Page 30 - Albina_1962_01
P. 30

SUtAIUULSUUUJUn
                                                                                                           mîndoi  băieţi  îşi  dau  silinţa  să-l  salute  mai
                                                                                                           altfel  dec|t  ceilalţi.. Fac, un  soi  de  temerjea
                                                                                                           caraghioasă,  deşi  plină  de  respect,  şi., îl  pri-,
                                                                                                           vesc  cumva  rugători.  Pe  Ion  l-a  şi  oprit  o
                                                                                                           dată  in  faţa  cooperativei  :
                                                                                                             ;—  Ce  mai  faci,  Ioane ?
                                                                                                             Băiatul  a-nceput  să-i  spună  ceva  despre
                                                                                                           praşilă.
                                                                                                             —  Da'  o  ţuică  bei ?
                    L   frumoasă,  incit  se  gîndea  ce  bine  ar  fi   parte  la  şcoli  dacă  ii-i  aminte  de  învăţătură.   Ion  s-a  gîndit  niţel  şi  l-a  refuzat:
                       ui  Ştefan  Sincu  viaţa  i  se  părea  atit  de
                                                               Nu  mai  ajungi  să  plingi  în  tine  şi  să  zici :
                                                                                                             —   Mulţumesc,  dar eu,  nea Ştefane,  nu prea
                        dacă  timpul  s-ar  opri  in  loc,  iar
                                                         el,
                   Sincu,  n-ar  mai  îmbătrîni  şi  ar  rămine  în  pu­  „L-am  adus  pe  lume  şi  se  chinuieşte".  Nu.   beau
                                                                                                             „Vrea  să  facă  impresie,  al  naibii*,  şi-a
                                                               Te uiţi la copil şi spui:  „El o să facă mai mult
                   terea  celor  patruzeci  de  ani  ai  săi.  (De  fapt,   decît  mine,  o  să  treacă  mai  cu  folos   prin   spus  Sincu.
                   avea  43.  dar  el  tot  40  spunea,  ca  să  fie  cifra   viaţă".                        Altă  dată  —  era  tot  la  cooperativă  —   a
                   rotundă}.  Cînd  fusese  ultima  dată  la  ei  în sat   Iacă,  pe  Aurica  e  vorba  s-o  trimită  la  un   intrat  Sile  Dorobanţu  Zărindu-1,  l-a  salutat
                   brigada  ştiinţifică  raională,  cineva  se  intere­  curs  de  crescătoare  de  păsări.  Şi-acum   lu­  numaidecît  în  felul  acela,  şi  i-a  strigat  ges­
                   sase  despre  prelungirea  vieţii.  Sincu,  căruia   crează  ca  la  farmacie,  nici  nu  zici  că-i  la  pu-   tionarului :
                   nu-i  trecuse  prin  gînd  să  pună  asemenea  în­  ierniţe.  Dar  mîine,  poimîine ?  Cine  ştie.  o  să   —  Pune-mi  şi  mie  un  sirop 1
                   trebări.  se  pomenise  intervenind  în  discuţie:   dea  puii  pe  bandă  rulantă.  El  o  s-o  întrebe,   Apoi  a  început  să  discute  tare  cu  cineva
                    —  E şi  asta  o  problemă,  prelungirea  vieţii,   fandosindu-se:  „Ce  meserie  aveţi  dumnea­  despre  sporurile  d<*   =■'  valoarea
                   dar  eu  l-aş  ruga  pe  tovarăşul  doctor  să  ne   voastră ?“.  Iar  ea,  la  fe l:  „Tehniciană  avi­
                   vorbească  despre  prelungirea  tinereţii.  Aici   colă".  Şi o să  ridă  cu  toată  faţa.
                   e-aici f                                      Mda,  frumoasă-i  viaţa.  Binc-ar  fi  să  şadă
                    Păi  nu  zău.  A i  casa  burduşită cu de  toate.   anii  în  loc.  Stai  la  oglindă  şi  mai  vezi  un  fir
                  Grijile,  dacă  mai  sînt  şi  astea  griji,  se  ivesc   de  păr  alb-  Ieri  parcă  nu  era.  11  iei  la  rost:
                  cu  privire  la  drămuirea  bănişorilor:  ce  ne   „Ce-i  cu  tine,  cine  te-a  poftit  să  vii ?".
                   mai  cumpărăm  acum?  Nevasta  vrea'   ~           „Dumneata,  zice  firul  alb. N-o  mâi  fâ
                   bufet  cu  vitrină  (cum  a  văzut  la  To-      pe  niznaiul.  De  ce,  cînd  te  rugau  şi  te
                   diroaie).  Să  fie  sănătoasă.  Şi  el  a  vă­   sfătuiau  de  bine  oamenii,  să-ţi  pui  pă-
                   zut  un  motoraş  de  bicicletă,  mic  să-l      mîntul  şi  uneltele  alături  de  ale  lor,  ai
                   vîri  în  taşcă  şi  de  culoarea  Oului  de     stat  trei  ani  în  cumpănă ?  Crezi  ca  nu
                   raţă,  pe  care  dacă-1  pui  sub  ghidon,       ştiu  cîte  nopţi  te-ai  frămîntat  şi  cum
                  baţi  drumurile  fără  să  mai  învârteşti  la    animai  de  pe  o  zi  pe  alta  să  iei  o  ho-                                  £
                   pedale.  Ce  te  fad  însă  cu  fata ?  Ea       tărîre  despre  care  ştiai  de  fapt  că  e
                  vrea  rochii,  pardesiu,  biblioteca  „Doi­       singura  dreaptă  şi  sănătoasă ?  Vezi,  ai
                  na".  Nu  că  s-ar  fi  săturat  de  policioa­    pierdut  trei  ani.  Atunci  m-am  zămislit
                  re,  dar  nu  mai  încap  cărţile.  Pe  Sincu     eu,  firul  alb".
                  îl  cuprindea  uneori  neliniştea:  cînd  o         Ăsta-i  tot  necazul  lui  Sincu  că  n-a
                  să  citesc  eu  atîtea ?  Ori  pe  care  ai       intrat  în  colectivă  de  la  început,  sau
                  lua-o  In  mină,  nu  te  înduri  s-o  laşi  ne­  măcar  in  anul  al  doilea.  Şi  astăzi  se
                  isprăvită.  O  dată,  fără  să-l vază nimeni,     mai  căinează.  Din  cind  în  cînd,  il  în­
                  a  adunat  toate  sumele  de  pe  dosul  co-      cearcă  părerea  de  rău  (el  nu  spune  ni­
                  perţilor.  Se făcea  că le  aranjează-  Cărţi     mănui).  Atufici  munceşte  cu  îndîrjire.
                  de  972  de  lei  bătuţi  pe  muchie !  Să  le    Se  cearta  singur :  „Am  venit  la  de-a-
                  fi  cumpărat  acum  douăzeci  de  ani,  ar        gata.  Am  de  plătit  aici  o  poliţa*.  Şi  lu­
                  fi  zis  lumea  ca-i  nebun.  Nici ' învaţă to­   crează  pe  rupte.  Asta  îl  răcoreşte.  Aşa
                  rul  na  avea  atîtea.                 I_         a  muncit  încă  de  a  doua  zi  de  cînd  s-a
                    Asta-i  viaţa e frumoasă.  Vii acasa, mî-       înscris.  Cînd  i  s-a  propus  să  ia  maga­
                 • nînci,  te  odihneşti,  citeşti  ceva-  Te  mai  cerţi   zia  în  primire,  nici  n-a  vrut  să  audă.  „Nu,
                  cb  nevasta  care  vrea  bufet,  în  vreme  ce  tu   tovarăşe,  lăsaţi-mă  la  cîmp,  să  trag.  Voi  nu
                  vrei  motoraş  pentru  bicicletă.  Trece  şi  asta.  ştiţi.  Simt  nevoia.  Ce  mai,  puneţi-1  acolo  pe
                  Tină  la  urmă;  ştii  c-o  să le  cumperi  pe  amîn-   unul  mai  bătrîn.  Mie  nu-mi  place  să  stau".
                  două-  Mai  sînt  şi  alte  griji:  „Rico,  pune  cea­  „Crezi  că  e  de  stat,  tovarăşe ?  La  maga­
                  sul  să  sune  la  trei.  Mîine  vin  căruţele  după   zie  avem  nevoie  de  om  priceput,  spirt  Au
                  sacii  cu  sămînţă*.  Te  scoli  cu  noaptea-n  cap   să-ţi  treacă  toate  prin  mină-  O  să  trebuiască
                  — asta  cînd încep  însămînţările.  Mai  e zor şi   să  ştii  şi  drobul  de  sare  pe care  l-a  lins  vaca.   El,  Sincu,  nu  s-a  putut  abţine  să  nu  intre
                  la vremea  treierişulni, sau ca acum,  la  împăr­  Eşti  ca  la  centrala  telefonică:  o  mie  de  le­  în  vorbă  şi  a  întrebat  direct  :
                                                               gături  şi  fără  greşuri.  Ştim  noi  la  ce  te  gin-
                  ţirea  veniturilor.  Auzi  gn  zbîrnîit  şi  sari  din                                     —   Dar  despre  rentabilitatea  ferm ei  de  pă­
                                                               deşti.  Daca  vrei  sa  munceşti,  ia  magazia  şi   sări,  ce  părere  aveţi ?
                  pat  buimac:  „Ce  mai . fuse  şi  asta ?  Aha,  cea­  fii  chelar  de  nădejde”.
                  sul.  A   sunat  de  trei,  sau de cinci.  La muncă 1                                      Sile  s-a  fisticii.
                                                                                                             —   Aud.  a  mai  spus  Sincu.  că  o  să  ne  re­
                  Ce-am  azi  de  făcut ?**  Şi. încerci  o  grijă  ne­  î  luat şi magazia,  munceşti cum  trebuie,   vină  ou l d e  raţă  la  vreo  40  de  bani,  Cică  fo­
                  lămurită.         ,.  .                      A    cumperi  dulap  cu  vitrină  ca  să  scapi   losirea  scoicilor  aduce  econom ii  serioase.  C e
                    Te  trezeşti  de-a  binelea.  Ţi  se  limpezeşte   de  gura  nevestii.  iei  şi   bibliotecă   zici.  Sile ?  Sau  tot  (rai  bună  e  codina  de
                                                              „Doina”,  amîni  povestea  cu  motoraşul  pentru   griu                    ,  ,   ______   ,
                  mintea. Te şi  vezi peste zi.  Pleci  la colectivă.
                                                              bicicletă,  cauţi  să-i  împaci  pe  toţi,  dar  de
                                                              griji  tot  nu  scapi.  Se  vede  treaba  că  ăsta-i   e  împărţeau  ven.turile.  Ştefan,  Şip cu
                                                              rostul  omului:  să  aibă  totdeauna  cîte  ceva
                                                                                                                descuia  m agazia  dim ineaţa,ia  6. şi, pu­
                                                              de  rezolvat.                                 S nea  lacătul  seara  tîrziu.  l-a  venit  rîn-
                                                                Ce,  măritişul  fetei  nu-i  grijă ?  Bine,  îi  dai   dul  şi  brigăzii  a  patra.   ,
                                                              de  toate,  e bamică,  e  frumoasă,  nimic  de  zis.   —   T reci colea,  tovarăşe  Neagu  şi  ajută-mă,
                                                              Pe  cine  ia  insă ?  Aici  e  aici-  Fata  zburdă,   l-a  rugat  Sincu  pe  brigadier.
                                                              rîde, se duce să danseze  la  reuniuni, ea  poato   —   M ăi  nea  Ştefane,  eu  am  treabă.  Dai  am.
                                                              că  nici  nu  se  gîndeşte  la  măritiş.  Are  şapte­  aici  un  băiat  bun  o  să  te  ajute  el.
                                                              sprezece  ani,  nu i-o fi  venit timpul.  Anii  însă   —   Care  băiat  ?
                                                              trec.  Vine  şi  sorocul  —  ala.              Neagu  îl  luă  de-o  parte.
                                                                „Rico,  cum  o  mai  duci  tu  la  puierniţe ?“  —   Să  ştii  că  viu  duminică  Să-ţi  ifac  o  v i­
                                                                „O  duc  bine,  tată-  Ieri  mi-a  adus  Ion  o  că­  zită.  M-a  rugat  să  pun  o  vorbă  bună  pentru
                                                              ruţă  cu codină de griu  de la  arie*.       el.  Ce  mai,  e  topit  dună  Aurica  matale.  Pri­
                                                                „Care  Ion ?"                              meşti  peţitori ?
                                                                „Ce,  nu-1  ştii ? Al  lui  Gherasim  de  lingă   —   Stai,  frate,  de  <vrre  oăiat  e  vorba ?  C o­  e
                                                              moară*.                                      dină  sau  Scoică ?
              n ro o
                                                                „Şi  ce,  Ion  ăsta  face cărăuşie  pentru  ferma   —   Habar  n-am  cine s  ăştia.  Eu  de  Sile  Do­
                                                              de  păsări ?  Eu  ştiam  că-i  şef  de  echipă  in­  robanţii  vorbesc.  Ce,  mai  sipt  şi  alţii?
                                                              tr-a  patra*.                                  —   M ăi  Neagule,  brigadier  eşti,  d a r . tine­
                                                                „Este.  dar  vine  şi  pe  la  noL  Trece  din cind   retul  nu  ţi-1  cunoşti.  Dacă  le  ruga  si  Ion  Ghe­
                                                              în  cînd,  ne  mai  ajută*...               rasim.  pentru  care  din  ei  veneai  ?
                                                                „Bine,  bine“-_                             —   Nu  ştiu,  de,  ce  să  zic.  Grea  alegere-
                                                                                                             —   Păi  vezi ?  N ici  eu  nu  ştiu "ce-o  să  alea­
                                                                   scultă  Rico •.  cum  e  cu  scoicile-alea ?“   gă  fie-m ea  Dar  de  venit,  vino.  Un  păhărel
                                                                      „Care  scoici,  tată ?“              tot  bem.  că  e  de  unde...
                                                                      „Ei,  pentru  Ţaţe.  Mi  te-a  lăudat  pre­  Sear^,  după  ce  stinse  lumina  şi  se  urcă  în
                                                              şedintele  c-ai  introdus,  zice,  în  hrana  raţelor,   pat  nevastă-sa  îi  spuse  •
                                                              carne de scoici tocate.  De  unde iei  tu  scoici?*   —  A u zi  tu,  Ştefane ?  A   venit  azi  M ana  lui
                                                                „De la  ghiol- Mi le-aduce Sile*.         G heorghe  Gheras'm.
                                                                „Care  Sile?”                               —   Hai  lascVmâ  '
                                                                „Ce,  nu-i  ştii  pe  Sile  Dorobanţu ?  Care   —   Zău,  da'  ştii  de  ce ?
                                                              joa.că-n  echipa  de  fotbal,  tată,  de-a  băgat   —   îmi  închipui
                 Mergi  pe  uliţa.  Nu  mai  auzi  ca  alta  dată
                                                              două  goluri,  atunci  cînd  cu...“           —   Pentru  fiu-său,  Ion.  A r  vrea  să  ne-n-
                  „Mişca  la  o  parte,  bolocane,  facu-ţi  şi  dre-   „Lasă  meciul.  Sile  ăsta  nu-i  şi  el  şef  de   cuscrim
                  gu-Ji,  nu  vezi  ca  trece  trăsură  boierului ?“   echipă  in  brigada  lui  llie  Neagu?*  —  Mda...
                                                                                                            —  Ce zici ?  E b îiat bun, şef de echipă.  Vor
                 Sau:  „Ia  du-te  mai  ala,  sa  iei  nişte  ţigări   „Ba  da*                            să  ne  facă  o  vizită...  duminică.  Ai,  ce  zici?
                 pentru  domnu I*                               „Şi  şefii  ăştia  dintr-a  patra  îs  mobilizaţi
                                                              pentru  puierniţe ?  Văd  că  şi-au  împărţit  bine   N-auzi.  Ştefane?
                   Nu  mai  sînt  domni,  nici  cocoane.  Numai   munca :  unul  vine  cu  gozuri,  altul  cu  scoicL   Ştefan  amuţise.
                  oamenL Te simţi slobod,  eşti  tu,  n-ai de ce să   Să  fi  îndrăgit  ei  păsările  chiar  aşa ?“  „A   adormit,  săracul  —  murmură  femeia
                                                                „Treaba  lor.  Nu  i-am  întrebat*.       după  cîteva  clipe  —  Munceşte  mult,  are
                  te  umileşti, nu trebuie să te prefaci-
                                                                Nu,  pe  el  nu-1  poate  duce.  A   fost  şi  el   griji-  Cînd  să  se  mai  gîndească  şi  la  măriti­
                   Nu  ţi-i  ruşine  nici  de  copii.  Ii  creşti  in  în­  flăcău,  a  trecut  prin  de-astea.  Cu  Ion  şi  cu   şul  fetii ?'
                  destulare,  îi  îmbraci  omeneşte,  îi  dai  mai  de­  Sile  se  întilneşte  adesea.  Vede  el  bine:  a-          N.  CULCEA
             j i m v r â • a m n i T i i n a s m r n m r n v r r m v m m T m m m n m n m n r r   î n r m m î n n r m i n r m i r m m m î n n i m m Y T r i n r i ^
   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35