Page 29 - Albina_1959_11

prima lui grijă ? Să aleagă In aşa
fel interpreţii, incit ei să poată face
faţă sarcinilor impuse de rol. Dacă,
In caiet găsim notaţii ca aceasta :
„Ion (de pildă) este potrivit in rolul
Învăţătorului, pentru că are căldura
necesară unui educator” , sau „Maria
(de pildă) o poate interpreta pe ti-
nâra îndrăgostită pentru că are şi
candoare Şi gingăşie”. Se mai in- Alexandru Vlahută
tfmplă. Insă, ca instructorul să alea­
gă actori care au darul de a inter­ „Ar fi în mijlocul Capitalei, o casă
mare cu ziduri albe şi cu ferestre
preta în mod veridic personaje opu­
largi... curată şi cinstită... Acolo ar
se propriei lor firi. Am văzut, de
fi locul tuturor oamenilor de talent.
multe ori, fete tinere jucînd cu suc­ Acolo artiştii ar fi la ei acasă...
ces roluri de bătrîne, sau oameni pictorij şi-ar expune tablourile, muzi­
paşnici care, pe scenă, te făceau să canţii ar da concerte, literaţii şi-ar
crezi că sint nişte zurbagii- Dacă in citi lucrările lor... Şi ce mişcare sănă­
echipă există asemenea talente. e toasă s-ar porni şi ce artă puternică şi
foarte bine, ele trebuie să fie folo­ cu adevărat a noastră s-ar întemeia"...
site- Dar dacă nu. instructorul, ca un Aşa visau pe la sfîrşitu] veacului tre­
cut, stît>d într-o cafenea, unde.i go­
părinte atent, să nu-şi întrebuinţeze
nise frigul de-acasă, do: mari scrii­
ei, ioo. M. Duduleanu, regizor al Teatrului Naţio- oamenii anapoda, ci să caute să le tori ronuni : Eminescu şi Vlahuţă.
irumări arti fiilor amatori de la căminul cultural uşureze munca distribuind astfel in­ Amîndoj au dus o viată de lipsuri
Decembrie* din acelaşi oraş. terpreţii incit ei să dea viată unor umilitoare şi au murit fără să apuce
personaje care, oarecum le seamă­ casa aceea mult visată. S a stins întii
nă ca fire. ca temperament. Eminescu. Vlahută l-a urmat la 19
noiembrie 1919. S-au împlinit de-a- lansează în „Unoe ni sint visătorii ?“
O altă filă. Instructorul s-a oprit tunci patru decenii. un adevărat manifest poetic .
nc pregătim temeinic asupra problemei mişcării in scenă. Scriitorul Alexandru Vlahuţă a fost Criticînd racilele regimului burghe-
Un continuator al lui Mihai] Emines­ zo-moşieresc, Vlahuţă şi-a pus speran­
cu, fără să se ridice la înălţimea ar­ ţele in ţărănime El şi a legat idealul
ntru Festivalul kienal de teatru tistică a marelui său prieten. Cu toa­ de sat, crezind în izbăvirea sărăcimii
prin lupta intelectualului „misionar” .
te acestea, Vlahută s a afirmat ca un
„I. L. CARAGIALE" apărător strălucit şi plin de talent al Că acest „misionarism" nu putea să
crunta
ducă la înnoiri, a dovedit-o
artei realiste.
Eminescu înăbuşire a răscoalei din 1907. Pro­
Imitatori
ieftini ai lui
scriau o poezie decepţionistă, „sfîşie- testul şi ura poetului au izbucnit a-
toare” , lipsită de idealuri, un „cîntec tunci în poemul „1907", care începe
' de mare din aceste caracterizări are alături o Este o problemă principală şl toc­ amar” — cum sepunea Vlahuţă. De cu neuitatele versuri : „Minciuna stă
i om pe menţiune : în ce scenă, prin ce re­ mai de aceea el n-a aşteptat s-o re­ fapt, această poezie plîngăreaţă, încu­ cu regele la masă..."
întîlneşte plică se dezvăluie fiecare din ele, zolve în repetiţii, cu interpreţii, ci rajată b'neînţeles de putreda orîn- In proza lui Vlahută, critica socială
ie în pro- pentru ca, apoi, trecînd la împărţi­ chiar înainte de a trece la lectura duire ciocoiască, oamenii cinstiţi o ne dezvăluie o întreagă galerie de
îstructorul, rea piesei în principalele ei fragmen­ piesei cu ei. Iată, şi-a întocmit sche­ asemuiau cu însăşi agonia burgheziei. monştri ai timpului — paraziţi de tot
îatrul pro- te. instructorul să ştie precis asupra me pentru fiecare moment. Ştie. Ia Se născuse însă, o dată cu închega­ felul, brute, fanţi de salon — toţi a-
căror elemente să accentueze mai fiecare replică, in ce colt al scenei
poate cîn- mult. se află fiecare personaj. Avînd fixa­ rea m şcării muncitoreşti, un curent ceştia alcătuind un mare mozaic: so­
Romanul
„Dan”
preţii unei Uneori. întîmplările survenite In- te dinainte trecerile de la o intrare nou, tînăr ca şi proletariatul de pe cietatea burgheză.
înfierează îndeosebi lipsa de omenie
atunci, ce dădea ascultare idealurilor
tea realiza tr--o piesă s‘nt menite să stîrnească ia alta, momentul aşezării sau ridi­
e. ă nu hazul. Ştiind că rîsul este o minima­ cării de pe un scaun, chiar şi rit­ nobile ale omenirii. Tribuna acestui şi rapacitatea politicianismului corupt.
De ţărănime, Vhhuţă s a apropiat
R e ^ 1- are mul (mai lent sau mai grăbit) al mer­ curent a fost revista „Contemporanul" Duioşia, adinca
apărută în >881. Vlahută a văzut în cu inimă de frate.
1 a*. iilor, sului. nu se va putea întimpla ca
ndruma e- lii. actorii să stea înşiraţi la rampă şi socialişti nişte „visători generoşi", înţelegere a suferinţei, preţuirea sufle­
tului mare al truditorului şi ura împo-i
să-şi rostească maşinal replicile, şi care „caută cu încredere şi întrevăd... in
un obicei Caietul de regie aici să se înghesuie unii peste alţii, aşezarea unor vremi mai bune". Nu triva silniciei, toate se împletesc la
frumoase povestiri ca „Ion", „De
întocmeas- creînd astfel momente penibile- El se putea ca un scriitor valoros ca
it de regie ştie că mişcarea în scenă, prin mo­ Vlahută să nu se împărtăşească din ţară", „In străini*, „La arie" şi altele, ,
l marinarii dul cum este făcută, trebuie să sub­ tăria noului val revoluţionar ce se Cîntarea tării, cu frumuseţile ei nea-->
semuite, răsună în „Romînia pitoreas- ,
t ce se pe- tă armă împotriva lipsurilor. este linieze caracteristica principală a năştea. De aceea, în toate scrierile că".
>ei şi pînă deosebit de important ca instructo­ momentului respectiv, starea de spi­ sale. se face prezent un element nou,
rul să se gîndească la nenumărate rit a personajelor. Un om abătut se optimist. Vlahuţă a rămas şi va rămine pen­
Lenea caiet, posibilităţi de a accentua acest haz va mişca alene, cu capul plecat, cu Dezbătfnd problemele literaturii, tru totdeauna un prieten al celor
mulţi.
prin modul cum va conduce inter­ miinile de-a lungul trupului, in timp Vlahuţă cintă forţa scrisului în „Cu-
>rul a avut pretarea. Oare cum se poate face a- ce unul bine dispus, va avea ges­ vîntul", setea de viată în „Iubire" şi . \ CULCEA
ales pentru ceasta ? Ritmul viu, dinamic impri­ turi tinereşti, pline de dinamism-
minat să o mat acţiunii, est* o soluţie bună. dat Aici, munca instructorului asupra zeci de ani—iată pe scurt tabloul sum­
El este fiind că. lîncezeala plictiseşte- Dar piesei se încheie, după ce. bineînţe­ bru pe fundalul căruia se profilează cu .
iese a că. nici uniformitatea, chiar dacă este les, el a făcut o seamă de precizări atît mai strălucitoare opera schille-
legată de vorba de un ritm rapid, nu place- asupra decorului, costumelor, machia­ riană.
ale comu­ De aceea, in caietul de regie, instruc­ jului şi luminii- Tatăl poetului, Iohann Kaspar SchH
ti poată fi torul notează că momentele de mare Fireşte, împreună cu interpreţii, ller, a fost un umil bărbier în armata
rii amatori vervă vor alterna cu altele de în­ instructorul va găsi in timpul repeti­ wurtemburgheză. reuşind mai apoi să
cultural, cetinire a ritmului şi chiar de pau­ ţiilor idei noi, bune, pentru mişca­ devină felcer şi să înainteze în grad
i de regie ză. Dar nu numai ritmul determină re sau pentru tonuri. El va adopta pînă la maior. Fiul său Friedrich este
nult asupra umorul. Anumite mişcări in scenă, cea mai bună soluţie, pentru că un silit de către duce să intre la vîrsta
ce drum mimica şi vocea actorilor au darul, spectacol este, fără Îndoială, o mun­ de 14 ani ;n academia militară înfiin­
la celălalt să stîrnească rîsul, dacă sint folosite că colectivă, iar o idee bună. bine ţată cu scopul de a creşte cadre de-
aj î" oarte, cu simţ artistic. folosită, poate să creeze condiţii pen­ ■ votate regimului absolutist. Dar în
uit i. ca- Să mai întoarcem o filă a caietu­ tru obţinerea unui succes. i „plantaţia de sclavi" (expresia apar*
. cu..* evo- lui. Instructorul a ajuns la proble­ ţine unui elev de aici) a lui Karl Eu­
gur, fiecare ma distribuirii rolurilor. Care e6te LIANA MAXY gen. în locui supunerii oarbe, Schiller
a contractat pentru totdeauna ura tm-i
potriva tiraniei. Pe coperta primei sa<
* PU1U le opere care a repurtat un formida"
bil succes, drama „Hoţii", scrisă la 23
cinstit Kă duc în crucea nopţii la el şi-i spun : „Hai, Puiule, mer­ de ani, el înscrie lozinca : „împotriva
gem?" - „Mergem, tovarăşe preşedinte I* O vreme, cit a şchiopătat tiranilor". Vigoarea acestei opere care
Iuti, nu i-a intrat nimeni in voie. Nici pe la cooperativă n-a mai demască putreziciunea regimului fem
dat. A dus-o şi a oblojit-o şi pe la „Gostat”. Nu ţi-a povestit şi dai îi face să turbeze oe nobilii. în
despre viata şi necazurile lui ?. Nici nu-l cheamă Puiu. l-am zis noi frunte cu prinţul Karl Eugen, care se
aşa şi aşa i-a rămas numele. II cheamă Rusalim Mailat. Cind a in­
simte direct vizat. Lui Schiller i
se
trat in gospodărie, nu se prea trăgea la muncă. Mai bărbierea pe interzice să mai publice. El prefe­
unul, mai tundea pe altul, câ-i şi frizer bun, bătu-l-ar norocul. Ve­ Friedrich Schiller ră să aleagă drumul Dribegiei, al
nea la treabă cind se nimerea. De-abia toamna, cind s-au impâr- nesiguranţei zilei de mîine, dar de
ţit roadele, s-a lămurit el. A venit atunci la mine şi mi-a spus : Timpul, acest judecător sever dar scris nu se poate lăsa. Devine emi­
„Tovarăşe preşedinte, să înnebunesc dacă nu mă apuc de treabă. nepărtinitor, şterge cu buretele său grant politic (primul emigrant politic)
Dar, te rog, să-mi dai şi dumneata concursul, mai concret, nu nu­ enorm numai ceea ce este trecător, fără şi_ începe să lucreze la drama „Intri­
mai prin prelucrări. Uite, eu nu mă pot lăsa de bărbierit*... Ne-am valoare. Dar în faţa marilor opere ale gă şi iubire".
gindit noi. ne-am sfătuit şi am găsit cu cale că in timpul liber ar geniului omenesc este neputincios, Drama aceasta, caracterizată de
fi bine să şi bărbierească. Dar numai pe colectivişti şi în mod or­ lată, 200 de ani s-au împlinit de la către Engels ca prima dramă germană
ganizat, adică numai intr-o anumită zi a sâptâminii, duminica. A naşterea unui mare poet al Germaniei cu tendinţă Dolitica, cuprinde o şi mai
fost de acord şi de la bun început, s-a cerut ia cai. Ne-am mirat şi al lumii întregi, Friedrich Schiller, adîncită critică a feudalismului.
cind am auzit. dar opera lui este mai vie, mai tînă- In dramele sale ulterioare —■ trile*
— Mi-s dragi caii, tovarăşi !“ — ne-a spus. Noi nu prea vroiam ră poate decît atunci cind a fost
gia Wallenstein şi mai ales în „Wil-
sâ-l dăm, dar nu s-a lăsat. Acum, are peste trei sute zile-munco. creată. helm Teii", pe măsura maturizării con­
La strinsul cartofilor, a cărat două zile şi două nopţi. „Mai poţi. De unde vine puterea operei lui cepţiilor sale şi a măiestriei artistice,
Puiule ? Nu te doboară somnul ?* „Pot, tovarăşe preşedinte, pot. Schiller, strălucirea ei nestricată -de el aduce pe scenă nu indivizi
Pînă nu-i vedem la adăpost, n-am nici eu pace. Somn ? Dă-I în­ rugina timpului ? Vine de acolo că în izolaţi care luptă împotriva nedrept
colo ! Oi dormi eu mai mult la iarnă, cind oi tăia porcul şi oi a- toată opera sa, cum spunea marele taţilor sociale, ci masele poporului, a*
duce şi nişte vin de la Hoghilag”... Preşedintele mai povesti cum său prieten Goethe „...trece ideea li­ devăratele făuritoare ale istoriei;
intr-o seară, cind din vina unui grâjdar beat au luat foc citeva ies­ bertăţii şi, această idee lua un alt as­ Schiller a reuşit astfel să vadă din ce
le, Puiu a sărit în flăcări şi a salvat caii. Trecuse pe acolo numai pect îndată ce Schiller progresa în în ce mai just raportul dintre eroi şi
aşa ca să vadă pe... „Iuţi” şi „Vilma*. In lupta cu focul, şi-a zdrelit un cultura sa şi devenea el însuşi altul” . popor.
umăr şi cit p-aci să se aprindă ca o torţă vie. „Nu cunoaşteţi in- Orăşelul Marbach în care a văzut Opera lui Schiller mai cuprinde şi
tîmplarea asta ? Adică, ce întreb eu ? Puiu nu se laudă niciodată. lumina zile: în anul 1759 aparţinea o seamă de ode dintre care amintim
Cind e vorba de meritele lui, devine mut*... ducatului Wurtemberg, pe al cărui mai ales vestita „Odă a bucuriei".
ji sâ-i întrebi .despre — Acum, vrea să-şi cumpere şi el radioI — completă Dobre, bri. tron domnea despotic tiranul prinţ Schiller îndeamnă aici popoarele să se
colo, e tovarăşul bri- aadierul. - Cind om da şi restul roadelor. „Să nu mai zică nimeni, Karl Eugen. O burghezie slab dezvol­ unească, să trăiască în pace într-o lu­
că noi, ţiganii, nu putem fi oameni la casa noastră I” — mi-a spus tată din punct de vedere economic, me deasupra căreia să lucească „stea­
ciespre unele şi des- ieri pe seară. filistină şi laşă ce lupta „în genunchi” , ua bucuriei".
- imenii din sat. Cind — Işi ia el şi radio, şi electrică o să-şi tragă, întări preşedintele. canalizîndu-şi revolta în zgomotoase Inflăcăratele cuvinte ale lui Schiller,
A doua zi, tovarăşul Puiu s-a ţinut de cuvint şi m-a dus cu manifestări literare; o nobilime aro­ purtate oe aripile avîntatei simfo­
dintele. — E dat dracu- docarul la gară. Cnd ne-am luat rămas bun, m-a întrebat : gantă care storcea ultima vlagă a po­ nii a 9-a de Beelhoven sună şi
ce ţi-o fi băsmit pe — Ei, ai găsit material interesant pe aici, pe la noi ? porului exoloatat; un prinţ care poza azi aproape profetic.
ime la limbă. Atit l-a — Găsit, tovarăşe Puiu. In „monarh luminat" dar în a cărui E. MARTON
(ost pe la noi, că nu- — No, fain I Atunci să scrii, sa putem ceti şl noi despre oa­ închisoare putrezeau patrioţii timp de
Altminterea, harnic şi menii noştri...
SffiSK