Page 32 - Albina_1959_12
P. 32

GHICITORI                     Fabulă...  adevărată

                                                                          In  ce  şcoală  măi  băieţi,
                                                                          Sînt  elevii  cu  musteti   t
                                                                          Şi  scot  din  abecedare
                                                                          Rod  sporit  pentru  hambare?
                                                                               (o;ut/a;oozor5u  ;nano)
                                             EB&S&.EL                     Din  comoara  mea,  din  brîu,
                                                                          Am  scos  un  vagon  de  grîu
                                                                          Şi  porumb  vreo  patru,  cinci
                                                                          Şi  mai  am  vreo  mie-aici ?
                                                                                 (pOJUt/3JOZ6D  OaiID^))
                                                                          Toată  viata  senvîrteşte
                                                                          Şi  deloc  nu  oboseşte.
                                                                                         (fnjuţurpj;
                                                                          Ieri  era-n  casă  stăpînă
                                                                          Şi-a  tot  puternică  „z:nă",
                                                                          Astăzi  stă  înqhemuită   * j
                                                                          Intr-un  colt  nefolosită.   i  Greierele:  —  Tiil,  ce  cîntece,  ce  veselie i
                                                                                           (D<ftin>7/  '  Furnica t  —  Au  şi  motive.  Toată  vara  au  muncit  şi  au
                                                                                                       adunat,  aşa  ci  acum  pot  si  cînte  şi  să  joace  fără  grijă-
                                                                          Cînd  răsun  în  patru  sate                            '■  (Desen  de  A.  CLENCIU)
                                                                          Mi-auzi  gura  de  departe t
                                                                          Şi  pe-aproape  dacă  mi-eştl
                                                                          Deloc  nu  mă  bănuieşti.
                                                                          Şi  rămîi  uimit  în  drum
                                                                          Doar  ce-ncep  —  doar  ce
                                                                                           răsun.
                                                                               (azDDf/rftfurn  ap  O fto is )


                                                                                                        —  Tovarăşul  Învăţător  m-a   —  Ce-Î  cu  tine,  miroşi  a  vin
                                                                             S l r i g ă f f u r i                                de la  o poştă !
                                                                                                      întrebat  o  chestiune  care  n-a
                                                                                                                                    —  Pot să  jur  că  azi nici n-am
                                     —  Grasule !                         Cu  trei  sute  zile  muncă   ştiut  nici  el  oe e...  văzut  vinul.»
                                     —  Invidiosule II!                   Mult  grîu  avusei  mămucă 1   —  Ce  anume?           ,  —   De  ce?
                                                (Desen  de  N. CLAUDIU)   Cinci  căruţe  ,.bob  şi  bob“.  —  Ce e  mila ?!  Bu n-am  ştiut   >  —  Am  băut  cu...  furtunul!
                                                                          S-a  dus  viata  mea  de  rob (  că  mila  e  substantiv  şl  el  n-a   TUI  GHEORGHIU
                                                                                                      ştiut ce e  mila  şl  mi-a  pus 4.»  învăţător  —  Vaslui  '
                                                                                      *     i
                                                                          Mîndrulită.  mîndră  dragă   .
                                                                          Nu  te-aş  da  pe-o
                          /»/fff| BIS IH yiyci ev                         Ai  cu  mine  deopotrivă,
                                                                                       lume-ntreagă,
                                 ttOttSAltiMWfOU lilf II ffH f 111IIU llil III HlIUIftl S i 9 \  Zilei-muncă-n  colectivă 1                  —  Numai  eu  nu
                    Bun  băiat,  Grigore.  Bun,  har­  Au  încercat  oamenii  să-l  lă­  ★                                                  m-am  pregătit  de
                   nic,  nu-i  lipsit  de  talent  în  bri­  murească.  Nu  ştiu  ce  tot  îi  spu­  După  plug  cu  două  vaci.
                   gada  artistică  de  ag taţie  a cămi­  neau  unii  care  erau  pe  lingă   Nu  aveam  ce  pune-n  saci i                iarnă !  Trebuia  să
                   nului,  dar...  nu  pre i  citeşte.  Pe   el,  că  l-am  văzut  pe  Grigore  lă-   Plugul  cel  cu  cinci  brăzdare      mă  antrenez,  ca să
                   fişa  din  bibliotecă,  rar  întîlneşti   sînd  privirea  să  umble  pe  podea.   Vîrfuie  rodu-n  hambare.              pot  sări  peste  pa-
                   şi  numele  lui.           Pe  urmă  a  ridicat  binişor  capul    ★                                                     razăpezile  astea !...
                    —  Bine  că-s  fruntaş  în  mun­  şi  l-a  întrebat  pe  şoptite  pe  unul   Dusu-s-a  timpul  acela,
                   că t  —  răspunde  el  cînd  e  dăs­  de  lingă  el :                                                                    (Desen de T. PALL)
                   călit  pentru  faptul  iă  nu  se  prea   —  Care-i  aia  Zamfira  lui  Coş-   Cind  te  mărita  parcela.
                   omoară  cu  cărţile  şi  cu  cititul.  buc,  că  n-o  cunosc ?  Gîndeam  că   Hărnicia,  rodul  bun                                  A
                    — Nu-i de ajuns !  — i-o-ntoar-   e  a  mea...        Iţi  fac  zestrea  de  acum.   i
                   ce  învăţătorul,  care  este  şi  ,in-  .   Vecinul  de  scaun  i-a  răspuns,
                   structorul  nostru.  Ce-i  fl  crezînd,   clătinmd  capul:
                   că  puterea  omului  stă  numai; în  *   —  Mă  Grigore,  tu  ai  cam  ră­                                     stele,  de  la  Tasioa  n-a  mai  putut
                   mîini,  nu  şi  în  minte ?  mas  în  urmă  cu  Zamfira....                                                    scoate  un  cuvînt.  In  dreptul  că­
                                                —  O  să  fie,  da  nu  „Zamfira"  „DRAGI
                                                —  Am  rămas,  că  doar  ne
                     Şi  dovada  că  nu-i  de  ajuns a                                                                            minului,  dînd  jos  geamantanele,
                   venit  chiar  aseară  Ne  aduna­  luăm.  O  să  fie  nevasta  mea.                                             li  spuse :
                   serăm  cu  toţii  la  cămin  să  aflăm                                                                          —  Oîud  vrei  să  pleci,  să-mi
                   ce  gînd  au  directorul  şi  învăţă­  lui  Coşbuc.                                                            spui,  că...
                   torul  cu  noul  program  de  bri­  —  P-aia  nici  n-o  cunosc.                                                —  Mulţumesc  de  osteneală  —
                   gadă.  Tovarăşul învăţător  a  spus:  —  Nu  era  rău  dacă  o  cu-   De la gară, căruţa o porni spre   —  Asta  m-am  gîndit  şi  eu.  Şl   zise  Tasica  —  dar  o  să  mă  des­
                    —  Eu  rârnîn  la  propunerea                         sat.  Privirea  lui  Costică,  vizi­  mai  spuneai  că-  n-am  destul  ba.   curc  şi  singură.
                   mea :  o  seară  cu  „Nunta  Zam­  noşteai  şi  pe  aia.  tiul.   se  opri  o  clipă  pe  faţa   gaj.  Parcă  văd  c-o  să  mă  coţo-   Costică,   privind-o  buimăcit,
                   firei".                      —  Mâ-ndemni  tu  Ia  rele ?  Eu,   îmbujorată  a  fetei,  pe  buzele  ei   pănesc  cu  ele  Înapoi...  Da’,  la   dădu  bici  cailor.
                                                                                                                                   —  Nu  prea  eşti  politicoasă  ou
                     —  Da’  ce?  —  a  sărit  ca  fript   pe Zamfira mea  o iau de  nevastă.  subţiri,  pe  aluniţa   din  obraz.   spune-mi,  pe  dumneata  cum  te   flăcăul  nostru  —  zi miji  bibliote­
                   Grigore  —  am  ajuns  de  rîsul   ...El  credea  că-i  vorba  de  Zam­  Fata  lăsă  ochii  în  jos,  ruşinată.  cheamă ?  cara.
                                                                                                  cu
                                                                                    geamantanele-»
                                                                            —  Şi...
                                                                                                        —  Păi,  la  catalog  îmi  zice
                   clinilor?  Asta-i  program?  Nun­  fira  lui  şi  de  nunta  pe  care  îşi   cărţi,  nu ?  •—  întrebă  el  după  o   Costică  Brebu.  Ai  din  brigadă   —  Flăcău ?   Asta-i   flăcău ?
                   ta  e  nuntă  şi-o  fac  la  mine  a-   pusese  în  gînd  s-o  facă  curînd   vreme.  îmi  spun Costică  Zărgiiitu. Cică-s   Neruşinatul  ăsta ?
                                                                                                                                   —  Cred  că-1  judeci  prea  as­
                                                                            —  Exact  —  răspunse  Tasica.
                   casă,  nu  la  cămin.      —  şi  abia  acum  afla  că  la cămin   —  Nu  ştiu,  zău,  ce-o  fi  găsit-o   cam  aşa,  dintr-o  bucată.  Iar  unii   pru...
                    —  Nici  vorbă,  nunta  a  faci   se  pregăteşte  o  seară  literară   pe  bibliotecara   dumneavoastră   îmi  zic  Costică  Drăgostitu I
                                                                                                                                   „Aha.  îşi  zise  Tasica.  ia  te
                   unde  vrei  —  a  spus  directorul—   cu  versurile  lui  Coşbuc  „Nunta   să  facă  o  adresă  la  noi,  la  cetn   —  Oho  —  se  miri  fata.  —   uită  cum  îi  mai  ia  apărarea...
                   dar  a  „Zamfirei"  o  facem  la   Zamfirei",  versuri  care  se  gă­  trul  de  librării,  ca  să  organizăm   Asta  ce  mai  Înseamnă ?  Te  pomeneşti  că  i-o  fi  făcut  şi
                                                                                                       —  Cică  iubesc  mult...
                   cămin.                      sesc  in  cărţile  lui  Coşbuc,  de  la   aici,  urgent,  un  stand  de  cărţi,»   —  Mult  sau...  multe ?  ei  ochi  dulci..."
                    —  Ba  o  fac  unde  vreau  eu  —;   bibliotecă.      Crezi  c-o  să  fac  ceva,  cu.» ?  —  Şi  una  şi  alta.  Costică,  deşi  grăbit,  nu  plecă
                                                                            —  Mare  brînză  nu cred  c-o să
                   s-a  oţărît  Grigore.                 S.  M.  RUSU     faci,  că...                 —  Cam  dte ?              pînă  nu-şi  văzu  căluţii  adăpaţi
                                                                                                       —  Păi,   câte  una,  cîte  două.   şi  cu  ieslea  plină.  Cind  se  în­
                                                                                                      Cîte  o  dată  chiar  şi  trei.  patru.  toarse,  şi  cînd  văzu  geamanta­
                                                                                                      Depinde  de...             nele  golite,  întrebă  dezamăgit:
                                                                                                       —   Vai  de  capul   meu—   —  Ce.  s-au  vîndut  aşa  de  re­
                                                                                                      bîigui  Tasioa.  —  Şi  părinţii  ce   pede ?  Şi  mie  nu  mi-a  mai  ră­
                                                                                                      zic ?                       mas  nici  una?  Tocmai  mie?
                                                                                                       —  Ce  să  zică ?  Maică-mea  mă   Atunci,  degeaba  mi  se  mai  spu­
                                                                                                      cam  ia  la  rost  ci  mi  culc  seara   ne  Drăgostitu...
                                                                                                      tirziu.                      —  Ce-a re   a-face   dragostea
                                                                                                       —  Cred  şi  eu.»  Are  dreptate   dumitale  cu  cărţile  mele ?  —■
                                                                                                      femeia,  dacă  umbli  anapoda—  se  burzului  Tasica.
                                                                                                       —  Da’  nu  umblu  nicăieri,  că   —  Are,  pentru  că  sînt  îndră­
                                                                                                      stau  acasă.               gostit  de  ele.
                                                                                                       —  Cum ? Le-aduci şi-acasă ?  —  De  cine ?
                                                                                                       —  Te  cred,  altfel  nici  nu  se   —  De  cărţi!  Ţi-am  spus  doar
                                                                                                      poate...                   şi  pe  drum,  că...
                                                                                                       —  Şi  taică-tău  nu  ţi-a  tras  o   —  Şi  eu  care  credeam...
                                                                                                      chelfănealâ  bună ?          —  Ce  anume ?
                                                                                                       —  Da’  de  unde I  îşi  aduse  şl   —  Credeam  că...  adică  ziceam
                                                                                                      el  cîte  una,  două.  Ba, cîte  o dată   că...  n-o  să  le  vînd  aşa  de  re­
                                                                                                      îl  mai  aprovizionez  şi  eu...  pede,  că  n-o  să...
                                                                                                       Tasica  se  uită  cu  groază  la   —  Că  d-o  să  faci  mare  brîn­
                                                                                                      umerii  lui  laţi,  la  înfăţişarea-i  de   ză...  Aşa  cum  ţi-am  şi  spus,  şi
                                                                                                      urs şi se gtadi:  „Noroc că-i  ziuă,   cum  nici  n-ai  prea  făcut.  Şi  asta,
                                                                                                      că  dacă  era   noapte,  la  prima   pentru  că  ai  adus  prea  puţine...
                                                                                                      mişcare  o  tuleam  1a  sănătoasa,   Dar  poate  că,  totuşi,  o  să  ne
                                                                                                      lipsindu-mă  şi  de  geamantan  şi   mai  vizitezi...
                                                                                                      de  tot..."                  —  Desigur.  Poate  ‘'.hiar  dumi­
                                                                                                       Coetică  o  spiona  cu  coada  o-   nică...
                                                                                                      chiului,  zicîndu-şi:  „Dacă  ştiam   Duminică,  văzîndu-1  flăcăii  pe
                                                                                                      c-o  să  am  de-a  face  cu  o  fată   Costică  îmbrăcat  ca  un  ginericâ,
                                                                                                      aşa  de frumoasă,  zău  dacă  nu-ml   alergînd  către  gară,  îşi  ziseră :
                                                                                                      puneam  costumul  de  sărbătoa­  —  De-acuma,  l-am  pierdut  de
                                                                                                      re..."                     muşteriu.  E  drâgostit  de-a  bine-
                                                                                                                                 lea  şi  e  rost  de-o  nuntă...  ca  la
                                                                                                       Mai  rămăsese  o  bucată  bună
                                                      Fără  cuvinte...                                de  mers.   Deşi   Costică   îşi   carte I
                                                                     (Desen  de  AD.  DRAGOMIRESCU)   ostenea  gura  ou  dte-n  lună  şi-n  PETRE  POPA
                     REDACŢIA:  Bucureşti  Piat»  ..Scînteii",  Tel  |7-«0 10  17.60 20  17 60 40  ABONAMENTE:  7.60  lei  anual  Taxa  poştală  plătită  In  numerar  cont.  aprobării  Dir  Genera.e
                  P.T-T.R.  Nr.  17.933/942.  Abonamentele  se  lac  la  oficiile  poştale,  prin  lactorii  poştali  şi  difuzorii  voluntari.  T1FARUL:  Combinatul  Poligrafic  Casa  Scîn'.eii  „1.  V.  Stalin"
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37