Page 32 - Albina_1959_11
P. 32
Panou de onoare
(Seeretn! ii vinurilor romîneşti, care
Tn legătură cu succesul
au obţinut
„Medalia de
aur" la Tîrgtil Internaţio
nal de la Montpelller
Cronică dedicată tracto (Franţa).
ristului Nicolae Futea de
la S.M.T. Turnişor-Sibiu. Cu drept cuvînt, au fost in frunte
„muscatul", „grasa", „murfat-
Vestea a zburat ca o rachetă : larul";
Nicu şi-a luat motocicletă. în loc de alte amănunte
în cinstea lor, ridic... paharul.
Mulţi îl înconjoară cu respect.
In vederea sporirii pro
Unii insă il găsesc... suspect :
ducţiei de cereale la hec
tar, colectiviştii de la
Cum de are el atit bănet ? G.A C. „Olga Bancic* din
Nu cumva la mijloc e-un secret ? satul Tocileni, raionul Bo
toşani, au împrăştiat pe
-4 Nicu, a avut noroc — îmi zic cîmp mari cantităţi de în
Ori la Loto, ori la Loz in plic. grăşăminte naturale.
Oameni harnici şi cu minte, „Drepturi egale*
Ori a izbindit fără efort şi-au dat seama de foloase: (Desen de H. LERU)
Cu vreun buletin de Pronosport. folosind îngrăşăminte,
ei scot şi venituri... grase.
E, precis, la mijloc un secret.
„Magazinul Universal*
Altfel, de-unde-avea atit bănet î
din comuna Făcăeni, re
giunea Constanţa, este a-
Nicu „din viteză" le răspunde provlzionat din belşug,
Celor ce-l întreabă „grijulii" : spre satisfacţia cetăţeni,
— Un secret la mijloc ? Da’ de unde I lor.
E... Libretul de economii M l Tuşa Verona Dudău dădu ştie despre descînteeul moşicăi
Ei aci găsesc ce vor, buzna în aasă la alde Ana iui
fără nici o îmbulzeală, Ana. Văzînd voioşia băiatului,
P. TELEMAN dar şi mulţumirea lor Sabin din satul vecin: nu putu să-şi stăpînească bucu
este tot., universali. — Copilul, Ano maică, nepo ria şi-i zise soacră-sii :
ţelul meu, se prăpădeşte.. — Mă uit la Vasilică, muică
— Nu mai spune. Dar ce a şi nu-mi vine a crede ochilor
MIRCEA CODRESCU
pătit frate ? S-a lovit ? A căzut că-t Vasilică ăla îmbufnatul.
din pom ? Cum de l-ai învăţat atîtea lu
— Mai rău. E speriat, bietul cruri frumoase ? Aşa soacră
de el. A împins-o păcatele pe mai zic şi eu !...
L U C R U R I „RARE" măgură înainte ca naşul să-i taie pupe pe soacră-sa cînd pe-un
norămea, să treacă cu el peste
Şi unde nu începu Sanda s-o
moţul... De cînd mi-a plecat fe obraz, cînd pe celălalt, de parcă
Tărăşenia noastră a început — Am văzut Ioane, cum să mele, puteai vedea totul ca prin ciorul, nepotu-meu nici că mai dă atunci o adusese Aristică mi
după ce am adus bucatele de Ia nu văd, dar de ce să nu încer sită. grai, nici că mănîncă, stă-mbuf- reasă în casă.
colectivă acasă. Am umplut po-, căm şi noi-.- ? — E furou de Ia Paris ■— zi nat şi scînceşte mereu. Cînd era *— Asta aşa-i, Sando muică
dul casei, pătulul. am mai băgat — Ce să încercăm ? — zic. cea jupîneasa, îmbiind-o pe Ra Aristică acasă, ce să-ţi spun. — îngînă tuşa Verona — mare
cîţiva saci în tindă. Seara căzui — Păi uite, Ileana Lupului a fira. dăduse şi el în mintea copilu noroc avuşi de mine şi mai
frînt de oboseală. Trag eu o cumpărat ceva frumos de la lui. Ii făcea toate voite- B « ales de moşică-ta, care de-o
pe
După aia, îi dădu ceva
duşcă de rachiu şi încep cu Ra- oraş, de la unui care zice că nume „corset", lucrat, zicea ea, şuiera ca trenul, ba-1 purta pe săptămînă întreagă îi deseîntă
fira mea să ne facem planuri. mai are multe lucruri scumpe şi umeri, ba îl dădea huţa. ba îi băiatului de sperietură.
— Uite ce-i, — zic — dăm le dă pe făină şi carne. cu os de peşte. meşterea căsoaie... Cîte şi m»l — Cuuum ? — făcu Sanda
vreo cîţiva saci de porumb la — Şi cine-i mă rog dumnea — Ce-s astea, nevastă •— cîte- Şi era bucuros Vasilică ochii mari.
achiziţii şi cu banii pe care-i lui ? — zic eu bănuitor. • întreb, eu cătrănit. de-ţi venea să-l măntnci. Dar — Ei. cum 1 Iaca bine I II
mai avem o să-ţi iei şi tu ce-ţi — Ia. unul care se spune că — Ei, lucruri femeieşti — de cînd a plecat Aristică, eu nu duc în răsărit de soare şi-l iau
pofteşte inima... ar fi avut chiag pe vremuri. La sare jupîneasa pripită. mă pricep să-i fac de-«lde d-a*- în scăpătat. Aşa cere leacul !
— Da’ de ce tot Ia achiziţie ? urma urmelor, treaba lui. Noi încercai să mi-o închipui pe tea. Şi-apod îs femeie bătrînă. — Ce răsărit ? Ce scăpătat ?
— sare ea. — Ori s-au isprăvit plătim cinstit Rafira încinsă cu ..corset" şi da' acuma văz că am tmbătrî- Cum să-mi dai mie copilul pe
tîrgurile ? Vreau şi eu să-mi iau Ce să mai zic ? Dacă-i place îmbrăcată în „furou" străveziu, nit degeaba, că nu ştiu nici mîini străine ? Ce leac te a gă
ceva mai ca lumea de la oraş. cu rochie sinilie de „voal" cu măcar să-i descînt nepoţelului sit ? De unde să aiba timp mo-
nevestii» îi place. Doar am munj
— Păi mărfurile de la coope cit cot la cot, de ce să nu aibă mărgele negre pe ea, cu poşetă de sperietură, adică de plezm- şica să se ocupe şi de-alde as
rativă nu-s tot de la oraş ? N-ai din „şopîriă", iar eu în chip de tura asta de măgură. Venii la tea, cînd o văd în fiecare zi la
văzut ce aparate de radio, ce ce-i doreşte inima ? Zis şi făcut general de pe vremea lui Pe- tine, poate ştii pe cineva, să ferma de păsări a colectivei ?
După două zile batem noi două
mătăsuri, postăvărie, încălţă zeci de kilometri cu grăsunul şi neş Curcanul. Mă uit la gră lecuim băieţelul. Spune-mi mi — Are, nu are, tu nu vezi că
minte şi cîte şi mai cîte s-au trei saci de făină albă ca spu mada de bulendre, Ia Rafira, mă mai ce să-ţi aduc, şi.-. ne lecuieşte băiatul ? Mai bine
adus ? gîndesc la grăsunul şi făina din — Nu-mi trebuie nimic, dec# vezi-ţi de-ale tale şi lasă-1 pe
ma. Pe la prînz ajungem ia băiatul. Vasilică pe seama mea.
casa cu pricina şi tragem că căruţă, la oamenii din sat cînd — Cum ? Să-ţi aduc băiatul Sanda plecă trîntind uşa zgo
ruţa în curte. or afla ce-am făcut şi mi se încoace? Da' nu ştii că eu nu-1 motos în urma ei, mîniată foc
suie sîngeie-n obraz. Mă întorc
— Poftim, poftim, bine-aţi ve scot din casă ? Şi-apoi, dacă pe soacră-sa. Toată ziua la lu
* D î a i o g nit — ne ură un domn bătrîn, către juphi care, crezînd că fa aude noră-mea... cru a stat ca pe jăratec. Odată
înalt, adus de spate şi uscat ca cem socoteala preţului, a mai — Altfel, nu ţi-î pot lecui, cu venirea serii însă o porni
o scrumbie. adus şi un cufăraş pe care l-o tuşă Veronă. Adu-1 «<ci, timo de glonţ către moşica în Satul
fi moştenit de la bunicu-său, şi Lung. De cum ajunse, se şi as
Ce faci tu măi Niculaie? Intrăm într-o cameră plină de zic : nouă zile. începînd de mtine. cunse după ţiul porţii tocmai
Astea-s trebi de om cuminte, lucruri, şi hăineturi. Vîră jupî- că-i marţea, zi de leac, şi să
să laşi vitele în ploaie? nui mina în grămadă şi scoate — Mai aveţi bunătăţuri de- faci în aşa fel oa să fii cu el cînd o văzu ieşind din casă cu
N-ai tu scînduri. n-ai tu ţinte? de acolo un veston cu fireturi astea jupîne ? aici în răsăritul soarelui şi să-l soacră-sa. „Unde mi-or fi dus
Să acoperi grajdul, frate, de pe vremea războiului de Ia — Mai avem, dar... Deocam iei seara în scăpătat. Dacă blestematele, copilul?" — îşi zise
să-l înzdrăveneşti în furci I Plevna. dată ce e aici ajunge pentru pur- vrei l-aduci, dacă nu... în gînd în timp ce le urmărea cu
porni tiptil-
privirea. Apoi, o
Ne stau vocile plouate — Pipăie-1 — zice — postav ceiuş şi pentru făină. — L-aduc maică, numai să
mai dihai ca nişte curci. englezesc, nu orice. — Mă uit — Daaa... de pe vremea lui nu-i spui Sandei, că aia nici nu tiptil în urma lor. Mare-i fu
mirarea — şi nu numai ei, că
eu la veston, din care răzbătea vreo s-auză de descîntece...
Nicula'e galeş, cată. un miros de mucegai şi aud pe Ţepeş Vodă nu v-au rămas cî- Zilele treceau una după alta nici soacră-sa nu ştia unde-o
şi. duhnind a săcărică — _ jupîneasa că i spune Rafirei: teva lucruşoare cumva ? şi leacul Anei lui Sabin, cea duce moşica — în clipa cînd le
văzu intrînd pe poarta clădirii
prinde fapta să-şi socoată — la poşeta asta, piele de şo- — Ooo, îmi plac oamenii glu care l-a moşit pe Vasilică, îl în
— Uite ce e, tu Anică 1 meţi. viorase pe acesta într-atîta. to celei noi deasupra căreia era ins
Vaca are pîrlă de Africa. O vezi ? Trei cit în fiecare, dimineaţă, spre cripţia scrisă cu litere mari
pielea tare zeci de ani am purtat-o şi nici — Şi mie îmi place gluma, minarea bunicii şi a maică sil. „Grădiniţa permanentă de copii
şi-apoi... blana ei cea sură nu se cunoaşte. jupîne. Numai că rămîî dum se trezea cel dintîi. se îmbrăca a gospodăriei colective „Drum
îi mai tine şi căldură. — Ţine pantalonii ăştia —• neata cu boarfele dumitale şi eu singur şi cînta cît il ţinea gura: nou". Văzîndu-le, Sanda le stri
Vacii doar să-i dai mîncare- mă îndemnă jupinui, punîn- cu grăsunul meu. Haidem aca „Şi-am o tobă mititică, bum, gă din urmă :
Laptele de.acolo iese. du-mi pe mină un pantalon ca bum. bum I*. — Va să zică ăsta t'-era des-
Poţi să-i dai grajduri alese feniu cu lampas ca de general. să, feme'e. Sanda, prinsă cu treaba la cîntecul, moşico? Fie. că bîne-ai
şj covor să-i pui pe jos : Mă uit la haine, mă uit Ia Şi Rafira, ce i drept, n a saai brigada a doua de cîmp, care se mai dus-o pe muica. Aşa-i tre
n-o hrăneşti ? N-ai nici folos. Rafira, care ţinea în mină un zis nimic. afla tocmai la gara din Valea buie, că pe mine nu m-a lăsat
fel de cămaşă dintr-un mate Standului, unde se încărca sfe să-l aduc aici...
A oftat adine femeia rial albicios prin care, păcatele C. MUREŞ cla de zahăr, n-avea de unde să MARIA STANCU
şi spre seară
i-a spus iară :
— Ia tu doniţa aceea i
Du.te-n grajd şi mulge.o vacă :
nu vezi ? Iarăşi ploaia toacă I
Niculaf în grajd s-a dus
şi, avînd pe cap căciulă,
nu s-a mai uitat în sus.
Vaca-ntr-adevăr. sătulă —
dar de ploi şi vini — era.
Niculaie nu vedea
că mulglnd, mulgînd în grabă
pica.n doniţă şi apă.
Iar la masă, în odaie,
omul a strîmbat din nas:
— Mă; femeie, ce-are azf
laptele? Miroase-a... ploaie!
l-a răspuns nevasta : — Iaca !
Du-te-n grajd şi-ntreabă vaca 1
GHEORGHE SCRIPCA Poveste fără cuvinte (Desen de ŞT. MUNTEANU)
REDAC]IA : Bucureşti Piaţa ..Scînteii", Tel 17 50 10 17 50 20. 1760 40 ABONAMENTE : 7,60 lei anual Taxa poştală plătită In numerar conf. aprobării Dir. Generale
P.T-T.R. Nr. 17.933/942 Abonamentele se fac la ofictiie poştale, prin lactorii poştali şi diluzorii voluntari. T IP A R U L : Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin"
