Page 21 - Albina_1962_02

S pre seară se stîrni vîntul. Lin la început, vîn- din nou, senin, plin de înţelegere şl voie bună. 11 mai des, Onofrei simţea o arsură în inimă. Ii lip­
sea ceva. Se gbişnuise cu Geană, cu sfaturile lui
cuprindea cu bratele-i vînjoase, spunînd : „Nu pot
tul deveni tot mai puternic, şuierînd printre
casele răzleţe, stîrnind valuri de praf plum­ să te las, mâi Onofrei. Sîntem prieteni. Eu aşa în­ pline de adevăr. Pricepu ceea ce nu pricepuse
buriu, luîndu-se la trîntă cu copacii ce-i stăteau ţeleg prietenia. Nu-mi place cum trăieşti. Crede pînă acum : că prietenul său face parte dintre oa­
In cale, răvăşind şutele de paie. ce-i vrea, dar să ştii un lucru, eu n-am să mă las menii care văd departe şi în a căror inimă are
Onofrei sta îngîndurat în cadrul ferestrei, urmă­ pînă nu ti-oi deschide capul". şi el, Onofrei. un locşor ; că oamenii aceştia, pe
rind vijelia ce se pornise ca din senin. Era lucrul Şi discuţia reîncepea, ca şi cînd nimic nu se în- care el a început să-i ocolească fiindcă orice dis­
pe care în momentul acela îl dorea cel mai puţin. tîmplase. cuţie se întoarce în favoarea lor, se gîndesc şi la
augâ Ar fi vrut ca vremea să se păstreze frumoasă, De fapt, de ce nu se înscrisese ? Cumpătat, gata binele său, tocmai pentru că au vederea largă şi
îmini pentru ca cel pe care îl aştepta cu nerăbdare de oricînd să măsoare de zece ori ca să taie o dată, pătrunzătoare. „Mă frămîntă mereu gîndul hatului;
con- atîta timp, să poată veni. Căci pe o asemenea vi­ socotise că e mai bine sâ vadă întîi cu ochii lui stau legat de gîndul ăsta ca roibui la conovăţ şi
Ira- jelie, cine s-ar mai fi încumetat să iasă din casă? cum vor ieşi colectiviştii în toamnă. Geană îi spu­ mă amăgesc că ieslea e mai bună decît păşu­
’.M.R. Ca un făcut, vîntul se înteti. In stînga ogrăzii, sese : „Vrei să vii la de-a gata 1“ Nu se supărase. nea 1 — îşi spuse Onofrei. Geană şi ceilalţi au
nfâp- pomii îşi agitau din ce în ce priceput înaintea mea ceea
izdrii mai tare crengile. Zadarnic ce eu abia cumpănesc şi
de a se repezea însă vîntul. Pomii - V'"! - încep să pricep. Sînt rămas
mai se aplecau pentru o clipă, V în urmă, m-am priponit sin­
ă un mlădiindu-se ca o trestie, apoi V gur, âsta-i adevărul".
ainte reveneau la poziţia iniţială. Geană nu-1 uitase însă. A
nixea Iar cireşul din mijlocul lor intrat într-o seară, cu vechiul
de aproape că nu se clintea. lui zîmbet pe buze.
Miră Cireşul acela 1 Cît s-a trudit pînă l-a văzut în­ Povestire de N. GHEORGHIU — Seara bună, frate. Am venit la tine după
isfo- cleştat în pâmînt. La început, îl sădise, împreună
evă- cum nu se supărase nici atunci cînd Geană s-a ajutor.
Onoirei a mustăcit a zîmbet. Ce trebuinţă avea
cu un alt cireş, în partea ailaltă a ogrăzii. La nu­
iîeril mai două zile. s-a iscat o furtună. Cireşul n-a re­ lăudat că. deşi avusese tot trei hectare, ca şi Geană de ajutor tocmai de la el ?
1965 zistat. L-a găsit la pâmînt, lingă celălalt cireş care Onofrei, va băga in pod mult mai multe cereale — Vino pe la mine. S-au împărţit veniturile...
.M.R.
scăpase ca prin minune. L-a mai sădit o dată. decît el. — Şi vrei să-ţi număr sacii, să-mi arăţi cit af
După cîtva timp, l-au rimat porcii. Onofrei zîmbea numai neîncrezător. Se ştia har­ luai ?
mite nic, asemenea lui Geană. Dimineaţa, cînd colecti­
imâr Onofrei a socotit că-I un pom de nimic. Celălalt viştii veneau la cîmp, el îi urmărea pe furiş. Se — E şi asta, dar ştii bine că cu muierea nu mă
tilor, cireş rezistase. E drept că nu creştea viguros, dar lăsa mai greu pe coarnele plugului. Caii icneau, pot ajuta, iar vecinii sînt şi ei In zor. Şi-cupei, ce
scol- i se înălţa totuşi. A gîndit că ăsta îi va fi de-ajuns. vrei mai bun prilej să bem un păhărel ?
Pe celălalt a voit să-l arunce. S-au pus însă pe gîfîiau. El nu lua nimic în seamă. Se bucura vă- Onofrei a numărat în ograda lui Geană saelf
I bocet copiii. Ca să-| astîmpere, i-a făcut loc între zînd cum fierul pătrunde mai adînc. răscolind pă- gata să se spargă. Icneau amîndol sub el. Podul
' meri şi pruni. Vîntul a mai şuierat deseori pe uli­ mîntul gras. se umplea mereu.
ţele satului, porcii au mai scăpat din cocina lor, Cînd grîul a dat în pîrg, s-a dus la tarlaua co­ — Aş vrea să te-ajui şi eu pe tine, Ioane, l-a
dar cireşul n-a mai fost clintit din loc. Apărat lectiviştilor. A luat un spic. Era mai mare, mai
parcă de pomii din jur, şi-a înfipt tot mai adine mustăcios decît spicele de pe ogorul său. L-a fră- spus Geană.
şi mai trainic rădăcinile în pămînt, l-a supt setos mîntat în palme. A suflat pleava. Apoi s-a uitat la — Bine, vino mîine. Crezi că eu n-am avut un
ce boabe. Erau mari, grele.
istul seva răcoroasă, s-a îmbătat de razele blînde ale A rămas pe gînduri. A tresărit numai cînd a
une, • soarelui, a crescut tot mai falnic. Iar azi dă roade simţit o mînă grea pe umăr. Era Geană.
cum rar se întîlnesc în sat.
des. — Ce faci, Onofrei, asameni ? Foarte bine 1
mal In schimb, cireşul stingher se află pipernicit, pu-
di ei ■ tin îndoit, şi dă poame acre. — Ia mai scuteşte-mă, măi Geană. Or te-ai pus
li la Onofrei căută să-şi alunge amintirile. îşi aţinti acuma să mă şi pîndeşti ?
, de privirea de-a lungul uliţei. Era tot pustie. — Să te scutesc zici ? Bine frăţioare. Cred însă
Ia că înţelegi greşit prietenia noastră.
i la recuse aproape o săptămînă de cînd nu-i Geană nu s-a mai arătat pe la el. De vreo cî-
eşti, T mai călcase pragul. înainte, dădea pe la teva ori a trecut în grabă pe uliţă, fără să-i
el la două-trei seri. Intra zîmbitor. Sevastiţa, arunce măcar o privire în ogradă. Şi din ce în ce
iaţa nevastă-sa, ştia ce avea de făcut. Cana de vin
tzde , profiriu apărea imediat pe masă, lîngă vinul cel
itul. alb adus cu regularitate de Nelu Geană. Alături,
ci erau rînduite nuci curăţate, felii subţiri de cozo­
ode nac. Onofrei ştia că o duc bine colectiviştii. Voia
din să-i arate lui Geană că nici el nu o duce rău. deşi Activistului de partid
ate. în restul zilelor nu se mai atingea de vin sau de
mu­ cozonac.
me. Discuţia lor ajungea acolo unde o terminau de Sâ torni o şarjâ nu e prea uşor
lec- flecare dată : la colectivă. Nelu Geană îi vorbea Dar altceva e sa lucrezi cu oameni
Sez- despre munca în comun, despre arăturile cu trac­ Neobosit în inimile lor
;pre torul, despre însămîntarea în „doi timpi şi trei Lumina, adevârul tu sâ samenl.
aşe. mişcări" a griului. El îl întrerupea : „Cît o să vă Frumoasa ! munca asta, dar şi grea an bun ? M-am ales cu rod, nu glumă. Vino să
iost vină la ziua-muncă ?“ Geană nu putea să-i spună Ca n-o poţi face-aşa dintr-un răsuflet.
>ml- precis. Colectiva era la primul an de muncă. Ii In clte nopţi n-ai stat spre a afla vezi...
întors acasă, a cerut hîrtie, cerneală, toc. Se-
mîn dădea ca exemplu pe cei din Dorani. El, Onofrei, Cdrarea cea mai buna către suflet î vastiţa i le-a pus la îndemînă, fremâtînd de cu­
<de- ţinea morţiş că vrea exemplu de la ei din sat, nu N-a fost uşor, dar cît te-ai bucurat riozitate. Un ceas a stat aplecat asupra petecului
BSUl de-aiurea. „Ai să vezi tu curînd", striga Geană. de hîrtie, umplîndu-1 cu slove mari, neregulate,
şlrii Şt-aceasta ţi-i răsplata ta deplina
„Abia aştept", riposta el calm. „Pierzi timpul, în- Cînd înca-un om pe drumul de lumina lăbărţate. A citit apoi cu glas tare. „Eu, Onoirei
tîrzii", îl atrăgea atenţia Geană. „Niciodată nu-i Cu ceilalţi în rînd s-a avîntat. Ion, doresc fierbinte..."
— Ce spui, femeie ?
*<rea tîrziu*. îl înfrunta Onofrei.
DUM ITRU GR1GORAŞ — E bine. Ioane... a şoptit ea, strîngîndu-se
Nelu Geană pleca supărat, jurîndu-se să nu mai lîngă el.
dea în veci pe la el. La două-trei zile însă apărea — An bun, nevastă : şi frămintările dau rod.
maximum de idei în minimum de
cuvinte, iată ce cerea, de pildă,
Maiacovski poeţilor.
Al doilea cusur al tov. Udrescu,
C o r e s p o n d e n ţ ii p o e ţ i socotim că este acela al excesului de
regionalisme. Nici regionalismul nu
e pus sub interdicţie artistică a-
tunci cînd el este folosit cu înţe­
Un păcat ai poeziei multor tineri Poezia „Patriei" a tovarăşului versificaţiei, ceea ce e un merit de lepciune, ca la Sadoveanu, de
debutanfi constă în pripa cu care Dumitru Grigoraş are — dacă au­ necontestat. Dînd o haină mai ar­ exemplu. Dar a folosi într-o singu­
este trimisă redacţiilor spre publi­ torul o revede — sorţi de izbîndă. tistică gîndurilor sale, el va putea ră poezie regionalisme multe ca:
care. Fireşte că e o bucurie legiti­ Trebuie însă eliminate unele arti­ scrie o poezie adevărată. Pînă a- buluciţi, desvoace, rastafale, zdro-
mă, pentru un poet în devenire, ficii : „Fîntîni de bucurie", „Stropi tunci îl sfătuim să citească, în spe­ boliţi, folmotoace, slină, sturlubatic
faptul de-a se vedea tipărit, după de soare" sau rime false: şarje- cial poezia lui Arghezi, dar cu cre­ etc., etc., etc., e un exces neadmisi­
cum este o datorie, tot atît de le­ oraşe. Izbutită ni se pare poezia ionul în mînă, studiind cu atenţie bil. De altfel, însuşi tov. Udrescu
gitimă, a redacţiilor, aceea de a-l Activistului de partid", căreia de felul în care marele nostru poet îşi se simte dator să alcătuiască un.„
ajuta cu sfaturi tovărăşeşti, să se altfel i-am făcut loc în pagina de construieşte imaginile. glosar al cuvintelor neînţelese.
dezvolte pînă la nivelul publicării. Aceleaşi lucruri i se pot spune Şi Limba literară e unică. A scrie
Dar poezia trebuie nu numai scri­ .irtlHIIIIIIIIUIHIIIIIIIIIIIIlllllllllllllllllHlllllllllllDlllllllllllllllllHHIIIIIIIii, tovarăşului Florin Manea care are dialectal poate prezenta cel mult
să, ci şi rescrisă, reluată cu de-a- şi el darul versificării corecte şi un interes pentru pitoresc, — ori se
din ce în ce mai POŞTA REDACŢIEI
mănuntul, dacă e cazul de zeci de fluente. Cităm, din „Amintiri în ştie că nu pitorescul este esenţa
ori, în variante februarie", o strofă reuşită : vieţii noastre.
apropiate de desăvîrşire. Din acest In sfîrşit, mă refer la elevul Mitu
t. punct de vedere, alături de sfaturile Partidul ne conduce greva, Gheorghe care încearcă o poezie în
». pe care le dăm debutanţilor, le a- Purtăm tu piept înflăcărare. genul cîntecului popular. Dar rit­
ducem şi un reproş: multe dintre faţă. Ne-a plăcut mai puţin „Mîini Simţind în noi cum urcă seva mul fix al folclorului este dat uită­
poeziile trimise revistei „Albina" harnice“ — o poezie cam simplistă. A primăverii viitoare. rii încă din primele versuri, iar
sînt încă pripit lucrate, la prima Il rugăm pe tov. Grigoraş să mai simplităţii şi savoarei lui Ie sînt
lor fază de creaţie. trimită şi alte versuri. E bine că oameni vîrstnici, substiutite versuri de factura aces­
Ne bucură însă o constatare: a- Şi poezie. „Cîntec din colectivă" ca tov Crişan. îşi cintă viaţa tora :
proape toate poeziile primite sînt a tov. Constantin Petrilă începe fericită de astăzi, dar poezia ce­
1NESCU inspirate din realitatea imediată, bine. Dar după prima strofă, gra­ re meşteşug. Poetului i se cere, Sâ mergi Ia un colectivist în
din temele majore ale epocii noas­ matica suferă : ca oricărui om al muncii, să-şi cu­ casă
tre. Ele cîntă partidul şi %>atria noască meseria, să aibă experienţă. Vezi aragaz şi radio pe masă
socialistă, ogoarele înfrăţite, viaţa Azi pe tractor vezi cum con­ Socotim că tov. Crişan nu va fi Copiii de colectivişti
liberă şi fericită a constructorilor duce supărat pe noi. La grădiniţă îi găseşti.
socialismului. E bine să se perseve­ Fecior de văduvă săracă, Tov D. Udrescu ştie să scrie poe­
reze pe acest drum. Rămîne via­ zie, dar are două cusururi pe care Această neglijenţă supără. H sfă­
bilă numai o poezie în care pul­ Iar restul poeziei, deşi scrisă co­ i le semnalăm prieteneşte, rugîn- tuim pe elevul Mitu să citească
sează viaţa nouă, în care strălu­ rect. nu transfigurează gîndirea ar­ du-l să le Măture. Unul este că poezie multă (inclusiv culegeri de
ceşte chipul omului nou. In acest tistic ci versifică pur şi simplu une­ scrie poezii mult prea lungi. Vrem folclor) şi să-şi lucreze cu seriozi­
sens merită amintiţi tovarăşii le adevăruri arhicunoscute. în poe­ să fim bine înţeleşi: nu există nici tate versurile. Numai aşa va putea
Constantin Petrilă, Vasile Crişan, zia „La sediul colectivei", reîntîl- o lege artistică în vigoare care să creia o poezie valabilă. *■
Florin Manea, Maria Baiu, D. U- nim acelaşi păcat al prozei versifi­ interzică poeziile lungi, atunci cînd Şi acum, revenim la pripă. Nu vă
drescu precum şi mulţi alţi tova­ cate : lungimea lor se sprijină pe un^ bo­ grăbiţi tovarăşi în domeniul litera­
răşi care-şi cîntă ataşamentul faţă gat conţinut de viaţă. „Luceafărul" turii. Am trecut cu mult de epoca
lui Elidae Rădulescu, cînd se spu­
de partid. Le urăm din toată ini­ E sediul colectivei noastre lui Eminescu şi, în epoca noastră, nea : „Scrieţi băieţi, numai scrieţi /“
ma succes deplin în poezie. Chiar Cu planurile scrise-n foi, „1907“ de Tudor Arghezi, sînt poe­ Ca oricare sector de activitate, poe­
dacă deocamdată nu ating nivelul De minţi de oameni frămîn- me de mare respiraţie, dar conţin
cerut de exigenţele literaturii noas­ tate, idei şi substanţă de viaţă cu priso­ zia cere muncă încordată şi cinsti­
tre realist-socialiste, ei au toate Pline de-avîntul vieţii noi. sinţă. Or, tov. Udrescu dedică ier­ tă, cunoştinţe adinei, experienţă
garanţiile că, citind mult şi mun­ nii un poem de 13 strofe şi „Colin­ solidă.
sat cind atent pe vers, vor ajunge să-şi E-adevărat! Dar nu e spus artis­ dului" un poem nu mai scurt. Poe­
lasticS) îndeplinească acest vis. tic. Totuşi, tov. Petrilă are uşurinţa zia e densitate, e sinteză. A spune AL. ANDRIŢOIU