Page 21 - Albina_1959_12
P. 21
- PRIETENII -
50 de ani de la naşterea lui Nicola Vapţarov
=FILMULUI: Este cînd marinar, cînd munci
tor în tro fabrică de cherestea,
cînd mecanic într-o fabrică pe
In comuna Dorneşfi din raionul riferică. sau lucrează la abato
Rădăuţi pe lingă cinematograful să rul din Sofia, peste tot fiind
tesc îşi desfăşoară activitatea un har adăpostit de muncitorii care
nic şi priceput colectiv format din vedeau în el pe unul din luptă
deputaţi, colectivişti şi ţărani munci torii neînfricaţi ai rezistentei
tori. ponorului bulaar împotriva hit-
Ei au împărţit satul în sectoare. leristilor. Poeziile lui Nicola
Cum vine o „premieră" numai ce o Vaotarov se năşteau o dată cu
pornesc cu afişe şi vorbe de îndemn protestele împotriva condiţii
pe la casele oamenilor. Şi oamenii îi lor inumane ce secătuiau vla-
ascultă. Vin cu mic, cu mare „de oa muncitorilor. Cum astfel de
vale", la film. Aci, îi găzduieşte o poezii nu puteau fi publicate
sală de spectacole încăpătoare. Apa din cauza cenzurii. Nicola Vap-
ratele de proiecţie funcţionează fără tarov le citea în fata muncito
greş : imagine clară, sonoritate per rilor. El nu se mulţumeşte să
fectă. trimită în prima linie de luptă
— Asta-i întotdeauna o „cheie a numai poezii, ci ia parte la or-
n Muşăteşti, regiunea Piteşti, recomandă cititorilor, oanizarea luptei de rezistentă.
Oancea, cărţile sosite de curind în bibliotecă. succesului" — ne spune învăţătorul Fiindu i cunoscut spiritul de
Constantin Livescu, inimosul respon
sabil al cinematografului sătesc din abneaatie. înflăcărarea patrio
Dorneşti şi totodată operator, meca tică si disciplina de comunist,
nic, electrician şi pictor decorator. poetul Nicola Vaotarov pri
U7H •— Şi celelalte „chei” ? meşte si aduce la îndeplinire
sarcini de m are răspundere, ca
tâU kgitt& 'h 1 < cu privirea micul atelier plastic in procurarea si transportarea de
Drept răspuns, învăţătorul ne arată
stalat lingă cabina de proiecţie. Aci, Un poet arme pentru arupurile de par
tizani.
se zăresc, alături de numeroase pen
Nicola Vaotarov a trăit o
sule, culori şi vopsele, o sumedenie de viată aspră, de necontenite
raionul VI- o punem secţiei agricole raionale. afişe şi materiale realizate pe plan E R O U lupte, o viată de încordări, de
ilu) agro- „N-avem ingineri în raion", răspund local pentru popularizarea filmelor. confruntări si verificări perma
iimpofrivă, tovarăşii de la secţie. Dar oare acesta Răsfoim paginile unui caiet cu nente. Adesea el subliniază:
ost organi- să fie adevăiul? Nicidecum! „Nu a scoarţe modeste, dar înţesat cu în i! „Eu îmi cunosc locul în viată!*
nice şi 45 existat preocupare" — ar fi un răspuns semnări — care mai de care, mai Nicola V apţarov s-a născut Din această siaurantă izvorăş
e participă mai potrivit. Intr-adevăr, la comune grăitoare. Din cuprinsul lor aflăm că, la 7 decembrie 1909. în tirau- te preciziunea artei sale poe
ărani mun- nu sînt încadraţi ingineri agronomi, numai în anul 1959, la cinematograful sorul Bansko din munţii Pirin tice. O artă fără ornamente de
e s-au asi- dar tovarăşii din secţia agricolă au sătesc din Dorneşti s-au organizat, cu din Macedonia. DuDă numai 33 prisos. O poezie cu candente
le pentru uitat oare că în raion există cinci gos prilejul prezentării diferitelor filme, un de ani, la 23 iulie 1942. a fost
or. podării agricole de stat şi două număr de 61 de manifestări cultural- împuşcat de fascişti. Dentru ac de mitina. Ca ooet-luotă-
bune, dar... S.M.T.-uri ? In afară de aceasta, la educative. tivitatea sa de partizan. Poetul tor. el nu se vede în altă
nume : din secţia agricolă există ingineri şi me Notăm, în paranteze, titlul cîtorva parte decît la tribună, de unde
au fost re- dici veterinari. De ce nici unul din a- asemenea manifestări, organizate cu face parte dintr-o familie de
sfaturilor ceştia nu conduce un cerc de învăţâ- prilejul rulării unor filme : „V. I. Le- revoluţionari, ai cărei membri, vorbeşte poporului. Fiecare din
ele i r ‘nvă- mînt ? Nu este oare jignitor pentru ei. nin“ (conferinţa „Sub steagul leni din oeneratie în aeneratie. s-au poeziile sale: „Cîntec pentru
car sin- ca specialişti, să stea deoparte în timp nismului"), „Prologul" (prezentarea ridicat cu armele în mînă îm un tovarăş”, sau „Noi vom con
i este con- ce lecţiile sînt predate de către învă cărţii „Prologul"), „Indonezia" (con strui uzina”. „Gorki". „Botev’’.
medic ve- ţători, care şi aşa au sarcini destule ferinţa „Lupta popoarelor din colonii potriva asupririi. Copilăria lui
rea pe care în munca culturală la sate ? pentru libertate"), „Ion Creangă" nu cunoaşte decît anii fără „Puskin” sînt o dem onstraţie
„E greu să-i antrenăm" — răspunde (seară literară închinată marelui nos soare ai mizeriei. La fel îi este de m ăiestrie poetică concen-
secţia agricolă. Se pune însă întreba tru scriitor), „Palazul Mare" (con si adolescenta. Cu toate lipsu trîndu-se într un mesai uman
RARE rea, ce a făcut secţia şi, mai mult, ce ferinţă despre transformarea socialis rile îndurate, el citeşte cu pa- de o considerabilă forţă de
a făcut comitetul executiv raional în
convinaere.
acest sens ? La consfătuirea raională tă a agriculturii), filmul documentar siune literatură revoluţionară. Pentru excepţionala contri
de organizare a învăţămîntului agri „Creşterea viţeilor" (discuţie despre De poetul Hristo Botev. cel că
col, din toţi inginerii care lucrează in însemnătatea creşterii viţeilor, ţinută ruia i s-a spu s profesorul su buţie adusă cauzei păcii si
G.A.S. şi S.M.T. au participat doar de medicul veterinar din comună), prieteniei între popoare, Con
trei. Aceasta n-a dat nimic de gîndit fletului tinereţii buloare. se siliul Mondial al Păcii i-a a-
uvi$ vijvif secţiei agricole, care n-a luat nici o etc. simte leaat oraanic. ca si de cordat premiul de onoare în a-
jnuvwou) măsură pentru atragerea lor ? In acelaşi caiet, aflu, printre alte do Hristo Smirnenski. Ivan Vazov, nul 1952. Cu acest prilei. bă-
„Unde ne sînt inginerii ?" — în cumente asemănătoare, o cerere cu sau de Vladimir Maiakovski,
treabă cursanţii înscrişi ia cercuri. In dată foarte recentă prin care cinema în a căror poezie se recunoaş trîna Elena Vaotarov. mama
multe comune colectiviştii au trecut la tograful din Dorneşti solicită Centru poetului, a spus : „Simt că în
organizarea de cercuri din proprie ini te. si din al căror elan poetic locul fiului meu pierdut, voi cu
ţiativă şi cer sprijinul specialiştilor. lui de difuzare a filmelor din Iaşi fil îsi potoleşte setea de adevăr. totii sînteti acum fiii m ei”. Si
9p Cit nu este prea tîrziu, comitetul exe mul „Mitrea Cocor" „cu prilejul des Dar cînd de-abia deschisese o- noi toti care iubim poezia lui
pJ003^'i,J cutiv raional trebuie să ia grabnice făşurării unui concurs „Cine ştie, cîş- chii mari asupra vieţii, fascis
măsuri în ace-st sens. După cum arată tigă" pe marginea cărţii marelui nos Nicola Vapţarov. simţim inima
instrucţiunile cu privire la organiza mul se năpusteşte asupra patri bătrînei mame bătînd alături
rea învăţămintului de masă, „fiecare tru scriitor „Mihail Sadoveanu". ei sale draai. de noi, alături de milioanele de
specialist din agricultură să conducă Activitatea desfăşurată de prietenii Este silit să ducă o existentă
cel puţin un cerc de învăţămînt agro filmului din Dorneşti este demnă de semileaală pentru a se ascun oameni apărători ai păcii.
zootehnic".
O j ) toată lauda. de de copoii politiei fasciste. ION POTOPIN
Ing. MARIN NICOLA
POPA din Ministerul Agriculturii L. CERNAIANU
l PRIMUL ROMAN PRIMUL ROMAN i
iL. SILAGHI
să mai citesc o foaie î* Işi încreţi fruntea, apoi domol, se dez avea, o cam obosi. Lăsă povestirea la jumătate şi uită de ea.
brăcă gînditor. De cîteva seri de cind citea cartea, răminea aşa, Dur după cîteva zile, simţi dintr-o dată nevoia să afle cum se
dus pe ginduri. Se urcă in pat şi după ce se acoperi, râmase o termină cărticica. O căută prin toată casa. N-o găsi.
vreme cu faţa în sus, privind tăcut în grindă. — Unde i povestioara aia ?
Floricăi, de fapt, gustul pentru citit i-l trezise tot bărbatul ei. — Am predat-o. Da‘ de ce ?
El venise întîiaşi dată acasă cu nişte broşuri împrumutate de la — Aşa. Cînd mai treci pe-acolo, s-o ceri din nou. Să nu uiţi I
colţul roşu al colectivei. Broşuri agrotehnice. Mai tîrziu, adusese Acum, Florica sta la masă şi împletea ceva cu andrelele, re
şi citeva scurte povestiri. pede, repede, ca şi cind ar fi zorit-o cineva. Tăcea, dar miinile,
invirtindu-i-se iute ca morişca, vorbeau parcă în locul gîndurilor
- la Florico, citeşte şi tu. Is grozave cîteva. N-o să-ţi pară
râu. ce o măcinau. Trăgea din cind in cind cu coada ochiului la
bărbat. Intr-un tîrziu, el se răsturnă pe o parte, cu faţa la pe
pe măsuţă şi. o trinti cu ciudă pe ste- Florica se obişnuise să-şi petreacă timpul liber împletind cu rete, şi incepu să răsufle adine, semn că trecuse in lumea vi
,a bărbatul ei care citea aplecat în andrelele. Nu se qîndise niciodată să citească. „Ce mi trebuie selor. Un colţ al cărţii ieşea de sub pernă. Cu paşi uşori, Flo
de parcă voia să şi lipească fruntea mie cărţi ? Dacă stai să citeşti, şade şi treaba. Nu te-alegi cu rica se apropie de pat şi trase cartea, privind-o întrebător. O
nimic’. deschise la întîia foaie. O netezi cu mina, moale, apoi citi rar,
aia şi mai uite-te şi la mine ! - izbucni Totuşi, rîvna cu care citea omul deveni molipsitoare. Florica apăsat : „Cuscrii".
incepu o dată o povestire. Cititul, a cărui deprindere n-o mai — Ce-o fi găsit aici ?... Altă treabă n-are, numai înfoiata asta
reia sau a patra oară cînd încerca za- de carte ? - se întrebă femeia, fulgerîndu I ponciş cu privirea.
i cu el. Omul parcă surzise şi amuţise. Omul dormea buştean.
:ru romanul acela. Curioasă, începu să citească. O pagină, două, trei... şapte...
să. Becul împrăştia o lumină lăptoasă, Apoi se gmdi... Parcă şi-n comună Io ei a fost la inceput ca in
chiuind vîntul iernii. Plictisită de atîtea satul ăsta din Moldova... Şi satul lor s-a frămintat şi s-a schim
ă să-şi mai cicâleascâ bărbatul. Işi zise bat la faţă ca cel din carte, printr-o muncă anevoioasă, dîrză
, lasă-l să citească. Pesemne că e aco- şi plină de migală... Uite, gospodarul ăsta de-i zice Petre Istra-
te, parcă se aseamănă cu Goina, preşedintele colectivei lor...
, cum cina, se şi lungea cu nasu n carte Florico făcu apoi cunoştinţă şi cu nevasta lui Lungu Pintilie.
de, mutul pâmîntului I „Ce femeie necăjită mai e, cu o casă de fete şi nepoţi, dar şi
înd în cînd, dar niciodată nu se lipise cu cită hotârire se gindeşte ea la gospodăria colectivă I Zău
cum se întîmpla acum cu bârbatu-sâu. dacă nu seamănă cu nana Irina a noastră !“... li plăcu femeia,
ai subţiri, cu poveşti mai scurte. Chiar îi plăcj începutul cărţii... oamenii... se împrieteni repede cu ei...
ecă : „Să fie o carte mai subţirică, una Cînd şi end, işi apăsa buzele cu degetele, apuca foile din
in basm, ceva, vreo povestire ‘. Romane virf şi ie trecea de pe o faţă pe alta. li umbla o usturime
sară. Cărţile mari, groase, cit un ceas- pe la ochi, parcă o împungeau ace, dar citea mereu, mereu,
iau. „Cum poate să scrie cineva atîtea simţind nevoia să fie cit mai aproape de oamenii care se des
rinde ameţeala numai la gîndul că te-ai prindeau atit de viu din filele romanului. „Ei, vezi ? Aici cloco
citi' - îşi zicea Florica. teşte viaţă. E la largul ei, se întinde şi se desfăşoară cum îi
tul. Albiturile seînteiau. îmbiind Ia somn. Dlace'
nurmurâ inchizînd cartea : Paginile se învi'Teau una după alta, parcă măsurînd trecerea
vremii, noaptea tirzie. din odincul căreia numai lătratul clini
lorica, zîmbind. In ochi îi scăpără o lu- lor prin sat o mai făceau să tresară, pentru a-şi întoarce din
strins cu mina lui butucănoasă. Făcu nou privirile din slova cărţii, cu o grabă şi o sete pe care pină
rcă ii veneo greu să se despartă de ro atunci nu le mai încercase şi care ii umpleau sufletul de o neba-
şi stătu apoi pe ginduri : „Să-l las sau nuită mjltumire.
j
