Page 8 - Albina_1959_11
P. 8

un  ocol  şi  dă  să  aterizeze  pe  o
                                                                           pajişte.
                                                                            Iau  numaidecît  trei  ostaşi  cit
                                                                           mine  şi  mă  duc  ia  fata  locului.
                                                                           Avionul  tocmai  aterizase.  Dină­
                                                                           untru,  coboară  pilotul   şi   vine
                                                                           drept  spre  mine.
                                                                            —  Cazaci?  —  întreabă.
                                                                            —  Cazaci!  —  zic.
                                                                            —  De-ai  lui  Mamontov?
                                                                            —  Da!  De-ai  lui  Mamontov!
                                                                            A  mai  pus  vreo  cîteva  Între­
                                                                           bări  şi,  după  ce  i-am  confirmat
                                                                           totul,  a  scos.  în  slîrşit,  un  sus­
                        P R I M U L              Î > A L U T               pin  de  uşurare:
                                                                             —  Slavă  ţie,  doamne I  Mi-era
                                de  ALEKSANDR  BELiŞEV                     teamă  să  nu  nimeresc  la  roşii!
                        comisar  al  crucişătorului  „Aurora"  în  Octombrie  1917
                                                                            Zic:
                     In  noaptea  de   25  octombrie   Zaharov,  şeful  semnalizatorilor,   —  Ai  orodit-o  cum  nu  se  poa­
                    1917,  crucişătorul  nostru  „Au­  se  sui  pe  o  şalupă  şi  porni  un   te  mai  bine.  Chiar  roşii  sîntern.
                    rora"  staţiona  lingă   şantierul   drum  periculos,  pe  sub   nasul   Sintem  de-ai  lui  Budionîi.
                   naval  Franco-Rus.  Primind  or­  iuucherilor,  care   păzeau  podul   Pilotul  a  înlemnit.  încercă  să
                   dinul  Comitetului   Revoluţionar,   Apa  nu  era  mică.  Opoziţia  co­  bîlbîie  o  explicaţie  oarecare:
                   eu,  fiind  comisar  al  crucişătoru­  mandantului  „Aurorei"  nu   era   —  Un  ofiţer  britanic  e  neu­
                    lui  şi  preşedinte  al  comitetulm   decît  rea  credinţă.  tru.  Slut  în  interes  de  serviciu.
                   marinarilor  şi  constructorilor  de   —  Vom  duce  singuri  vasul !   Cu  slujba.           U n a e - i  m ă t uş ă - me a ?
                    vapoare,  m  am  prezentai  la  co­  —  i-am  spus.
                                                                             Mai  tîrziu  s-a  dovedit  că  a-
                   mandantul  vasului,  locotenentul                       vionu!  fusese  trimis  de  genera­  Pornisem  spre  Rostov.  Divi­  făcut  deodată  poftă  să-i   mai
                   major  Erikson,  propuuîndu-i  să   Cînd  au  început   să  lucreze                 zia  mea  atacă  Svatovo  şi  fără   cer  un  eşalon  amabilului   meu
                                                                           lul  Şcuro  pentru  a  face  legă­
                   ducă  urgent  vasul  spre   podul   maşinile,  comandantul   declară   tură  cu  corpul  de  cavalerie   al   ca  albii  să  se  aştepte  la  una  ca   interlocutor  de  la  telefon.   Am
                    „Nicolae’                  că.  totuşi,  vrea  să  conducă  el   Iui  Mamontov.    asta,  o  ocupă.  M-am  îndreptat   stabilit   numaidecît   legătura.
                                               operaţiunea.
                     —  Nu  se  poate!  —  str.gă  F.­                                                 spre  comandamentul  ocupat.  Te-   Zic :
                    rikson.  —  Nu  permit  condiţiile   Crucişătorul,  a  ajuns  ta  des­  Anunţat   asupra  celor  îiitîm-   legrafiştii  încă  nici  nu  prinse­  —  Cele  două  eşaloane  au  so­
                    tehnice  şi  de  navigaţie.   Apa-i   tinaţie  fără  să  se  împotmoleas­  plate,  Semeon  Mihailovici  sosi   seră  de  veste  de  cele   întîm-   sit  şi  au  plecat   mai   departe,
                   mică.  Ne  vom  împotmoli.  că.  S-au  împotmolit  numai  apă­  personal  la  fata  tocului.  Pilotul   plate.  Lucrau   normal.   Atunci   conform  ordinelor.  De  ce  nu  vin
                     Ce  era  de  făcui?  Am  hotărît   rătorii  Guvernului  Provizoriu.  avea  asupra  lui  importante  -do­  mi-a  venit   ideia   să  telefonez   şi  celelalte ?
                   să  măsurăm  noi  înşine  adinei                        cumente  operative,  printre  care   comandantului  din  Kupinskaia.
                    mea  Novei.   Curajosul   Alexei  (Din  „KROKODIL")                                Inii  răspHnde  la  celălalt  capăt   Se  vede  însă  că  între   timp
                                                                           şi  o  scrisoare  a  lui  Şcuro  către                  comandamentul  din  Kupinskaia
                                                                                                       al  firului  un  ofiţer  din  apropie­
                                                                           Mamontov.  Era  explicat  acolo,   rea  comandantului  şi-i   explic  fusese  informat  despre  ocuparea
                                                                                                                                   gării  Svatovo  de  către  trup
                        D IN   A M IN T IR I                               pe  larg.  modul  în  care  trupele  cum  ca  eu, comandantul   gani   lui  Budionîi.  Zice :
                                                                                                                 Svatovo,  It.  colonel
                                                                                                                 Gofodov,  ordon  din   —  Permileţi-ini  domnule   co­
                                                                                                                 partea  comandantu­  lonel,  să  vă  vorbesc  deschis.
                           de  OKA  IVANOVICI  GORODOVICOV                                                       lui  trupelor  albe:   —  Poftim,  zic,  vorbeşte.
                                  General-colonel  în  retragere                                                 „Toate   eşaloanele   —  Dacă-i   aşa,   spuncţi-nii,
                                                                                                                 existente  la  Kupin­  domnule   colonel,   unde   locu­
                                       R ă t ă c i ii                                                            skaia  să  plece  uc-   ieşte  mătuşa  mea?
                                                 f
                                                                                                                 înlîrziat  în  direcţia   —  Ce   mătuşă?  —  strig.  —
                     lira  in  o  mie  nonă  sule  opt­  —  Comandamentul   e   chiar                            Svatovo".
                    sprezece.  Tocmai  se  sfirşise  iup-   aici.  intraţi,  vă  rog,  în  curte.                  Vocea  de  Ia  celă­  Aici  e  război  şi  dumitale  îţi  ar_de
                                                                                                                                   de  mătuşă?  încă  o  dată  Iţi  or­
                    ta  de  lingă  lacul  Sarp  şi  era   Se  vede  că  se  grăbeau.  Ca­                        lalt  capăt  mi-a  ra­
                    atît  de  întuneric,  că  nu  te  du­  valeriştii  ap  intrat  repede  şi  an                portat  că  două  eşa­  don  să  trimiţi  eşaloane.
                    mireai  uşor  care-s   ai  tăi   şi   închis  poarta  în  urina  lor.  Unui                  loane   se   găsesc   In  loc  de  altă  explicaţie,  vo­
                    care-s  ai  vrăjmaşului.   din  ei  se  apropie  de   Semeon                                 chiar   în   această   cea  de  la  telefon  a  in'ceput  să
                     F ii  şi  cu  Semeon  Mihailovici   AVihailovici  şi  dădu  raportul:                       clipă  gata  de  drum,   înjure.  Pesemne,  n-am  răspuns
                    Budionîi  ne  instalaserăm  lingă   —  Sintem  ofiţeri  de  legătură,                        şi  dacă este  nevoie,   la  parola  cu  mătuşica  şi  m-a  re­
                    biserica  din  satul  Dubovîi   Ov-   excelenta  voastră.   Grupai  nos­                     pleacă   în  direcţia   cunoscut.  Zic:
                    rag  Deodată   aud  un  tropăit   tru  s-a  rătăcit.                                         ordonată.          —  Se  poate,  un  om  ni  carte
                    de  cal.  Tovarăşul  Budionii  în­  Intre  timp,  ai  noştri  i-au  în­                       Ordinul  a  (ost în­  ca   dumneavoastră  să  înjure?
                    treabă:                                                                                      deplinit  cu  punctua­  Mai  bine  aţi  porni-o  -  în . marş
                                               conjurat  cu  curiozitate.  Pe  ur­
                     —  Cine  e?               mă  i-au  dezarmat,  spre   totala                                litate.  In  scurt timp,   spre  sud.  Cum,  de  ce  spre sud?
                     —  Ai  noştri.  Căutăm  coman­                                                              cele  două  eşaloane   Pentru  că  ocoio  e  Aîarea  Nea­
                    damentul.                  lor  uimire.  Unul  se  tot  lovea  în                            erau  la   Svatovo,   gră.  O  baie  în  mare  var   mai
                      —  Care  comandament?    chip  caraghios  cu  palma  peste                                 adică   tocmai   în   potoli  nervii.
                     —  Al  cavaleriştilor  de   pe   genunchi  şi  mormăia:  lor  vor  colabora  în  acţiunea  co­  mîinile  noastre.  Pe  lingă  primUj   A  urmat  o  pocnitură,  ceea  ce
                    Don.                         —  Nu,  nu!  Asta  nu  poate  fi!   mună   împotriva   cavaleriştilor   eşalon  ne-a  sosit  o  mare  canti­  dovedeşte  că  interlocutorul  m
                     Atunci   Semeon   Miluiilovici   Aici  e  ceva  la  mijloc!  lui  Budionîi.       tate  de  efecte  militare,  iar   pe
                    îmi  dă  un  ghiont  şi-mi  suflă  la   Călăreţii  noştri  au  plecat  să   Pe  aviator  l-am  luat   prizo­  lingă  al  doilea  o  cantitate  şi   a  renunţat  la  continuarea  o
                    ureche.                    caute  pe  ceilalţi  albi  din  unita­  nier,  iar  avionul  fu  dus   spre   mai  mare  de  chibrituri  şi   vax   vorbirii.
                     —  Aştia-s  albii         tea  rătăcită.  Fra  o  treabă  inte­  păstrare  într-un  sat  apropiat.  pentru  cizme.  Atunci  mi   s-a  (După  „Krokodit")
                     Am  pregătit  armele.  Călăreţii   resantă.  Pînă  dimineaţa,  am  pus
                    se  apropiară  de  noi,  iar  Semeon   mina  pe  vreo  treizeci  de  cavale­
                    Mihailovici,  cu  aerul  lui  liniş­  rişti  albi,  cu  tot  felul  de  docu­
                                                                          Cum l-a „lichidat" Denikin pe poetul Demian Bednîi
                    tit,  continuă:            mente  asupra  lor.
                     N-a   fost  dinadins,  dar  a  ieşit  cu  folos i
                                                                             Nu  se  poate  şti  cînd  şi  cu  care  prilej  a  în­  Azi  răposatul  excelentei  sale
                     Tot  umblînd  în  preajma  unei   lul,  în  timp  ce  cu  mina  tot  agi­
                    pădurici,  am  dat  pe  neaşteptate   ta  o  grenadă.  O  agita,  dar  n-o   ceput  generalul   Denikin  să  se  intereseze  de  Din  gară  vă  salută  personal !
                    de  un  cuib  de  albi.  De  pe  aco­  arunca.  „La  naiba !  —  gîndii  —   poezie.  Se  ştie  însă  că  în  vara  anului  1919  se   DEMIAN  BEDNÎI
                    perişul  unei  case,  ţăcăni  o  mi­  de  ce  n-o  aruncă  o  dată ?“.  interesa  îndeaproape  ce  stihurile  lui  Demian
                    tralieră  Am  întors  caii  înapoi.   Intre  timp,  ai  noştri  au  in­  Bednîi.  Şi  cum  era  să  nu  se  intereseze,  cînd   7.  X.  20  Gara  Poltava
                    Ca  din  pămînt  răsăriră  în  ur­  trat  cu  totii  în  pădure  şi  au   stihurile  loveau  ca  nişte  gloanţe  de  mitralieră   Demian  Bednîi  a  lăsat  scrisoarea  Ia  Poltava,
                    ma  noastră  vreo cincizeci- de  ca­                   în  bandele  excelenţei  sate I         dar  nu  şi-a  întrerupt  drumul.  Trenul  îi  ducea
                    zaci  care  s-au  luat  numaideclt   deschis  focul   asupra   albilor.   Ocupind  oraşul  Poltava,  generalul  şi-a  făcut   urgent  spre  frontul  de  sud.
                    după  noi.  Mă  întorc  spre   ai   Dacă  au  văzut  aşa.  albii  au  fă­  socoteala  că  a  sunat  şi  ceasul  răfuielii  cu  poetul   v,  SAVCENCO
                    noştri  si  strig  cît  pot:  cut  cale  întoarsă.  Atunci  am  a-   bolşevic.  Şi  iată  că,  intr-o  dimineaţă,  locuitorii
                                                         vut  şi  eu  răgazul   Poltavei  au  aflat  înmărmuriţi  că  în  oraş  a  fost
                                                         să-l  întreb  pe  ma­  spinzurat  „agitatorul  roşu  Demian  Bednîi".
                                                         rinar :             Dar,  după  cum  s-a  aflat  mai  tîrziu,  Denikin
                                                           —  Ce  tot  făceai   fusese  în  acel  moment  tare  grăbit,  aşa  că  n-a
                                                         cu  grenada  aceea ?   mai  apucat  să-l  caute  pe  „inculpat"  şi  l-a  exe­
                                                          De  ce   n-ai  arun­  cutat...  în  lipsă.  De  altfel,  chiar  în  momentul
                                                         cat-o  pînă  la  urmă?  „execuţiei"  sale.   Demian  Bednîi  călătorea  li­
                                                           El  rîde  la  mine   niştit  şi  nederanjat  de  nimeni  în  direcţia  Atării
                                                         şi  zice :        Negre.  Aşa  se  face  că,  în  anul  următor,   1920,
                                                           —  La  ce  bun  s-o   locuitorii  Poltave: văzură cum, pe fereastra  unui
                                                          arunc,  dacă  n-avea   vagon  oprit  în  gară.  le  zimbeşte  chipul  viu  şi
                                                         încărcătură ?  O  ţi­  nevătămat  al  „răposatului1".
                                                          neam  în  mină,  ca   Aici.  pe  peron,  a  scris  Derman Bednîi desmin-
                                                                           ţirea  necrologului  său :
                                                         să  înghiontesc  calul
                                                     " N   cu  ea.  Albii,  cum o   TOVARĂŞILOR  COMUNIŞTI  DIN  POLTAVA
                                                         vedeau,  se  speriau
                                                                                          (din  trecere!
                                                         de  mine  şi  o  luau
                     —  Ocupaţi  păduricea:    care  încotro.  N-a  fost  dinadins,   Şi-a  trîmbiţat  Denikin  gloria  şi  slava
                     întorc  capul  şi  văd  un  mari­  dar  pînă  la  urmă  a  ieşit  cu  fo­  Cînd.  cucerind  Poltava,
                    nar  de  al  nostru,  gonindu  şi  ca­  los!                A  spus.  ca  să  se  ştie.
                                                                                In  marea-i  bucurie
                               Greşeala       eng l e zu l u i                  Că — na ! — atîrnă  subsemnatul  pe  fringhie!
                                                                                A  ris  trei  zile-n  şir :
                     Diviziile   noastre  de  cavale­  apare  din  senin  un  avion.   Se   —  Ce  ziceţi,  domnilor,  nu-i  lucru  abitir ?
                    rie  se  apropiau  de  Vorcnej.  Deo­  roteşte  sus.  deasupra   noastră,   Şi-aplaudau  ai  lu i:  „Ba  da !  E  colosal t"
                    dată.  in  preajma  gării  Tolovaia.  se  mai  roteşte  o  dată;  mai  face  Iar  după  toate  cite-a  pus  la  cale,
                      RED ACI IA   Bucureşti  Platz  .Scînleii*  Tel  17 00  10  17 00 20   17 60 40  ABONAMENTE   7.60  le!  anual  Taxa  poştală  plătită  în  numerar  cont  aprobării  Dir  Generale
                       '  o  v ,  |-:m/c)49  Abonamentele  se  lac  la  oficiile  poştale  prin  laclorii  poştali  şi  difuzor»  voluntari.  T IP A R U L:  Combinatul  Poligrafic  Casa  Scmteil  .1  V  Mălin
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13