Page 32 - Albina_1962_03

După prezentarea dării de
seamă anuale, o destul de bu­
nă parte a discuţiilor purtate
în adunarea generală a colec­
tiviştilor a fost consacrată
dezvoltării sectorului zooteh­
nic. De la fel de fel de amă­
nunte despre vite, cînd se tre­
ESBB/LZ cu la probleme foarte serioase
şi la propuneri nominale, nu
se ştie ce l-a apucat aşa, din-
tr-odată, pe bătrînul paznic
Dumitru Bălăuţă. S-a sculat
— cîtu-i el de vajnic cînd ia
cuvîntul — s-a săltat de pe
banca din sala de şedinţe şi a
săr,t în sus de o prăjină.
— Tovarăşi, — izbucni el
aprig, asudat tot precum era,
azvîrlindu-şi bărbia puternică
Dragă mamă-n noaptea asta cu nespusă nerăbdare înainte şi repezindu-şi de sub
Iţi trimit aceste rînduri dintr-un sat cu bunăstare fruntea boltită şi crîmpoşită
Şi voi încerca din suilet să îţi scriu tot ce gîndesc, de gînduri, doi ochi negri,
Cum mă simt în colectivă şi-n acest „mediu sătesc"... împoncişaţi. Tovarăşi, eu am
de ridicat o singură proble­
Cînd m-am prezentat, în iarnă, cu a mea repartizare, mă : vaca. Fiindcă eu, aşa cum
M-au primit colectiviştii cu... un semn de întrebare — se pune la noi problema cu
Unii mi-au zîmbit, iar alţii şuşoteau — aşa, ca omul : „zuotecnia", nu-s de acord,
Va să zică fata asta să ne fie... agronomul ?“ neam ! Cred că am fost con­
Parcă nu credea nici unul — iar în urma-mi, lelea Stana : cret şi clar, nu ?
„Pare sprintenă, da-i vorba : s-o pricepe fetişcana ?" • — Nu, — se opuse careva
Numai nea Ion grăjdarul mi-a spus : „Oameni buni sînt toţi din prezidiul adunării, nici
Şi te-or îndrăgi cu timpul ; hai, arată-le ce poţi !“... vorbă de concret! Nuu !
— Chiar nu?! se miră Bă­
Am ţinut cu dînşii cursuri... n-a fost mare îmbulzeală, lăuţă, încreţind din sprîncene
Pe motivul foarte simplu că... stăteau la îndoială — şi făcînd o gură drîmboietă.
Insă nea Ion grăjdarul mă încuraja-n surdină : — Nu ! întări vocea de mai — Vra să zică, ai de gînd să avea ca un fel tragăn, —
„Ţine-ţi cumpătul, fetico 1... ai răbdare, or să vină I..." înainte. Ce zootehnie, care taci, moşule ?! observă între­ spuie-vă şi „subt-veterinarul"
După douăzeci de zile, m-ascultau foarte atenţi — problemă ? bător şi aluziv preşedintele. Cojocaru. Pe urmă, dac-o tra­
De la cinci, cu cîţi pornisem... optzeci de cursanţi prezenţi I Dumitru Bălăuţă întoarse o Bineee I S-a vorbit aici să tat-o el şi ş-o lecuit cu totul,
îşi notau în caieţele, iar cînd le spuneam că-i gata, o buză pe dos şi holbă ochii alegem un brigadier zootehnic. mi-o turnat Frusinica o viţică
Intre ei şopteau „elevii" : „Ştiţi că se pricepe fata ?" mari, nevenindu-i a crede. A fost propus tovarăşul Ion ca pepenele; cu coarnele ilace,
• — Bun, suşpină moşul adînc. Cojocaru. A i cevă împotrivă ? care, se ştie, o fătat la un an
Ii iubesc.. şi ei pe mine... mai ales brigadierii — Atunci, eu ce-am aVut de .— Eu ? ! zvîcni ofensat un- de neleapcă şi pe care am
Cot la col tocmit-am planul pentru munca primăverii — spus, cred c-am spus destul cheaşul, săltîndu-se iarăşi în dat-o frumos la colectivă după
Şi-ntr-o zi le-api snus, în glumă : „După-nsămînţare, sper de limpede — sfîrşi el aşezîn- picioare. Dar ce, eu mi-s aşa, alţi doi ani.
/ectivfc)§ă îmi cer al meu transfer 1" du-se supărat. Atîta-i tot ! ; un mucegai, să nu ştiu cum Ei, care-i problema ?
^trig^T-ţlfSdînşii — cîţi erau, vreo douăzeci : în sală, se stîrniră de îndată se perindă aici treaba ?! mai — Care-i, care-i 7 îl îmbol­
’iroiparouVTiostru ! Crezi că te lăsăm să pleci ?"...
Iul.lor. mamă — cald ca plinea din cuptor —
Deci, zldtojfllpfi noapfe?bună şi din suflet somn uşor,
Eu îţi gşMiţJe* "bucuţiy: dorul nu mai mă apasă,
Căci, deţi îmi eşti departe, eu aici sînt... ca acasă 1
VALERJU FILIMON
Schiţă de ION ISTRATI
foială şi şopote. Ba, vreo două- adăugă el cu aerul de a cere diră cîţiva pierzîndu-şi răbda­
trei glasuri mai subţiri şi mai socoteală. Ce dacă am 65 de rea.
aprinse de fete, prinseră să ani, hai?! Dumitru Bălăuţă tuşi dre-
chichotească, se auziră nişte — Mulţi înainte, — îi ură o gîndu-şi glasul, apoi urmă :
aspre ţîstuieli, cîteva bătăi nevastă. — Problema, tovarăşi, asta-i:
precipitate cu creionul în cana — Aşa da, — se declară am dat-o la colectiv pe Frusina
de sticlă de pe masa prezidiu­ mulţumit Dumitru Bălăuţă. Frusinicăi mele, care, se ştie,
lui, în fine — toată adunarea Dădu să-şi reia locul, ferin- la mine acasă slobozea la o
se înturnă brusc, aruneînd du-şi cu grijă pulpanele .pal­ mulsoare doniţa plină-ochi,
priviri care de care mai ne­
tonului, nu cumva stînd
pe
mai dihai chiar decît mă-sa.
Acw ce m ai 2iCi? dumerite, prin pîcla fumului ele să le boţească, cînd cineva I-am dus, lâ începutul începu­
eu o căruţă de
cţe ţigară, drept spre locul de
din spate îi împinse un ghiont,
tului, chiar
lîngă sobă de unde tocmai îndemnîndu-1 : luţărnă. Dar, aici la noi, unde-i
cuvîntase bătrînul. — Zi-i, tovarăşe Bălăuţă. pe „zuotecnie", Frusina să dea
La cîteva zile după ce m-am cinstit şi muncitor şi ai să în­ Acesta — un moşneag nalt, — D a?! se ambiţionă Bălău­ acum laptele cuvenit şi pace.
Înscris in gospodăria colectivă, veli multe lucruri acolo, pe alb tot la cap, cu obrazul ţă. Asta nu-i rău. Ră îi pro­ Adică de două ori pe-atît. Şi
vin acasă şi-i spun fem eii: care Ia întoarcere ai să ie aplici ţepos, cu vîrful nasului roşu, blema cu „zuotecnia“ noastră nu numai ea, se ş tie : toate
— Leano, ne-a dai la ga­ cu folos, spre binele colectivei. cîrnit cam într-o parte şi cu şi, aşa cum am mai spus, eu vacile noastre. Atîta-i to t!
zetă ! Acu' ce mai zici ? m-a-ntre- gura ştirbă, deşi stăpînit pe „supţin" clar că nu-i bun. — Şi ce propui ?
— Aoleu ! Da' ce-am făcut ? bal preşedintele. Aşa-i că nu-ţi dinăuntru de un tremur ner­ Atîta-i tot ! — Eu ?!
— A.m făcut bine ce-am fă­ paie rău ? vos care-i clătina abia vizibil In aceeaşi clipă, o rafală de — Dumneata, sigur că dum­
cut ! la citeşte colea! — Ba-mi pare! sfîrcurile răsucite ale mustă­ vociferări şi proteste se nă­ neata. Noi l-am propus pe
Ea : — De ce? ţilor — părea cetluit într-o pusti asupra-i, burzuluind în­ tovarăşul Ion Cojocaru, iar
— „Regiunea Oltenia com­ — Că... nu sini mai tinăr ca tainică muţenie. Numai măr­ treaga adunare. dumneata spuneai că nu eşti
plet colectivizată... „păi ce, pe să mă fi trimis gospodăria şi gelele scăpărătoare ale ochilor — Cum adică ? de acord, neam. Cu ce nu eşti
mine mă cheamă Oltenia ? la facultate. din cap îi luceau de parcă ar — Concret, concret. de acord ?
— Citeşte mai la vale. fe­ — Ce face ? — Păi nu sînt de acord cu
meie : B. FLAVIU fi fost frecate cu fosfor. aceia care s-ar gîndi să pro­
Tot ea : — Spune o dată, pe şleau ! pună pe altcineva. De-asta am
— „In regiunea Oltenia ma­ MRşul înălţă palmele ca şi luat cuvîntul înaintea tutu­
rea familie colectivistă numără două aripi, cercînd să stabi­ ror, că ştiţi cum e om u l: unul
338.291 familii“ Unde zici, măi lească liniştea. vrea aşa, altul pofteşte altmin­
omule, că-i numele nostru ? — Spun, spun tot de-amă- teri — şi de ce să ne mai pier­
— La familii, măi femeie, la nuntul — se supuse el şi în­ dem atunci timpul cu vorba,
numărul lor I Nu pricepi ? Cînd cepu să turuie fără contenire. cînd propunerea făcută îi
zice 338.291 familii, nu înseam­ — Fiindcă, înainte de-a intra bună, iar eu sînt de acord
nă că slntem si noi printre şi eu la gospodărie, se ş tie : cu ea ?
ele ? aveam o vacă „chirolă“, cum­ — Şi-atunci, de ce-ai mai
A doua zi, nu intru bine pe părată la iarmaroc, una de lungit-o atîta ?
poarta colectivei si mă pome­ soiul „ţimental", albă la coadă — Fiindcă nu-s de acord cu
nesc strigat de brigadierul şi la picioare. O pun eu băţos problema ca „zuotecnia“ să fie
Sandu ■ pe mîncare, o trec la porţie dată pe mîna oricui, ci pe
— Nea Ioane, vezi că te bună, îi cat în coarne, degea­ buna purtare de grijă a lui
cheamă la birou ! ba : lapte ioc ! că avea o fîrt- Ion Cojocaru, om gospodar şi
Hait ! mi-am zis eu cu gura tînică numai cît tărtăcuţa, cu şcolit ca „subt veterinar".
pe /urnătale Dacă mă cjieamă, toate că era grasă, domnule, De-aia zic : dacă-i „zuotecnie",
‘în'seămnă că nu mă cheamă de animala, voinică. „Mă, năra­ n-ajunge rîvna, se cere şi
florile mărului vul tău de Frusinică, zic eu ştiinţă !
In birou era preşedintele co­ şi sudui. Eu m-am sfor­ Un ropot de puternice
lectivei si Şerban, secretarul ţat, şi te-am • cumpărat pen­ aplauze îi acoperi ultimele
organizaţiei de bază tru lapte, iar tu, hara- cuvinte, după care bătrînul
— Nea Ioane, Începe preşe­ mule, pui doar carne pe spi­ mai adăugi :
dintele domol Te-am chemat nare !“ Of, greu am făcut vacă — Asta-i, tovarăşi, şi atîta-i
ca să vorbim ceva serios. lăptoasă din ea, săraca, fiindcă tot !
Ne-am glndit că deocamdată
trebuie să ne lipsim de dum­
neata.
— Păi... de ce să vă lipsiţi Tablou de primăvară
de mine ? am inglnat eu. Toc­
mai acum. cind ziceam că am Dinspre zări de soare pline, Fluturîndu-şi ca o boare
să fiu de folos in campania de Pe-un cocor, Trena albă, de zefir.
primăvară ? Că doar m-am În­ Ca un planor, Lin incepe să coboare
scris in colectivă din toată Primăvara vine, vine, Lîngă-o geană de ceair
inima Barem nevastâ-mea... Râspîndind peste ogor.
— Da, nea Ioane ! intervine Şi din patru zări ivite
secretarul. Trebuie să ne lip­ Nori de ceafă străvezie, (Semn de „bun venit" Ia noi 1)
sim de dumneata citva timp... Ies semănători grăbite
cit ai să urmezi un curs de, Prim ăvara: — Vă m ulţum esc! M i-aţi pregătit un material Valuri mici de aer cald Şi-i aştern covoare moi.
specializare, ca 'îngrijitor de splendid! Crud miros de păpădie
vite. Că te cunoaştem ca om - - (Desen de V. V A S ILIU ) Şi agrafe de smarald. STELIAN FILIP
REDACţIA : Bucureşti Plate ..Sctnleii*. Tel. 17.60 10 interior 1882 ABONAMENTE: 7,60 lei anual. Abonamentele se tac la oficiile
poştale, prin (actorii poştali şl difuzorii voluntari. TIPARUL: Combinatul Poligrafic Casa Sctnleii < -