Page 37 - Albina_1962_01
P. 37
— Tot al nostru, dar unde-i al nostru,
de care răspundem primii — asta-i !...
Din lungul digului, dinspre mare, vine
un om : pescarii îl privesc, îl aşteaptă, îl
înconjoară.
Omul e încălţat cu cizme pîna la briu,
echipat ca şi ei şi are mersul acela legă
nat, parca ameţit, cum ies peştii din
mare. Se apropie încruntat, nepătruns.
nu mai este — ca-1 duce furtuna! — noi vine un val mare !" Pescarii se feresc şi — Ce-aţi făcut, mai tovarăşi, ne-aţi
ce vom fi mîine, tovarăşi ? Vom mai fi caută sa facă echilibrul bărcii. Ei lucrează, luat talianul! Credeţi ca aşa merge ? Vă
pescari ? O sa ne-ntoarcem cu tălpile ei nu observa* valurile... dam la ziar. Ne-aţi luat talianul. Aţi pro
ima, o goale prin nisip, împrăştiaţi prin sat! I a i i > • i • i t ■ fitat de vreme rea, şi ne-aţi luat talianul.
valu- Sintern pescari pentru ca avem talianul Toţi izbucnesc în întrebări şi strigăte.
tiţi în acolo şi trebuie sa-i purtăm de grija !... u terminat de scos o parte ă — Era întuneric, zăpăceala dracului I
i simţi Pescarii începură sa se mişte. talianului şi trec la cealaltă Ne-am rătăcit! Cum dracu ne-am rătăcit!
tul lui, opov îşi lasase tovărăşii să A parte. Tîrîte $ învălmăşite — Atamane — spuse Iarmoşa noului
pa, sfî- de valuri, vin de departe, din venit — daca aşa s-a întîmplat, noua nu
alte vai ale mării, frînturi de
ne pare rău. E talianul vostru, luaţi-1. Ne
glasuri, strigate împrăştiate,
îergem P se duca singuri! li fusese smucituri intensificate de vîrtejuri. pare rau după al nostru. Cred ca nu-1 mai
frica sa se duca cu ei, îl
găsim...
tiţi, cu legaseră presimţirile lui bi — Se aud şi alţii! striga cineva. — Iarmoşa, în partea asta, în toata
Nu se dusese ca
sericeşti.
— Mai sînt ca n o i!...
isa, cu sa nu se piarda şi, iată, — Toţi pescarii sînt acuma în mare. marea sînt numai pescari de-ai noştri:
armoşa acuma el era pe mal, îşi simţea pamîntul Din ce-şi dau seama ca nu sînt singuri cine crezi că putea sa ia talianul vostru î
— cum sub picioare, scăpase teafar I pe mare, curajul şi puterile le cresc şi o Ori s-a putut prăpădi în valuri ? — în
hainele Dar ce folos — treceau prin mintea lui bucurie nemărginită le umple inima. In treba atamanul acela.
jhii lor Popov gîndurile care şuierau ca ierburile acea clipa, toata lumea de pescari şi toată Pescarii se uitară la el, atenţi, o clipa,
negre de pe jos — ce folos ? Te-ai cruţat cit putură sa înţeleagă bine vorbele lui,
1 care-i lumea muncitoreasca era strînsa în inima
pe tine! A i sa trăieşti tu ! Ce fel ai sa apoi izbucniră în strigăte de bucurie.
gîndi: lor.
trăieşti, cînd doisprezece oameni au — Va sa zică voi aţi salvat talianul
i vorbi murit, doisprezece oameni au pierit în • I l I I I S i . I î l nostru I Sa trăieşti, atamane, sa fiţi sănă
— Cum o sa ieşim ? Sa vedem... Ştiţi toşi.
sa înotaţi ? Greu a fost sa scoatem ta-* îl îmbrăţişară şi veseli ridicară talianul,
lianul de aici, din plasele astea de păian îl aşezară la uscat. Se grăbiră sa se duca
jen. Parca-i un păianjen. Nu-i buna insta sa-1 vada pe al lor.
laţia ta, Iarmoşa ; pentru vremuri de furtu — Adevărat, atamane —■ mărturisi Iar
na nu-i buna ■, altceva mai uşor sa căutăm, moşa — aici în mare sîntem numai pescari
o instalaţie unde sa lucrăm repede... de-ai noştri. Dar eu mai sînt bucuros de
— S-o căutam, Mitrofan, s-o căutam, un lucru, fraţilor — le mărturisi tuturor.
Condrat, s-o găsim !... Talianul îl scoatem noi şi pe toate le
— A rămas aripa talianului nescoasa j facem, dar u mai sînt mulţumit de un
ii plasa multa şi acolo. lucru. Popov e cu noi, Popov s-a-ntors la
— Vin ei şi o scot, ne-au văzut! Uita- noi. Toţi sintem mulţumiţi. Era sa-1 pier
ţi-va ca v in ! dem dintre noi şi uite, e un om bun...
Douăsprezece capete se înalţara deasu — Trebuie sa-1 botezam cu o sticla,
pra cuibarului de spume sa vada : dinspre 'doua, atamane, a hota rit moş Foţi.
mal se zbatea înspre ei o barca cu şase Apoi, unul a taiat lemne, altul a spălat
oameni.
— Trăiţi toţi ? cazanul, alţii au carat peştele, au făcut
focul, moş Foţi a adus apă din Dunăre.
— Trăim! staţi mai departe sa nu n i Fumul se zvîrcoleşte în vînt, flăcările
jciocnim! încep sa se răsucească sprintene. Doi
— Scoateţi voi aripa talianului şl W sprezece oameni stau împrejurul focului.
aduceţi! Noi nu putem. Sîntem uzi şi nici Se dezmorţesc, îşi aduc hainele de la
nu mai putem încărca ! Aduceţi aripă I
njen de furtuna. Cu doisprezece oameni mai puţin — Dar pe Popov unde l-aţi lasat ? El coliba, se schimba. Cîţiva stau cu femeile,
în inima ta, cum ai sa trăieşti şi cum ai n-a venit cu voi ? întreba cineva din le liniştesc, le dau cîte o scrumbie, doua,
i a v e V sa te mai bucuri de viata ?... barca aceea cu şase oameni. le trimit acasă. Condrat şi-a cautat pisica,
mîinile O clipa se gîndi că şi pescarii de la — Popov păzeşte coliba! 3 dat-o jos de-acolo, din acoperiş şi
talianul alte taliene sînt duşi în larg sa salveze — Popov caută „natura ascunsa" 1 umbla cu patru ghemuleţe de puf roşu în
talienele. Talienele lor, ale poporului — Citeşte liturghia cu pisicile ! mîinile lui mari, crăpate. Le face culcuş
muncitor care le încredinţase lor... — Hei tovarăşi, aici e Popov ! Eu sînt, de paie într-o ladă stricata, intr-un colţ
din coliba.
Popov! — striga Popov din locul de unde
...Umbla repede, minat de aceste gînduri, trăgea la o băbaica, în barca aceea cît pfl — Vezi sa nu-i sfarîmi, Condrat, cu
prin spulberul negru. Simţea nevoia unor jumătatea mahunei. Se ridica în picioare :' mîinile tale. Sa nu-i stîlceşti în palme!
oameni şi-n acelaşi timp îi era ruşine şi striga Florea grijuliu.
foarte greu sa dea ochii cu un singur om — Condrat! Sa trăieşti Condrat I Ţi-âm După ce pescarii s-au culcat, Iarmoşa
măcar, care sa-1 întrebe de ce nu s-a dus găsit pisica. Are patru pisici, în creastă şi Danilov, cu ochianul în mina, iscodesc
şi el la taliene. „Ah, întrebarea aceasta, acoperişului... Patru motani roşcovani că zarea marii pînă îi descoperă pe cei care
are a ei gîndi Popov, are sa-mi nimicească, are tine, Condrat! se întorc cu aripa talianului. Apoi se
tit. for- să-mi înnegrească toate zilele". — I-auzi, el a cautat „natura ascunsa11! întorc în coliba gîndindu-se la o noua
ăsuri ca — Ai venit şi tu, Popov ? Sa trăieşti, instalaţie, o instalaţie cu care sa se Iu-*
;ă existe i • ........................................... ....... frate! creze repede, uşor...
or, dan- ^ahuna scrîşni izbindu-se — El. a venit şi ne-a luat sa va ajutăm I
este în M
agitatie. 'de stîlpi şi de sîrme şi trecu
int inac- dincolo, în curtea talianului. — A i complimente de la piscicol,
e iarnă. » Acum lupta se da mai mult Popov !... vorbele, le împrăştia,
Furtuna le lua
nu pre- muteşte. Mahuna îi făcuta iar pe ei îi îndepărta...
irile bo- prizonieră în reţeaua de stîlpi
îut edu- şi sîrme care întăresc instalaţia, şi care
du, acti- fac un adevărat păienjeniş. S-aud comenzi alianul stă intins, pe prăjini,
le multe scurte: „Fetâţi* sa nu se trînteasca de ca" un’ trup revărsat, negru şi
formaţii stîlpi ca ne striveşte 1" „Păziţi sîrmele sa T greu, pe care l-au depănat
nu va taie capul!“. Obişnuit, barca tre pescarii toata noaptea din
buie sa plutească pe sub reţeaua de inima mării şi l-au cărat pe
Negru
idamclisi sîrma şi parîme. Acum, valurile o arunca umeri. Pescarii cercetează
unea din peste ele, apa îi presează între sîrme care atent talianul, din ce în ce mai convinşi
Eectuarea îi pot reteza de la suprafaţa bărcii ca şi abătuţi.
ajutorul nişte lame nevăzute, ori pot prinde barca — Pe al nostru l-o fi rupt marea... l-a
r loc să şi s-o răstoarne. Din cînd în cînd se aud dus!
metodică strigate, îndemnuri scurte. Moş Foţi a — Cum dracu am greşit direcţia! se
de multe luat felinarul, îl fereşte sa nu-1 stingă înciudează Iarmoşa.
le cultu- furtuna şi cauta, ţinîndu-1 deasupra, un — N-aveai cum sa te orientezi — era
scriptică.
imînt şi loc în valurile negre de unde Chirii sa noapte peste to t! — răspunde Condrat.
exemplu, agaţe funia talianului. „Pregatiţi-va căn- — Da’ eu am presimţit de-acolo, de
icut con- gile sa apucaţi!" „Gata, am apucat!" cînd dezlegam, ca parca e lucru străin.
isuri efi- Mitrofan a agaţat un colţ de plasa; toţi Voi strigaţi ca lucrez încet, dar eu sim
a muncii sar în rînd lînga el şi trag, trag cu toate ţeam ca parca nu era legătura noastră.
puterile. Talianul începe sa fie al lor, pes — Asta trebuie sa fie talianul trei sau
lunca tu- şapte : unul era în stingă noastră, altul în
irice ten- carii încep sa-1 vada în barca lor, sub pi dreapta...
culturală cioarele lor. Iarmoşa, uriaş la cîrma, înţe
> preocu- peneşte cît poate mahuna de-a curmezişul — Şi al nostru ?... S-a dus talianul !...
jrea ma- L-am pierdut!
ile lor, să furtunii, patru babăici se opintesc în valu Pe ţărm coboară o tăcere grea. Oamenii
uie aces- rile negre. Barca sta aplecată cu gura ju se apropie de marginea apelor şi privesc
)r econo- cu ochianul.
>amenilor mătate spre val şi primeşte năvodul. Moş
Foţi sta sus cu pieptul înţepenit în carina, — Acolo, dar nu se vede nimic!
— Am scos un talian de la alta bri
lizează şi la prora, şi numără valurile. Valurile vin
ai acti- gada !
inele Do- în serii de trei... şase... noua... Foţi le — Eh, tot al nostru este şi asta, tot tre
numără şi da de veste: „Paziţi-va câ buia apărat. Desene: P. MÂNU
• w r
