Page 20 - Albina_1962_02
P. 20

r
                                         EOF’                                                                              i\
                                                                                   *
                                                          i                *  i «fWr-.d'  /
                                                                                 V  J.
                De-o  vreme  Încoace  Janko  este  ioarte   Povestire  de  KUBÂN  ENDRE  care  nu  se  poartă  cum  ar  trebui.  Ştia   nouâ  regiune  —  Hunedoara -
               preocupat.  Trebuie  să-şi  bată  capul  să                              acum,  văzuse  doar  cu  ochii  Iui...   O    celorlalte  trei  care  în  ultimei
               iasă dintr-o  încurcătură. Parcă n-a  avut el                             A   început  să  ia  seama.  Pleca  acasă    au  raportat  cu  îndreptăţită  i
               destule  necazuri.  Nu  că  nu  i-ar  li  bine  în   gata  de  drum,  cu  felinarul  aprins,  cînd  I   mai  tîrziu,  aşteptînd  să  treacă  adăpatul.   ducerii  partidului  nostru  iubit  că
               colectivă.  Dimpotrivă. Preşedintele  Şandor   s-a  părut  că  vreo  două,  trei  vaci  întind   Era  cu  ochii  pe  Santa.  sată  de  cel  de  ol  Ilî-iea  Congres
               Csiudar  l-a  dat  deunăzi  exemplu  îngrijito­  capul  spre  el  într-un  anumit  fel,  de parcă   Cugetul   său  se  liniştise   în  privinţa   privind  colectivizarea  agriculturii,  i
               rilor  de  animale.                 cereau  ceva.  Ochii  lor  erau  îndreptaţi   asta ;  cine  ştie,  poate  fusese  cu  adevă­  tuită  cu  succes.   Astfel,   harta
                                                   spre  el.  Numai  în  timpul  secetei  celei                                  agriculturii   patriei   noastre  înscri
                Lui  Janko  nu-i  trebuie  numai  bani  şi                              rat  numai  o  întîmplare.  Atît  numai  că
               produse ;  nu  numai  pentru  asta  munceşte.   mari  l-au  mai  privit  aşa  vitele.  S-a  luat   într-o  seară  s-a  întîmplat  ceva  curios.  <j   şasea  regiune  intrată  în  familia
               Doar  niciodată  nu  s-a  lăcomit  după  bani.   de  gînduri.            Mergînd  spre  casă,  s-a  nimerit  alături  de   Y>   cuprinzătoare  a  agriculturii  sociali
               Clnd  să  se  ii  lăcomit ?  Cînd  a  fost  argat   —  Spune,  moş  Pătruţ,  —  a  întrebat  —   Santa.  La  început  i  s-a  părut  că  întîmplă-   pas  istoric  care  confirmă  mersul  ht
               pe  vremuri ?  Adică,  pe  atunci,  pe  cînd,  în   cînd  au  plecat  îngrijitorii ?  tor,  dar  Santa  îl  aşteptate  dinadins :  avea  ‘,v   al  întregii  noastre  agriculturi  pentn
               afară  de  cizme  şi  de nişte  amărîte  de  hai­  Bătrînul  a  dat  din  umeri.  ceva  să-i  spună.  I-a  şi  spus,  cam  apăsat  V>   uneia  din  cerinţele  esenţiale  ale  I
               ne,  cîştiga  într-un   an  numai  atîta  cit   —  Nu  toţi  deodată.  Ileana  şi-a  băgat   şl  de  sus :  /.>   şase  ani,  Încrederea  cu  care  ţarăni
               să-şi  ducă  zilele ?  Dar  toate  acestea  au   în  cap  că  trebuie  să  mulgă  zilnic  de  la   —  Măi  Andraş,  aud  că  tu  mă  spionezi.  v    urmează  calea  arătată  de  partid.  1
               trecut,  iar  acum  în  colectivă  are  altă   fiecare  vacă  de-a  ei  cîte  20  de  litri.  Atîta   Treci  uneori  la  grajd  şi  îmi  adăpi  vacile.  5)   (ic  care  conlirmă  încă  odată  nu  ni
              viaţă  şi  alte  gînduri  îi  vin  în  minte.  îşi  îngrijeşte  vacile,  că  uneori  iţi  pierzi   —  Eu t  s-a  mirat  Janko,  simţind  că   nil  acestui  drum,  dar  şi  posibilităţi
                Că  îi  sînt  dragi  porcii  şi  se  ocupă  de   şi   răbdarea.   Ea  pleacă   cea  din  urmă   faţa  1  se  face  ca  para.  —  Intr-o  seară   procesului  de  colectivizare   înainl
                                                                                                                                aşa  cum  s-a  arătat  la  Plenara  C.
               el ?  cum  zic  unii.  Păi  ai  cui  sînt,  dacă   acasă,  şi  în  revărsatul  zorilor  e  prima.   numai  m-am  dus  după  felinar  şi  mi  s-a  y   din  30  iunle-1  Iulie  1961.
               nu  ai  lor ?  Nu  poate  decît  să-ţi  crească   Azi  bunăoară,  de  două  ori  s-a  întors  din   părut  că  vacile  tale  sînt  însetate.  Le-am   Peste 63.000  familii  de  ţărani  hune
               inima  cînd  îi  vezi  cum  se  rotunjesc  de   drum.  Totdeauna  îi  dă  în  minte  c-o  fi   dat  puţină  apă.  Cred  că  nu-i  nimic  rău   în  318  gospodării  colective  păşesc
               la  o  zi  la  alta  şi  cum  grohăie  Ia  tine,   uitat  cîte  ceva.  Ba  că  „moş  Pătruţ  să   în  asta.  Şl  să  ştii  că  eu  nu  spionez,  cînd   lîngă  umăr  în  marele  front   al  c(
               cînd  le-aduci  de  înfulecat...    ai  grijă  de  vaci",  ba  că  „moş  Pătruţ,  îmi   văd  cum  lucră  alţii.  Treabă  este  destulă   desfăşoară  împreună  strategia  obţ
                                                                                        la  noi  în  colectivă  şi  numai  atunci  ne-o
                Iar  hrană  a  fost  şi  este  din  belşug.   ajuţi  dimineaţa,  să  le  scot  la  păscut ?"   fi  bine  la  toţi  tund  tot  insul  lucră  bine.
               Cocinile  sînt  zidite  din  cărămidă  şi-ncap   Ştii,  că  dimineaţa  le  duce  afară,  de  Ia   Şi  eu  mă,  Jani,  aş  vrea  ca  prietenii  mei
               în  ele  cu  sutele.  De  aşternut,  ce  să  mai   patru.  A   citit  într-o  carte  că  pe  răcoare   lntîi  să  lucre  bine.  Hunedoara  — o  nouă  r
               vorbim,  fiecare  îşi  are  culcuşul  lui,  moale   pasc  mai  bine...    Santa  a  ridicat  glasul.
               şi  călduros.                         —  Bine,  am  înţeles.  Dar  ceilalţi T  —  Şi  crezi  că  eu  nu  lucru ?  Am  des­  cu  agricultura  colecţii
                Numai  de  la  adunarea  generală  încoace   —  Păi,  dragul  meu,  după  ce  le  dau  de   tulă  treabă,  n-avea  tu  grijă.  Mai  multă
               au  trimis  la  oraş  fix  nouăzeci  şi  şase  de   mîncare,  le  adapă  şi  le  mulg.  Asta-i   ca  tine...  Doar  atîta  îţi  spun :  văr,  nevăr,   telor  bogate  şl  a  sporirii  bunăstăr:
               porci  de  cîte  100  de  kile  şi  mal  este  pe   treaba  lor.  Pe  urmă,  omul  cu  mîna  iute   prieten,  neprieten,  ai  grijă  ce  faci  şi  fie­  muncesc  pe  ogoare.  Pentru  formar
              gătate  îngrăşatul  unui  alt  transport,  tot   gată  mai  repede.  Să-l  vezi  pe  Santa  Jani.   care  să  măture  în  curtea  Iui.  front  al  colectiviştilor   în   întreag
               cam  pe  atîta,  cum  scrie  la  contract.  O  fi   Totdeauna  pleacă  primul  acasă.  Cînd  vin   Spunînd  aceste  cuvinte,  I-a  lăsat  în   cuvîntul  partidului  a indicat  ca  sing
              mult  de  muncă,  dar  e  şl  răsplată...  eu,  rar  îl  pot  vedea  la  faţă...  drum  şi  s-a  dus  în  mare  grabă.  minţit  catalizator  exemplul  gospod
                Iuliş,  soţia  lui,  chiar  dacă  a  înaintat  în   —  Aşa,  aşa  —  a  mormăit  Janko  şi  a   ★               vechi.  Puterea  exemplului  înaintat,
              vîrstă, a înflorit totuşi  că  aproape n-o mai   ieşit  pe  uşă.  Felinarul  ardea  cu  flacără   Janko  se  glndi  mult  la  necazul  acesta   de  2.842  kg.  porumb  boabe  şi  1.875
              recunoşti.  Găteşte  numai  mîncărurile  care   mare  şi  lumina  drumul  pînă  departe ;  cu   cu  Santa.  Auzi,  că  nu-1  priveşte  ce  fac   hectar  obţinute  de  colectiviştii  din
              le  plac  lor  cel  mai  mult  şi-o  aude  cîntînd   toate  acestea  nu-i  venea  să  se  ducă.   alţii I  Se  poate  aşa ?  E  adevărat  că   Sus,  al  mediei  2.865  litri  lapte  obţii
              adesea.  De  ce  n-ar  cînta,  la  o  adică î   Poate  că  greşea,  însă  cine  ştie  cum  o  îi   Santa-i  îngrijitor  de  vad,  iar  el  îngri­  cele  104  vaci  ale  cîlnicenilor,  sau  a
              Are  de  toate ;  banii  îl  ajung,  nu  mai  tre­  uitat  Santa  să  le  dea  apă.  Şi-apoi  Santa   jitor  de  porci,  dar  asta  nu  înseamnă  că   gospodăriile  din  Gîrbova,  Pricaz,  Te
              buie  să  întindă  de  fiecare  leuşor.  îi  era  şi-o  ţîră  rudă,  văr de-a  şasea  spiţă.  grajdul  vadlor  nu  e  „curtea  Iui",  adică   a  fost  determinant  In  acest  sens.
                                                                                       averea  luL  E  a  tuturor  colectiviştilor.  Lui   Transformări  izbitoare  s-au  petrei
                                                                                        Şanta  1  s-a încredinţat  o  avere însemnată,   satelor  colectivizate.   Tractoarele
                                                                                       iar  dacă  nu-şi  îngrijeşte  bine  vitele,  e   adîncl  în  tarlalele  cărora  nu  le  ve:
                                                                                       om  de  nimica.  Ori  se  îndreaptă,  ori  tre­  Munca  nu  se  mai  face  la  vena  Int
                                                                                                                                riguros,  după  cele  mai  de  frunte  n
                                                                                       buie  schimbat  de  acolo.  Numai  la  doi   agrozootehnicii,  de  aici  şi  rezultate
                                                                                       paşi  de  el,  Ileana  se  ţine  de  cuvînt.
                                                                                       Mulge  zilnic  20  litri  de  lapte  de  la  fie­  cele  mai  de  frunte.   Şi   din  acest
                                                                                        care  vacă.  Iar  ale  lui  Santa ?  Vacile  sînt   alte  schimbări  ale  peisajului :  case
                                                                                       la  fel,  nutreţul  la  fel,  totuşi...  mărate  construcţii —  magazii,  grajdi
                                                                                         Fireşte,  Janko  se  frămîntă  numai  în   Hunedoara  alături  de  celelalte  re<
                                                                                       tine.  E  treabă  gingaşă  să  bănuieşti  pe   tivizate  îşi  conjugă  acum  elorturile
                                                                                       cineva,  dar  cum  să  faci  dovadă ?  Că  an   voltarea  tinerelor  mlădiţe  colectiv
                                                                                       fost  atunci  însetate  vacile,  într-o  seară?   aducerea  lor  la  nivelul  gospodării!
                                                                                       Asta  a  fost  o  dată.  Cum  să  se  ducă  să-l   Cu multă recunoştinţă  pentru  cel  cat
                                                                                       pîrască  Ia  preşedinte ?                sprijin  şi  călăuză,  hunedorenli  „asi
                                                                                                                                totul  Central  al  Partidului
                                                                                                                                                        Muncito
                                                                                         Gîndurile  nu-i  dădeau  pace  lui  Janko.   că  nu-şi  vor  precupeţi  elorturile  p
                                                                                       Işt  terminase  treaba  şi  tot  nu  se  ducea   plinirea  sarcinilor  istorice  trasate  d<
                                                                                        acasă.  Ia  să-şi  mai  arunce  o  dată  privirea   al  III-lea  ai  partidului  în  vederea
                                                                                        spre  grajd.  Trebuie  să  fie  atent,  să  se   construcţiei  socialiste  în  ţara  noastri
                                                                                        convingă.  Rămăsese  în  curte,  între  graj­
                                                                                        duri,  fumînd  o  ţigară.  Ca  să-l  treacă
                                                                                        timpul,  cum  s-ar  zice.  Il  văzu  pe  Şanta
                                                                                        venind  cu  vacile  de  la  cîmp.
                                                                                         Ar  fi  putut  să  plece,  să  nu  mai  crea­
                                                                                        dă  Şanta  cine  ştie  ce.  Totuşi  sta  şi  aş­
                                                                                        tepta.  Iată-1  pe  Şanta.  îşi  trăsese  pălăria
                                                                                        mai  pe  ochi  şi  mergea  iute  undeva.  „Dar
                                                                                        apa ?  Adăpatul I"  se  întrebă  mirat  şi  ne­
                                                                                        liniştit  Janko.  „Nu  le-a  dat  nici  acum.  Ce
                                                                                        fel  de  om  e  cel  care  fuge  aşa ?"
                                                                                         îşi  azvlrll  ţigara  şi  se  îndreptă  iute
                                                                                        spre  grajd.  Pe  cînd  turna  apa  în  jghiab,
                                                                                        auzi  pe  cineva  lîngă  el,  mirîndu-se :
                                                                                         —  Măi  Janko,  tu  îi  ajuţi  şi  lui  Şanta ?
                                                                                        Mi-a  spus  că  vrea  să  se  ducă  Ia  oraş  cu
                                                                                        trenul  de  seară.  Te-o  fi  rugat  pe  tine
                                                                                        să-i  adăpi  vacile,  nu ?  Păi  aşa-i  dacă  aţi
                                                                                        copilărit  împreună  şl  Ia  armată  aţi  fost
                                                                                        tot  laolaltă.  Vă  ajutaţi  unul  pe  altul.  Sîn-
                                                                                        teţi  cumva  şi  rude ?
                                                                                         Era  Ileana.
                                                                                         Janko  l-a  răspuns  necăjit:                -Zidari
                                                                                         —  Adevărat,   am  făcut  armata  îm­
                                                                                       preună.  (Nu-1  mai  spnse  că  sînt  şi  veri).  t —  t   1  -i_- r
                                                                                         In  seara  aceea,  cînd  a  plecat  de  la
                                                                                       grajduri,  s-a  dus  drept  la  sediul  gospo­  Cresc  zidurile  ţării  In  ritm  nestăvilit
                                                                                       dăriei.  La  preşedinte  sau  la  secretarul  de   Alcătuind  In  zare  dantelării  măiestri
                                                                                       partid,  pe  care-1  va  găsi  mai  lntîi  acolo.   Şi  printre  flori,  ce-n  glastre  abia  au
                                                                                       Nu  mai  putea  să  tacă.  Dacă  Santa  nu-şi   Vezi  mamele  ca  pruncii  In  braţe,  la
                                                                                       face  datoria,  cum  să  te  porţi  cu  el ?  11   Spre  orice  înălţime  tu  cale  îţi  dese
                Ea  se  pare  c-a  înţeles  ceva,  căci  I-a   Janko  se  întoarse  hotărît  şl  aşa  de  repe­  critici,  tovarăşe I   Asta-i.  Să  se  înveţe   Partidul  îţi  insuflă  avîntul  tinereţii
              Întrebat  Îngrijorată :              de,  că  era  cît  pe-aci  să-l  răstoarne  pe   minte.  Că  la  vaci  trebuie  om  de  ispravă,   Şl  rinduieşti  temeinic  atîtea  cărămiz
                —  S-a  întîmplat  ceva î          bătrînul  paznic.                   cu  dragoste  de  muncă,  aşa  cum  e  Ileana.   La  înflorirea  ţării,  a  păcii,  şl  a  vieţ
                —  Ei...  a  răspuns  el  printre  dinţi.  —  Ţine,  moş  Pătruţ  —  a  zis  el,  întin-   Şi  cum  mai  sînt  şi  alţii.  Se  ştie  doar  că   CRIŞAN   CONS
                —  Văd  eu  că  de  cîteva  zile  încoace,   zîndu-i  bătrînului  o  ţigară.  —  Şi  ai  grijă,   vacile  dau  lapte  după  cum  mănîncă.
              tu  ai  ceva.  îmi  ascunzi  ceva...  nici  la   rogu-te,  şi  de  felinarul  ăsta.  Era  sus  de  tot  luceafărul  de  seară  clnd
              mîncare  nu  te  mai  îmbii...         Pe  urmă  a  alergat  după  găleţi.  A   apu­  a  ajuns  acasă.  Iuliş  11  aştepta.
                In  adevăr,  aşa  este.  Tace,  se  mistuie.   cat  două,  repezindu-se  cu  ele  la  fîntină.
              Nu  vorbeşte.  Şi-a  dat  seama  că  în  gos­  Le-a  umplut  şi  le-a  pus  înaintea  vacilor.  —  Pe  unde  tot  umbli,  omule ?  l-a  luat
              podărie  mai  sînt  oameni  fără  simţul  răs­  —  Vezi  dumneata,  moş  Pătruţ,  —  i-a   din  scurt,  cum  a  intrat  în  casă.  —  S-a
              punderii,  delăsători.               spus  bătrînului  —  e  unul  care-a  uitat   răcit  mîncarea.  Şi  Santa  are  treabă  ca
                Care-s  aceia ?  Tocmai  de  aici  porneşte   să-şi  adape  vacile.  Ale  cui  or  fi î  şi  tine.  dar  el,  după  cum  am  văzut,  a
              totul.                                 —  Aslea-s  ale lui  Şanta  Jani  — l-a  răs­  venit   de  mult  acasă,   de  vreo  două
                In  seara  aceea  el  a  avut  treabă  mai   puns  bătrînul  pe  gînduri.  ceasuri.  S-a  dus  la  oraş,  la  piaţă,  să  mai
                                                     —  Ale  lui  Santa î  —  s-a  mirat  Janko.
              multă  ca  să  repare  o  cocină  stricată  de                           scoată  un  ban  acolo.
                                                   — Atunci  am  să  te rog  ceva.  Să  nu-i  spui
              un vier.  După  ce  a  terminat cu  lucrul,  i-a                           —  Se  prea  poate,  a  zis  Janko.  —  I-o
                                                   nimic.  S-ar  putea  mînia.  Poate  c-a  fost
              venit  chef  să  văruiască  scîndurile.  Uite,   nutreţul  mai  sărat,  cine  ştie...  fi  plăcînd  să  se  ducă  la  piaţă  şi  să  facă
              aşa  a  trecut  timpul  şi  s-a  înnoptat.          ★                    mici  ciupeli.  Umblă  după  chilipiruri.  Dar
                Mulţumit  că  a  făcut  totul  cum  îi  place   Oare  atîta  numai  să  fi  fost  între  el ?   vacile  nu-1  sînt  dragi.  Miine  o  să  se
              lui,  a  trecut  şi  pe  la  grajdul  de  vaci.   Cum  numai  atîta ?  se  frâmlnta  Janko.   discute  serios  cu  el...
              Ştia  că  aşa  de  tîrziu  nu  va  fi  acolo  de-   Nu  prea.  Fiindcă  s-a  mai  interesat,  a  mai   Femeia  a  pus  pe  masă  mîncarea.  Şl
              clt  paznicul,  moş  Pătruţ.  A  rea  nevoie  de   stat  de  vorbă  cu  unii  şl  cu  alţii  şl a aflat   Janko  a  mîncat  în  seara  aceea  mai  cu
                                                                                                                                Angheluţă  Beiu  Corina =»  Se  eonsîru
              un  felinar,  ca  să  meargă  pînă  In  sat.  Era  că  sînt  îngrijitori  de  vaci,  cîţiva  numai,  poftă.              (De  la  Expoziţia  regională  de  i
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25