —  urmă
                                                                                                            Gaidagiu-  —  Şi  la  voi  tot  aşa  s-a
                                                                                                           trăit  pe  vremea  ciocoilor.  Am  auzit
                                                                                                            că  în  unele  locuri,  Ia  culesul  viilor,
                                                                                                            vă  puneau  botniţe.
                                                                                                             Se  stîmi  un  murmur  de  încuviin­
                                                                                                            ţare,  ca  un  vuiet-  Două  bătrâne  plîn-
                                                                                                            geau  îngînînd :
                                                                                                             —  Aşa  e  maică.
                                                                                                             —  Dar să  vă  spun cum  arată  astăzi
                                                                                                            ,,Secerătorul“  colectiva  pe  care  am
                                                                                                            întemeiat-o  noi,  săracii  din   trecut.
                                                                                                            Avem  acum  în  gospodărie  11.000
                                                                                                            de  oi.
                                                                                                             Peste  sală  trecu  ca  o  furtună.
                                                                                                             —  11.000  de  oi  —  repetă  Gaidagiu.
                                                                                                            —  Păsări  avem  3-100.  Mai  avem  248
                                                                                                            de vaci  şi  800 de  porci,  iar  fondul  de
                                                                                                            bază  al  gospodăriei  noastre  colective
                                                                                                            trece  de  5.200.000  lei.
                                                                                                             Oamenii  se  ridicară  în   picioare,
                                                                                                            unii  se  urcară  pe  bănci,  şi  zeci  de
                                                                                                            priviri  căutau  să-şi  facă  drum  spre
                                                                                                            omul  acesta  care  îi  uluise  şi  ale  că­
                                                                                                            rui  cuvinte  le  mersese  la  inimă.
                                                                                                             —  Cine  nu  crede.  —  mai  zise  Gai­
                                                                                                            dagiu.  de  astă dată  cu  o  încrincenare
                                                                                                            în  glas,  să  vină  cu  mine  la  Topalu.
                                                                                                            Să  vadă  totul,  căci  eu  nu  v-am  în­
                                                                                                            făţişat  nici  jumătate  din  ceea  ce  pu­
                                                                                                            teţi  vedea  la  noi-  Am  venit  aici  cu
                                                                                                            un  autocamion.  Cine  vrea  să  mear­
                                                                                                            gă,  îl  duc  în  Dobrogea  şi  îl  aduc
                                                                                                            înapoi  gratuit.  Iar  la  Topalu,  cit  veţi
                                                                                                            sta,  mîncarea  şi  băutura  ne  privesc
                                                                                                            pe  noi.  Dar  vă  întreb  eu  acum..-  Cre­
                                                                                                            deţi  că  noi  nu  am  avut  greutăţi  la
                                                                                                            început?  Am  avut,  oameni  buni.  Şi
                                                                                                            iată  că  astăzi  sîntem  milionari.  Oare
                                                                                                            credeţi  că  la  Clipiceşti,  dacă  veţi  lua
                                                                                                            taurul  de  coarne,  dacă  vă  veţi  birui
                                                                                                            şovăielile  şi  vă  veţi  uni  în  colectivă,
                                                                                                            nu  veţi  putea  face  ce  am  făcut  şi
                                                                                                            noi ?
                                                                                                             Se  stîmi  atunci  un   freamăt   de
                                                                                                            glasuri-  Cîţiva  oameni  striqară :
                                                                                                             — Trecem  la  colectivă.  Ne  înscrim.
       Gospodăria  colectivă  .23  August"  din  comuna  Merei,  raionul  Buzău,  primeşte  noi  membri.  Numai  in  ultima  tună  au  păşit  Dar  vrem  mai  întîi  să  mergem  la  To­
                                    alături  de  colectivişti  peste  40  de  ţărani  muncitori.            palu,  să  vedem  cu  ochii  noştri.
                                                                                                             La  întoarcere,  Gaidagiu  a  luat  cu
                                                                                                            el  opt  oameni.  Colectiviştii  din  Topa-
            Intîniplarea  s-a                                                                                              lu  i-au  primit  ca
          petrecut  de  cu-                                                                                           J |   pe   nişte   fraţi.
          rînd-                                                                                                            Fiindcă  nu  le  ve-
            Pe  şoseaua   ce   T I I l’I I U       I                                                       * M  m         nea  să  creadă  că
          uneşte   malurile                                                                                  m  »         ..Secerătorul"  are
          Milcovului,  qonea,                                                                              ■ J U J v      11.000  de  oi,  i-au
          într-un  amurq.  un                                                                                              dus  din  saivan  în
          autocamion  pe  ca­                                                                                              saivan.   Prin   11
          re  numărul   îl  arăta  ca  fiind  de   blemele,  auzi  aici  cîţiva  ţărani  mun­  zată  dintotdeauna  şi  că  la  ei,  în  To­  saivane  i-au  purtat  şi  pe  la  60  de
          aci,  din  Dobrogea-  Autocamionul pur­  citori  care  vorbeau  cu  jumătate  de   palu,  nu  se  petrecuse  nicicînd  ceea   ciobani.  Oile,  numai  spăncl  şi  ţiqăi.
          ta  o  încărcătură  de  peşte  proaspăt,   gură,  învăLmăşindu-şi  ideile,  fără  să   ce  se  petrece  acum  în   Clipiceşti.   Au  înconjurat  cu  ei  mereaua  colec­
          peşte  de  Dunăre  aşezat  în  lăzi  cu   spună  nici  da,  nici  nu,  şi  folosindu-1   Zâmbea  cumva îngăduitor  şi  încă  îna­  tivei.  17  kilometri.  I-au  dus  la  ferma
          bulqări  mari  de  qheaţă.  La  volan,  în   la  tot  pasul  De  ,,dacă“  şi  .dară".  Co­  inte  de  a  începe  să  vorbească,  simţi,   de  vaci  şi  la  îngrăşătoria  de  porci,
          cabină,  se  afla  alături  de  şofer  un   lectiviştii,  înscriindu-se   la  cuvînt,   aşa  cum  simţise  de  multe  ori  şi  în   la  grăd'na  irigată  şi  la  via  de  peste
          bărbat  din  cale-afară  de  voinic,  ade­  răspunseră  cu  răbdare  tuturor  între­              200  hectare.
          vărat  zdrahon,  pe  ai   cărui  obraji,   bărilor  şi  nelămuririlor,  şi  spulberară   Dobrogea,  că  oamenii  îl  vor  înţelege.   Oaspeţii  au  cerut  să  vadă  şi  case
          pleznind  de  sănătate,  oboseala  lunqu-   unele  îndoieli  vorbind  cu  exemple   Ei  cătau  cu  vădită  curiozitate  la  a-   de  colectivişti.  I-au  dus  la  cîţiva,  i-au
          lui  drum  nu  lăsase  nici  o  urmă-  Băr­  concrete  despre  avantajele  muncii  în   cest  străin  despre  care  aflaseră  că   ospătat,  dar  ei  au  cerut  să  vadă  şi
          batul  acesta  era  Nicolae  Gaidaqiu,   colectivă -                                              cum  trăieşte  o  colectivistă  vădană.
          preşedintele   qospodăriei   colective   —  Aşa  e  —  se  auziră  cîteva  voci.   este  preşedinte  de  qospodărie  colec­  I-au  dus  şi  la  vădane.  Atunci  au  ce­
          ,,Secerătorul“  din  comuna  hîrşoveană   —  O  să  ne  înscrim,  dar  să  mai   tivă.            rut  să  vadă  şi  o  casă  de  ţiqani.  I-au
          Topalu.  Ca  ţintă  a  călătoriei  sale  îşi   aşteptăm,  să  mai  vedem...  Tovarăşi  — începu   Gaidaqiu-   dus  şi  la  un  ţigan-  Peste  tot,  în  case
          alesese  Măqura  Odobeştiului.  Căuta   Atunci,  de   pe                          —  Eu  sînt  de  la   cu  mobilă  nouă  şi  cu  aparate  de  ra­
          să  ajungă  la  o  gospodărie  colectivă   banca  unde  sta,                    Topalu,  o  comună   dio.  adevărate  ospeţe.  Gazdele  pu­
          agroviticolă  şi  să  cumpere  material   se  ridică  Nicolae   0  poveste      ds  lînqă  Hîrşova.   neau  pe  masă  mîncăruri  şi  băutură
          săditor  fie  cu  bani,  fie.  în  parte,  cu   Gaidaqiu,   zicînd:             Gospodăriei  noas­  pe  săturate.  Colectivistului  din  Topa­
          peşte.                            —  Roq  să  mi  se                            tre   colective   îi   lu,  care  primeşte  la  ziua muncă  pro­
           Fu  îndrumat către  gospodăria agro­              cu  eroi  adevăraţi          spune  ..Secerăto-   duse  în  valoare  de  40  lei,  îi  dădea
          viticolă  din  Clipiceşti-Panciu.  Ajunse   îngăduie  şi   mie  >               rul“.  Cum  arăta   mina.
          la  Clipiceşti  pe  seară-  li  ceru  şofe­  să  iau  cuvintul.                 „Secerătorul“   în   Intorcîndu-se  la  Clipiceşti   pentru
          rului  să  tragă  autocamionul  chiar  la   Toate  capetele  se  întoarseră  spre   martie  1951,  cînd a  luat  fiinţă...  Oi  un  nou  transport  de  viţă,  preşedin­
          sediul  qospodăriei  şi  îl  căută  pe  pre­  dînsul.  De  la  masa  prezidiului,  pre-   n-aveam  nici  una,  pămînt,   300  de   tele  Gaidagiu  i-a  adus  acasă  şi  pe
          şedinte.  Acesta  fu  bucuros  atit   de   şedinţele  colectivei  din  Clipiceşti  îi   hectare.  Boi,  o  singură  pereche  Cai,   oaspeţi.  Oamenii  s-au  înscris  în  co­
          cunoştinţă,  cit  şi  de  oferta  ce  i  se   aruncă  o  privire  prietenoasă.  vreo  10  şi  tot  atîtea  pluguri.  Altce­  lectivă.  Au  povestit  tuturor  ce  văzu­
          făcuse :  trimisul  colectiviştilor   din   —  Tovarăşul   Nicolae   Gaidaqiu,   va  nimic.  Am  început  cu  75  de  fa­  seră  la  Topalu-  Au  mai  făcut  şi  alţii
          Topalu  vroia  să  cumpere  400.000 fire   preşedintele  gospodăriei  colective  din   milii,  aproape  toate  de  foşti  argaţi   cereri  de  înscriere.
          de  viţă.  Iată  un  tîrg  binevenit  pen­  comuna  Topalu,  regiunea  Constanţa,   sau  de  ţărani  săraci.  Dar  n-ar  strica   Intre  timp,  la  Clipiceşti  se  stîrni-
          tru  tînăra  qospodărie  colectivă  din   are  cuvântul!  —  vesti  el  în  qrabă.  să  ştiţi  ce  fel  de  comună  era  îna­  se  un  incendiu  care  mistuise   trei
          Clipiceşti,  care  luase  fiinţă  de  cu-                        inte  vreme  Topalu.-.           case.  Revenind  la  Topalu.  Gaidaqiu
                                            Gaidagiu  era  îmbrăcat  simplu,  ca
          rînd  şi  abia   începea  să  se   întă­  orice  om  plecat  după  treburi.  Trecu­  Urmă  un  scurt  istoric  pe  care  adu­  şi-a  adunat  colectiviştii :
          rească.                         seră  cîţiva  ani  de  cînd  nu  mai  par­  narea  îl  urmări  în  tăcere.  Comuna   —  Tovarăşi,  nişte  fraţi  de-ai  noş-
           —  Toate  bune,  —  zise  preşedintele   ticipase  la  asemenea  adunări-  Aproa­  lui  Gaidagiu  număra  în  trecut  400  de   trii  colectivişti  ca  şi  noi  din  Clipi­
          din  Clipiceşti  —  numai  că  va  trebui                        familii  fără  pămînt  sau  cu  pămînt  pu­  ceşti,  comuna  care  ne  dă  materialul
          să  amînăm  totul  pe  mîine-   Acum   pe  că  le  uitase.  I  se  părea  în  acea   ţin  şi  460  de  analfabeţi.  Gaidaqiu  în­  săditor,  au  rămas  fără  case.  O  să'i
          avem  o  adunare  la  căminul  cultural   clipă  că  Dobrogea  fusese  colectivi­  suşi  făcuse  numai  o  clasă  şi  jumăta-  despăgubească  A.D.A-S.-ul,   fireşte.
          şi  nu  pot  lipsi  de  acolo.                                                                    Dar,  ia  să  vedem  cu  cei  putem  ajuta
           —  Ce  fel  de  adunare ?  —  tntrebă                                                            şi  noi?
          Gaidaqiu.                                                                                          Intorcîndu-se   pentru   următorul
           —  Se  va  ţine  o  conferinţă  despre                                                       SC  transport  de  viţă,  unul  dintre  cele
                                                                                                        3S.
          foloasele  muncii  în  comun.  Pe  urmă,   |  Citiţi  în  pagina  a  8-a:                     £   trei  autocamioane  ale  colectivei  „Se-
          discuţii.  La  noi  mai  sini  încă  oameni                                                   sa  cerătorul”  a  purtat  spre  Clipiceşti  o
                                                                                                        £
         care  şovăie  să  se  treacă  la  colectivă.                                                   £   încărcătură  de  grîu.  Era  darul   pe
           —  Pot  să  viu  si  eu ?                                                                    £  care  fratele  mai  mare  şi  mai  cuprins
           —  Bucuros I                                                                         •  ct   £   îl  făcea  celui  maj  mic-
           La  căminul  cultural,  sala   plină.                                                        £    De  atunci,  între  colectiviştii   din
         Gaidaqiu  se  amestecă  printre  lume  şi                                             1           Topalu  şi  cei  din  Clipiceşti  s-a  sta­
         ascultă  conferinţa.  Aşteptă  apoi  dis­                                                      £  tornicit  o  frumoasă  legătură  de  co­
         cuţiile.  EI,  care  era  obişnuit  cu  tonul                                                  £ i  laborare  şi  prietenie.
         sigur  al  colectiviştilor  dobrogeni  şi                                             1 “      §
         cu  felul  lor  răspicat  de  a  pune  pro-                                                                       N  CULCEA
                                                                                                        i
                                          tuJiiiiiiintiiiiiiiufiiiiHWMUMiiiiiimHiuNtiiiiniHJiiiuiiuiiyiiuiitHiimiuitititiiiuiitiuiiiitintuititmiiiiiiiiiitiiitiiuiniHHimiutiiutNtiHmtMiiflHniiHiiiTW
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14